Criogenie tehnică Sisteme criogenice de

răcire

CAPITOLUL 5. SISTEME CRIOGENICE DE RĂCIRE

Sistemele criogenice de răcire se clasifică în două mari categorii:

-sisteme criogenice de răcire cu vapori;
-sisteme criogenice de răcire cu gaze.
Deosebirea esenţială între cele două categorii de sisteme criogenice
de răcire constă că, în cazul primei categorii, fluidul criogenic de lucru
suferă transformări de fază, pe când în cazul celei de a doua categorii,
fluidul de lucru se află în permanenţă în stare de gaz.

5.1. Sisteme criogenice de răcire cu vapori

Multe sisteme criogenice de răcire cu vapori au aceleaşi componente
şi cicluri termodinamice ca a ciclurilor de lichefiere. Majoritatea sistemelor
criogenice care folosesc ca agent de lucru heliul funcţionează în condiţii
simultane de lichefiere şi de răcire, fiind utilizate în special în instalaţii mari
în care se aplică efectul de supraconductibilitate. Relaţia dintre coeficientul
de lichefiere x şi capacitatea frigorifică q0 se poate obţine din bilanţul
energetic pe treapta de răcire finală (figura 5.1).
gi
7  12

VL1 Figura 5.1. Treapta de răcire finală

pentru lichefiere şi răcire

8
VL2 11
g0 9  q0

10 VL3

x
Ecuaţia de bilanţ termic pe un contur sub temperatura T7 este:

 
g i Δi 7  q Σ  x i12  i f   q 0 (5.1)

unde q 0  g 0  i11  i10  reprezintă capacitatea frigorifică; g0- fracţia de debit

care circulă prin obiectul care este răcit; q-pierderile de căldură. Atunci
când sarcina frigorifică are o valoare constantă (membrul drept al relaţiei

165
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

5.1), între mărimile x şi q0 există o relaţie liniară: q 0  0 dacă x este maxim

şi viceversa. Dependenţa celor două mărimi este reprezentată grafic în figura
5.2.
q0

q0,max  Figura 5.2. Performanţele unei instalaţii

criogenice care funcţionează combinat
P (lichefiere+răcire)
q0,P 


xP xmax x
Orice condiţii de operare sunt situate pe dreapta q0-x, dreapta de lucru
fiind situată între punctele q0,max şi xmax. Punctul P reprezintă punctul de
funcţionare în condiţiile de proiectare. In cazul în care instalaţia nu
funcţionează în condiţiile de proiectare, atunci performanţele acesteia se vor
modifica, iar funcţia q 0  x  nu mai are o variaţie liniară.

5.2. Conectarea ciclurilor criogenice cu obiectele care

trebuie răcite
Funcţionarea ciclurilor criogenice depinde de modul de conectare
dintre sistemul criogenic şi obiectul care trebuie răcit. Obiectele care sunt
răcite pot avea sarcina termică variabilă, pierderi suplimentare de căldură,
pot necesita o presiune mai ridicată a circuitului de răcire, controlul variaţiei
sarcinii frigorifice, etc. Aceste aspecte influenţează funcţionarea sistemului
criogenic, precum şi consumurile care apar în acesta. Se consideră modurile
cele mai folosite de conectare între corpul care trebuie răcit şi treapta finală
de răcire. Conturul care se analizează este cel mai simplu posibil: corpul
care este scufundat în lichidul criogenic, sau un circuit bifazic de fluid
criogenic, care trece prin obiectul supus răcirii. Pot exista şi situaţii de
circulaţie forţată a fluidului criogenic sau circuite multiple de fluid criogenic
în stare supracritică sau bifazică. In figura 5.3 sunt prezentate câteva
variante posibile de conectare a corpului răcit de sistemul criogenic. Sarcina
frigorifică se obţine într-un proces de laminare în ultima treaptă de răcire. In
figura 5.3.a este prezentat un sistem care asigură circulaţia unui debit g0 de
heliu la o presiune supracritică. Acest debit este extras din circuitul de
lichefiere înainte de ventilul de laminare VL1, la o presiune p  p cr , fiind
apoi răcit în baia B, de către lichidul criogenic obţinut în circuitul de
lichefiere, trecut prin corpul care este răcit şi reintrodus în circuitul retur de
fluid criogenic din sistemul de lichefiere. Fracţia de fluid g0 are o presiune
ridicată, pentru învingerea pierderilor de presiune la trecerea prin corpul

166
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

supus răcirii. Această schemă este simplă, dar nu asigură o circulaţie intensă
a fluidului criogenic prin corpul supus răcirii şi în plus răcirea la presiuni
supracritice are loc cu variaţie mare de temperatură.

Rg Rg

VL1
C Ej C
g0 gn VL2 VL

B B g0
a) b)

Rg
Rg

VL1
Ej gn C
C
P

g0 g0
B B
c) d)
Figura 5.3. Posibilităţi de conectare a corpului care trebuie răcit cu treapta
de răcire finală, pentru o circulaţie forţată a agentului de răcire

Sunt folosite circuitele cu ejectoare, care sunt plasate atât pe circuitele

cu presiune supracritică (figura 5.3.b), cât şi pe circuitele bifazice (figura
5.3.c). Circuitul cald este destins în ejectorul Ej, realizându-se astfel o
creştere a presiunii curentului şi o intensificare a acestuia prin corpul C,
supus răcirii. Pentru circuitul cald, factorul de circulare poate atinge şi
valoarea 4. Ejectorul poate fi încorporat în circuit în diferite moduri, inclusiv
şi cele care permit o scădere a temperaturii circuitului de joasă presiune sub
3,5 K. In figura 5.3.d este prezentată schema de utilizare a pompelor
mecanice de circulaţie (în special de tip centrifugal). Introducerea pompei
este însoţită de o pierdere suplimentară de căldură, dar această metodă
asigură o intensificare a circulaţiei agentului de răcire prin corpul C,
independentă de condiţiile de funcţionare a sistemului criogenic de
lichefiere. In practică se utilizează două circuite suplimentare de răcire, în
special pentru răcirea corpurilor de dimensiuni mari (de exemplu,
acceleratoarele de particule, în care, corpurile supuse răcirii se află la
distanţe mari unele de altele). Principiul constructiv al unor astfel de circuite

167
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

de răcire suplimentare este următorul: un lichefiator de capacitate mare

alimentează cu heliu lichid mai multe circuite auxiliare de răcire, amplasate
de regulă pe un circuit care poate ajunge la câţiva kilometri. Atât
lichefiatorul central, cât şi circuitele-satelit de răcire, sunt conectate la
circuitului retur al heliului. O astfel de instalaţie de răcire (figura 5.4) are
propriul compresor şi propriul bloc criogenic.
Cea mai simplă structură a unei instalaţii de răcire auxiliare conţine un
ventil de laminare şi un detentor cu funcţionare în zona bifazică.
Lichefiatorul central asigură heliul lichid (cantitatea y de heliu lichid
reprezentând de regulă câteva procente din debitul de fluid criogenic din
lichefiatorul central). Acest heliu lichid asigură răcirea exterioară necesară şi
crează un exces de debit pe circuitul de retur. Sistemele de răcire cu ventil
de laminare şi fără exces de fluid pe circuitul de retur (y=0), sunt
neoperabile, datorită temperaturii de inversiune, foarte coborâtă în cazul
heliului. Instalaţia satelit începe să funcţioneze pentru y=0,015, apoi
capacitatea de răcire creşte brusc (figura 5.4.b). Circulaţia fluidului
criogenic prin corpul care trebuie răcit poate fi realizată în mai multe moduri
(figura 5.3). Avantajele unei instalaţii de răcire satelit sunt simplitatea şi
modificarea uşoară a sarcinii de răcire, prin corectarea valorii lui y.
Sarcina frigorifică specifică a unei instalaţii de răcire satelit rezultă
din ecuaţia de bilanţ energetic (în varianta din figura 5.4.a):

i 2  yif  q 0  q 3  1  y i1  H 0 η D (5.2)

unde H 0 η D reprezintă căderea de entalpie pe detentor.

l0, W/W q0, kJ/kg
Din relaţia 5.2 rezultă sarcina frigorifică a instalaţiei de răcire satelit:
C 900 28
1
Φ0 1(1 y)q0 2 H 0ηD  y(i1'  i f )  Δi T1  c pΔT2 1  q 3 
800 24
(5.3)
2
în care q0 reprezintă sarcina frigorifică
700 realizată de 1 kg de gaz asigurat
20 de
compresorul C.
1+y

Rg 600 16
1

500 12
3  D
5  400 8
4  V 3000 4
y 200 0
0 0,04 0,08 0,12 y
q0
C f

a) b)
Figura 5.4. Sistem de răcire auxiliar cu heliu, cu exces de circuit retur
a)-schema sistemului (C-compresor; Rg-schimbător de căldură regenerativ; V-vas de
acumulare lichid de răcire; C-corp răcit; D-detentor,
b)-sarcina frigorifică specifică q0 şi consumul specific de lucru mecanic l0 funcţie de
168
cantitatea de heliu lichid y, la temperatura de 4,5 K (1-cu ventil de laminare; 2-cu
detentor având un randament adiabatic ad = 0,85
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Datorită diferenţei mari de entalpii  i1  i f  componenta y i1  i f  este

mare, chiar dacă y este mic. Expresia din paranteză pătrată reprezintă
pierderile care apar, în cazul heliului şi efectul datorat laminării Δi T1 . Pentru
fluide de lucru la care există un efect pozitiv al laminării la temperatură
normală (aer, azot, oxigen, etc.), se modifică semnul efectului izotermic al
laminării Δi T1 , acesta devenind o sursă de frig.
Circuitele de răcire satelit pot conţine ejectoare, pompe sau
dispozitive cu dublă circulaţie.

5.2.1. Sisteme de răcire pentru temperaturi peste 2 K

În general aceste sisteme de răcire sunt asemănătoare cu sistemele de

lichefiere care folosesc agenţi de lucru termodinamici, inclusive heliu.

5.2.2. Sisteme de răcire Joule-Thompson

Orice sistem de lichefiere care nu utilizează un detentor poate fi

clasificat ca sistem de răcire Joule-Thompson, deoarece depinde de efectul
Joule-Thompson de producere a temperaturilor scăzute. In locul extragerii
lichidului format, Rg
este absorbită căldura de la sursa rece, prin vaporizarea
C T
fluidului criogenic.
2 Schema unui refrigerator Linde - Hampson simplu este
2 1
prezentată în figura 5.5.a, iar ciclul
A după care funcţionează
 refrigeratorul

este prezentat în diagramaT3-s din figura 5.5b:  1
1 Pc


m
 VL
1 3
5  4 
 5
4
A 0 V

s
169
Figura 5.5. Ciclul Joule-Thompson cu o laminare. a)-schema ciclului;
b)-reprezentarea procesului în diagrama T-s
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Comprimarea 1-2 ar putea fi izotermă doar în caz ideal. In practică,

gazul intră în compresor cu starea 1l şi există o mică diferenţă de
temperatură între T1 şi T1’ deoarece eficacitatea schimbătorului de căldură
este subunitară. Gazul comprimat este trecut prin schimbătorul de căldură
Rg, răcit de curentul invers de gaz şi laminat într-un ventil de laminare.
Vaporii umezi rezultaţi sunt introdusi în vaporizator (care corespunde
separatorului de lichid din instalaţiile de lichefiere), unde este preluată
căldura de la spaţiul supus răcirii. Vaporii se întorc prin Rg în aspiraţia
compresorului.
Aplicând primul principiu al termodinamicii pe conturul A - A şi
neglijând fluxul de căldură din exterior (q3 = 0) şi variaţiile de energie
cinetică şi potenţială ale fluidului de lucru, se obţine:

0  m & i1'  i 2  (5.4)

unde i1’ este entalpia cu care fluidul de joasă presiune părăseşte
regeneratorul Rg. Eficienţa schimbătorului de căldură este:
i i
  1' 5 (5.5)
i1  i5

Folosind relaţia (5.4) pentru eliminarea entalpiei i1’, efectul frigorific

poate fi scris, funcţie de eficacitatea schimbătorului de căldură:

Φ 0 m   i1  i 2   1  ε  i1  i 5  (5.6)

Se pot face două observaţii privind ecuaţia (5.6). In primul rând, acest
tip de instalaţie nu poate folosi neon, hidrogen sau heliu ca fluide de lucru,
fără ca aceste gaze să fie mai întâi prerăcite până la temperaturi inferioare
temperaturilor lor maxime de inversiune. Deoarece căldura absorbită în
vaporizator trebuie să fie o cantitate pozitivă (considerând refrigeratorul ca
un sistem termodinamic), i1 trebuie să fie mai mare decât i2 pentru un
schimbător de căldură ideal, în scopul obţinerii unui efect frigorific pozitiv

170
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

 Φ0   . Această condiţie nu poate fi îndeplinită dacă fluidul de lucru intră în

m
schimbătorul de căldură pe la capătul cald, cu o temperatură mai mare decât
temperatura maximă de inversiune a fluidului. In al doilea rând, există o
valoare a eficacităţii schimbătorului de căldură sub care refrigeratorul nu mai
poate lucra. Această valoare limită se poate obţine, punând condiţia în
ecuaţia (5.6), ca efectul frigorific să fie nul.
Consumul specific de lucru mecanic al sistemului este:

Pc T2  s1  s 2    i1  i 2 
 (5.7)
m ηc,0

unde c,0 este randamentul global al compresorului.

