Procese în turbine cu abur şi gaze 38

3. PRINCIPII ALE TERMODINAMICII GAZELOR APLICATE

LA STUDIUL TURBINELOR CU ABUR ŞI CU GAZE

3.1. Precizări

Procesele de transformare a energiei, care au loc într-o treaptă de turbină

cu abur sau cu gaze, sunt realizate prin curgerea prin reţele de profile a unor
fluide compresibile şi viscoase. Aceasta înseamnă că într-o secţiune oarecare,
perpendiculară pe direcţia principală de curgere, parametrii fluidului de lucru
variază de la un punct la altul. De exemplu, viteza de curgere poate avea valoare
maximă în centrul secţiunii şi va scade în stratul limită atingând valoarea zero la
contactul cu pereţii profilelor care delimitează secţiunea respectivă. În unele
puncte ale secţiunii considerate, viteza poate avea valori negative din cauza
vârtejurilor produse de forma neadecvată a profilelor de paletă sau de unghiurile
necorespunzătoare de intrare a fluidului în reţeaua respectivă.
Complexitatea fenomenelor de curgere a fluidelor compresibile viscoase
şi a transformărilor energetice care le însoţesc nu permite elaborarea unor
modele matematice atotcuprinzătoare ale acestora, fără să se apeleze la o serie
de ipoteze simplificatoare. Astfel, pentru a se putea apela la premisele
deterministe foarte convenabile, oferite de termodinamică, în primul rând, se
consideră că fluidele care evoluează în turbinele cu abur sau cu gaze au
proprietăţile gazelor ideale. Ca urmare, se poate considera că parametrii
fluidului de lucru au aceeaşi valoare în oricare punct al unei secţiuni considerate.
Pentru a nu se introduce erori cantitative în aprecierea proceselor reale, pentru
toţi parametrii fluidului de lucru se vor considera valorile medii corespunzătoare
secţiunii studiate.
Condiţiile de curgere prin canalele dintre profilele reţelelor de ajutaje şi
palete mobile permit să se introducă şi ipoteza curgerii unidirecţionale. Aceasta
presupune că fluidul curge în straturi paralele care nu se influenţează reciproc şi
nu sunt influenţate nici de pereţii care delimitează canalele de curgere. Ca
39 Procese în turbine cu abur şi gaze

urmare, direcţia de curgere coincide cu linia mediană a canalului format de

profilele vecine.
Considerând deci, evoluţia unor fluide compresibile ideale, se pot studia
procesele care au loc în turbinele cu abur sau cu gaze, apelând la o serie de legi
şi principii din termodinamica gazelor, aplicate sub forma adecvată curgerii
unidirecţionale. Se pot enumera aici, cu precădere, ecuaţia de stare a gazului
perfect, ecuaţiile transformărilor simple ale gazelor perfecte (izobară, izocoră,
izotermă, adiabatică, politropică), ecuaţia de conservare a masei, ecuaţia de
conservare a energiei - primul principiu al termodinamicii, ecuaţia de conservare
a impulsului, legile amestecurilor de gaze, legile vaporilor, etc.
Pentru ca modelele matematice ale proceselor din turbinele cu abur şi cu
gaze, obţinute pe baza legilor şi principiilor din termodinamica gazelor, să fie
acordate cu procesele reale, se introduc corecţii sub forma unor coeficienţi care
se determină experimental.
În cele ce urmează se vor prezenta numai acele legi şi principii care
capătă o formă specifică curgeii prin reţelele de profile ale turbinelor cu abur sau
cu gaze.

