Mitocondria si Plastidele

 Mitocondriile sunt organite celulare  Este un organit similar cloroplastului.

întâlnite în toate tipurile de celule eucariote  Totalitatea mitocondriilor dintr-o celulă
(organite comune). formează condriozomul.
 Ele mai sunt denumite și „uzinele energetice
ale celulei”, deoarece conțin enzime oxido-
reducătoare necesare respirației.
 Respirația produce energia necesară
organismelor, iar această energie
este înmagazinată în moleculele
de ATP.
 Mitocondriile au material genetic propriu -
ADN-ul mitocondrial - care conține
informația genetică necesară pentru sinteza
enzimelor respiratorii.
 Structura Mitocondriei
 Mitocondriile au forma unor vezicule
alungite, sunt organite sferice, ovale sau sub
formă de bastonașe.
 Mitocondriile sunt formate din:
o membrană dublă: membrană internă cu
pliuri - tubului sau creste; membrană externă
netedă;
o un sistem de criste mitocondriale (pliurile
membranei interne pe care se află enzime
oxido-reducătoare);
o substanță fundamentală (matrix = matrice ce
conține ribozomi, ADN, ARN, enzime oxido-
reducătoare).
 Evoluție
 Mitocondriile se formează prin
diviziune.
 Genele din ADN-ul lor se transmit
ereditar, pe linie maternă (această
ereditate se numește maternă sau
matroclină).
 Mitocondriile sunt transmise
descendenților odată cu citoplasma
oosferei.
 Rol
Mitocondriile au următoarele roluri:
 respirație celulară
 fosforilare oxidativa
 sinteza de ATP
 ciclul acidului citric
 transport de ioni
 sintetizează lipide si proteine
 Procesele oxidative din mitocondrie
generează ca produși secundari
anionul superoxid, apă oxigenată.
 Plastidele
 Plastidele sunt organele prezente în celulele  Una dintre cele mai izbitoare trăsături ale
de plante acoperite cu o membrană dublă acestor organele este capacitatea de a
lipidică. interconversia. Această modificare se
 Ei au propriul lor genom, o consecință a produce datorită prezenței stimulilor
originii lor endosimbotice. moleculari și de mediu. De exemplu, atunci
 Se spune că acum aproximativ 1,5 miliarde când un etioplast primește lumina soarelui,
de ani o celulă protoeucariotă a înghițit o sintetizează clorofila și se transformă într-un
bacterie fotosintetică, dând naștere unei linii cloroplast.
eucariote.
 Structura
 Toate plastidele sunt înconjurate de o
membrană dublă lipidică și în interior au
mici structuri membranoase numite
thylakoide, care se pot extinde considerabil
în anumite tipuri de plastide.
 Structura depinde de tipul de plastid și
fiecare variantă va fi descrisă în detaliu în
secțiunea următoare.
 Tipuri
 Există o serie de plastide care îndeplinesc
diferite funcții în celulele plantelor. Cu toate
acestea, limita dintre fiecare tip de plastid nu conțin pigmenți. Acestea sunt plastide care
este foarte clară, deoarece există o
interacțiune semnificativă între structuri și
există posibilitatea de interconversie.
 În același mod, atunci când se compară
diferite tipuri de celule, se constată că
populația de plastide nu este omogenă.
Printre tipurile de bază plastidelor găsite în
plantele superioare se numără:
● Proplastides - Ele sunt structuri mici, cu
lungime de unu sau doi micrometri și nu
nu au diferențiat încă și sunt responsabile
pentru originea tuturor tipurilor de plastide.
Ele se găsesc în meristemurile plantelor, atât
la rădăcini, cât și la tulpini.
● Cloroplaste - sunt plastidele cele mai
proeminente și vizibile ale celulelor de
plante. Forma sa este ovală sau sferoidală.
Ele sunt situate în principal în frunzele
plantelor, deși pot fi prezente în tulpini,
pețiole, petale imature, printre altele.
• Amiloplaste - Amiloplastele sunt
specializate în depozitarea boabelor de
amidon. Acestea se găsesc în cea mai
mare parte în țesuturile de rezervă ale
plantelor, cum ar fi endospermul din
semințe și tuberculi. Aceste plastide
sunt rezervoare de o mare varietate de
enzime, similare cu cloroplastele, deși
acestea nu au clorofilă și mașinile
fotosintetice.
• Cromoplastos - Cromoplastele sunt
plastide foarte heterogene care
stochează pigmenți diferiți în flori,
fructe și alte structuri pigmentate.
În general, cromoplastele se
dezvoltă din cloroplaste în timpul
procesului de coacere a fructelor,
unde fructele verzi au o culoare
caracteristică în timp. De exemplu,
roșiile imature sunt verzi și, când
sunt coapte, sunt roșii strălucitoare.
• Elaioplast - Oleoplastele sunt
capabile să stocheze lipidele în
organisme speciale numite
plastoglóbs. În plus, oleoplastele
au proteine ​diferite cum ar fi
fibrillina și enzime legate de
metabolizarea izoprenoidelor.
• Leucoplastos - sunt plastidios lipsite de
pigmenți. Urmând această definiție,
amiloplastele, oleoplastele și proteoplasturile•
pot fi clasificate ca variante de leucoplast.
Leucoplastele se găsesc în cele mai multe
țesuturi vegetale. Ei nu posedă o membrană
tiolacoidă vizibilă și au puține plastoglobule.
• Gerontoplasts - Când planta îmbătrânește, o
conversie a cloroplastelor are loc în
gerontoplasto. În timpul procesului de
senescență, membrana thylakoid se
descompune, se acumulează celule plastogli
și se degradează clorofila.
Etioplasts - Când plantele cresc în condiții
de lumină scăzută, cloroplastele nu se
dezvoltă în mod corespunzător și plastida
formată se numește etioplasto.Etioplastele
conțin boabe de amidon și nu au o membrană
tylakoidă dezvoltată pe scară largă ca în
cloroplastele mature. Dacă condițiile se
schimbă și există suficientă lumină,
etioplastul se poate dezvolta în cloroplaste.