“JURNALUL ANNEI

FRANK”
SEMNAT DE ANNA FRANK
• Intr-un demers de cercetare a activitatii profesionale politice si sociale,
a unor personalitati marcante ale istoriei sau culturii universal, un rol
foarte important l-au avut insemnariile memorialistice ale acestora,
acele jurnale fie de calatorie, fie intime care devin depozitarele unor
pretioase informatii legate de viata personala a acestor figure
proeminente.
• Opinez ca studierea insemnarilor unor figuri istorice importante este
necesara pentru cunoasterea personalitatii acestora, intrucat aceste
documente scot la iveala nebanuite aspect legate de comportamentul,
suferinta si trairiile lor.
 În primul rând, jurnalul este un mijloc de a te cunoaște pe tine însuți. Atunci când îți
notezi într-un caiet gândurile, sentimentele, îți analizezi, implicit, diferite fațete ale
personalității, îți formezi vocea interioară, prin care îți exprimi atitudinile și opiniile
față de faptele de viață și față de oamenii din jurul tău.

În al doilea rând, jurnalul reprezintă o formă de eliberare prin confesiune. Spre

deosebire de blog,accesibil oricui, fie el cunoscut sau necunoscut, jurnalul tradițional
îți oferă luxul sincerității și al banalității.Poți scrie pe foaie orice, oricum, fără să te
cenzurezi, pentru că ești propriul cititor, astfel încât, asezate pe hârtie, suferințele se
diminuează, emoțiile se limpezesc.
• Romanul este, înainte de toate, o carte de referință pentru cei care vor să cunoască mai multe informații despre
opresiunile la care erau supuși evreii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Împreună cu familia sa și alți patru
evrei, Anne petrece doi ani (în perioada 4 iulie 1942 – 4 august 1944) ascunsă într-o anexă a sediului firmei patronate
de tatăl său, pentru a scăpa de persecuție și Tabere de moarte naziste Din alt punct de vedere, „Jurnalul Annei Frank”
este o sumă de însemnări ale unei adolescente de 13 ani – căci atât avea Anne când a intrat în Anexă. Anne are nevoie
de spațiu personal, vrea să-și permită din când în când mici răzvrătiri și duce dorul vieții pe care o ducea înainte.
Intrarea pentru Anne in Anexa este începutul unei noi vieți. Privată de prieteni, Anne se simte singură și neînțelească,
chiar și de către propria familie. Așadar, nu trebuie să fii pasionat de istorie, în general, sau de perioada nazismului, în
particular, pentru a rezona cu personajul.
• Toata povestea incepe in momentul in care Anne primeste de ziua ei un jurnal care devine marturie pentru atrocitatiile
nazismului. Ea apeleaza la paginile acestui jurnal ca la o prietena pe care ea o denumeste Kitty. Cazarea este camuflată
de o bibliotecă mobilă care ascunde intrarea și constă din mai multe camere, permițând astfel coexistența mai multor
personae. Anna povestește multe lucruri, așa cum ar face o fetiță de 13 ani când își scrie jurnalul: conflicte legate de
vârstă cu mama ei, schimbări în adolescență, iubire. Povestea ei este însă marcată de răni adânci, cauzate de situația în
care este forțată să trăiască în ciuda ei înșiși. Vorbește mult despre pasiunile sale, despre lucrurile care îi plac și
interesează, cum ar fi subiectele de istorie, franceză și literară, care studiază mult pentru că vrea să devină scriitoare.
• Fiind depistati de nazisti in ascunzatoarea secreta ei sunt arestati si dusi la Auschwitz,urmand un final tragic.
• CITAT SEMNFICATIV:
•“Gândeste-te la toate lucrurile
frumoase de lânga tine si fii
fericit “
• Semnificatia citatului suport esentializeaza aspectul ca
fericirea vine din suflet, din interior, fiind o stare de care
trebuie sa ne lasam invaluiti. De multe ori, oamenii se lasa
pagubiti de emotiile negative, fara a mai pune pret pe
frumusetea si fericirea provenita din lucrurile simple, asa cum
conchide si Marcus Aurelius in citatul” Nu uita, iti trebuie
putine lucruri ca sa fi fericit”.
• Cartea este recomandata atât persoanelor pasionate de literatura de tip jurnal, cât și celor
pasionați de viața din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu este o carte pe care s-o
citești cu sufletul la gură, pentru că destinul lui Anne și al celorlalte persoane din Anexă
este cumva previzibil.
• Cartea este însă menită parcă să te facă să reflectezi și să înțelegi mai bine cât de grele erau
condițiile acestor familii care nu făceau decât să-și protejeze un drept natural, pe care
majoritatea dintre noi, nici nu-l mai conștientizăm astăzi ca pe o problemă: drepul la viață.
• Referitor la cele relatate, vei ramane impresionat de modul in care personajul a reusit sa
gestioneze zilele razboiului in acel spatiu extrem de limitat al anexei, si poate si mai
impresionat de faptul ca, in acele conditii si la o varsta atat de frageda, a avut inspiratie sa
scrie si sa imbine atatea lucruri fara sa-si piarda speranta. Marturiile, gandurile si trairile
sunt redate dezinvolt si cu o elocventa care are puterea de a cucerii simpatia cititorului in
asa fel incat acesta sa rezoneze la unison cu emotiile care rasar dintre randuri.
• Invatatura cea mai pregnanta este a ramane mereu vesel si plin de speranta pana si in cele
mai debusolante momente din viata noastra.
PROIECT
REALIZAT DE:
Suciu Nicola-Olivia
Tarnavean Daria-Maria