Liceul Teoretic Mitropolit Nestor Vornicescu

Referat
la matematic
Tema : Preul

Realizat: Brdan Ionela

Verificat : Buliga Eugenia

Lozova 2016
 In conditiile contemporane, pretul pietei reprezinta o cantitate de moneda pe care
cumparatorul este dispus si poate sa o ofere producatorului in shimbul bunului pe care acesta
poate sa il ofere pe piata si exprima, in cea mai mare masura sub aspect calitativ si structural, un
ansamblu de informatii furnizate reciproc de catre participantii la schimb, in functie de raportul
dintre cerere si oferta, pe de o parte, si in cadru legislativ, pe de alta parte, avand caracter
dinamic, divers si reglementat.
Pretul este un instrument al pietei si un indicator al realitatii. In virtutea functiei de corelare a
cererii cu oferta el capata un caracter complex ce este amplificat in contextul actualului
dinamism economico- social, atat de caracteristicile pietei pe care le manifesta, cat si de cadrul
legislativ care reglementeaza formarea preturilor, el insusi perfectibil.
Pretul unui bun sau al unei resurse este un element care arata la ce trebuie sa renunte pentru a se
obtine respectivul bun sau resursa.
O definitie a pretului, unanim acceptata este cea formulata inca din antichitate de catre Aristotel
si Xenofon care reprezinta pretul ca o cantitate de moneda pe care cumparatorul este dispus si o
poate oferii producatorului (vanzatorului) in schimbul bunuluipe care acestail prezinta pe piata.
Acesta este pretul absolut. De obicei pretul este exprimat in termeni banesti (pret absolut), dar
poate fi exprimat in termenii cantitatii din alt bun la care trebuie sa renunte pentru procurarea
produsului necesar (pretul relativ). Rezulta ca daca toate preturile cresc in aceeasi proportie,
preturile absolute cresc, dar relativ raman neschimbate. Un alfel de pret este pretul etalon care
reprezinta pretul unui bun asupra caruia se convine; de cele mai multe ori acesta se fixeaza
asupra salariului nominal sau asupra unor bunuri reprezentative pentru aprecierea nivelui de
trai.
Indiferent de optica sub care este privit, pretul masoara ceva. La intrebarea ce masoara pretul
principalele scoli economice au dat explicatii diferite cunoscute ca teorii ale pretului.

Teoriile pretului
teoria clasica a pretului
In teoria clasica a pretului are suport (substanta) in valoare economica a bunurilor supuse
tranzactiilor, valoare determinata de consumul de factori de productie si de remumeratiile
revendicate de catre posesorii acestora.
Scoala neoclasica a fundamentat teoria subiectiva a pretului dupa care acesta este determinat de
utilitatea marginala si raritatea respectivelui bun, de cantitatea in care bunul se afla comparativ
cu trebuintele si cererea solvabila.
Valoarea economica si pretul unui bun sunt cu atat mai mari cu cat el are o unitate marginala
mai mare si este mai rar.
Teoria mixta sau teoria contemporana a valorii economice si pretului a fost elaborata in prima
treime a secolului si apartine in principal Scolii de la Cambrige. Se pleaca de la premisa ca cele
doua teorii anterioare nu sunt opuse (desi ele asa au aparut), ci doar explicatii incomplete si
solutii partiale privin valoarea economica si pretul. In acest sens pretul este determinat atat de
consumul de factori de productie, cat si de utilitatea marginala si raritatea bunului.
Dupa modul in care se formeaza preturile pot fi:

1. preturi libere, care se formeaza pe baza conditiei pietei; se gasesc in modelul pietei pura si
perfecta.
2. preturi administrate care sunt rezultatul deciziilor statului si a altor centre de forta economica
(monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc)
3. preturi mixte sunt cele care functioneaza efectiv in statele cu economie de piata si rezulta din
intersectarea mecanismului pietei, avand elemente ale mainii invizibile.

Functiile pretului in economia concurentiala

1. Functia de calcul, de evaluare si masurare a cheltuielilor, rezultatelor, veniturilor, fluxurilor si
circuitului de ansamblu care se deruleaza la toate nivelurile si toti subiectii actiunii economice.
2. Pretul informeaza agentii economici asupra starii de tensiune dintre resurse si nevoi.
Cresterile preturilor absolute si relative semnifica cresterea tensiunii si invers, cu cat pretul este
mai ridicat cu atat respectivul bun este potential mai insuficient in raport cu nevoile.
3. Pretul are o puternica incarcatura informationala pentru elaborarea deciziilor privind alegerea
producatorilor si cumparatorilor.
4. Pentru producatori, prtul este principalul element prin care isi recupereaza cheltuielile,
asigura profitul si creaza premisele pentru continuitatea activitatii economice.
5. In anumite conditii, in special cand se practica preturi administrate, pretul este un factor de
rodistribuire a veniturilor si parimoniului intre diferite categorii de agenti, ramuri si sectoare de
activitate.

