CAROL I,CTITORUL b)viața cotidiană în vremea

domniei lui Carol I

ROMÂNIEI MODERNE
CAROL I
Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost domnitorul,
apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea
forțată a lui Alexandru Ioan Cuza în urma unei lovituri de stat.
Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost
protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.
În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a
obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a
redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus
bazele unei dinastii. A construit în Munții Carpați Castelul Peleș, care a rămas și acum una
dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878),
România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus
ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de
restul țării.
VIAȚA IN SECOLUL AL XIX-
LEA
In secolul XIX, femeile sunt extrem de pretuite. Fiind foarte mare pretuirea pe care le-o
acordau barbatii, erau ocrotite si nu erau lasate sa intervina in locuri unde li s-ar fi putut
intampla ceva neplacut. Ideea era sa fie ocrotite.
Femeile erau foarte inteligente, pentru ca citeau mai mult decat barbatii, aveau mai mult timp
pentru asta (se stie, erau cititoarele cele mai asidue). Fiind inteligente, rezistente si rabdatoare,
au inceput sa iasa tot mai mult in fata, mai ales spre sfarsitul secolului XIX, sa-si doreasca sa
faca si ele meserii pe care le fac barbatii, incep sa se duca la facultate, sa se emancipeze.
Un lucru foarte nostim este cum, la initiativa doctorului Gerota, care a tinut o conferinta la
Ateneu, femeile au renuntat la corset. Acest doctor le-a arata ca de fapt corsetul le distruge
organele, ca le dauneaza la respiratie. Lucru nu tocmai diferit de ce se intampla azi, cand
femeile poarte tocuri prea inalte, blugi prea stramti. Singura diferenta: atunci ele sufereau
pentru a-si face un corp mai frumos.
Femeile nu aveau o libertate atat de mare ca astazi. S-au mai emancipat incetul cu incetul si si-
au gasit independenta, ceea ce - cel putin in interbelic - nu le-a facut mai fericite decat pe
predecesoarele lor. La noi, de-abia in 1946 au primit si femeile drept la vot.
Regele Carol I moare în al 48-lea an al domniei sale. Practic, aproape întreaga istorie
modernă a României (dacă alegem ca punct de reper cronologic anul Unirii Mici) a
fost dominată de personalitatea sa, astfel încât nimeni – incluzându-i aici și pe criticii
săi – nu putea tăgădui faptul că modernizarea României s-a făcut sub sceptrul său.
Cu toate acestea, în momentele tulburi ale anului 1914, chiar înainte de moartea
regelui, imaginea sa s-a deteriorat rapid:dintr-o dată, societatea – ale cărei simpatii
mergeau cu precădere către Franța – a perceput mult mai clar că regele este de
origine germană și că acest fapt poate afecta poziția României în războiul care
tocmai izbucnise. Nici măcar faptul că Regele Carol I a respectat, împotriva credinței
sale, decizia Consiliului de Coroană nu i-a îmbunat prea mult pe românii care, în
septembrie 1914, răsuflau oarecum ușurați la moartea bătrânului monarh. 
Un barbat de tipul Titu Maiorescu sau CA Rosetti se scula pe la 7, isi bea cafeaua in
liniste, eventual citea presa de ieri.
Munca se facea intre 9 si 12, apoi era pauza de masa (cum azi mai e doar in Italia),
se inchidea totul la pranz, se duceau oamenii sa manance, apoi mai aveau program
dupa masa. Maiorescu isi facea consultatiile avocatesti, se intorcea, manca, apoi
incepeau diverse alte treburi: isi pregatea conferinte, cursuri pentru universitate,
facea nenumarate calatorii (calatoreau enorm oamenii pe vremea aceea si pentru
mijloacele care erau - exista trenul, dar si trasura inca se folosea).
Se duceau la spectacole de teatru, care incepeau destul de tarziu (pe la 7 sau 8 seara),
apoi aveau supeul, deci pe la 10 sau 11 seara. Si se culcau tarziu. Eminescu se ducea
in vizita la 11 noaptea, de pilda. Erau destul de mondeni.
Aveau o viata extrem de energica si faceau foarte multe intr-o zi. Intr-adevar, timpul
parca avea rabdare si era mai dilatat. Astazi a intrat la apa, nu mai avem timp de
nimic. Dar atunci aveau timp de tot: discutii tihnite, scris scrisori de 10 pagini,
plimbari. Mereu drepti, cu tinuta extrem de ingrijita, cu bastoane, cu palarii care te
obliga sa stai drept. Aveau timp si de politica.
Femeile se sculau odata cu sotii lor, apoi se ocupau de treburile casnice (care erau
nenumarate), se duceau la cumparaturi pentru ele insele sau pentru casa (nu carau ele
lucruri, nu se oboseau, ci carau servitoarele sau curierii). Apoi se intalneau cu alte
doamne, sa puna la cale lucrari de binefacere. Seara se duceau cu sotii lor la opera, la
teatru, in vizite. Dura mai mult insa imbracatul, caci aveau haine mai complicate".