Modernizarea statului în vremea lui Carol I – instituții,

politică și economie

a) Instituții

Instituțiile care au fost constuite în timpul lui Carol I sunt:

 Domeniile Coroanei
─ s-au instituit ca urmare a creşterii nevoilor de reprezentare ale Casei
Regale a României, consecinţă a sporirii prestigiului ţării şi a Casei
sale Domnitoare
─ creat la 10 iunie 1884
─ se puneau la dispoziţia Capului ţării proprietăţi agricole şi silvice a
douăsprezece „moşii” ale statului
─ din domeniile cedate în administrare regală 7 erau în Muntenia şi 5
în Moldova
─ în urma aplicării legii reformei agrare din 1921 în jur de 9 milioane
de hectare au trecut în proprietate ţărănească.

 Banca Națională a României

─ la început, Banca a funcţionat în clădirea Senatului, lângă Primăria
Capitalei,
─ la 28 noiembrie 1880 -sunt puse în circulaţie primele bancnote ale
BNR, vechile bilete ipotecare, emise in 1877. Ele au fost
transformate în bancnote, prin aplicarea unui supratipar, în culoare
galbenă sau neagră, care conţinea titulatura băncii (Banca Naţională
a României), data (9 septembrie 1880), semnătura guvernatorului ,
a casierului şi a cenzorului

 Palatul Bursei
─ construit între anii 1908-1912, după planurile arhitectului Ștefan
Burcuș
─ sediu pentru Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București
într-o zona centrală -sugestie a lui Carol I
─ stil neoclasic francez, cu pilaștri și coloane în stil corintic
─ lucrarile au inceput la 11 mai 1908
 Palatul de Justiție din București
─ construit între anii 1890–1895 după planurile arhitecților Albert Ballu
și Ion Mincu
─ piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României
personal, pe 7 octombrie 1890
─ exteriorul clădirii are influențe urbane, iar corpul central este
construit într-un stil al Renașterii
─ opt statui care semnifică: Atenția, Vigoarea, Legea, Justiția,
Elocința, Adevărul ,Forța și Prudența
─ inaugurarea Palatului- 4 octombrie 1895

 Palatul Poștelor

─ o clădire emblematică a Bucureştiului, situată în colţul vestic al zonei

istorice Lipscani
─ construit între anii 1894-1900, după planurile arhitectului Alexandru
Săvulescu
─ arhitectură neo-clasică autoritară
─ începând din anul 1972, palatul este sediul Muzeului Naţional de
Istorie a României
─ construit pe vechiul amplasament al Hanului Constantin Vodă
─ piatra de temelie a palatului a fost pusă în data de 24 octombrie
1894 de Regele Carol I

 Ateneul Român
─ construit in inima Bucurestilor in urma cu 120 de ani (1886-1888)
după planurile arhitectului francez Albert Galleron
─ exponentul arhitectonic si spiritual al unei ţări
─ în 1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri
au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul Dați un leu
pentru Ateneu.
─ circular, dominat de o mare cupolă, cu fațada principală în stil
neoclasic, are aspectul unui templu ionic
─ marea frescă- lată de 3 metri și lungă de 70 de metri, se întinde
deasupra lojilor, de jur împrejurul cupolei, alcătuită din 25 de scene
reprezentative din istoria României
─ este pe Lista Monumentelor Istorice: monument de arhitectură de
grupă valorică A, de valoare națională și universală
 Gara București Nord
─ cea mai mare stație feroviară a României
─ pleacă și sosesc zilnic aproape 200 de trenuri
─ piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în
prezența lui Carol I
─ 13 septembrie 1872- data inaugurarii
─ concepută în formă de U
─ este inclusă în lista monumentelor istorice
─ destinată, inițial, tranzitului de călători și mărfuri, cu șapte linii și
multe clădiri de ateliere
─ în față, era o grădină cu o alee centrală numită ''curtea călătorilor'',
iar în perioada 1895-1896 a fost construită o nouă aripă a gării,
prevăzută și cu un "salon regal"
b) Politica
Deşi de naţionalitate germană, Carol a devenit român în
momentul acceptării tronului. A apărat Constituţia (ce fusese
promulgată la începutul domniei sale) şi a respectat legile şi
tradiţia ţării, chiar şi atunci când situaţia în care s-a aflat a fost una
dificilă. A respectat decizia luată în cadrul Consiliului de Coroană
şi a acceptat să rămână neutru în Primul Război Mondial,
neparticipând alături de Germania, ţara natală şi una dintre
partenerele de tratat ale României.

În cei 48 de ani de domnie a reuşit să schimbe faţa României.

A scos ţara din “apăsătoarea şi înjositoarea suzeranitate
turcească” şi a transformat-o într-un stat de prim rang în estul
Europei. Perioada 1866-1914 a însemnat o etapă de mari
progrese pentru România.În ceea ce priveşte politica externă,
Carol a dus o neutralitate activă, militând pentru aplanarea
divergenţelor şi menţinerea statu-quo-ului teritorial. Pe plan intern,
a decis să acţioneze ca un factor moderator, să calmeze spiritele
şi să nu îngăduie răfuielile politice. În acest sens a instaurat
“rotativa guvernamentală”, menită să asigure stabilitatea vieţii
politice.

c) Economia

În plan intern, Carol I a reprezentat un factor de echilibru,

cultivând un climat de disciplină şi rigoare, valenţe pe care le
dobândise prin educaţia în stil prusac, într-o familie cu tradiţie
dinastică. De asemenea, a susţinut modernizarea structurilor
economice într-o ţară care încă nu ieşise, la jumătatea secolului al
19-lea, din stadiul medieval de organizare. Noul domn venea într-o
capitală, Bucureşti, care arăta ca un târg de provincie. Dar spiritul
de organizare germanică a lui Carol I şi acea jumătate de secol
petrecută pe tron au avut ca rezultat modernizarea accelerată a
României. Cu abilitate politică, monarhul a reuşit să alterneze
guvernele liberale şi conservatoare, astfel încât nicio tabără să nu
aibă posibilitatea de a-i submina autoritatea.
Imediat după venirea în ţară, Carol I iniţiază o reformă
deosebit de importantă, cea monetară, prin introducerea în
circulaţie a leului. Deşi nu era încă o ţară independentă, România
reuşea să-şi impună o monedă proprie în 1867. În prima perioadă,
s-a emis numai moneda metalică. Ulterior, odată cu înfiinţarea
Băncii Naţionale a României, în 1880, se trece şi la emisiune de
bancnote. Cu ajutorul Băncii Naţionale, dar şi prin capital privat,
până la începutul secolului al 20-lea au fost create 24 de bănci, iar
până în 1914 au mai apărut alte 210 bănci.
În vremea domniei lui Carol I, economia României era
preponderent agrară. Mai mult de jumătate dintre ţărani deţineau
suprafeţe de teren agricol mai mici de 5 hectare, în timp ce, pentru
întreţinerea unei familii, erau necesare între 5 şi 10 hectare de
pământ arabil. În această perioadă tulbure, pentru a susţine
agricultura, au apărut aşa-numitele „bănci populare". Acestea s-au
dezvoltat mai ales datorită faptului că erau conduse de localnici,
care cunoşteau condiţiile economice locale şi pe cei care solicitau
împrumuturile. Cea mai mare parte din producţia agricolă
provenea de la marii proprietari de terenuri şi era destinată
exportului.