Procese în turbine cu abur şi gaze 9

1. PREZENTARE GENERALĂ A INSTALAŢIILOR CU

TURBINE CU ABUR ŞI CU GAZE

1.1. Introducere

Maşinile termice motoare, care transformă energia termică în energie

mecanică, se împart în două mari categorii: motoare cu ardere internă cu piston
şi instalaţii cu turbine cu abur sau cu gaze, acestea din urmă numindu-se şi
turbomotoare.
O instalaţie cu turbine cu abur sau cu gaze este constituită dintr-un
complex de agregate, în care se desfăşoară procesele de transformare a energiei
termice, obţinute prin arderea unui combustibil clasic sau nuclear, în energie
mecanică. Agregatul caracteristic unei astfel de instalaţii este turbina cu abur sau
cu gaze.
Specific instalaţiilor cu turbine cu abur şi cu gaze este faprul că fiecare
proces de lucru, care formează ciclul de funcţionare, se desfăşoară într-un spaţiu
de lucru separat, inclus într-un agregat separat. Astfel:
- comprimarea fluidului de lucru este asigurată de o pompă sau de un
compresor;
- arderea combustibilului şi transmiterea energiei termice fluidului de
lucru se realizează într-un generator de abur clasic sau nuclear, sau într-o cameră
de ardere;
- destinderea fluidului de lucru, în urma căreia se obţine lucrul mecanic,
are loc într-o turbină cu abur sau cu gaze;
- cedarea căldurii la sursa rece a ciclului de funcţionare se face într-un
condensator de abur sau într-un schimbător de căldură.
Ca urmare, o instalaţie cu turbine cu abur sau cu gaze va conţine
agregatele principale enumerate mai sus, care asigură direct realizarea
transformărilor ciclului de funcţionare, precum şi o serie de agregate auxiliare
care deservesc agregatele principale.
10 Procese în turbine cu abur şi gaze

În cele ce urmează se va face o sumară prezentare a ciclurilor de bază

după care funcţionează instalaţiile cu turbine cu abur şi cu gaze, astfel încât să
rezulte încadrarea funcţionării turbinelor cu abur şi cu gaze, care fac obiectul
acestei lucrări.

1.2. Ciclurile teoretice de funcţionare ale instalaţiilor cu

turbine cu abur

Ciclurile teoretice ale instalaţiilor cu turbine cu abur sunt stabilite în

baza următoarelor ipoteze:
- toate evoluţiile parcurse de fluidul de lucru sunt reversibile;
- aportul si cedarea de căldură sunt izobare, iar destinderea şi
comprimarea sunt adiabate reversibile, deci izentrope;
- suprafeţele schimbătoarelor de căldură sunt infinite;
- căldurile specifice ale fluidului de lucru sunt constante, deci nu variază
cu modificarea temperaturii;
- debitul şi natura fluidului de lucru nu se modifică de la o secţiune la
alta.
Funcţie de starea aburului la intrare în turbina cu abur, ciclurile teoretice
după care funcţionează instalaţiile cu turbine cu abur pot fi cu abur saturat sau
cu abur supraîncălzit.

1.2.1. Ciclul Rankine cu abur saturat

Instalaţia cu turbine cu abur a cărei schemă este reprezentată în Fig. 1.1

are ca model de funcţionare ciclul teoretic Rankine (sau Clausius - Rankine) fără
supraîncălzirea aburului. În Fig.1.2 este reprezentat acest ciclu în coordonate
T-s şi în coordonate i-s.

3 TA

GA GE

4
C
2 PA 1

Fig. 1.1
 Procese în turbine cu abur şi gaze 11

Ca elemente principale care asigură realizarea transformărilor ciclului,

instalaţia cuprinde un generator de abur fără supraîncălzitor, GA, o turbină cu
abur, TA, care antreneazǎ generatorul electric GE, un condensator de abur, C şi o
pompă de alimentare, PA.
T
i

k 3
X=1
2’ 3 q1 k lT

2 2’ 4 q2
X=1
lc
2 1
1 4

a b s s
Fig. 1.2

Ciclul teoretic se desfăşoară între două izentrope şi două izobare, fiind

format din următoarele transformări:
- comprimarea izentropă 1 - 2, realizată în pompa de alimentare, în care
presiunea apei creşte de la p1 la p2, consumându-se pentru aceasta lucrul
mecanic,

lc  l12  i2  i1 (1.1)