Eficienţa frigorifică a refrigeratorului Linde - Hampson este:

 c,0   i1  i 2   1    i1  i 5  
f  0  (5.8)
PC T2  s1  s 2    i1  i 2 

Lichidul în vaporizator fierbe la temperatura constantă; de aceea,

acest refrigerator este de tipul cu sursă izotermă. Azotul lichid este fluidul
criogenic cel mai recomandat pentru realizarea de temperaturi în intervalul
65 K  115 K. Temperatura în vaporizator poate fi reglată prin ventilul de
laminare. Intervalul de temperatură este limitat inferior, de punctul triplu al
fluidului de lucru şi de asemenea, dedificultatea menţinerii vacuumului
înaintat în condiţiile unui debit masic mare. Temperatura de lucru în
vaporizator este limitată superior de punctul critic. In apropierea punctului
critic, căldura latentă de vaporizare tinde spre zero. Dacă nu se doreşte
neapărat o sursă rece izotermă, intervalul de temperaturi de lucru al
refrigeratorului Linde - Hampson poate fi extins până la temperatura
mediului ambiant. Insă la temperaturi peste 200 K se utilizează ca fluide de
lucru în special freonii.

5.2.2.1. Optimizarea refrigeratorului

In scopul proiectării refrigeratorului Joule - Thompson, proiectantul

trebuie să determine eficacitatea schimbătorului de căldură (în faza de
proiectare) prin selectarea suprafeţei de schimb de căldură a schimbătorului.
Dacă se alege o eficacitate apropiată de unitate, suprafaţa schimbătorului de
căldură va fi foarte mare şi implicit costurile de fabricaţie vor fi ridicate. Pe
de altă parte, alegerea unei valori reduse pentru eficacitate conduce la un
debit masic de fluid de lucru mare, ceea ce conduce la creşterea preţului

171
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

compresorului. Rezultă deci că trebuie aleasă o valoare intermediară a

eficacităţii schimbătorului de căldură (valoare optimă) care să conducă la
reducerea cheltuielilor anuale. Componentele principale ale costului unui
refrigerator sunt costul compresorului (costul aparatului şi costul energiei
consumate) şi costul schimbătorului de căldură. Într-o primă aproximaţie,
costul compresorului este proporţional cu consumul său energetic:

P
CC  C1PC  C1  C  m
& (5.9)
m&
 

unde C1 este costul compresorului pe unitatea de putere consumată. Similar,

costul schimbătorului de căldură, este proporţional cu suprafaţa de schimb
de căldură a acestuia, adică, într-o primă aproximaţie:

CSC  C2S (5.10)

Se consideră că, costul altor componente ale refrigeratorului
(conducte, robineţi, izolaţii) nu depinde de eficacitatea schimbătorului de
căldură. De aceea, costul întregului sistem este suma celor două
componente, CC şi CSC:

C T  C C  CSC (5.11)

Condiţia de optim este:

dC T  P  dm dS
 0  C1  C   C2 (5.12)
di m   di di

unde i  1  ε - ineficacitatea schimbătorului de căldură.

Necesarul de debit masic din sistem poate fi determinat din relaţia
(5.6):
Φ0 Φ0
m   (5.13)
 i1  i 2   i i1  i 5   i1  i 5  I  i 

unde: I   i1  i 2  i1  i 5  i max

I - reprezintă limita superioară a ineficacităţii schimbătorului de căldură,

deasupra căreia refrigeratorul nu mai lucrează.
Din ecuaţia (5.13) rezultă:

dm Φ0
 (5.14)
di  i1  i 5  I  i  2

172
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Deoarece majoritatea schimbătoarelor de căldură utilizate în sistemele

criogenice sunt de tip în contracurent, suprafaţa de schimb de căldură poate
fi scrisă sub forma:

mc 
 r
k  1  CR  CR i  (5.15)
S  ln 
1  C R   i 

unde: - CR = cr / cc - raportul căldurilor specifice;

- cr - căldura specifică a curentului rece;
- cc - căldura specifică a curentului cald.
Termenul  m c r k  poate fi considerat, în prima aproximaţie constant.
Derivata suprafeţei de schimb de căldură poate fi determinată din relaţia
(5.15):

 m c r 
dS  k 
  (5.16)
di i 1  C R  C R i 
Se defineşte un parametru  ca fiind:
C  i  i   mc
& r k
 2 1 5 (5.17)
C1  PC mΦ& 0

Introducând relaţiile (5.14), (5.16) şi (5.17) în relaţia (5.12), rezultă:

   CR  i2   2I  1  C R  i  I2  0 (5.18)

In cazul în care  nu este egal cu CR, se pot defini parametri

adimensionali:

2I  1  C R
B1 
2    CR 
(5.19)
I2
B2 
  CR

Relaţia (5.18) se poate scrie sub formă simplificată:

i 2  2B1i  B2  0 (5.20)

173
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Din rezolvarea acestei ecuaţii, se obţin două valori pentru

ineficacitatea optimă, din care una este pentru i opt  I . Pentru cazul  CR,
se obţine o valoare optimă a ineficacităţii dată de relaţia:

1

iopt  1  opt  B1  B12  B2 2  (5.21)

5.2.2.2. Refrigeratoare Joule - Thompson în cascadă sau cu prerăcire

Sistemele Joule - Thompson prezentate anterior nu pot fi folosite

pentru neon, hidrogen şi heliu, decât în cazul utilizării prerăcirii până la o
temperatură inferioară temperaturii lor maxime de inversiune. Lichidul în
vaporizator fierbe la temperatura constantă. Temperatura din vaporizator
poate fi reglată prin controlul presiunii din acesta. Intervalul de temperaturi
de lucru este limitat inferior de punctul triplu al fluidului de lucru şi de
asemenea,
PC1 de dificultatea P menţinerii vidului în instalaţie. Intervalul de
C2
temperaturi este limitat superior de punctul critic. Dacă nu se doreşte o sursă
izotermă de căldură,C intervalul de lucru al refrigeratorului Linde-Hampson se
poateCextinde
1 până la2 temperatura mediului ambiant.
C1 1  2 a  b C2
T

c 1
m
 2  
3 e 
d 3
8 
4  8
Lichid

4
Baie 5
prerăcire 

A 5 A    7
f 6
7 
6
s
Vaporizator
0

a) b)

174
Figura 5.6. Schema refrigeratorului Linde-Hampson cu prerăcire şi reprezentarea
procesului în diagrama T-s
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Un refrigerator cu prerăcire, utilizând ca fluid de lucru neonul sau

hidrogenul, este prezentat în figura 5.6a, procesul fiind reprezentat în
diagrama T - s din figura 5.6b:
Dacă se aplică primul principiu al termodinamicii pe întreaga
instalaţie, exceptând compresorul, şi neglijând pătrunderile de căldură din
exterior şi variaţiile de energie cinetică şi potenţială ale fluidului de lucru,
rezultă:
. .
Φ 0  m i1  i 2   m p  i a  i b  (5.22)

unde m  este debitul masic de fluid criogenic din circuitul principal, iar m
 p
este debitul masic de fluid de prerăcire. Dacă se defineşte un raport al
fluidului de prerăcire ca fiind:

m
 p
g (5.23)
m


atunci relaţia (5.22) poate fi scrisă sub forma:

Φ0
  i1  i 2   g i a  i b  (5.24)
m

Se introduce noţiunea de eficacitate a schimbătorului de căldură

principal Rg1 1 şi de eficacitate a schimbătorului de căldură din circuitul de
subrăcire p:

i  i
ε1  1 7 (5.25a)
i1  i 7

i  i
εp  a e (5.25b)
ia  ie

175
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Făcând aceste substituţii în relaţia (5.24) se obţine relaţia:

Φ0
m
  
  i1  i 2   1  ε  i1  i 7   g  i a  i b   1  ε p  i a  i e   (5.26)

Aplicând primul principiu al termodinamicii pe conturul a-a, rezultă:

Φ0
 i 8  i 4 (5.27)
m

Folosind expresia eficacităţii regeneratorului Rg2:

i  i
ε2  8 7 (5.28)
i8  i 7

rezultă că efectul de răcire poate fi scris sub forma:

Φ0
  i 8  i 4   1  ε 2  i 8  i 7  (5.29)
m

Debitul de fluid criogenic necesar pentru subrăcire se poate determina

din relaţiile (5.26) şi (5.29).

Compresoare

Schimbătoare de căldură

Baie prerăcire

Figura 5.7. Refrigeratorul Joule-Thompson

pentru heliu, cu trei trepte de răcire

Baie prerăcire

0 Vaporizator
176
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Pentru obţinerea de temperaturi mai coborâte, se poate folosi

refrigeratorul în trei cascade, cu azot (sau argon), hidrogen (sau neon) şi
heliu, ca fluide de lucru. Schema unui astfel de refrigerator este prezentată în
figura 5.7.

5.2.3. Sisteme de răcire cu detentoare

Sistemul de lichefiere Claude sau Collins poate fi utilizat ca sistem de

răcire.
Schema unui refrigerator Claude este prezentată în figura 5.8.

m

T
1  2 2 1
 
3

Rg1 9
9  3
m
 D
4
Rg2 D 
5
 8
8 
4
Rg3 8
  t
5 6 7

7  VL
6
s
0

a) b)
Figura 5.8. Ciclul de răcire Claude. a)- schema instalaţiei; b)-reprezentarea
procesului în diagrama T-s
Dacă se aplică primul principiu al termodinamicii pe conturul A-A,
neglijând pătrunderile de căldură din exterior şi variaţiile energiilor cinetice
şi potenţiale ale fluidului de lucru, rezultă:

177
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Φ0
  i1  i 2   D i 3  i 8  (5.30)
m

m
D
unde D  reprezintă raportul dintre debitul masic prin detentor şi debitul
m

masic prin compresor.
Dacă se ţine cont de expresia randamentului adiabatic al detentorului,
relaţia (5.30) devine:

Φ0
  i1  i 2   Dη ad  i 3  i 8t  (5.31)
m

Lucrul mecanic specific consumat pe ciclu este dat de expresia:

P T  s  s    i1  i 2 
 C  1 1 2  η ad η m D i 3  i 8t  (5.32)
m
 η C,0

unde: C,0 - randamentul global al compresorului;

D,m - randamentul mecanic al detentorului.

Două modificari semnificative ale sistemului Claude de bază au

condus la realizarea unui refrigerator Claude modificat, capabil să lucreze în
zona bifazică, în cazul folosirii heliului ca fluid de lucru (figura 5.9):
utilizarea unui detentor “umed”, sau detentor care operează în regiunea
bifazică, pentru a înlocui ventilul de laminare si utilizarea unui compresor de
temperatură scăzută. Un astfel de sistem este Rg1 în3figura 5.9.
2 prezentat
 
1 10 
C1
Rg2
PC1 PD1
T
2 1 D1
 
3 9 4

10
4 Rg3
9

5 8 9
 8  t 8
 5
t PC2

PD2 D2
C2
 
6t 6 7 7 6

s 178 0
Figura 5.9. Ciclul Claude de răcire cu detentor “umed” şi compresor cu vapori saturaţi
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Acest tip de detentor “umed” este utilizat în special în cazul heliului,

deoarece capacitatea termică a gazului comprimat este, în general, mai mare
decât căldura latentă. Spre deosebire de cazul utilizării pentru aer sau azot,
când eficienţa detentorului este afectată serios de prezenţa lichidului, în
cazul heliului nu se întâmplă acest lucru. Performanţele termodinamice ale
sistemului sunt mărite prin utilizarea compresorului pentru vapori saturaţi. In
plus, suprafaţa de schimb de căldură a regeneratoarelor este mai mică decât
cea necesară în sistemul Claude convenţional, deoarece coeficienţii de
convecţie sunt mai mari când presiunea curentului rece de gaz creşte.

5.2.4. Cicluri criogenice de răcire cu gaze

Aceste cicluri au o aplicabilitate largă în tehnica criogenică, datorită

randamentului ridicat si a faptului că sunt sisteme foarte compacte. Există
câteva refrigeratoare cu piston, cele mai des folosite fiind cele care
funcţionează după ciclul reversibil Stirling, precum şi cele care funcţionează
după ciclul Gifford-McMahon şi ciclul Vuilleumier.

