"Dormea întors amorul meu de plumb" este un vers memorabil din poezia "Decembre" a lui George

Bacovia, care ilustrează în mod subtil și profund tema romantismului și simbolismului în literatură. În
aceste două curente literare, iubirea și femeia au roluri semnificative, dar cu conotații și perspective
diferite.

Pentru romantici, iubirea și femeia reprezentau deseori surse de salvare și transcendere. În literatura
romantică, iubirea este adesea idealizată ca o forță divină, capabilă să aducă plenitudine și să salveze
individul de înstrăinarea de sine. Femeia, în special, era adesea văzută ca o muza inspiratoare, o sursă de
înțelepciune și emoție.

Cu toate acestea, în poezia lui George Bacovia, care se încadrează în curentul simbolist, perspectiva
asupra iubirii și femeii este mai complexă. "Dormea întors amorul meu de plumb" sugerează o imagine a
iubirii ca fiind închisă într-un con de plumb, într-o stare de somn sau letargie. Aceasta poate simboliza o
deziluzie în fața iubirii sau poate reprezenta o încercare de a izola sentimentele pentru a le proteja de
mediul "trivial, plat, burghez," menționat în fragmentul citat.

Simbolismul în poeziile "Decembre" și "Cuptor" din ciclul "Plumb" arată o lume tulbure, în care iubirea și
senzualitatea sunt adesea asociate cu o senzație de apăsare, melancolie și letargie. În acest context,
erotismul poate fi o formă de evadare sau de transfigurare a realității grele și sterpe din jur.

Astfel, poezia lui George Bacovia explorează o viziune mai sumbră și mai pesimistă asupra iubirii și
femeii, în contrast cu romantismul. Iubirea pare să fie închisă într-o stare de amorțeală și de întoarcere
spre sine, în timp ce mediul burghez este perceput ca opresiv și desuet. Această perspectivă simbolistă
adaugă o adâncime și o complexitate subtile în interpretarea iubirii și a relațiilor umane în poezia lui
Bacovia.