3.2. Ecuaţia de continuitate a curgerii

Ecuaţia de continuitate a curgerii reprezintă de fapt forma specifică a

ecuaţiei de conservare a masei corespunzătoare curgerii fluidelor.
Forma cea mai generală a ecuaţiei de conservare a masei se obţine pentru
un sistem dinamic deschis, pentru care:

Variaţia în Suma debitelor Suma debitelor

unitatea de timp a = masice care - masice care ies
masei sistemului intră în sistem din sistem

Termenul din stânga egalităţii are semnificaţia debitului masic de

acumulare şi exprimă dinamicitatea sistemului, adică stabileşte viteza cu care
diferenţa dintre debitele de intrare şi debitele de ieşire influenţează variaţia
variabilelor de stare ale sistemului. Acest termen este nul pentru regim staţionar
şi diferit de zero pentru regim dinamic.
Exprimarea matematică a variaţiei în unitatea de timp a masei
sistemului, se face printr-o derivată totală sau printr-o derivată parţială a masei,
în raport cu timpul. Astfel, în cazul sistemelor cu parametri concentraţi, la care
aceştia au valori constante în orice punct al sistemului, singura variabilă
independentă este timpul şi se va folosi derivata totală faţă de timp. În cazul
sistemelor cu parametri distribuiţi, la care valoarea acestora depinre şi de cel
puţin o coordonată spaţială, timpul nemaifiind singura variabilă independentă, se
va folosi derivată parţială faţă de timp.
 Procese în turbine cu abur şi gaze 40

În cazul tutbinelor cu abur şi gaze, canalele dintre profile constituie

sisteme cu parametrii distribuiţi şi ca urmare se va prezenta numai acest caz.

D(x) D(x+dx)
x
dV

0
dx
x

Fig. 3.1.

Se consideră un tronson dintr-un tub de curent cu secţiune variabilă, a

cărui axă curbă Ox se adoptă ca axă de coordonate (Fig.3.1.). În cazul cel mai
general toţi parametrii fluidului de lucru care circulă prin tronsonul respectiv
variază atât în timp cât şi funcţie de coordonata secţiunii străbătute. Adică,
pentru presiune, densitate, volum specific, viteză de curgere, temperatură, se pot
scrie: p = p(,x),  = (,x), v = v(,x), c = c(,x), T = T(,x).
În aceste condiţii, ecuaţia de conservare a masei se aplică pentru un
element infinitezimal de volum. Fie acesta dV = Adx, având deci aria A şi
grosimea dx, situat la distanţa x de originea adoptată. Pentru acest element de
volum se pot stabili:
- debitul masic de intrare,

D  x   Ac (3.1)

- debitul masic la ieşire,


D  x  dx   Ac   Ac  dx (3.2)
x

- variaţia masei volumului infinitezimal în unitatea de timp,

41 Procese în turbine cu abur şi gaze

m 
  Adx  (3.3)
 

Deci, ecuaţia de conservare a masei va fi:


 Adx   Ac   Ac    Ac  dx  (3.4)
  x 
sau,

 A     Ac   0 (3.5)
 x

Aceasta este forma cea mai generală a ecuaţiei de conservare a masei, în

regim dinamic, pentru sisteme cu parametrii distribuiţi, la care variază atât
parametrii fluidului cât şi secţiunea de curgere.

Pentru regim staţionar, în care nu apar variaţii ale parametrilor în raport

cu timpul, ecuaţia de conservare a masei devine:


 Ac   0 (3.6)
x

Aceasta înseamnă că se poate scrie:

Ac
Ac   D  const. (3.7)
v

S-a obţinut ecuaţia continuităţii curgerii sau ecuaţia debitului pentru

regim staţionar, care exprimă faptul că la astfel de regimuri de curgere debitul
masic este constant de la o secţiune la alta şi este direct proporţional cu aria
secţiunii considerate, cu viteza de curgere prin acea secţiune şi cu densitatea
fluidului, sau invers proporţional cu volumul specific al acestuia.

Prin derivarea relaţiei (3.6) se obţine:

dA d dc
c  Ac  A 0 (3.8)
dx dx dx

iar prin împărţire cu Ac, rezultă forma diferenţială a ecuaţiei continuităţii

curgerii în regim staţionar:

dA d dc
  0 (3.9)
A  c
 Procese în turbine cu abur şi gaze 42

Ecuaţia de continuitate a curgerii este utilizată în studiul turbinelor cu

abur şi cu gaze pentru determinarea secţiunilor de curgere prin reţelele de ajutaje
şi de palete mobile.