5.2.5. Ciclul Stirling

Ciclul Stirling ideal, este format din două izocore şi două izoterme
(figura 5.10). Căldura este cedată mediului exterior la temperatura Ta în
timpul procesului de comprimare, iar corpul care este răcit cedează căldură
fluidului de lucru la temperatura T0. Teoretic, regenerarea căldurii are loc în
timpul procesului izocor (la v=const). Dacă fluidul de lucru este gaz van der
Waals, atunci:

- lucrul mecanic de comprimare în procesul 1-2 este:

v b  1 1 
lc  l1 2  RTa ln 2  a    (5.33)
v1  b  v1 v 2 

-lucrul mecanic de expansiune 3-4 este:

v b  1 1
lD  l3 4  RT0ln 1  a    (5.34)
v 2  b  v 2 v1 

179
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

In aceste relaţii mărimile a şi b sunt coeficienţii din ecuaţia van der

Waals.
qapa
p
Ta R T0
2
pmax  1
qapa

R
3  1 2
q0
pmin  R
4
3
v2 v1 v
R
4
qapa q0
T
2 1
Ta  
1
1
v2 
v1 2 3 2  3

4  4
T0  
3 4
q0 1 1

Figura 5.10. Ciclul Stirling de racier. a-reprezentarea procesului în diagramele p-v şi

T-s. b- realizarea procesului într-o instalaţie cu două pistoane, regeneratorul R şi două
dispozitive pentru realizarea schimbului de căldură:-qapa-caldura cedată
mediului exterior, q0-căldura absorbită şi transferată în spaţiul de expansiune.
Cantitatea de căldură cedată mediului exterior este:

v b
q H 2 O  RTa ln 2 (5.35)
v1  b

Cantitatea de căldură preluată de fluidul de lucru de la corpul supus

răcirii este:

v b
q 0  RT0ln 1 (5.36)
v2  b

180
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Coeficientul de performanţă (COP) al ciclului Stirling este asemănator

cu cel al ciclului Carnot:

q T0
εStirling  0   εC (5.37)
lΣ Ta  T0

Variaţia energiei interne în procesul de comprimare 1-2 este:

 1 1
Δu1 2  Δu Ta  u1  u 2  a    (5.38)
 v 2 v1 

Sarcina frigorifică a ciclului Stirling ideal de răcire, cu gaze, care

foloseşte un gaz real, este mai mare decât lucrul mecanic de expansiune:

q 0  le  Δu Ta (5.39)

Relaţia 5.39 este o consecinţă a schimbului regenerativ de căldură în

condiţii izocore. In cazul unui proces izocor, există relaţia:

p
dp  dT   (5.40)
 T  v

Conform relaţiei de definire a presiunii din ecuaţia van der Waals,

rezultă:

 p   R
 T  (5.41)
 v v  b

Tinând cont de relaţia 5.41, variaţia presiunii în timpul proceselor de

regenerare a căldurii 2-3 şi 4-1 pot fi exprimate de relaţiile:

R  Ta  T0 
p 2  p3 
v2  b
(5.42)
R  Ta  T0 
p1  p 4 
v1  b

Pentru determinarea sarcinii termice a regeneratorului, se scrie ecuaţia

de bilanţ termic pe ciclu:

u1  u 4  u 2  u 3 (5.43)

181
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Deci sarcina termică a regeneratorului este dată de relaţia:

p  p3
QR  V 2 (5.44)
γ 1

unde V reprezintă volumul de gaz comprimat deplasat prin regenerator.

Dacă se consideră că regeneratorul este amplasat în afara spaţiului de
lucru al refrigeratorului, regenerarea căldurii este riguros izocoră, iar relaţiile
(5.39)(5.44) sunt valabile. In practică regeneratorul este amplasat în spaţiul
de lucru şi este prevăzut cu un volum liber. In acest caz regenerarea căldurii
în sistemul cu volum constant nu este un proces izocor, iar sarcina termică a
regeneratorului, în prima aproximaţie, este dată de relaţia:

p  p3
QR   V  VR  2 (5.45)
 1

Volumul liber al regeneratorului nu constituie un impediment în cazul

unui sistem ideal, neimplicând efecte ireversibile. In cazul particular al unui
ciclu Stirling ideal pentru un refrigerator cu gaze, coeficientul de
performanţă rămâne egal cu cel al ciclului Carnot. De aceea, în acest caz, se
poate presupune că volumul liber al regeneratorului VR poate fi sau nu egal
cu zero. In conformitate cu relaţiile 5.44 şi 5.45, regenerarea căldurii la
VR  0 se poate considera un proces izocor. In figura 5.10 este reprezentat
modul de realizare al unui ciclu Stirling invers (de răcire). In cilindru se află
două pistoane, în mişcarea acestora existând un defazaj unghiular .
Regeneratorul este amplasat în spaţiul de lucru între cele două pistoane,
împărţind spaţiul de lucru în două spaţii de lucru, care se numesc spaţiul
rece, respectiv spaţiul cald. Aceste spaţii se mai numesc spaţiul de
comprimare, respectiv spaţiul de expansiune. In spaţiul cald este menţinută
temperatura constantă Ta prin cedarea în răcitor (schimbătorul de căldură de
temperatură ridicată) a căldurii qapa. Temperatura în spaţiul rece este
menţinută la valoarea constantă T0 ca urmare a preluării căldurii q0 în
schimbătorul de căldură de temperatură scăzută. In practică, ciclul Stirling
este realizat în maşini cu mişcare armonică a pistoanelor (figura 5.11).

182
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

To T To T
QH O Q Q Q T
2 H 2O
Q 4
5

3
1 2 3 5 1 2 3 5 To
Q O 2
H2

4
1

T
Q T p

3,4 5 qH O pmax
To 2
1 2

To T p min
Q O s V
H2

Figura 5.11. Schema de funcţionare (a, b, c, d) şi reprezentare a procesului în

diagramele T-s şi p-v (e) a unui refrigerator cu gaz, funcţionând după ciclul invers
Stirling. a- cu două pistoane de lucru; b- cu un piston de comprimare şi piston de
deplasare (cu doi cilindri), c- cu un piston de comprimare şi un piston de deplasare
amplasaţi coaxial, d- cu un piston de comprimare şi un piston de deplasare cu rol de
regenerator. 1-piston de comprimare, 2-schimbător de căldură cu apă sau aer,
3-regenerator, 4- piston de expansiune sau de deplasare, 5- schimbător de căldură
pentru preluarea sarcinii frigorifice utile.

Ciclul Ericsson. Acest ciclu închis este format din două izoterme şi
două izobare. Poate exista şi varianta de ciclu deschis. In cazul în care
fluidul de lucru este un gaz ideal, coeficientul de performanţă este egal cu
cel al ciclului Carnot, dar în cazul în care fluidul de lucru este gaz real, acest
lucru nu mai este valabil. Acest fapt se datorează unei creşteri ireversibile de
entropie în timpul regenerării căldurii la p=constant. Sarcina frigorifică de
răcire a ciclului este:

q 0  le  Δi Ta (5.46)

183
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

5.2.6. Ciclurile Stirling şi Ericsson din refrigeratoarele criogenice cu

gaze cu mişcare armonică a pistoanelor

După cum reiese din schemele proceselor prezentate în figurile 5.10 şi

5.12, mişcarea intermitentă a pistoanelor poate fi înlocuită cu o mişcare
armonică a acestora. In acest caz nu apar pierderi ireversibile suplimentare
şi de aceea coeficientul de performanţă al ciclului este egal cu cel al ciclului
Carnot. Un refrigerator criogenic cu gaz (GR) poate fi realizat în diferite
moduri. El poate fi proiectat:
 cu două pistoane de lucru (figura 5.11a);
 cu un piston de lucru şi unul de deplasare (care în cazul unei
instalaţii ideale nu lucrează sub presiune) (figura 5.11 b,c şi d);
 cu un piston de lucru şi un regenerator mobil care acţionează ca un
piston de deplasare (figura 5.11d).
In cazul refrigeratoarelor cu gaz cu un piston de lucru şi un piston de
deplasare sau cu regenerator mobil cu rol de piston de deplasare, acestea pot
fi amplasate coaxial într-un cilindru comun (figura 5.11c) sau în doi cilindri
separaţi (figura 5.11d). Orice construcţie de acest tip prezintă unele
avantaje. De exemplu, dacă pistonul de lucru şi cel de deplasare se
deplasează de-a lungul unei axe comune, cilindrul de deplasare este o
extensie scurtă a cilindrului în care se deplasează pistonul de lucru (cu toate
că cei doi cilindri pot avea diametre diferite. Acest tip constructiv este
compact şi permite reducerea volumului mort, dar, din punct de vedere
ingineresc, este mai dificil de proiectat. Metodele de analiză dezvoltate în
prezent pentru analiza ciclurilor de răcire cu gaze pun un accent deosebit pe
faptul că procesele care au loc sunt procese reale. Pentru proiectarea unor
astfel de refrigeratoare cu gaze se utilizează principiile şi metodele
prezentate în continuare.
Considerând că expansiunea şi comprimarea care au loc într-un
refrigerator Stirling sunt procese izotermice iar regenerarea căldurii are loc
în condiţii ideale, Schmidt a propus următoarea relaţie:

πpV0δsinθ
q0 

1  1  δ2 0,5 (5.47)
unde:
-q0- capacitatea frigorifică pe ciclu (pentru un refrigerator reprezintă
căldura preluată în schimbătorul de căldură de joasă temperatură; pentru un
ciclu motor reprezintă lucrul mecanic produs în ciclu);
- p - presiunea medie pe ciclu a substanţei de lucru;
-V0- volumul maxim al spaţiului de destindere;
-- coeficient adimensional;

184
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

-- unghiul de defazaj dintre presiunea maximă şi volumul minim al

spaţiului de destindere.
Unghiul de defazaj se obţine din relaţia:

ωsin
tgθ  (5.48)
τ  ωcos

în care:
VCmax  VCmin
-ω  V0
reprezintă raportul dintre diferenţa volumelor
maxime de compresie şi volumul maxim de destindere;
-- unghiul de defazare dintre aceste spaţii (modificările în volumul
de comprimare VC prezintă o diferenţă unghiulară maximă  faţă de
modificările din volumul de destindere VD (vezi figura 5.12);
Ta
- τ  T -raportul dintre temperatura cea mai ridicată şi cea mai
0
scăzută, la care are loc cedarea de căldură ( Q H 2 O ) şi preluarea de căldură
(Q0) în schimbătoarele de căldură, din componenta refrigeratorului.
Coeficientul  este dat de relaţia:

δ
 τ 2  2ττco  ω2 
0,5
(5.49)
 τ  ω  2a Σ 

In această relaţie a Σ volumul mort redus:

Ta
aΣ  aΣ (5.50)
TaV
unde:
a Σ - volumul spaţiului mort relativ total;
TaV - temperatura medie a substanţei de lucru în volumul spaţiului
mort:
aΣ
TaV 
a  (5.51)
  Ti 
i  i

Mărimea a Σ este definită de relaţia:

a Σ  a C  a r  a R  a D  a ad (5.52)

unde:

185
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

aC, ar, aR, aD sunt volumele relative ale spaţiilor moarte de compresie,
din schimbătorul de căldură de înaltă temperatură, din regenerator şi din
volumul de destindere (toate aceste volume sunt raportate la volumul total
de destindere V0);
aad- spaţiul mort relativ suplimentar al spaţiului de lucru.
Raportul dintre presiunea maximă şi cea minimă, defineşte raportul de
destindere (sau de comprimare):

p
σ  max 
1  δ 
p min 1  δ 
(5.53)

Raportul dintre presiunea maximă şi presiunea medie este:

0,5
p max  1  δ 
  (5.54)
p 1 δ 

Capacitatea frigorifică teoretică a unui refrigerator cu gaze care

funcţionează după ciclul Stirling ideal cu mişcare armonică a pistoanelor
poate fi definită de relaţia:

πn δsinθ
Q0  p VD
60

1  1  δ2 0,5 (5.55)

unde Q0 este exprimată în Watt, n în min-1; Ve în m3 iar p în Pa.

