CELULA VEGETALĂ

Celula reprezintă unitatea structurală, funcţională şi genetică a organismelor, capabilă

de autoreproducere.
Celula vegetală prezintă două părţi: protoplast sau protoplasma (protos – primul, plastos -
modelat) şi metaplast (meta – următorul, după).
Protoplastul conţine: a. biomembrane; b. citoplasma (hialoplasma) fundamentală; c.
organite celulare (mitocondrii, reticul endoplasmatic, ribozomi, nucleu, plastide etc).
Metaplastul conţine componente neprotoplasmatice care rezultă în urma proceselor
metabolice: a. perete celular; b. vacuole (vacuom); c. substanţe ergastice (gr. ergon - muncă).
Preparat microscopic

Celula vegetală
la Allium cepa
(ceapa) – vedere
la microscop (original)
PREPARAT MICROSCOPIC
epiderma – celule dispuse pe un singur strat
celule alungite, strâns lipite, fără spaţii intercelulare
în citoplasmă se găseşte nucleul şi vacuole care, la ceapa roşie, conţin pigmenţi numiţi
antociani – culoare roşu-violaceu
Celula vegetală la
Allium cepa (ceapa) –
vedere la microscop
(original)
 PLASTIDELE
Plastidele sunt organite specifice celulei vegetale.
Sunt fotosintetizante (cloroplaste, rodoplaste – prezente la algele roşii, feoplaste – prezente la
algele brune) şi nefotosintetizante (cromoplaste, leucoplaste).
Cloroplastele
Cloroplastele reprezintă pigmenţi clorofilieni (pigmentul de bază: clorofila a – verde-albăstruie;
clorofila b – verde-gălbuie). Au forme diferite.
Cloroplastele la plantele superioare
dimensiuni reduse, numeroase

Preparat microscopic
Cloroplaste în frunza de Elodea canadensis
(original)
 Preparat microscopic
Cloroplaste în frunza de Elodea
canadensis – ciuma apelor (original)
 Ultrastructura cloroplastului
Cloroplastul prezintă:
- membrană dublă lipo-proteică,
- stroma,
- lamele tilacoidale - tilacoizi (stromatilacoide) ce
străbat stroma și care prin pliere și suprapunere
formează
- grana (granatilacoide).
Clorofila este localizată în granatilacoide.
Ultrastructura cloroplastului
Cloroplastele la alge – se numesc cromatofori – Spirogyra communis – mătasea broaştei
Preparat microscopic
număr redus în celulă, dimensiuni mari
filamente (fragmente de tal): celule cilindrice,
alungite, puse cap la cap

Preparat microscopic
Cromatofori în celula
de Spirogyra sp. (original)
fiecare celulă are cromatofori cu formă de panglică, margini ondulate
pe suprafaţa cromatoforilor-pirenoizi- centre de depunere a amidonului

Cromatofori în celula de
Spirogyra sp. (original)
 Cromoplaste
Sunt plastide nefotosintetizante care conţin pigmenţi carotenoizi: carotina (culoare
portocalie), licopina (culoare roşie) şi xantofila (culoare galbenă), ce dau nuanţe care variază între
galben şi portocaliu.

Preparat microscopic
 Preparat
microscopic
Celule cu
cromoplaste din
mezocarpul fructului de
Lycopersicon
esculentum - tomata
Leucoplaste
Sunt plastide incolore,mici,
cu formă sferică, ovoidă
sau alungită, strălucitoare,
prezente în celule din
organele subterane ale
plantelor, precum şi în
organele care nu sunt
expuse direct luminii.