- încălzirea izobară 2 - 3, p3 = p2, realizată în generatorul de abur, în care

apa este adusă la saturaţie (2-2’) şi apoi este vaporizată (2’-3). La ieşirea din
generatorul de abur şi intrarea în turbină, aburul va fi în stare de saturaţie. În
timpul acestei transformări se introduce de la sursa caldă energia termică,

q1  q23  i3  i2 (1.2)

- destinderea izentropă 3 - 4, realizată în turbina cu abur, în care

presiunea scade de la p3 la p4 . În această transformare se produce lucrul
mecanic,

lT  i3  i 4 (1.3)

- condensare izobară 4 - 1, p1 = p4, realizată în condensatorul de abur, în

care aburul lucrat se transformă din nou în apă. În timpul acestei transformări se
cedează sursei reci energia termică,
12 Procese în turbine cu abur şi gaze

q2  q41  i4  i1 (1.4)

Schimburile de căldură cu sursa caldă şi sursa rece, în cazul ciclului

Rankine astfel prezentat, se pot exprima şi funcţie de ariile unor suprafeţe din
diagrama T - s, astfel:

q1  M .ariaT  s  a122' 34ba 

q2  M .ariaT  s  a14ba 
(1.5)

unde M reprezintă scara diagramei.

Randamentul termic al unui astfel de ciclu va fi:

lu lT  lC i3  i4  (i2  i1 )
t    (1.6)
q1 q1 i3  i2

sau,

q1  q2 q2 ariaT  s ( a122,34ba )
t  1 1 (1.7)
q1 q1 ariaT  s ( a14ba )

Dacă se are în vedere principiul al doilea al termodinamicii, atunci:

q1  Tm1s23
q2  Tm 2 s14
(1.8)

Dar în cadrul ciclului teoretic cu comprimare şi destindere izentrope,

s23  s14 (1.9)

În consecinţă va rezulta:

Tm 2
t  1  (1.10)
Tm1

unde Tm1 şi Tm2 , reprezintǎ temperatura medie a sursei calde, respectiv a sursei
reci.
Ciclul Rankine fără supraîncălzire prezintă următoarele dezavantaje
majore:
- randamentul termic este relativ scăzut, datorită diferenţelor relativ mici
între temperatura medie la sursa caldă şi temperatura medie la sursa rece;
 Procese în turbine cu abur şi gaze 13

- funcţionarea turbineri are loc în întregime în domeniul aburului umed,

ceea ce duce la apariţia fenomenului de eroziune a paletelor, datorită impactului
acestora cu picăturile de apă din abur.
După acest ciclu funcţionează puţine instalaţii cu turbine cu abur, în
special cele de putere mică, fără pretenţii de randament termic ridicat, sau
instalaţiile din centralele nuclearoelectrice, la care condiţiile de siguranţă impun
temperaturi scăzute în reactorul nuclear, nefiind posibilă obţinere de abur
supraîncălzit.

1.2.2. Ciclul Rankine cu abur supraîncălzit

Instalaţiile cu turbine cu abur moderne funcţionează după ciclul teoretic

Rankine-Clausius cu supraîncălzirea aburului, denumit şi ciclul Rankine-Hirn.
Acest ciclu este format tot din două izobare şi două izentrope, însă la ieşire din
generatorul de abur şi intrare în turbina cu abur, aburul nu mai este saturat ca în
cazul precedent, ci este supraîncălzit. Pentru aceasta, generatorul de abur
cuprinde în componenţa sa un supraîncălzitor.

3 TA

GA GE

4
C
PA
2 1

Fig. 1.3

În Fig.1.3 este reprezentată schema unei instalaţii cu turbine cu abur ce

funcţionează după acest ciclu, iar în Fig. 1.4 este reprezentat ciclul în coordonate
T-s şi i-s.
Notaţiile din instalaţie şi din ciclu sunt aceleaşi ca în cazul ciclului fără
supraîncălzire. Ca urmare, relaţiile care exprimă schimburile de energie cu
exteriorul şi randamentul termic sunt identice, cu precizarea că de data aceasta i3
reprezintă entalpia aburului supraîncălzit şi nu a aburului saturat, ca în cazul
precedent.
Avantajul ciclului Rankine-Hirn constă în faptul că prin supraîncălzirea
aburului creşte temperatura medie la sursa caldă, ceea ce duce la creşterea
randamentului termic al ciclului.
14 Procese în turbine cu abur şi gaze