Cantitatea de căldură cedată mediului exterior prin schimbătorul de
înaltă temperatură este:
πn δsin    θ 
QH O  pVD ω
2
60

2 0,5
1 1 δ  (5.56)

Energia consumată pentru un ciclu ideal este:

Lid  Q H 2 O  Q 0 (5.57)

Pentru o instalaţie reală care are aceeaşi sarcină frigorifică la acelaşi

nivel de temperatură, lucrul mecanic consumat şi căldura cedată mediului
ambiant sunt:

L
L r  id ; Q H 2 O  L r  Q0 (5.58)
ηt

186
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

unde t reprezintă randamentul relativ (în acest caz randamentul

termodinamic).
Pentru acelaşi consum de lucru mecanic ca şi în cazul unei instalaţii
ideale, capacitatea frigorifică a unui refrigerator Stirling real este:

Q r  Q0 ηr (5.59)

Randamentul relativ defineşte pierderile datorate recuperării

incomplete a căldurii, pătrunderilor de căldură din exterior, pierderilor
hidraulice etc. (de exemplu, pentru T0 = 70…80 K, r = 0,3…0,4).
In analiza unor cicluri similare este important să se considere şi
condiţiile cinematice. Ca origine pentru măsurarea unghiului de rotaţie a
bielei care acţionează pistonul de lucru, este punctul mort superior al
pistonului de destindere. Astfel, cursele pistonului de destindere şi ale celui
de comprimare sunt descrise de relaţiile:


s D  rD 1  cosα   0,5 rD
2

l D sin 2α (5.60)

 
sc  rc 1  cos α  β    0,5 rc2 lc sin 2  α  β  (5.61)

unde: -re si rc –lungimea manivelei compresorului, respectiv a detentorului;

-lc si le lungimile bielelor respective;
-- unghiul manivelei (vezi figura 5.12).
Volumele de baleiere corespunzătoare curselor curente caracterizate
de relaţiile 5.60 şi 5.61 sunt:

VD  0,5VD 1  cosα  0,5(rD / lD )sin 2α 

 
(5.62)
Vc  0,5Vc 1  cos(α  β)  0,5  rc lc  sin 2 (α  β) 
 

unde VD şi VC reprezintă volumele de baleiere totale ale spaţiilor de

compresie respectiv de destindere.
Odată cu deplasarea pistoanelor, volumele curente ale spaţiilor de
comprimare, respectiv de destindere, VC si VD , se modifică.
Pentru proiectarea unei maşini ideale (vezi figura 5.12):

v D  VD si VD, max  V0 (5.63)

187
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Deoarece v D şi VD sunt identice doar în cazul maşinilor ideale cu

două pistoane de comprimare (figura 5.11a), volumul total de lucru
instantaneu este dat de relaţia:

V  vC  v D  Va Σ (5.64)

unde Va Σ este volumul total al spaţiului mort.

Pentru maşini cu piston de deplasare, modificarea volumului total de
lucru este determinată doar de poziţia pistonului de comprimare. Dacă se
neglijează lungimea finită a bielei, atunci volumul total de lucru este dat de
relaţia:

VΣ  0,5VC 1  cos α  β    Vconst (5.65)

unde Vconst este volumul constant determinat de volumul exterior al

regeneratorului şi a răcitorului şi unghiul de rotire a manivelei  ( Vconst  VR, r
).
Ca urmare, volumul VC dintre cele două pistoane (figura 5.12) poate
fi scris sub forma:

VC  VΣ  VE  VR, r (5.66)

Deci:

VC  0,5VC 1  cos α  β    0,5V0 1  cosα   Vconst  VR, r (5.67)

Unghiul manivelei  poate fi determinat din condiţia:

VC
0 (5.68)
α

După diferenţiere rezultă:

sinβ
tg  z (5.69)
zcosβ  1

unde z  VC VD este raportul dintre volumele totale de baleiaj.

Considerându-se că diametrul bielei pistonului este d, rezultă:

sinβ
tg  z (5.70)
zcosβ  μ

188
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

unde:
 d 
μ  1    (5.71)
 D cil 
unde: Dcil este diametrul cilindrului în care se desfăşoară procesul.
Ecuaţia 5.55 poate fi utilizată ca o expresie generală pentru
determinarea capacităţii frigorifice a oricărui refrigerator cu gaze care
funcţionează după ciclul Stirling, respectiv pentru proiectarea acestuia, mai
mult, pentru fiecare tip particular este necesar să se definească ω  f  z, β  şi
volumul mort suplimentar din spaţiul de comprimare.
Trebuie facută o diferenţiere între  şi :

VC, max VC, max VC, max  VC,min VC, max  VC, min
ω   ; ω  (5.72)
VD,max V0 VD,max  VD,min V0

unde  este raportul dintre volumul maxim absolut al spaţiului de

comprimare şi volumul maxim al spaţiului de destindere, în timp ce  este
raportul dintre volumul variabil maxim al spaţiului de comprimare şi volumul
maxim al spaţiului de destindere.
In unele soluţii constructive VD, min  0 , în timp ce VC, min  0 doar în
cazul soluţiei constructive cu două pistoane de lucru şi în cazul pistoanelor
coaxiale în cilindri cu acelaşi diametru.
Conform lui Schmidt, când se aplică ecuaţia 5.55 pentru diferite
soluţii constructive, trebuie să se folosească mărimea .
Pentru început, se consideră cazul general al pistoanelor coaxiale
(figura 5.11c):

 1  D2 
VC,min  
 D2  C 
D   0,5V 1  cosβ 
  (5.73)
 C 

unde D D şi D C sunt diametrele cilindrilor de destindere, respectiv de

comprimare.
Presupunând VC  VC, min şi α   , din ecuaţia 5.67 rezultă:

 D2 
Vconst  VR,r  0,5VD  1  cos   0,5VC  D  1  cosβ     (5.74)
 D2 
 C

Condiţia VC  VC, max  o


pentru α  180   conduce la:

189
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

 D2   D2 
VC,max  0,5VC 1  D   0,5VC 1  D  cosβ   V cosD  (5.75)
 D2   D2 
 C  C

Din relaţiile 5.75 şi 5.73 rezultă:

 D2   D2 
ω  0,5z 1  D   0,5z 1  D  cos    β   cos (5.76)
 D2   D2 
 C  C

ω  zcos    β   cos (5.77)

Prin compararea relaţiilor 5.76 şi 5.77 rezultă că pentru D D  D C ,

ω  ω . Din relaţiile 5.77 şi 5.69 rezultă:

ω z 2  2zcosβ  1 (5.78)

sau, funcţie de diametrul bielei:

ω z 2μ 2  2zμzμco  1 (5.79)

Pentru determinarea sarcinii frigorifice Q0 din relaţia 5.55, este

esenţial să se considere un volum mort suplimentar în spaţiul de
comprimare:

Vsupl  VC, min (5.80)

Din relaţiile 5.73 şi 5.80 rezultă că în cazul unei construcţii cu

pistoane coaxiale Vsupl  0 pentru D D  D C . Volumul spaţiului mort relativ
suplimentar este a supl  VC,min Ta /  V0T0  . Se poate considera relaţia
aproximativă:

 
VC, min z  D2  1  cosβ
a supl   1  D  1   (5.81)
V0 2  2 
DC   2
z  2zcosβ  1 
0,5 


Valoarea mărimii a supl trebuie luată în considerare în analiza mărimii

aΣ .
In cazul soluţiei constructive cu piston de deplasare extern (figura
5.11b) sunt valabile relaţiile 5.65, 5.66 şi 5.67, deci relaţiile dintre mărimile
 , z , şi β sunt descrise de ecuaţiile 5.69 şi 5.70. Relaţia dintre ω , z , şi
β poate fi determinată astfel. Pentru α   şi VC  VC, min  0 rezultă:

190
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

VC, min  0,5V0 1  cos   0,5VC 1  cos   β   (5.82)

Astfel din relaţia (5.67) rezultă:

Vconst  VR, r  V0 (5.83)

Astfel, pentru α  180o   :

VC, max
ω   0,51  z  z 2  2zcosβ  1  (5.84)
V0  

VC, max  VC, min

ω  z 2  2zcosβ  1 (5.85)
V0

sau, funcţie de diametrul bielei care acţionează psitonul de deplasare:

ω z 2  2zμ cosβ  μ 2 (5.86)

Prin compararea relaţiilor 5.78, 5.79, 5.85 şi 5.86 rezultă că folosirea

în proiectare a mărimii ω sau a mărimii ω , este posibilă numai atunci când
se ia în consideraţie mărimea μ .
Volumul mort suplimentar redus al spaţiului de comprimare în cazul
soluţiei constructive cu piston de deplasare extern (vezi relaţiile 5.74, 5.77 şi
5.81) poate fi scris sub forma:

VC, min Ta
a supl   0,5V0 1  z  ω  (5.87)
V0T0

sau, folosind mărimea μ :

a supl  0,5V0  μ  z  ω  (5.88)

Pentru refrigeratoarele cu gaze cu două pistoane de lucru, toate

ecuaţiile se reduc la o formă foarte simplă, deoarece în acest caz:

β şi ω  ω  z (5.89)

Diferenţa de fază Ψ , pentru toate soluţiile constructive a

refrigeratoarelor cu gaze funcţionând după ciclul Stirling, poate fi
determinată din condiţia

191
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

VΣ
 0:
α

ωsin
tgΨ  (5.90)

1ωcos 

Expresiile mărimilor sunt prezentate în tabelul 5.1.

Tabel 5.1. Mărimile caracteristice ale refrigeratoarelor cu gaze care funcţionează după ciclul Stirling
si ecuaţiile care le definesc
Tip constructiv VC,min  si z  = f(z,)  = f(z,) a supl
Două pistoane de lucru 0  =  = z 5,89 = 0
(fig. 5.11a)
Pistoane coaxiale, 0  =  5,78 5,70 0
DD=DC (fig. 5.11c)  z 5,79
Pistoane coaxiale, 5,73     z 5,78 5,70 5,81
DDDC (fig. 5.11c) 5,79
Piston de deplasare 5,82     z 5,85 5,70 5,87
exterior (fig. 5.11b,d) 5,86 5,88

In cazul unei maşini ideale, presiunea este funcţie de unghiul de

rotaţie:

p max 1  δ 
p (5.91)
1  δcos α  θ 

Aspectul general al diagramelor indicate pentru o maşină ideală şi o

maşină reală echivalentă, sunt reprezentate în figura 5.13. Diagramele
indicate ale maşinii reale sunt construite fără a se ţine cont de căderile de
presiune (în instalaţii experimentale, presiunea este măsurată în spaţiul de
comprimare). Cantitatea de substanţă de lucru în spaţiul de destindere, în cel
de comprimare şi din spaţiul mort, pot fi exprimate de relaţiile:

1  cosα
m D  pV0 (5.92)
2RT0

1  cosα   
mC  pωV0 (5.93)
RTa

pVa
ma  (5.94)
RTm

192
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

p, MPa

2,2

1,4
0 60 120 VC , cm 3 0 60 V
D , cm 3400 460 520 V , cm 3
Figura 5.13. Diagramele indicate: refrigerator cu gaz real cu piston de deplasare
coaxial la p=2,55 MPa (linia continuă); refrigerator cu gaz ideal (linia punctată)
pentru aceeaşi capacitate frigorifică
Conform datelor practice, refrigeratoarele Stirling într-o treaptă sunt
folosite pentru obţinerea unor sarcini frigorifice mari, la un nivel de
temperatură de 150…70 K. Ele sunt mult folosite şi pentru lichefierea
gazelor. In figura 5.14 este prezentată schema simplificată a unui astfel de
lichefiator.
Temperaturi mai scăzute se pot obţine cu refrigeratoare cu gaze
Stirling prin destinderea în mai multe trepte a gazului de lucru. De fapt,
aceasta este singura metodă posibilă, deoarece randamentul regeneratoarelor
este aproape de limita practică posibilă (0,98…0,99). Există refrigeratoare
cu gaze folosite pentru lichefierea hidrogenului (la un nivel de temperatură
de 20 K), iar cea mai scăzută temperatură obţinută cu un refrigerator cu gaze
în trei trepte este de aproximativ 8,5 K.
Figura 5.15 prezintă schema de principiu a unui refrigerator cu gaze
Stirling cu două spaţii de destindere. Relaţia 5.55 permite reducerea acestei
instalaţii la o instalaţie într-o treaptă. Important este că atunci când
coeficientul  este determinat din relaţia 5.50, iar unghiul  este determinat
din relaţia 5.49, parametrii  şi  pentru o maşină în două trepte trebuie
obţinuţi în modul următor.