3.3. Ecuaţia energiei

Forma cea mai generală a ecuaţiei de conservare a energiei, care

constituie de fapt primul principiu al termodinamicii, se obţine dacă se consideră
un sistem dinamic, deschis, mobil, pentru care:

Variaţia în unitatea de Suma fluxurilor Suma fluxurilor

timp a sumei dintre de energie de energie
energia internă, = internă, cinetică şi - internă, cinetică 
cinetică, potenţială şi potenţială, care şi potenţială,
de dislocare de volum intră în sistem care ies din
sistem

Suma fluxurilor de Suma fluxurilor de

energie termică şi energie consumate
 mecanică schimbate - în sistem prin
de sistem cu variaţie de volum
exteriorul

Exprimarea matematică a acestei ecuaţii depinde de tipul sistemului

considerat, cu parametrii concentraţi sau cu parametrii distribuiţi.
În cazul curgerii unui fluid printr-un spaţiu de lucru al turbinelor cu abur
sau cu gaze, parametrii acestuia diferă de la o secţiune la alta, ca urmare,
sistemul care cuprinde acel spaţiu de lucru va fi sistem cu parametrii distribuiţi.
Pentru stabilirea formei generale a ecuaţiei de conservare a energiei, se
consideră din nou evoluţia fluidului de lucru printr-un tub de curent cu secţiune
variabilă, a cărei axă curbă este considerată axă de coordonate (Fig.3.2).

Se separă un volum elementar dV, situat la distanţa x de origine şi cu

grosimea dx, în care intră debitul masic de fluid D(x), având energia specifică
e(x) şi din care iese debitul de fluid D(x+dx), cu energia specifică e(x+dx). Prin
energia specifică e, se înţelege suma dintre energia internă u, energia cinetică
c2/2, energia potenţială de poziţie gz şi energia de dislocare de volum pv.
Ţinându-se seamă că i=u+pv, în energia specifică va interveni entalpia i, în
locul sumei dintre energia internă şi energia de dislocare de volum.
43 Procese în turbine cu abur şi gaze

dV

D(x) D(x+dx)
x
e(x e(x+dx)
)
0
dx
x

Fig. 3.2.

Pentru acest element de volum se pot scrie:

- debitul masic la intrare,

D  x   Ac (3.10)

- energia specifică la intrare,

c2
e x   e  i   gz (3.11)
2
- debitul masic la ieşire,


D  x  dx   Ac   Ac  dx (3.12)
x

- energia specifică la ieşire,

e  c2    c2 
e x  dx   e  dx   i   gz    i   gz dx
x  2  x  2 
(3.13)
- variaţia energiei volumului elementar în unitatea de timp,

   
 Adxe     Adx  i  c  gz 
2

   2
(3.14)
 

Prin aplicarea principiului general al conservării energiei, rezultă ecuaţia

generală a conservării energiei, pentru sisteme cu parametrii distribuiţi, în regim
dinamic:
 Procese în turbine cu abur şi gaze 44


 Adxe   Ace   Ac    Ac  dx  e  e dx   Q  L
  x  x 
adică,

edx  A   Adx e   Ac e dx  edx   Ac   Q  L
  x x
(3.15)
Aici s-au neglijat infiniţii mici de ordin superior, iar prin Q şi L s-
au notat fluxurile de energie termică şi mecanică schimbate cu exteriorul de
volumul elementar dV.
Pentru elementul de volum considerat se poate scrie şi ecuaţia de
conservare a masei:


