Cauciucul natural Cauciucul natural este un produs macro-molecular de origine vegetala.
Cauciucul natural se obtine din latexul de rasina produs de
arborele de cauciuc. Aria de raspandire a acestuia a fost regiunea tropicala din Amazon,ulterior arborele da cauciuc s-a raspandit in Asia, Africa si Oceania, iar cele mai importante tari in care se produc cauciul natural sunt Tailanda, Indonezia si Malaezia.
Arborele de cauciuc a purtat si numele de "copacul plangator"
datorita pozitiei frunzelor. Cauciucul a inceput sa fie utilizat pe scara larga dupa ce, in 1839 Charles Goodyear a descoperit galvanizarea.
Arborele de cauciuc este apt pentru recoltarea latexului dupa
ce a implinit varsta de 5-6 si poate ajunge pana la varsta de 30-40 de ani. Pentru a se extrage latexul este necesara o taietura in zona trunchiului copacului si apoi oamenii aseaza vasele pentru a colecta substanta dorita. Lemnul arborelui de cauciuc este mai tare ca cel al fagului, stejarului sau al paltinului. Seva sa este toxica si contine substante care pot afecta grav sanatatea fiintelor care intra in contact cu ea.
In proportie de 60-75% cauciucul este folosit pentru fabricarea
anvelopelor necesare automobilelor.Pana la sfarsitul secolului XIX doar cauciul natural era folosit pentru fabricarea diverselor obiecte. Insa, din cauza cerintei uriase de automobile a celui de-al Doilea Razboi Mondial resursele de cauciuc natural au fost epuizate, iar cercetatorii au creat un mod prin care se poate obtine cauciuc sintetic si au reusit sa inlocuiasca cu brio cauciucul natural si au continuat sa produca anvelope necesare autovehiculelor de razboi.
Un dezavantaj al cauciucului natural fata de cel sintetic este ca
cel natural se topeste in lumina puternica a soarelui.