193
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

8
7
6

aer
apa 5 aer lichid 9
4
1 10
2
3

Figura 5.14. Schema simplificată a unui refrigerator cu gaze pentru lichefierea

aerului, funcţionând după ciclul Stirling. 1-piston de comprimare; 2-biela pistonului
de comprimare; 3-biela pistonului de deplasare; 4-răcitor cu apă;
5-regenerator; 6-piston de deplasare umplut cu material izolant; 7-partea inferioară
a schimbătorului de căldură pentru obţinerea efectului de răcire (pentru răcirea şi
lichefierea aerului ambiant; 8-partea superioară a schimbătorului de căldură pentru
pentru îndepărtarea umidităţii şi a dioxidului de carbon din aerul atmosferic; 9-
recipient cu heliu; 10-motor electric

Raportul temperaturilor este:

Ta
τ (5.95)
Tim

unde Tim este determinată din relaţia:

1 x x
 I  II (5.96)
Tim T0I T0II

In această relaţie:
-TI şi TII reprezintă temperaturile în spaţiile I şi II;
-xI şi xII reprezintă fracţia din volumul de baleiere în spaţiile de
destindere din treapta I şi treapta II (xI + xII 0 1).
Valorile mărimilor xI şi xII rezultă din ecuaţiile:

194
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

V0I V0II
xI  ; x II  (5.97)
V0I  V0II V0I  V0II

Variabila , determinată de relaţia:

VC, max  VC, min

ω  f  z, β, μ  (5.98)
V0I  V0II

este evaluată cu aceleaşi ecuaţii ca şi în cazul instalaţiei într-o treaptă (vezi

tabelul 5.1), iar raportul z este determinat de relaţia:

VC
z (5.99)
V0I  V0II

8 7 2 3 5 6 Q II
QH2O TII
TII 6
QII T0
5
TI 4
I 4
QI 3 7
TH2O 2
8
T0 TI
1
QI

a) b)

Figura 5.15. Refrigerator Stirling în două trepte. a- cu pistoane coaxiale; b-cu

piston de deplasare exterior. 1-piston de comprimare; 2-răcitor cu apă;
3-regenerator din prima treaptă; 4-răcitorul primei trepte; 5-regenerator din a
doua treaptă; 6- răcitorul celei de-a doua trepte; 7,8-pistoanele de deplasare ale
celor două trepte de răcire ale refrigeratorului.
Celelalte ecuaţii şi relaţii rămân neschimbate. Ca urmare, capacitatea
frigorifică pe treapta de răcire (vezi relaţia 5.55), este:
πn δsinθ πn δsinθ
 0I  pV0I ,  0II  pV0II
60

1 1 δ 
2 0,5 60

1  1  δ2 0,5 (5.100)

unde V0I şi V0II se măsoară în m3, p în Pa, iar 0 în W.

195
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

5.3. Ciclul Gifford-McMahon

Acest ciclu a fost inventat în anul 1959 de câtre W.E. Gifford şi H.O.
McMahon.
El şi-a găsit o largă utilizare în criorefrigeratoare de capacitate mică.
In figura 5.16 este prezentată schema unui refrigerator G.-M. cu dublu
volum, iar în figura 5.17 este reprezentarea ciclului în diagrama p–v.
Refrigeratorul constă dintr-un cilindru de inox cu pereţii dubli, în
interiorul căruia se deplasează un piston confecţionat dîntr-un material cu
conductivitate termică scăzută.
QC Recipient tampon
p2 Valvula de intrare

L Inel etanşare
p1
Piston
Recipient tampon
Valvula de evacuare
Regenerator
Figura 5.16. Schema refrigeratorului Gifford-
McMahon cu volum dublu de lucru Q0
Presiune

22 33

11 44

Volum
Cele 5.17.
Figura douăDiagrama
volumep-vastfel
pentru generate sunt puse
ciclul refrigerator G – Mîn contact
cu dublu printr-un
volum
regenerator. Gazul intră şi iese din sistem prin intermediul unor valvule. În
acest ciclu nu se produce nici un lucru mecanic. De fapt ciclul, funcţionează
ca o pompă de căldură, pompând căldura din volumul inferior, în cel
superior.
Ordinea operaţiilor este următoarea:

Procesul 1-2

196
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Pistonul este în poziţia limită inferioară, valvula de evacuare este

închisă, iar valvula de admisie este deschisă. Presiunea în spaţiul de
expansiune superior şi regenerator creşte de la p1 la p2.

Procesul 2-3
Valvula de admisie rămâne deschisă, iar pistonul se deplasează în sus,
deplasând gazul în spaţiul inferior prin regenerator.
Dacă regeneratorul este deja rece din ciclul anterior, gazul este răcit şi
o cantitate mai mare de gaz va intra prin valvula de admisie.

Procesul 3-4
Când pistonul atinge limita superioară a cursei, se întinde valvula de
admisie şi se deschide valvula de evacuare. In acest moment al ciclului,
gazul din volumul de expansiune suferă expansiunea Joule, astfel încât gazul
rămas în volum după expansiune produce lucrul mecanic prin împingerea
gazului care părăseşte sistemul, producându-se efectul de răcire.
Procesul 4-5
Pistonul se deplasează în jos, cu valvula de evacuare încă deschisă.
Gazul rece rămas în volumul de expansiune inferior părăseşte sistemul,
producând efectul de răcire.

Procesul 5-1
După producerea efectului de răcire, gazul intră în regenerator
încălzindu-se, ciclul reluându-se.
Criorefrigeratoarele G.-M. pot realiza o temperatură de 80K în prima
treaptă, 30K în treapta a doua şi 15K în cea de-a treia treaptă.
Criorefrigeratoare în trei trepte sunt utilizate pentru a prerăci curentul
direct de heliu, dintr-un lichefiator de heliu, cu o productivitate de 0,5 dm3/h.
Principalele avantaje ale ciclului G.-M. sunt:
1. Durată foarte lungă între două reparaţii capitale (aproximativ 10.000 de
ore ), datorată turaţiei reduse (60…150 rot/min).
2. Spre deosebire de ciclul Stirling, partea de comprimare este izolată, fapt
care minimizează vibraţiile şi înbunătăţeşte flexibilitatea sistemului.
3. Valvulele şi elementele de etanşare sunt la temperatura mediului.
4. Mecanismul de acţionare este cel mai simplu, care este proiectat luându-
se în considerare frecarea din inelele de etanşare şi diferenţele mici de
presiune din regenerator.
5. Spaţiul liber dintre cilindru şi piston nu este la fel de critic ca în celelalte
regeneratoare. Este suficientă o distanţă de 0,075…0,25 mm .
6. Sunt folosite regeneratoare de înaltă performanţă.
7. Sunt puţin sensibile la impurităţile din gaz, deoarece în timpul scurgerii
inverse în fiecare ciclu, impurităţile condensate sunt eliminate.

197
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

8. Criorefrigeratoarele G.-M. în mai multe trepte sunt uşor de construit.

Introducerea unei trepte suplimentare implică adăugarea unui volum

de expansiune şi a unui regenerator. Aceleaşi valvule, de admisie şi
evacuare, pot fi utilizate la temperatura ambiantă.
Eficienţa acestor refrigeratoare este foarte scăzută. De exemplu,
coeficientul de performanţă (procent din randamentul Carnot) variază de la 1
la 4%. Ele au devenit foarte utilizate datorită simplităţii şi uşurinţei în
exploatare.
Pentru uşurinţa analizei, se consideră că eficienţa regeneratorului este
100%, adică în regenerator nu există spaţii moarte, iar gazul de lucru se
comportă ca un gaz ideal.
Considerându-se volumul de control 1 (figura 5.18) şi aplicând primul
principiu al termodinamicii, rezultă:

Q 0  L D   I e  Ii 

unde: Q0 – sarcina de răcire;

LD – lucrul mecanic de expansiune;
Ie – entalpia gazului care părăseşte volumul 1;
Ii – entalpia gazului care intră în volumul 1.

Dar  Ie  Ii   0 , deoarece nu există diferenţă de temperatură la capătul

rece al regeneratorului. Pentru un gaz perfect, entalpia este funcţie doar de
temperatură şi nu depinde de presiune. De aceea:

Q0  LD
unde W este egal cu aria de sub curba transformării în diagrama p – v.
Acest lucru este vizibil şi în figura 5.17.

Q0   pc  p r   V (5.101)

Aceasta este expresia frigului ideal produs în ciclu.

Volum control 2
pc, Ia

Figura 5.18. Volumul de control

pr pentru analiza termică a unui
, ciclu Gifford-McMahon
Regenerator

Volum control 1

LD

198

Q0
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Aplicându-se principiul I al termodinamicii volumului de control 2:

Q0  L D  m i1  i a 
unde:
Q0 – sarcina termică de răcire;
LD – lucrul mecanic introdus sau extras din sistem (0 în acest caz);
i1 – entalpia masică specifică a gazului care părăseşte conturul;
ia – entalpia gazului care intră în contur;
m– debitul masic.

Atunci:

Q 0  m i1  i a   mcp  T1  Ta 

Deci T1 va fi mai mare decât T0. Debitul masic pe ciclu este egal cu
diferenţa dintre debitul la capătul rece (la începutul cursei, la presiunea pc şi
temperatura Tr) şi debitul din sistem (la începutul ciclului, la presiunea pr şi
temperatura T1), sau:

p V p V
m c  r (pe ciclu) (5.102)
RTL RT1

Această ecuaţie presupune că volumul mort în regenerator este zero,

iar alte volume moarte la capătul rece sau punctele de conectare sunt
neglijabile.
Din această analiză, se consideră că ciclul G.-M. este un ciclu al unei
pompe de căldură, iar căldura extrasă la capătul rece apare când entalpia la
capătul cald creşte. Mai mult, pentru un refrigerator dat, frigul disponibil
depinde doar de diferenţa de presiune şi nu depinde de diferenţa de la
capătul rece. Aceasta este o caracteristică pentru ciclul G.-M., în comparaţie
cu ciclul Stirling sau ciclul Brayton.

5.3.1. Coeficientul de performanţă al ciclului

Pentru a calcula coeficientul de performanţă, care este randamentul

acestui ciclu în comparaţie cu al ciclului Carnot, trebuie calculat mai întâi

199
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

raportul L Q 0 . Considerând o comprimare izotermă, care este valabilă

pentru un raport de presiuni redus, rezultă:

p 
Liz   mRTa ln c 
 pr 

unde: m – debitul pe ciclu, dat de relaţia (5.102).

Semnul negativ indică faptul că lucrul mecanic este primit de sistem:

V  pc pr  pc
Liz   RTa  ln (5.103)
R  Tr T1  p r

şi lucrul mecanic pe unitatea de frig este:

 pc p r  pc  p c   p r  pc
  ln      ln
L T T1  p r Ta
 Ta V  r  pr  Tr   T1  p r (5.104)
Q0 V p c  p r  T1 p 
p r  c  1
 pr 

Se poate considera T0 T1  1 , unde ambele temperaturi sunt exprimate

în temperaturi absolute. Deci se poate scrie:

 L 
  
 p T  1 ln p R 
 R R
 p R  1 (5.105)
 Q 0 G  M
unde:
p
p R  c - raportul presiunilor;
pr
T T
TR  1  a - raportul temperaturilor.
Tr Tr

De asemenea:

 L  T  Tr
    a
 Q 0  Carnot Tr

Deci coeficientul de performanţă al ciclului Gifford-McMahon este:

200
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

 L 
 
 Q0 Carnot
FOMG  M  (5.106)
 L 
 
 Q 0 G  M
Lucrul mecanic de comprimare, LC, [W]

Figura 35.19 prezintă de lucru mecanic de comprimare pentru heliu

gazos funcţie de raportul presiunilor, pentru trei debite masice diferite.
Figura 5.20 prezintă variaţia raportului L/Q0 pentru ciclul G.-M.
pentru diferite2 rapoarte de presiune, pentru un raport de temperaturi de 4, 10
şi 15. Figura 5.21 prezintă variaţia coeficientului de performanţă FOM
funcţie de raportul presiunilor.
1
4,0

0
2 3 4 5 16
3,0 7 8
Raportul de comprimare, pR=pc/pr
Figura 5.19. Variaţia
2,0 lucrului mecanic de comprimare funcţie de raportul de comprimare, pentru
L/Q0

heliu

1,0

0
0 2 4 6 8 10 12 14
Raportul de comprimare, pR=pc/pr
Figura 5.20. Variaţia raportului L/Q0 funcţie de raportul de comprimare, pentru heliu

201
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Coeficientul de performanţă al ciclului creşte uşor cu scăderea

temperaturii capătului rece, pentru o valoare a raportului presiunilor.