Formare preturilor pe tipul de piata

Importanta preturilor a crescut in ultimul timp atat la nivel microeconomic cat si
macroeconomic:
pretul apare in toate tranzactiile de piata
dereglementarea din unele industrii a condus la dezvoltarea concurentei prin pret
agentii economici si cumparatorii au devenit mai constienti de existenta si rolul pietei
modificare valorii monetare intensifica concurenta prin produs
Pretul de pe piata perfecta se formeazain functie de raportul dintre cererea agreata si oferta
agreata la nivel impus de cantitatea determinata dintre venitul marginal si costul marginal, adica
la care agentii economici inregistreaza profit maxim.
Pretul de monopol. Monopolul poate caracterizat ca fiind situatia in care un produs unic al unui
bun omogen este in prezenta unei infinitati de cumparatori.
Pretul de monopol se formeaza in functie de raportul de cerere totala si oferta firmei
monopoliste la nivel impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal, adica
la care agentii economici inregistreaza profit maxim.
Pretul practicat de firmele oligopolistice, care alcatuiesc un caretel in scopul maximizarii
produsului si care isi desfasoara activitatea in conditiile unor structuri ale costurilor diferite care
se formeaza la acel nivel al productiei totale la care venitul marginal corespunde costului
marginal pe ansamblul industriei, nivelului de productie care se reaalizeaza in cote diferiteinre
agntii economici rspectivi.
 Tipuri de preturi
Viata economica demonstreaza existenta unei mari diversitati de preturi.Tipurile de
preturi imbraca forme diferite, astfel:
a) Dupa puterea agentilor economici de a influenta preturile, acestea pot fi:
- preturi libere, care se formeaza in conditiile concurentei perfecte, in care nici unul dintre
agentii pietei nu poate influenta unilateral nivelul si dinamica acestora. Ele se manifesta ca
expresie a raportului dintre cerere si oferta si corespund cu satisfacerea intereselor tuturor
participantilor la schimb;
preturi administrate (reglementate), care se formeaza sub influenta actiunilor fie ale agentilor
economici cu pozitie dominanta pe piata, fie ale statului. Astfel, preturile administrate se
manifesta in conditii de concurenta imperfecta, recunoscandu-se dupa tipul acesteia: preturi de
monopol, preturi de oligopol, preturi de monopson, etc. Daca statul este cel care determina
nivelul si dinamica preturilor unor marfuri, atunci acestea se supun unui proces de reglementare,
aparand pretul limita maxima si pretul limita minima.
Reglementarea pretului se manifesta atunci cand guvernul adopta legi care impun o limita
superioara sau o limita inferioara pentru pretul unui bun sau serviciu destinat vanzarii-
cumpararii. In mod frecvent, limita superioara este denumita plafon de pret (price ceiling)
sau control de pret (price control), iar limita inferioara impusa pe o anumita piata este
denumita prag de pret (price floor) sau pret suport (price support)[1].
Statul intervine in domeniul pietei prin impunerea unor limite maxime de pret - preturile limita
maxima - atunci cand bunul tranzactionat se afla in cantitate insuficienta. Potrivit legii cererii si
ofertei, daca cererea este superioara ofertei, pretul se majoreaza, rezultat care este influentat
legal prin fixarea unui plafon peste care nivelul pretului nu trebuie sa se ridice, deoarece puterea
de cumparare a banilor nu ar putea suporta depasirea acestui pret de control.
Guvernul poate impune si o limita minima sub al carei nivel preturile nu pot cobori,
respectiv preturi limita minima. Motivul pentru care se formeaza praguri de pret consta in
sustinerea veniturilor peste pretul care ar exista pe o piata libera. Situatii frecvente de preturi
suport se intalnesc in agricultura, pentru produse agricole si pe piata muncii, sub forma
salariului minim.

Pentru mentinerea preturilor limita minima, se folosesc in practica cinci modalitati si anume:
1. achizitiile guvernamentale;
2. restrictionarea productiei;
3. promovarea cererii;
4. sistemul de plati directe;
5. interdictia legala a tranzactiilor sub pretul minim.
Unele studii au demonstrat ca salariul minim duce la cresterea ocuparii persoanelor adulte, in
special a femeilor intre 25 si 55 de ani.
b) Dupa sistemul de formare a preturilor de comercializare, se cunosc:
- preturi fara TVA al caror nivel acopera costurile si profilul agentului economic, fiind preturi
ale factorilor de productie;
- preturi cu TVA, ca preturi de facturare, si deci de cumparare.
c) Dupa gradul de flexibilitate a pretului, exista:
- preturi unice;
- preturi diferite.
Daca firma opteaza pentru promovarea unui pret unic, atunci ea ofera acelasi pret tuturor
clientilor care cumpara produsul in conditii similare si in aceleasi cantitati. In schimb,
promovarea unor preturi variabile arata ca aceleasi produse si cantitati sunt oferite la preturi
diferite clientilor diferiti, in functie de abilitatea lor de negociere, relatii de familie chiar, si alti
factori; ele se intalnesc in special in cazul agentilor economici mici, ca produse nestandardizate,
la care negocierea dintre vanzatori si cumparatori este modalitatea traditionala de determinare a
pretului.
d) Dupa gradul de noutate a produsului si strategia adoptata, se cunosc:
- preturi ale produselor noi, cum sunt:
- preturile de smantanire;
- preturile de penetrare.
Strategia pretului de smantanire (price skimming) consta in practicarea unui pret
relativ ridicat pentru un produs nou cu intentia de a obtine cat mai mult profit. Desigur, la acest
nivel, cererea este limitata la acei cumparatori dispusi sa plateasca pretul relativ ridicat si este in
general, inelastica.
Strategia pretului de penetrare (penetration pricing) presupune o manifestare inversa variantei
anterioare. Aici, intentia firmei este de a vinde intregii piete produsul sau la un pret
relativ scazut la care cantitatea ceruta sa fie cat mai mare. Prin urmare, o asemenea practica
conduce la descurajarea concurentei de a patrunde pe piata respectiva pe care, prin pretul mic,
firma a inceput sa o domine.

