Studiul miscarii Browniene

1.Teoria lucrarii
In anul 1827, botanistul englez Brown observa pentru prima data, cu ajutorul microscopului, ca particulele
solide foarte fine, de tip coloidal (cu dimensiunea cuprinsa intre 10-8 – 10-6 m), aflate in suspensie intr-un lichid sunt
intr-o permanenta si perfect dezordonata miscare. Brown descoperise miscarea ce mai tarziu s-a denumit miscare
browniana, dupa numele sau. Continuându-se cercetările s-a constatat că această mişcare se manifestă şi pentru
particulele solide foarte fine aflate în suspensie într-un gaz, însă intensitatea ei este mult mai mică. Ulterior s-a
dovedit ca aceasta miscare este universala, sub diverse forme, si a primit denumirea de agitatie termica.

Agitația termică este o mișcare spontană, complet haotică și dependentă de temperatura mediului, a unor
particule sau molecule aflate într-o suspensie coloidală sau dispersie gazoasă. Robert Brown a observat fenomenul
în anul 1828, când a încercat să studieze particule de polen în câmp microscopic.

Enunț:
Se numește mișcare browniană, mișcarea continuă, complet dezordonată, dependentă de temperatură, a
unor particule solide aflate în suspensie într-un fluid.

În continuare s-au făcut numeroase încercări pentru a descoperi cauza mişcării browniene. Soluţia coloidală s-a
ţinut în condiţii exterioare fixe un timp îndelungat, săptămâni şi chiar luni de zile. Cum echilibrul termic este stabilit,
încă se constată că micşorarea browniană continuă la fel de intensa ca la început. Dar o dată atins echilibrul termic
nu există oare curenţi în fluid datorită trepidaţiilor sau altor cauze care să provoace mişcarea browniană? Cu toate
acesta s-a constatat că mişcarea browniană continuă la fel de intens dacă temperatura a rămas constantă.
Dezvoltarea teoriei cinetico-moleculare a permis explicarea acestei mişcări. Atunci când particulele solide în
suspensie într-un fluid sunt foarte mici, impulsurile comunicate lor de către moleculele fluidului nu se mai
compensează reciproc. Particulele solide se vor mişca în fiecare moment după direcţia rezultantei forţelor care apar
în urma ciocnirilor. Pentru o temperatură dată şi un solvent dat, mişcarea browniană nu se mai observă atunci când
dimensiunile particulelor depăşesc anumite valori, deoarece în aceste cazuri, când masele particulelor sunt relativ
mari, impulsurile comunicate lor se compensează reciproc şi mişcarea browniană încetează. Mişcarea browniană
este una dintre cele mai convingătoare confirmări ale concepţiei cinetico-moleculare despre natura fenomenelor
termice.

Primul care a dezvoltat o teorie a mişcării browniene, confirmată apoi experimental, a fost. Albert Einstein in
1905. El a stabilit legea care îi poartă numele şi care arată că media pătratelor deplasărilor (sau proiecţiilor sale)
particulelor browniene variază direct proporţional cu timpul în care se fac deplasările, temperatura rămânând
constantă.

2. Materiale utilizate
Ansamblul experimental necesar pentru evidentierea si studiul miscarii browniene este prezentat in figura
anterioara si alcatuit din urmatoarele componente :

1) Un microscop de laborator cu grosisment mare (marime

unghiulara mare), prevazut cu un micrometru obiectiv si
cateva lamele subtiri de sticla pentru sustinerea
preparatului.
2) Dispozitiv pentru iluminarea preparatului; poate fi un bec
electric obisnuit.
3) Camera clara sau aparatul de desenat.
4) Cronometru pentru masurarea timpului.
5) Instrumente pentru masurat distante (compas, rigla
gradata, echer).
6) Praf de grafit inlocuitorul polenului
7) Si apa
3.Concluzii

Experimental se constată că mișcarea browniană este spontană sau haotica (adică nu este generată de vreo cauză
externă)

Mișcarea particulelor de praf de grafit indică faptul că apa este alcătuită din particule minuscule aflate în
permanentă mișcare ,iar forma traiectoriei unui grăunte fin de praf de grafit indică faptul că mișcarea particulelor
din care este alcătuită apa este haotică (fără o direcție privilegiată) și fracturarea traiectoriei este determinată de
ciocniri succesive între particula de praf și particulele de apă. Miscarea Browniana nu inceteaza niciodată si este cu
atât mai intensa cu cât:

 temperatura este mai ridicată

 particulele în suspensie sunt mai mici;
 lichidul este mai puțin vâscos.

4.Surse de erori
 calcul gresit
 privirea greșită a obiectului
 privirea din unghiul gresit
 cele mai frecvente erori sunt cele instrumentale( riglele spre exemplu care pot avea unitatile de masura
decalate) sau personale (de exemplu scrierea gresita a datelor

5.Surse
https://docplayer.ro/170023362-Studiul-mişcării-browniene.html

https://www.creeaza.com/referate/chimie/STUDIUL-MISCARII-BROWNIENE168.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Agitație_termică

https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VIII-a/Fizica/RURJVFVSQSBESURBQ1RJ/files/basic-html/
page11.html

https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VIII-a/Fizica/Uy5DLiBHUlVQIEVESVRP/A893.pdf

https://ro.scribd.com/doc/71878314/AGITATIA-TERMICA