1,0

0,75

0,5
FOM

0,25

0
0 2 4 6 8 10
Raportul de comprimare, pR=pc/pr
5.3.2. Reprezentarea
Figura ciclului Gifford-McMahon
5.21. Variaţia coeficientului în diagrama
de performanţă funcţie de raportul de comprimare, pentru
heliu
temperatură-entropie

Când se doreşte analiza ciclului G.-M., este preferabil ca acesta să fie

reprezentat în diagrama T-s, deoarece aria de sub curba transformării
reprezintă cantitatea de căldură sau lucru mecanic din ciclu. Totuşi,
reprezentarea ciclului în această diagramă este dificilă, deoarece, cantitatea
de gaz care efectuează fiecare transformare din ciclu este diferită.
Este reprezentat ciclul în diagrama T-s, urmărind ce se întâmplă cu o
cantitate mică de gaz. În figura 5.22 este reprezentată diagrama T-S pentru
prima cantitate de gaz care intră în criorefrigerator. Acest gaz intră în valvulă
(punctul 1) la presiunea ridicată pc şi temperatura mediului Ta. El se destinde
prin valvulă până la presiunea scăzută pr (punctul 2), fiind apoi comprimat
adiabatic, prin introducerea unei cantităţi noi de gaz, la presiune ridicată
(punctul 3). Când gazul este transferat în capătul rece al volumului de lucru,
V2, prin regenerator, o nouă cantitate de gaz din volumul tampon de
alimentare intră şi se amestecă cu acest gaz comprimat. Se consideră că
temperatura amestecului este T1 (punctul 4).
Acest gaz intră în valvulă (punctul 1) la presiunea ridicată p c şi
temperatura mediului T0. El se destinde prin valvulă până la presiunea
scăzută pr (punctul 2), fiind apoi comprimat adiabatic, prin introducerea unei
cantităţi noi de gaz, la presiune ridicată (punctul 3). Când gazul este
transferat în capătul rece al volumului de lucru, V2, prin regenerator, o nouă
cantitate de gaz din volumul tampon de alimentare intră şi se amestecă cu

202
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

acest gaz comprimat. Se consideră că temperatura amestecului este T1

(punctul 4).
El este răcit în continuare în regenerator până la temperatura mediului
răcit Tr (punctul 5). În continuare, acest gaz răcit, aflat la presiune ridicată,
este trecut prin valvulă şi răcit (punctul 6).
Acest gaz rece asigură sarcina termică de răcire a criorefrigeratorului.
Gazul este încălzit în regenerator fiind apoi evacuat prin valvulă (punctul 8)
la o temperatură apropiată cu cea a amestecului T1. Următoarea cantitate de
gaz care intră în refrigerator va parcurge un ciclu similar, dar va fi
reprezentat într-o diagramă T-S diferită; un set complex de diagrame pentru
fiecare cantitate de gaz care parcurge ciclul, vor genera multe suprafeţe care
se suprapun, acest lucru făcând imposibil calculul performanţei ciclului prin
integrarea efectelor diferitelor cantităţi de gaz.
Pe ansamblul ciclului, sarcina termică de răcire totală este:

Q0   Vdp  V  pc  pr  (5.107)

Comprimarea în capul pistonului

Expansiune izoentalpă în afara

valvulei de expansiune
Temperatura

4 7 8
T1

Răcire în
regenerator 1
Ta 2

Destindere izoentalpă în
valvula de expansiune
5 Incălzire în
Tr
pc regenerator

6
Sarcina termică de
răcire
pr
Entropie
Figura 5.22. Reprezentarea procesului Gifford-McMahon în diagrama
temperatură -entropie

203
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

5.3.3. Analiza pierderilor din criorefrigeratorul real

În cazul ciclului real, capacitatea frigorifică este mult redusă, datorită

pierderilor care apar. Aceste pierderi în ordinea importanţei, sunt:
1. Pierderi datorate ineficienţei regeneratorului;
2. Pierderi datorate volumului mort de la capătul rece al refrigeratorului;
3. Pierderi datorate scăderii de presiune;
4. Pierderi datorate faptului că gazul de lucru nu este gaz perfect;
5. Pierderi datorate volumelor moarte din regenerator;
6. Pierderi datorate căldurii degajate prin deplasarea pistonului;
7. Pierderi datorate pierderii de gaz prin neetanşeităţi;
8. Pierderi datorate pierderilor prin conducţie prin cilindru şi piston;
9. Pierderi datorate radiaţiei;
10.Pierderi datorate schimbului imperfect de căldură la capătul rece;
5.3.3.1. Pierderi datorate ineficienţei regeneratorului

Rolul regeneratorului este acela de a răci gazul care intră în el, până la
temperatura capătului cald al regeneratorului, Tc, iar temperatura la capătul
rece al regeneratorului este Tr. În această situaţie, pentru o eficienţă a
regeneratorului de 100%, gazul se va răci în regenerator de la Tc la Tr, iar
gazul pe circuitul invers se încălzeşte de la Tr la Tc. Frigul produs, este
realizat izoterm, la temperatura Tr. În realitate, gazul va avea la capătul rece
o temperatură puţin mai mare decât Tr, considerându-se Tr' . Astfel se pierde
o parte din frig, corespunzător diferenţei de temperatură Tr'  Tr . Pierderea
de frig datorată ineficienţei regeneratorului este:

ΔQ0  mcp  Tr  Tr  (5.108)

unde m este masa de gaz care ajunge prin regenerator la capătul rece (la pc şi
T1).
Atunci:

ΔQ0  mcp I Tc  Tr 

unde I = 1, este ineficienţa regeneratorului

Rezultă:
p V
ΔQ0  c c p I Tc  Tr  (5.109)
RTr

204
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Q0   pc  p r  V (5.110)
şi
p c Tc T  1 
cpI r 1  
ΔQ 0 p r Tr Tc  TR 
  p R TR  γ γ  1  I (5.111)
Q0  pc   p R  1
  1R
 pr 

Deoarece:

γ
cp  R
γ 1
rezultă:
ΔQ0

γ  T  1
IpR R (5.112)
Q0 γ  1  pR  1

În figura 5.23 este reprezentată variaţia Q0/Q0 funcţie de raportul

presiunilor pentru diferite valori ale lui I, pentru valori ale raportului de
temperaturi 4 şi 10, iar în figura 5.24 variaţia Q/Q0 funcţie de TR, pentru
valori ale PR 2 şi 4.
Pierderea relativa de frig, Q0/Q0

Din aceste figuri rezultă:

 Pentru refrigeratoare reale (I > 0), frigul obţinut este mai mare pentru
valori mai ridicate ale raportului presiunilor. Deci, la valori mai mari ale
raportului presiunilor, se vor obţine valori mai scăzute de temperatură.
 Pentru o valoare a raportului presiunilor, pierderea de frig creşte cu
creşterea1,0ineficienţei regeneratorului. Pentru pR = 2 şi TR = 6, pentru o
ineficienţă
0,9 a regeneratorului de aproximativ 4% se pierde tot frigul.
 Pentru o valoare dată a ineficienţei regeneratorului şi TR, pierderile de
frig se reduc
0,8 cu creşterea raportului presiunilor.

0,7
A
0,6

0,5

0,4
B
0,3

0,2 C
D
0,1 E
F
0
0 2 4 6 8 10
205
Raportul presiunilor, pR=pc/pr
Figura 5.23. Variaţia pierderii relative de frig funcţie de raportul presiunilor
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Pentru valori date ale ineficienţei I şi raportului temperaturilor T R,

creşterea raportului presiunilor peste valoarea 4 nu este avantajoasă.
În graficele prezentate s-au considerat doar pierderile datorate
ineficienţei regeneratorului. Este clar că regeneratorul trebuie să aibă o
eficienţă cât mai ridicată.În general, regeneratorul folosit în ciclul G.-M.
care lucrează la aprox. 70 K constă din serpentine de sârmă de cupru sau
bronz fosforos, introduse în interiorul unui tub, confecţionat din material cu
conductivitate termică scăzută, de exemplu, oţel inox. Uneori, pistonul
cuprinde regeneratorul.
Pentru temperaturi mai scăzute, aprox. 20 K, ca material regenerativ
se folosesc bile din plumb (cu diam. aprox. 0,1 mm). Aceste regeneratoare
au o eficienţă > 99%.

5.3.4. Pierderi datorate volumului mort la capătul rece

Frigul ideal produs este egal cu  p c  p r  V , deci proporţional cu

Pierderea relativă de frig, Q0/Q0

volumul capătului rece.

Dacă la capătul rece există volum mort, gazul care rămâne în acest
volum nu va contribui la realizarea frigului, contribuind la pierderile de frig
din refrigerator. Volumul mort la capătul rece apare datorită ţevii de legătură
dintre regenerator şi volumul rece, precum şi a spaţiului dintre cilindru şi
piston. 0,3
Se consideră V volumul mort şi V volumul capătului rece.
0,25

0,2

0,15

0,1

0,05

0
0 0,1 0,2 0,3 0,4

Volumul mort relativ, x

206

Figura 5.24 Variaţia pierderii relative de frig funcţie de volumul mort relativ x
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Atunci pierderea de frig Q, este dată de relaţia:

ΔQ 0  V p c  p r 

iar frigul ideal este:

Q 0   V  V p c  p r 

şi
ΔQ 0 V

Q0 V  V
Dacă se notează cu x  V V , fracţia de volum mort de la capătul
rece, rezultă:

ΔQ 0 x

Q0 1 x

În figura 5.24 este prezentată pierderea de frig datorată spaţiului mort

Q0/Q0, funcţie de fracţia de volum mort, x. Se observă că dacă creşte
fracţia de volum mort, creşte şi pierderea de frig.

5.3.4.1. Piederi datorate căderii de presiune

După cum s-a arătat, frigul ideal este dat de relaţia  p c  p r  V , iar în
diagrama p-V ciclul este reprezentat de un pătrat (2 izocore şi 2 izobare). În
realitate, în valvulele de admisie şi de evacuare, ca şi în regenerator, apar
pierderi de presiune. Din acest motiv expansiunea nu se va produce de la p c
la pr, ci de la p'c la p'r , unde p'c < pc iar p'r > pr. Această cădere de presiune
conduce la scăderea efectului de răcire. Ackerman a arătat că pierderea de
presiune datorată deplasărilor reprezintă 50% din frigul util.
Aceste pierderi au pondere mare (aprox. 71%) din totalul pierderilor
care apar în criorefrigerator la 77K

207
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Această pondere devine şi mai importantă odată cu scăderea

temperaturii capătului rece, când debitul masic din regenerator creşte, iar
timpul disponibil pentru umplerea volumului cu gaz proaspăt este insuficient.
Acest lucru se datorează faptului că volumul deplasat nu este complet
presurizat.
În scopul analizei, se consideră căderea de presiune la presiune
ridicată este egală cu cea la presiune scăzută, notată x. Dacă volumul
deplasat este V, pierderea de frig se poate scrie:

ΔQ0  x  p c  p r  V

iar sarcina termică ideală este:

Q0   pc  p r  V

Rezultă:

ΔQ 0  p  p   p  1
y c r y R (5.113)
Q0  pc  p r   p R  1

unde y = pc/pc = pr/pr reprezintă căderea relativă de presiune.

Pierderea relativă de frig, Q0/Q0

0,8

0,7
0,6
0,5

0,4

0,3
0,2

0,1 5.25 reprezintă pierderea de frig datorată căderii de presiune,

Figura
0 căderea de presiune relativă, pentru diferite valori ale raportului
funcţie de 0 0,05 0,1 0,15 0,2 0,25

Căderea relativă de presiune, y

208
Figura 5.25. Variaţia pierderii relative de frig funcţie de căderea relativă de presiune,
y
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

presiunilor. Este de remarcat că la valori reduse ale raportului presiunilor,

pierderea termică este mai pronunţată.

5.3.4.2. Pierderi datorate naturii neideale ale gazului de lucru

Se consideră ecuaţia (5.1) scrisă sub forma:

Q 0   p c  p r  V   Ie  Ii 

unde: Ie entalpia gazului evacuat la presiune scăzută;

Ii entalpia gazului introdus la presiune ridicată.
În cazul gazului ideal  I e  I i  s-a considerat egal cu zero, deoarece
entalpia gazului ideal depinde doar de temperatură, nu şi de presiune. Pentru
eficienţa regeneratorului de 100%, temperatura celor doi curenţi la capătul
cald al regeneratorului este aceeaşi. În realitate heliul nu este un gaz ideal,
iar valoarea  I e  I i  este negativă; deci apare o pierdere de frig. Nu este
greu de calculat Ii, deoarece gazul de presiune ridicată intră în volumul rece
la temperatură constantă TK. Există o dificultate în calculul Ie, deoarece
presiunea gazului evacuat este variabilă în timp, iar densitatea şi entalpia
gazului variază cu presiunea.
Deci:
pr

I e   idm  i 0 m 4 (5.114)
pc

unde termenul de sub integrală corespunde procesului 3, când gazul începe

să fie evacuat, iar i0 şi m se referă la următorul timp, când presiunea în
volumul rece este staţionară la pr, iar temperatura este Tr.
Pentru Tr = constant, se poate scrie:
pr

I e   Vidρ  Vi 0ρ 0
pc

unde i şi  sunt evaluate la temperatură constantă Tr, dar la presiuni

variabile. Indicile 0 se referă la starea caracterizată prin pr şi Tr.
Ca exemplu, pentru o temperatură de lucru de 60K şi presiunile p c=18
atm şi pr=8 atm, pentru un volum deplasat de 35,54 cm3 se obţine:

 pc  p r  V  35,54  J/ciclu

209
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

pr
 Vidρ  Vi 0ρ 0  0,1548 J/ciclu
pc

Ii = 0,1553 J/ciclu ;  Ie  Ii   0,0005 J/ciclu

Valorile i şi  sunt luate pentru mici intervale din McCarty.