Leucoplaste la Zebrina pendula: ca – celulă anexă;

cl - cloroplaste; cs - celulă stomatică; l - leucoplaste; mc- membrană
celulară; nca - nucleul celulei anexe; ncs -nucleul celulei stomatice;
o - ostiolă
Metaplastul (meta-după) este reprezentat de componentele
celulare care rezultă în urma activităţii celulei.
a. Peretele celular este structură tipică celulei vegetale,
format din celuloză, hemiceluloză, sb. pectice
(protopectine, pectine).
În ontogenia celulei există 3 stadii ale peretelui celular:
a. perete primordial – se formează în momentul diviziunii; la
sfârșitul mitozei (telofaza) microtubulii fusului de diviziune
contactează între ei profile ale reticulului endoplasmatic și
vezicule Golgiene, formând în zona ecuatorială a fusului,
peretele primordial (placa celulară), ce conține predominant
protopectine; placa celulară se întinde spre exterior până la
pereții fostei celule-mamă, despărțind astfel cele două celule
fiice, ulterior devenind lamelă mijlocie.
b. perete primar – elaborat de protoplastul celulelor fiice, de o
parte şi de alta a lamelei mijlocii, la sfârşitul diviziunii;
conține microfibrile de celuloză .
c. perete secundar – se formează după încetarea creşterii în
dimensiuni a celulei. Caracterizează celulele moarte, complet
diferențiate (vase conducătoare lemnoase). Conține celuloză,
hemiceluloză, substanțe pectice și lignină.

Celulele ţesuturilor veritabile

(adevărate) sunt legate între ele prin
lamela mijlocie (alge brune, mușchi,
ferigi, gimnosperme, angiosperme) și
interconectate la nivelul
punctuațiunilor prin intermediul
plasmodesmelor .
 Modificari secundare ale peretelui celular
Peretele celulelor tinere este de natură celulozică, respectiv celulozo-pectică. Celulele adulte
prezintă modificări secundare la acest nivel datorită impregnării peretelui cu diferite substanţe
elaborate de protoplast (lignină, suberină, cutină, etc.).
1. Cutinizarea şi cuticularizarea
Cutinizarea reprezintă impregnarea peretelui celular cu cutina (substanță de natură lipidică),
observată la celulele epidermale ale frunzelor sau ale tulpinilor.
Cutina în exces, în stare lichidă, iese la suprafața epidermei și în contact cu aerul se solidifică,
formând cuticula (groasă, fin stratificată), fenomen numit cuticularizare.
 2. Lignificarea
Reprezintă impregnarea peretelui celulozic cu lignină (impermeabilă pentru apă şi gaze) şi este
caracteristică celulelor ce formează lemnul şi ţesuturile sclerenchimatice ale plantelor superioare.
 3. Suberificarea
Constă în impregnarea peretelui celular cu suberină (substanţă asemănătoare din punct de
vedere chimic, cutinei).

Secţiune transversală prin tuberculul de cartof – Solanum tuberosum

 c. Incluziuni ergastice (ergon - munca)
Sunt componente specifice celulei vegetale, produşi rezultaţi în urma activității
metabolismului celular.
Incluziuni plastidice
Amidonul (hidrat de carbon din grupa polizaharidelor). Se formează ca amidon de
asimilaţie (amidon autohton) în cloroplastele celulelor plantelor expuse luminii, care apoi este
transformat noaptea în glucoză şi transportat astfel spre unele zone din plantă sau spre
ţesuturile de depozitare a materiilor de rezervă. La acest nivel, în leucoplaste, glucoza este
transformată din nou în amidon (amidon de rezervă), cu aspectul unor granule stratificate
(datorită depunereii stratificate a amidonului) de mărime şi forme variate, leucoplastele
numindu-se astfel, amiloplaste – grăuncior de amidon.
Amidonul se depune stratificat în leucoplaste tinere nediferențiate; stratificarea
porneşte de la un punct inițial de depunere numit hil, care poate fi situat excentric – în
tuberculul de cartof Solanum tuberosum, sau centric – în parenchimul embrionar din
sămânţa de fasole Phaseolus vulgaris.
 Granule simple de amidon la Granule de amidon la
Solanum tuberosum: h – hil; stc Phaseolus vulgaris: h – hil
- striuri de creştere (central, alungit, ramificat);
stc – striuri de creştere
Preparat microscopic
Granule de amidon la Solanum tuberosum
Preparat microscopic
Granule de amidon la Solanum tuberosum

Preparat microscopic
Granule de amidon la Phaseolus vulgaris