preturi ale produselor existente pe piata, cum sunt:

- preturile pozitionate;
- preturile de linie;
- preturile determinate de calitate;
- preturile produselor grupate;
- preturile promotionale.
Strategia pretului pozitionat (price positioning) este o varianta strategica prin care firma
stabileste un pret mai mic sau mai mare fata de cel al produselor concurente, in functie de
prezenta sau absenta unor caracteristici sau atribute ale produsului dorite de consumatori.
Strategia preturilor in linie (Product-Line Price Strategy) este o extindere a variantei strategice
anterioare in care agentul economic, producand marfuri substituibile intre ele sau
complementare, procedeaza la o comparare a atributelor detinute de fiecare produs in parte.
Aceasta strategie se aplica de firmele care realizeaza nu un produs, ci o linie de produse, iar
diferentele de preturi reflecta diferentele in atributele detinute de marfurile respective. Mai mult
decat atat, agentii economici practicanti ai strategiei trebuie sa ia in considerare si
interdependentele dintre cererile produselor in linie; astfel, cunoscandu-se relatiile de
substituibilitate si complementaritate dintre produse, se poate remarca de exemplu, ca o
majorare a pretului unui produs genereaza o crestere a cererii pentru produsele care il substituie
si o reducere a cererii la cele complementare.
Strategia pretului impus de calitate (pricing to infer quality) porneste de la interpretarea
pretului unui produs ca instrument de reflectare a calitatii acestuia. Astfel, un nivel ridicat de
pret corespunde unei calitati superioare a produsului respectiv, dar un asemenea rol al pretului
nu poate fi indeplinit decat in situatia in care consumatorul nu dispune de alte surse de
informare asupra marfii.
Strategia preturilor produselor grupate (pricing product bundles) se bazeaza pe gruparea
produselor ca practica de vanzare a doua sau mai multe produse impreuna, pentru care se
determina un singur pret.
Strategia preturilor promotionale (promotional pricing) echivaleaza cu punerea marfurilor in
vanzare temporara si cresterea venitului si profitului agentului economic prin scaderea pretului;
cu alte cuvinte intr-o perioada scurta, produsul este oferit vanzarii cu o reducere de pret.
e) Dupa nivelul si rolul pretului exista:
- preturi inalt-active;
- preturi inalt-pasive;
- preturi joase-active;
- preturi joase-pasive.
Strategia de pret inalt-activ se poate practica in cazul produselor la care calitatea lor nu poate fi
evaluata cu usurinta de catre consumator, pretul fiind un indicator al acestuia. Astfel, preturile
inalte pot avea un rol esential in castigarea marjelor si avantajelor necesare pentru sustinerea
dezvoltarii productiei viitoare.
Strategia de pret inalt-pasiv se aplica de acei agenti economici care pentru a face fata
concurentei, folosind un pret ridicat adopta alte masuri pentru sustinerea acesteia, adica
apeleaza la o concurenta non-pret, cum ar fi pe baza imbunatatirii caracteristicilor si
performantelor produsului.
Strategia de pret scazut-activ este o varianta in cadrul careia pretul mic devine un factor
important al deciziei de cumparare, dar prezinta riscul inceperii unui razboi al pretului in care
firme rivale reduc pretul de desfacere pentru impulsionarea vanzarilor. De aceea, ea este
eficienta atunci cand firma care o practica fie nu are o concurenta puternica, fie dispune de o
pozitie si costuri avantajoase pe piata care sa-i creeze o situatie favorabila fata de concurenta.
Strategia de pret scazut-pasiv are o arie restransa de manifestare si este folosita in special de
catre firme mici, ale caror produse au o calitate inferioara celor concurente. Multitudinea
tipurilor de pret explica multe din diferentele dintre agentii economici cu aceeasi activitate, iar
capacitatea lor de manevrare a preturilor practicate isi pune amprenta asupra sanselor de castig.