Aceste pierderi de entalpie sunt mai mari la presiuni mici faţă de cele
la presiuni ridicate.
De exemplu la pc = 5 atm şi pr = 2 atm; Ie – II = - 0,001873 J/ciclu

5.3.4.3. Pierderi datorate volumului mort din regenerator

În derivarea ecuaţiei pentru FOM, nu s-a ţinut cont de volumul mort

din regenerator. Acesta poate fi considerat de 2 sau de 3 ori mai mare decât
volumul deplasat V.
În fiecare ciclu, volumul mort din regenerator este presurizat şi
depresurizat.
Acest lucru contribuie la reducerea sarcinii termice, dar masa de gaz
circulată prin compresor creşte. Astfel, lucrul mecanic consumat în
compresor creşte, iar FOM scade.
Masa circulată în fiecare ciclu este:

p c V p r V 2 p c  p r  VRV
m   (5.115)
RTr RTc R  Tc  Tr 

În ecuaţia (5.115), ultimul termen ţine cont de masa necesară pentru

volumul mort din regenerator VRV. Se consideră că acest volum se află la
temperatura medie  Tc  Tr  2 , iar lucrul mecanic izotermic de comprimare
este:
pc
L  mR 0 ln
pr

Iar frigul ideal, Q0, este dat de relaţia:

Q0   pc  p r  V

Prin substituţii şi simplificări succesive, rezultă:

L  p R TR  1 lnp R TR
  2zlnp R (5.116)
Q0  p R  1  TR  1

210
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

unde:
VRV
z
V

Comparând această relaţie cu relaţia (5.104), se poate observa că al

doilea termen reprezintă creşterea de lucru mecanic necesar, datorată
volumului mort din regenerator. Figura 5.27 prezintă variaţia FOM funcţie
de raportul presiunilor pR, pentru valori ale TR de 4 şi 10, la valori ale lui z
de 2,3 şi 5.
Lucrul mecanic consumat pe unitatea de frig obţinută,L/Q0

0,6

0,5

0,4 B
FOM

C
0,3

D
0,2
E
0,1 F

28
0
2 0 4 6 8 10
L/Q , fiind
Raportul
0
inclus volumul spaţiului
presiunilor, pR=pc/pr mort din regenerator
24
Figura 5.27 Variaţia coeficientului de performanţă a ciclului funcţie de raportul
presiunilor Lucrul mecanic suplimentar
Se poate observadatorat
că la spaţiului
temperaturi scăzute, influenţa volumului mort
mort din
20
din regenerator devine regenerator
mai importantă, iar FOM scade cu cât volumul mort
creşte.
Figura 5.2816prezintă efectul volumului mort din regenerator al unui
refrigerator G.-M. care lucrează la 75K, pentru TR = 4; z se presupune egal
cu 3. Figura reprezintă
12 variaţia raportului L/Q0 funcţie de pR. Suprafaţa
haşurată reprezintă surplusul de lucru mecanic datorat volumului mort din
spaţiul de lucru.
8

4 L/Q0, neglijând volumul

spaţiului mort din regenerator
0
0 2 4 6 8 10

Raportul presiunilor, pR=pc/pr

211
Figura 5.28 Variaţia lucrului mecanic consumat pe unitatea de frig obţinută
funcţie de raportul presiunilor
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

5.3.4.4. Pierderi de căldură datorate mişcării oscilante a gazului

Pierderile de căldură datorate acestei mişcări au fost explicate de

Akerman şi Gifford. Aceste pierderi apar datorită deplasării pistonului şi a
frecărilor în interiorul criocilindrului. Când pistonul este la capătul cald,
atunci volumul capătului rece este maxim, distribuţia longitudinală a
temperaturii în piston este inferioară aceleia din peretele cilindrului şi de
aceea căldura este transmisă prin intermediul heliului gazos de la perete la
piston. Când pistonul se deplasează către volumul rece, acesta devine
minim; pistonul se deplasează către peretele cilindrului, care are o
temperatură mai mică, căldura trecând de la piston la capătul rece al
cilindrului prin intermediul heliului gazos. Astfel, căldura este pompată
continuu de la capătul cald la cel rece al cilindrului. Cantitatea de căldură
pompată este funcţie de conductivitatea termică a gazului, cursa pistonului şi
timpul de contact al pistonului cu capătul rece al cilindrului, pentru a permite
transferul de căldură. Ackerman şi Gifford au propus următoarea ecuaţie
pentru calculul pierderii de căldură datorată mişcării oscilante:
Q M  k g πDs 2c T
 Tc  Tr 
(5.117)
2Lt

unde: kg – conductibilitatea termică a heliului gazos

D – diametrul pistonului;
s – cursa pistonului

212
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

cT – fracţia din ciclu când căldura este transferată la poziţiile extreme

ale cilindrului
l - lungimea pistonului
t - jocul dintre peretele cilindrului şi piston
Din această ecuaţie se poate observa că pierderea termică datorată
mişcării oscilante este proporţională cu pătratul cursei; de aceea, este
preferabil ca valoarea cursei pistonului să fie redusă.

5.3.4.5. Pierderi datorate neetanşeităţilor din inelele de etanşare

Orice neetanşeitate din inelele de etanşare de la capătul cald al

cilindrului va afecta nivelul de temperatură scăzută obţinută.
Desigur avantajul volumului dublu din criorefrigeratorul G.-M. este
acela că diferenţa de presiune de pe o parte şi cealaltă a inelului de etanşare
se datorează doar căderii de presiune din regenerator.
De asemenea, heliul gazos din spaţiul inelar dintre piston şi cilindru
acţionează ca un regenerator, iar gazul pătruns prin neetanşeităţi la capătul
cald se amestecă cu gazul rece, cu cât se apropie de capătul rece al
cilindrului. Valorile cantitative ale pătrunderilor de gaz prin neetanşeităţi se
determină experimental. Aceste pierderi au o pondere redusă, în comparaţie
cu celelalte pierderi.

5.3.4.6. Pierderi datorate conducţiei

Pierderile prin conducţie apar atât prin cilindru cât şi prin piston.
Aceste pierderi se calculează cu relaţia:

dT
Q cond   λS
dx
unde:  - conductivitatea termică a materialului;
S – secţiunea transversală prin care are loc transferul de căldură;
dT/dx – gradientul de temperatură pe lungimea dx.
Pentru reducerea pierderilor prin conducţie,  trebuie să aibă o
valoare cât mai mică, iar lungimea dx trebuie să fie mare.
În cazul refrigeratorului G.-M. cilindrul este confecţionat din oţel
inox, având pereţii subţiri, iar pistonul este confecţionat din perspex.
Conductivitatea termică  a materialului depinde, de asemenea, de
temperatură. Astfel, conductivitatea termică integrală, de forma:

213
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

T
 λdT
Ta

este utilizabilă pentru forme tubulare, pentru diferite materiale.

 A Tc 
Q cond    λdT  (5.118)
LT 
 r 
unde:
Tc Tc Tr
 λdT   λdT   λdT
Tr Ta Ta

5.3.4.7. Pierderi datorate radiaţiei

Pierderile datorate radiaţiei apar datorate schimbului de căldură dintre

peretele spaţiului vacuumat şi capătul rece al criorefrigeratorului.
Pierderea prin radiaţie pentru cilindri concentrici este dată de relaţia:

Q rad 

σA1 T24  T14 
1  A1  1 
    1
ε1  A 2  ε 2 

unde:  - constanta Stefan-Boltzmann = 5,67x10-8 Wm-2K-4;

A1 – aria suprafeţei interioare sau închisă;
A2 – aria suprafeţei exterioare;
T1 – temperatura absolută a suprafeţei 1;
T2 – temperatura absolută a suprafeţei 2;
1 – emisivitatea suprafeţei interioare;
2 – emisivitatea suprafeţei exterioare.
Când:


A 2  A1  Q rad  σε1 T24  T14  (5.119)

În general, pierderile prin radiaţie sunt mult mai mici decât alte
pierderi.

214
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

5.3.4.8. Pierderi datorate transferului de căldură imperfect la capătul

rece

În ciclul G.-M., frigul este produs la capătul rece prin expansiunea

gazului de înaltă presiune. În mod normal, capătul rece este confecţionat din
cupru, iar temperatura este măsurată prin fixarea capătului răcit de mantaua
din cupru. În general se presupune temperatura, măsurată la capătul rece, T r,
este temperatura obţinută prin expansiunea gazului de temperatură Tc. O
examinare mai atentă arată că există o diferenţă de temperatură, datorată
eficienţei transferului de căldură dintre gaz şi peretele de cupru.
Această eficienţă termică C poate fi calculată prin metode uzuale.
Mai întâi se calculează coeficientul global de transfer de căldură k,
apoi se calculează NTU (număr de unităţi termice):

kA
NTU 
m
 cp
unde: A – aria suprafeţei de schimb de căldură;
m – fluxul masic de fluid prin această suprafaţă;
cp – căldura specifică a gazului la presiune constantă.
Considerând că temperatura măsurată la capătul rece, Tr, este
constanta, iar temperatura gazului rece este Tc şi considerând acest gaz ca un
schimbător de căldură în care un curent este la temperatură constantă Tr (de
exemplu un condensator), poate fi scris:

ε c  1  e NTU (5.120)

Din definirea eficacităţii se poate scrie:

Q 0,real Q0
εc  
Q0,max  c p  Tr  Tc 
Q0  m
şi
 Tr  Tc   1  ε c Q0
εc m
 cp

Înlocuind: Q 0   pc  p r  V şi
γR
cp  rezultă:
γ 1

Tr 1  ε c γ  1  p R  1
1 (5.121)
Tc ε cc γ pR

unde: c – eficacitatea regeneratorului la capătul rece;

215
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

pR – raportul presiunilor;
pc
 - raportul căldurilor specifice γ  c
v
Raportul temperaturilor, TR=Tr/Tc

În2 figura 5.29 este reprezentată grafic ecuaţia (5.18) pentru trei valori
ale raportului presiunilor. Din grafic rezultă că eficienţa transferului de
căldură 1dintre gaz şi capătul rece este deosebit de importantă pentru
reducerea diferenţei de temperatură dintre acestea.
5.3.5. Analiza
0 criorefrigeratorului Gifford-McMahon în două trepte
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
Acest tip de criorefrigerator este prezentat
Eficienţa frigorifică, c schematic în figura 5.30a.
FiguraExistă trei raportului
5.29 Variaţia volume temperaturilor
V1, V2 şi Vfuncţie 3, conectate între
de eficienţa ele prin
frigorifică două
a ciclului c
regeneratoare.
Pentru analiză, se consideră că V1 este egal cu V3.
Temperatura din prima treaptă Tr1 este obţinută în V1, în timp ce în
volumul V2 se obţine temperatura din a doua treaptă Tr2. Volumul mort al
regeneratorului din prima treaptă este VRV1, iar al regeneratorului din a doua
treaptă este VRV2.
Ca şi în cazul criorefrigeratorului G.-M. într-o treaptă, frigul ideal
produs, Q0, este:

Q0   p c  p r  V2 (5.122)

216
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

5.3.5.1. Necesarul de lucru mecanic izotermic de comprimare

Acest lucru mecanic, Liz, este dat de relaţia:

p
Liz  mRTln c (5.123)
pr

unde:
m – debitul masic pe ciclu:

p V p V p V
m c 1 c 2  r 1 (5.124)
RTr1 RTr2 RTa

Acest lucru presupune că gazul evacuat este la o temperatură foarte

apropiată de temperatura mediului ambiant, Ta. Se presupune, de asemenea,
că volumele moarte ale regeneratoarelor sunt egale cu zero. Dacă, în
schimb, se consideră volumul mort, se poate scrie:

p V p V p V 2 p  p  V 2 p  p  V
m  c 1  c 2  r 1  c r RV1  c r RV2 (5.125)
RTr1 RTr2 RTa R  Ta  Tr1  R  Tr1  Tr2 

5.3.5.2. Lucrul mecanic necesar pe unitatea de frig produs

Dacă se neglijează volumul mort, ecuaţiile (5.123), (5.124) şi (5.125)

pot fi scrise sub forma:

 Liz   p V T  p T  VR  lnpR
 R R R1 R R2
  (5.126)
 Q0 G  M  2tr pR  1
unde:

p V T T
p R  c ; VR  1 ; TR1  a ; TR1  a (5.127)
pr V2 Tr1 Tr2
Dacă se consideră volumul mort al regeneratorului, rezultă:

217
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

 Liz   p V T  p T  VR  lnpR 
 R R R1 R R2
 
 Q0 G  M  2tr pR  1
(5.128)
 2mVR TR1 2nTR1TR2 
   lnpR
T
 R1  1 TR1  TR2 

RV1 RV2 V V
unde: m  V ; n  V
1 2
Comparând ecuaţiile (5.127) şi (5.128), al doilea termen din ecuaţia
(5.128) reprezintă necesarul de lucru mecanic suplimentar datorat volumului
Lucrul mecanic consumat pe unitatea de frig obţinută,L/Q0

mort al regeneratoarelor.

V3

T0

V RV
1
V1

VRV2
V2
140 TL 2
L/Q0, fiind inclus volumul spaţiului mort al regeneratorului
120
Lucrul mecanic suplimentar
100 datorat spaţiului mort din
regenerator

80

60

40

20 L/Q0, neglijând volumul

spaţiului mort din regenerator

0
0 2 4 6 8 10
Raportul presiunilor,
218 pR=pc/pr
Figura 5.30. Variaţia lucrului mecanic consumat pe unitatea de frig obţinută
funcţie de raportul presiunilor, pentru Refrigeratorul G-M în două trepte
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

În figura 5.30 apare graficul ecuaţiilor (5.127) şi (5.128).