 A     Ac   0 (3.16)
 x


Înlocuind x  Ac  din ecuaţia de conservare a masei în ecuaţia de
conservare a energiei, se obţine:

e e
Adx   Ac dx  Q  L (3.17)
 x

Împărţind această relaţie la masa elementului de volum, adică la

dm=Adx şi ţinând seamă de expresia energiei specifice a fluidului de lucru,
rezultă:

  c2    c2 
 i    c  i    q  l (3.18)
  2  x  2 

S-au neglijat termenii care exprimă energia potenţială sub forma gz,
datorită diferenţelor nesemnificative de nivel, care apar în cazul curgerii prin
canalele fixe şi mobile ale turbinelor cu abur sau cu gaze.
Se face precizarea că fiecare termen al ecuaţiei obţinute are ca unitate de
măsură kW/kg, ca urmare q şi l reprezintă fluxuri unitare de energie termică,
respectiv mecanică.
Ecuaţia de conservare a energiei, astfel obţinută, capătă diferite forme,
funcţie de particularităţile canalului studiat, privind regimul de lucru şi
schimburile de energie cu exteriorul.
Se va exemplifica în acest sens cu câteva cazuri specifice turbinelor.

3.3.1. Canal fix cu secţiune variabilă

45 Procese în turbine cu abur şi gaze

În cazul canalelor fixe, schimbul de energie mecanică cu exteriorul, sub

formă de lucru mecanic tehnic, este nul, ca urmare, ecuaţia de conservare a
energiei pentru regim dinamic are forma:

  c2    c2 
 i    c  i    q (3.19)
  2 x  2

Dacă sistemul primeşte căldură din exterior, atunci intervine +q, iar
dacă cedează căldură în exterior va interveni -q.
Prin particularizarea relaţiei obţinute se poate ajunge la forme ale
aplicării ecuaţiei de conservare a energiei tipice unor elemente de turbină.

Camera de ardere
Prin arderea unui combustibil, se introduce un flux unitar de căldură qC,
iar prin pereţii camerei de ardere se pierde fluxul unitar qP. Deci, pentru regim
dinamic ecuaţia energiei va fi:

  c2    c2 
 i    c  i    qC  q P (3.20)
  2 x  2

În regim staţionar ecuaţia energiei devine:

d  c2 
 i    qC  qP (3.21)
dx  2 
sau,
di  cdc  qC  qP (3.22)

În aceste relaţii, prin împărţire la viteza de curgere c, unitatea de măsură

a fiecărui termen a devenit kJ/kg.m, deci qC şi qP, care în regim dinamic
reprezentau fluxuri unitare de căldură, în regim static reprezintă energie termică
schimbată cu exteriorul de unitatea de masă de fluid de lucru, pe unitatea de
lungime parcursă de acesta.
Prin integrare între intrarea şi ieşirea din camera de ardere, unitatea de
măsură devine kJ/kg, iar ecuaţia conservării energiei capătă forma:

c22  c12
i2  i1   qC  qP (3.23)
2

Deci, într-o cameră de ardere are loc creşterea entalpiei şi a vitezei de

curgere, datorită introducerii căldurii qC.

Canale fixe încălzite sau răcite din exterior

 Procese în turbine cu abur şi gaze 46

Pentru acest caz, în regim dinamic, ecuaţia de conservare a energiei are

forma,

  c2    c2 
 i    c  i    q (3.24)
  2 x  2

iar în regim static are forma,

di  cdc  q (3.25)

unde prin q se include atât căldura de încălzire sau de răcire, cât şi pierderea de
căldură în exterior.

Canale fixe adiabatice

Un caz foarte utilizat în studiul sistemelor termoenergetice, este cel al
curgerii fluidelor de lucru prin canale fixe, fără schimb de căldură cu exteriorul.
Acesta este cazul curgerii tuturor fluidelor în stare gazoasă, la care
datorită vitezelor de curgere relativ mari, căldură pierdută prin pereţii canalului
este neglijabilă în raport cu diferenţa de entalpie şi de energie cinetică a
sistemului.
Ca urmare, ecuaţia de conservare a energiei în regim dinamic, are forma,

  c2    c2 
 i    c  i    0 (3.26)
  2 x  2

iar în regim staţionar are forma,

di  cdc  0 (3.27)