Deasemenea, destinderea se produce numai parţial în domeniul aburului

umed, iar prin alegerea corespunzătoare a temperaturii de supraîncălzire, se
poate micşora mult umiditatea aburului la ieşire din turbină, ceea ce duce la
evitarea fenomenului de eroziune a paletelor ultimelor trepte ale acesteia.
i
T 3
3
k 2’’ lT
2’ 2’’
q1 ” X=1
k “’ 4

2 2’ q2
lc
2 X=1 1
1
4
a b s s
Fig. 1.4
La alegerea parametrilor de funcţionare ai instalaţiilor cu turbine cu abur
trebuie să se analizeze toate posibilităţile de creştere a randamentului termic,
aceasta în concordanţă cu factorii tehnologici, economici şi de exploatare.
În ceea ce priveşte randamentul termic, dacă se analizează relaţia (1.10)
rezultă că acesta se poate mări pe două căi.
a) O primă cale de creştere a randamentului termic este asigurată de
mărirea temperaturii medii la sursa caldă, ceea ce se poate realiza prin: mărirea
presiunii aburului; mărirea temperaturii de supraîncălzire; supraîncălzirea
repetată; şi preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare.
b) A doua cale de creştere a randamentului termic este asigurată de
micşorarea temperaturii medii la sursa rece, ceea ce presupune micşorarea
presiunii de condensare a aburului.
Lucrarea de faţă nu-şi propune să analizeze amănunţit aceste metode de
îmbunătăţire a randamentului termic al ciclurilor instalaţiilor cun turbine cu
abur.

1.3. Ciclurile teoretice de funcţionare ale instalaţiilor cu

turbine cu gaze

Majoritatea instalaţiilor cu turbine cu gaze existente au ca model de

funcţionare ciclul teoretic format din două izobare şi două izentrope, cunoscut
sub numele de ciclul Brayton.
Acest tip de ciclu al instalaţiilor cu turbine cu gaze cu ardere la presiune
constantă poate fi:
- fără recuperare de căldură;
 Procese în turbine cu abur şi gaze 15

- cu recuperare de căldură.

a). Schema unei instalaţii cu turbine cu gaze fără recuperare de căldură este
reprezentată în Fig.1.5., iar ciclul teoretic în coordonate T-s şi i-s este reprezentat
în Fig.1.6.

2 3
CA
MS
GE

C TG 4
1
Fig. 1.5

i
T 3
3 3
3
3 lt
q1

2 4 2 4 q2
lc
1 1
s s
Fig. 1.6
Transformările care formează ciclul teoretic Brayton sunt următoarele:
- conprimarea izentropă 1-2, produsă în compresorul C, în care aerul
aspirat din atmosferă cu presiunea p1, este comprimat până la presiunea p2,
consumându-se în acest scop lucrul mecanic,

lc  i2  i1 (1.11)

- încălzirea izobară 2-3 (p3=p2), realizată în camera de ardere CA, în

timpul căreia se primeşte de la sursa caldă căldura,
16 Procese în turbine cu abur şi gaze

q1  i3  i2 (1.12)

- destinderea izentropă 3-4 realizată în turbina cu gaze TG, în care

presiunea scade de la p3 la p4, producându-se lucrul mecanic,

lt  i3  i4 (1.13)

- răcirea izobară 4-1 (p4=p1), prin care se cedează sursei reci căldura,

q2  i4  i1 (1.14)

De fapt, după ieşirea din turbină, gazele de ardere sunt evacuate în

atmosferă, iar ciclul se reia cu aer proaspăt la parametrii mediului ambiant.
Pentru închiderea ciclului se introduce în mod convenţional izobara 4-1.
Proprietăţile termodinamice ale gazelor de ardere sunt foarte apropiate
de cele ale gazului perfect, ca urmare se pot utiliza relaţiile valabile pentru
acesta. Deasemenea, căldurile specifice se consideră constante, iar entalpiile se
vor exprima prin produse dintre temperaturi şi călduri specifice la presiune
constantă.
Pentru stabilirea expresiei randamentului termic al ciclului teoretic, se
definesc parametrii:
p2
 - raport de comprimare;
p1
T
  3 - raport dintre temperatura maximă şi minimă a ciclului;
T1
T
  3 - raport de creştere a temperaturii în camera de ardere;
T2
k 1
  k - unde k este exponentul adiabatic.