În acest grafic, W/Q este reprezentat funcţie de p R, pentru un caz
special al unui criorefrigerator cu a doua treaptă la 20K, iar prima treaptă la
75K. Parametrii diferiţi care intervin sunt: Ta = 300K, TR1 = 4, TR2 = 15, VR
= 4, m = 3 şi n = 3.
În acest grafic este reprezentat ca referinţă (L/Q)Carnot pentru Tr=20K.
Aria haşurată reprezintă lucrul mecanic suplimentar necesar, datorită
volumului mort al regeneratoarelor. Efectul acestui volum este mai important
la rapoarte de presiune mai mari.

5.3.6. Ciclul Gifford-McMahon acţionat de valvule de control

In locul sistemului bielă-manivelă, pistonul de deplasare poate fi

acţionat de un dispozitiv pneumatic, după cum se prezintă în figura 5.31.
Valvula de control 1, care are o mişcare de rotaţie uniformă, permite
intrarea gazului comprimat în volumul A, iar pistonul de deplasare se mişcă
înspre poziţia inferioară. Apoi, se deschide orificiul amplasat sub un unghi
de 90, permiţând pătrunderea gazului în spaţiul cald B al cilindrului. După
un timp, volumul A este pus în comunicaţie cu volumul de joasă presiune, iar
pistonul de deplasare se deplasează către poziţia sa superioară. Apoi se
deschide traseul pentru ca gazul să se deplaseze prin regenerator în spaţiul
C, gazul suferind o expansiune liberă.
Pentru determinarea coeficientului de performanţă, ε  Q0 z , este
important de amintit că o parte din fluidul de lucru este comprimat în
compresor, iar restul de gaz este recomprimat în spaţiul cald al cilindrului în
perioada procesului de admisie, deci în condiţii ireversibile.

219
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

gaz gaz p1
p1
gaz gaz
p p2
A 2
1 1
B
2 2

C
C
Q 3
a) D

b)
Figura 5.31. Criorefrigeratorul Gifford-McMahon prevăzut cu valvule de control

Considerând că temperatura iniţială în secţiunea caldă a cilindrului

este Ta, rezultă:

p 
T 1  1
ε  p2 
(5.129)
 p1  p
 Ta  T ln 1
 p2  p2

De exemplu, dacă T = 100 K şi Ta = 300 K, atunci c  T  Ta  T   0,5 .

Pentru diferite rapoarte de comprimare (de destindere) se obţin următoarele
valori pentru eficienţa frigorifică  şi randamentul termodinamic al ciclului
td:

p2/p1 1,2 2 3 4 5 8 10 50
 0,418 0,288 0,277 0,196 0,177 0,147 0,134 0,08636
 td 0,839 0,576 0,554 0,392 0,354 0,294 0,268 0,167

După cum rezultă din datele prezentate mai sus, coeficientul de

performanţă al refrigeratorului Gifford-McMahon scade odată cu creşterea
raportului de destindere. La temperatura de 100K, refrigeratorul ideal G-M
are o eficacitate de 50% din cea a unui ciclu Carnot de răcire.

220
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

5.4. Ciclul criogenic de răcire cu gaze Vuilleumier

In ultimul timp, a crescut interesul faţă de criorefrigeratoare care
funcţionează după cicluri care nu presupune consum de lucru mecanic, ci
trei surse de căldură, cu nivele de temperatură diferite.
Din punct de vedere termodinamic, analiza unui sistem ideal care
funcţionează după un astfel de ciclu este prezentată în continuare (figura
5.32). Se consideră un sistem mecanic închis, care constă dintr-un ciclu
frigorific şi un ciclu motor capabil să asigure energia necesară funcţionării
refrigeratorului.
Pentru un astfel de sistem se pot scrie relaţiile:

T  T
l  q a  q m ; q 0  q x  l; l  q 0 a a ;
Ta
(5.130)
T
q 0  l 0 ; qa  q m  q x  q a  q 0
Ta  T0

3
Ta= const
qa
4

qm ,
, Ta = const
l qx qa

5 2
qo
1
To = const
Figura 5.32. Schema de funcţionare a unui sistem de răcire funcţionând între trei surse de
căldură cu temperatură diferită. 1-corpul supus termostatării; 2-sursa de căldură cu
temperatura intermediară; 3-sursa de căldură cu temperatura cea mai ridicată; 4-ciclu Carnot
motor ideal; 5-ciclul Carnot ideal de răcire

De asemenea:

 q0  T  T  T 
   0 a a (5.131)
 q a  max Ta  Ta  T0 

221
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

 q0  T  T  T 
   0 a a (5.132)
 qa  max Ta  Ta  T0 

 qa  T  T  T 
   a a 0 (5.133)
 q a  min Ta  Ta  T0 

Ecuaţiile 5.131, 5.132 şi 5.133 prezintă cele mai bune rapoarte

teoretice ale cantităţilor de căldură care apar în cazul ciclului Vuilleumier. In
continuare sunt prezentate valorile acestor rapoarte pentru cazul Ta=300K,
Ta' =77K şi valori diferite ale temperaturii T0:

T0, K 40 30 20 10
(q 0 / q a ) max 0,805 0,476 0,261 0,111

(q 0 / q a' ) max 0,446 0,322 0,207 0,1

(q 'a / q a ) min 1,8 1,476 1,26 1,11

C=T0/(Ta-T0) 0,154 0,111 0,0715 0,0345
Realizarea unui astfel de ciclu implică construcţia unui refrigerator cu
gaze capabil să realizeze toate procesele care realizează ciclul respectiv.
Refrigeratorul este format din mai mulţi cilindri de diametre diferite în care
se deplasează pistoanele (figura 5.33). Volumul de lucru al
criorefrigeratorului rămâne constant. Apar variaţii de presiune datorate
schimbului de căldură şi pătrunderilor de căldură din exterior. In faza I-II
pistonul rece rămâne fix, iar gazul de lucru se deplasează prin regenerator
din volumul intermediar Vm , în volumul cald V . Gazul absoarbe căldura,
presiunea lui crescând (transformarea a-b). In faza II-III pistonul cald
rămâne fix iar fluidul de lucru trece prin regenerator din volumul intermediar
Vm în volumul spaţiului rece V0 . Astfel, căldura Q0 (frigul util) este
absorbită de către sistem, precum şi efectul total dat de suma căldurilor Q0 şi
QR (cedată în regenerator), având loc o cădere de presiune (transformarea b-
c). In faza III-IV gazul se deplasează din volumul cald V în volumul
intermediar Vm , pistonul rece fiind în repaus şi având loc o cădere de
presiune (transformarea c-d). In timpul fazei finale IV-I gazul se deplasează
din volumul rece V0 în volumul intermediar Vm , cu o oarecare creştere a
presiunii (transformarea d-a).
Ca şi în cazul Refrigeratorului Stirling, acest ciclu poate fi realizat
într-un sistem cu mişcare armonică a pistoanelor. In cazul unui ciclu ideal,
mişcarea armonică a pistoanelor nu introduce ireversibilităţi suplimentare.
Capacitatea de răcire a unui astfel de sistem, exprimată în W, este
dată de relaţia:

222
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

 
πn V0dp max sinβ  a be
Φ0   1 
2 2 
60 c  d  2cdcosβ   a  b  c   c 2  d 2  2cdcosβ
2  (5.134)
 
 a  b  e  ccosθ  dcos  θ  β  

Fluxul de căldură transferat în spaţiul cald V, exprimat în W, este:

 
πn Vcp max sinβ  a be 
Φa 
60 c 2  d 2  2cdsinβ   a  b  e  2  c 2  d 2  2cdcosβ  (5.135)
 
 a  b  e  ccosθ  dcos  θ  β  

T
II 5 _ 4
, 6 Vo 3
To 7 _
, Vm
Qo I II III IV
2
8 p b p b p b
_ 1
I V
9 c c a a
a c
To d _ d d _
=
Qo Vo Vm V
Figura 5.33. Refrigeratorul Vuilleumier cu piston dublu-schema refrigeratorului şi
reprezentarea procesului în diagrama p-v. 1 şi 4-cilindrul cald, respectic rece; 2 şi 3-
pistonul cald, respective rece; 5-răcitor (temperatura T0);
6 şi 8-regeneratorul cilindrului cald din volumul II, respectiv din volumul I;
7-schimbătorul de căldură intermediar; 9-schimbător de căldură (temperatura Ta)

Căldura extrasă din spaţiul intermediar Vm este:

Φa  Φ 0  Φ a (5.136)

In aceste relaţii, volumele V si Vm sunt exprimate in m3, presiunea pmax

in Pa, iar turatia n in min-1. Coeficientii care apar in relaţiile de mai sus au
urmatoarele expresii:

223
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

V0  T0  V  Ta 
a 1  ; b  1  ;
2T0  Ta  2Ta  Ta 
V  T0  V T 
c   1; d  0  a  1; (5.137)
2Ta  Ta  2Ta  Ta 
V I V II
e R  R
I II
Tm Tm

In aceste relaţii VRI şi VRII reprezintă volumele libere din

regeneratoarele şi schimbătoarele de căldură din spaţiul I, respectiv II, iar
I II
Tm şi Tm reprezintă temperaturile medii ale fluidului de lucru prin
regeneratoarele şi schimbătoarele de căldură din spaţiul I, respectiv II.

p max  mR a  b  e  ccosθ  dcos θ  β   1 (5.138)

p a  b  e  ccosθ  dcos θ  β 
σ  max  (5.139)
p min a  b  e  ccosθ  dcos θ  β 

dsinβ
tanθ 
dcosβ  c
(5.140)

Qo
9 To

3
,
2 5 Q 6 7
a
8 T,
a
Qa
Ta

Figura 5.34. Refrigeratorul Vuilleumier cu trei pistoane.

1, 2 şi 3-pistonul cald, pistonul aflat la temperatura intermediară, respectiv pistonul
rece; 4, 5 şi 6-regeneratorul treptei calde, al celei intermediare, respectiv al treptei reci;
7, 8 şi 9-schimbătoare de căldură

224
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

Refrigeratorul cu gaze Vuilleumier poate fi construit şi în varianta cu

mai multe trepte (figura 5.34). Temperatura cea mai ridicată a ciclului (Ta)
poate să varieze într-un interval foarte larg, de exemplu între 500 şi 1200 K,
funcţie de natura sursei de căldură. Problema cea mai dificilă este aceea de a
realiza raportul de comprimare. De aceea, chiar şi în cazul refrigeratoarelor
Vuilleumier cele mai performante, temperatura cea mai scăzută obţinută a
fost de 15 K.

BIBLIOGRAFIE

[1] Arkharov, A.M. s.a., Cryogenic Systems, BMSTU Press, Moscow,

2000.
[2] Barron, R., Cryogenic Systems. Oxford Press, New York, 1986.
[3] Köhler, J.W.L., The Gaz Refrigerating Machine and Its Position in
Cryiogenic Tehnique, Progress in Cryogenics, 2, (1960).
[4] McMahon, H.O., A new Low-Temperature Gas Expansion Cycle, Part
1, in Advances in Cryogenic Engineering, Vol.5, 1960.
[5] Meier, R.N., A 4K Single-Engine Cycle Helium Refrigerator, in
Advances in Cryogenic Engineering, Vol.5. Plenum Press, New York,
1968.
[6] Minta,M., Helium Liquefier Cycles with Satureted Vapor
Compression, in Advances in Cryogenic Engineering, Vol.27. Plenum
Press, New York, 1982.
[7] Stephens,E., A Self-Regulation Miniature Joule-Thomson Refrigerator,
Appl. Cryo. Technol., 3, 1970.
[8] Walker, G., Crycoolers, Part1. Plenum Press, New York, 1983.
[9] Taconis, K.W., Process and Apparatus for Heat Changes, U.S.Patent
No. 2567454.
[10] Solvay, E., Deutsches Reichspatent No. 39280, 1987.
[11] Vuilleumier, R., Method and Apparatus for Inducing Heat Changes,
U.S.Patent No. 1275507.
[12] Rule, T.T., Steady-State Operation of the Idealized Vuilleumier
Refrigerator, Advances in Cryogenic Engineering, Vol.14. Plenum
Press, New York, 1961.
[13] Finkelstein, T., Computer Analysys of Stirling Enginnes, Advances in
Cryogenic Engineering, Vol.20. Plenum Press, New York, 1975.

225
Criogenie tehnică Sisteme criogenice de
răcire

[14] Ackermann, R.A., A Heat-Balance Analysis of a Ghifford-McMahon

Cryorefrigerator, ACE, Vol.16. Plenum Press, New York, 1971.

226