Dacă se are în vedere că pentru curgerea adiabatică se poate scrie primul

principiu al termodinamicii sub forma,

di  vdp  0 (3.28)

atunci, din combinarea celor două relaţii rezultă:

vdp  cdc  0 (3.29)

De aici se poate scoate,

cdc
dp   (3.30)
v
47 Procese în turbine cu abur şi gaze

Prin interpretarea acestei relaţii rezultă că viteza de curgere variază în

sens invers cu variaţia presiunii: la comprimare presiunea creşte şi viteza de
curgere scade, iar la destindere presiunea scade şi viteza de curgere creşte.

3.3.2. Canale mobile adiabatice

În cazul canalelor mobile prin care circulă un fluid de lucru, apare

schimbul de energie mecanică cu exteriorul, care determină, sau de care este
determinată mişcarea.
Schimburile de căldură cu exteriorul se reduc numai la pierderile prin
suprafaţa de frontieră, care însă, din cauza rapidităţii curgerii, sunt neglijabile în
raport cu variaţia de entalpie, de energie cinetică şi schimbul de energie
mecanică. Deci, curgerea prin canalele mobile se consideră adiabatică, ecuaţia
de conservare a energiei în regim dinamic având forma:

  c2    c2 
 i    c  i    l (3.31)
  2 x  2

Se consideră -l atunci când sistemul cedează energie mecanică mediului

ambiant, deci, în cazul paletelor mobile ale turbinelor cu abur sau cu gaze, care
produc lucru mecanic, iar +l se consideră când sistemul primeşte energie
mecanică din exterior, deci, în cazul paletelor mobile ale turbocompresoarelor,
care consumă lucru mecanic.
În regim staţionar ecuaţia energiei devine:

di  cdc  l (3.32)

Aceasta înseamnă că în cazul paletelor mobile ale turbinelor cu abur sau

cu gaze (-l), se produce lucru mecanic prin scăderea entalpiei şi a energiei
cinetice, iar în cazul paletelor mobile ale turbocompresoarelor (+l), lucrul
mecanic consumat duce la creşterea entalpiei şi a energiei cinetice.

3.3.3. Parametrii de frânare

Deoarece în aproape toate cazurile de aplicare a ecuaţiei conservării

c2
energiei intervin termeni de forma i  , pentru simplificarea unor relaţii se
2
defineşte entalpia de frânare sub forma:
 Procese în turbine cu abur şi gaze 48

c2
i  i  (3.33)
2

Aceasta înseamnă că entalpia de frânare reprezintă entalpia totală pe care

ar fi avut-o fluidul de lucru înaintea unui proces adiabatic de destindere într-un
canal, proces care a avut ca rezultat creşterea vitezei de la valoarea zero la
valoarea c.
Rezultă, deci, că entalpia de frânare este entalpia unui alt punct de stare
al fluidului de lucru, având aceeaşi entropie cu punctul de la care s-a plecat şi
care este caracterizat prin viteză nulă a fluidului de lucru.
Toţi parametrii de stare ce caracterizează acest nou punct se numesc
parametrii de frânare sau parametrii frânaţi.
Astfel, în ipoteza căldurilor specifice constante, se poate obţine
temperatura de frânare:

c2 c2
i   c pT   i   c pT  (3.34)
2 2
deci,
c2
T  T  (3.35)
2c p
sau,
 c 2 
T   T 1 
 2c p T 


Dacă se exprimă,
kR
căldura specifică., c p 
k 1
viteza sunetului, a kRT
c
numărul Mach, M 
a
atunci, temperatura de frânare se poate exprima sub forma:

 k 1 2 
T   T 1  M  (3.36)
 2 

Deci, temperatura de frânare depinde de valoarea vitezei fluidului, prin

numărul Mach şi de natura fluidului de lucru, prin exponentul adiabatic k.
Pentru determinarea presiunii de frânare se scrie ecuaţia adiabatei între
punctul de parametrii p,T şi punctul de frânare de parametrii p, T.
T T

k 1

k 1 (3.37)
p k p k

Rezultă,
49 Procese în turbine cu abur şi gaze

k
T
  k 1
p  p
 T 

 
sau
k
 k  1 2  k 1

p  p1  M  (3.38)
 k 

Tot cu ajutorul ecuaţiei adiabatei se poate exprima şi volumul specific de

frânare.