Ţinând cont de tipul transformărilor care formează ciclul Brayton,

rezultă:
k 1
k 1
T2  p2  k
   k 
T1  p1 
k 1 k 1
T3  p3  k p  k
     2  
T4  p4   p1 
T T T
  3 3 2
T1 T2 T1
deci,
 Procese în turbine cu abur şi gaze 17

  
T2 T3
 
T1 T4 (1.15)
T4 T3
 
T1 T2

Randamentul termic al ciclului teoretic fără recuperare de căldură va fi:

lu lt  lc i3  i4   i2  i1 
t    (1.16)
q1 q1 i3  i2
sau,

q1  q2 q i i c T  c pT1
t  1 2 1 4 1 1 p 4 (1.17)
q1 q1 i3  i2 c pT3  c pT2
deci,

 T4 
  1
T4  T1 T  1  1
t  1   1  1   1  1
T3  T2 T3 T2   
    1
T1 T1  
rezultă,

1
t  1 

adică,

1
t  1  k 1 (1.18)
 k

Deci, randamentul termic al ciclului teoretic Brayton fără recuperare de

căldură este influenţat numai de raportul de comprimare , crescând continuu cu
creşterea acestuia, precum şi de natura fluidului de lucru, prin exponentul
adiabatic k. Randamentul termic nu depinde de temperatura maximă pe ciclu, T3.

b). Pentru creşterea randamentului termic al ciclului Brayton, se poate recupera

o parte din căldura conţinută în gazele de ardere care părăsesă turbina, pentru
încălzirea aerului înainte de intrare în camera de ardere.

Schema unei instalaţii cu turbine cu gaze, care funcţionează după ciclul

Brayton cu recuperare de căldură, este reprezentată în Fig.1.7, iar ciclul teoretic
în coordonate T-s şi i-s , în Fig.1.8.
18 Procese în turbine cu abur şi gaze

R
4’
2’ 4
2 CA 3
MS
GE

C TG
1
Fig. 1.7

Instalaţia se deosebeşte de cea precedentă numai prin faptul că s-a

adăugat recuperatorul de căldură R, în care căldura recuperată din gazele de
ardere, qr, este transmisă aerului ieşit din compresor.
T i 3
3 3
3
3 l
q1 t

2’
2’
4 qr,a 4 qr,g
2 2
4’ lc 4’ q2
1 1
s s
Fig. 1.8

Având în vedere că în cazul ciclurilor teoretice, suprafeţele de schimb de

căldură se consideră infinite, rezultă că temperatura până la care se poate încălzi
aerul în recuperator, T2’, este egală cu temperatura de ieşire a gazelor din
turbină, T4 , respectiv temperatura până la care se răcesc gazele, T4’, este egală
cu temperatura aerului după compresor T2.
Deci, în cazul ciclului Brayton cu recuperare de căldură, schimburile de
căldură pe transformările izobare sunt următoarele:
 Procese în turbine cu abur şi gaze 19

 
qr , aer  q22,  i2 ,  i2  c p T2 ,  T2  c p  T4  T2 
 
q1  q2 3  i3  i2 ,  c p T3  T2 ,  c p  T3  T4 
 
qr , gaze  q44,  i4  i4 ,  c p T4  T4 ,  c p  T4  T2 
(1.19)
 
q2  q41  i4 ,  i1  c p T4 ,  T1  c p  T2  T1 

Având în vedere că,

qr , aer  qr , gaze  qr (1.20)

se poate exprima randamentul termic al ciclului cu recuperare:

 T2 
  1
q2 c p  T2  T1  T
tr  1  1 1  1  (1.21)
q1 c p  T3  T4   T3 T4 
  
 T1 T1 

Ţinând seama de parametrii definiţi anterior, rezultă:

 1  1 
tr  1   1 1
      1 
adică,
k 1
T1
tr  1   k
(1.22)
T3

În cazul ciclului cu recuperare de căldură, randamentul termic scade cu

creşterea gradului de comprimare,  şi creşte direct proporţional cu creşterea
temperaturii maxime pe ciclu, T3.
Pentru ca recuperaea să fie posibilă, este evident că trebuie îndeplinită
condiţia:
T4  T2

Atunci când această condiţie este îndeplinită, prin aplicarea recuperării

de căldură, se va obţine un randament termic mai ridicat.