3.4. Legea impulsului

Gradul de transformare a energiei cinetice a fluidului de lucru în energie

mecanică se poate stabili funcţie de variaţia impulsului de-a lungul canalelor de
curent parcurse de fluid. Pentru aceasta trebuie aplicată legea impulsului, care,
pentru un tub de curent, precizează că rezultanta tuturor forţelor exterioare este
egală cu variaţia impulsului de la intrarea şi până la ieşirea din tubul respectiv.
În cazul tuburilor de curent formate din canalele interpaletare ale
turbinelor cu abur sau cu gaze, forţele exterioare sunt reprezentate, pe de o parte,
de forţa care se exercită asupra profilelor de palete şi care contribuie la obţinerea
lucrului mecanic util, iar pe de altă parte, de suma forţelor de presiune ale
fluidului de lucru asupra suprafeţelor care limitează tubul de curent.
Ca urmare, dacă se aplică legea impulsului pentru un tronson de curent
care conţine un profil de paletă, pentru regim staţionar de curgere, se poate
exprima forţa cu care fluidul de lucru acţionează asupra profilului respectiv:
_ _ _ _
F  I1 I 2  F p (3.39)

Ţinând seamă că de fapt impulsul se poate exprima sub forma produsului

dintre debitul masic de fluid D şi vectorul viteză absolută c, relaţia anterioară
devine:
_
_ _
 _
F  D  c1  c 2    F
 
p (3.40)

În studiul turbinelor cu abur sau cu gaze, prin proiectarea forţelor şi

vitezelor pe axele de coordonate ale unui sistem rectangular Oxyz, se obţin
relaţii de forma:

Fx  D  c1x  c2 x    Fpx

Fy  D  c1 y  c2 y    Fpy (3.41)
 Procese în turbine cu abur şi gaze 50

Fz  D  c1z  c2 z    Fpz

Aceste relaţii servesc la determinarea forţelor tangenţiale, axiale

respectiv radiale cu care fluidul de lucru acţionează asupra palerelor turbinelor
cu abur sau cu gaze.

3.5. Legea momentului cinetic

Pentru stabilirea puterii utile transmise arborelui turbinei de către fluidul

de lucru, prin transformarea energiei cinetice în energie mecanică, este necesar
să se poată determina momentul cinetic al forţelor care acţionează asupra
paletelor mobile. Acest lucru se poate face cu ajutorul legii momentului cinetic,
care stabileşte că momentul cinetic în raport cu o axă de rotaţie, produs de un
fluid care curge printr-un tub de curent, este dat de suma momentelor cinetice
ale tuturor forţelor care acţionează într-un plan perpendicular pe axa respectivă.
Ţinând seamă că prin legea impulsului s-a stabilit că forţa totală cu care fluidul
acţionează asupra tuburilor de curent este dată de variaţia impulsului şi de suma
forţelor de presiune, rezultă că şi momentul cinetic total va fi format din
momentul forţelor de impuls şi momentul forţelor de presiune.

M  Mi  M p (3.42)

Aplicarea concretă a acestei relaţii presupune determinarea proiecţiilor

pe direcţia tangenţială a vitezelor de curgere prin reţelele de palete mobile. Dacă
1 şi 2 sunt unghiurile pe care vitezele absolute c1 respectiv c2 le fac cu planul
perpendicular pe axa de rotaţie, atunci componentele tangenţiale ale acestor
viteze vor fi:
c1U  c1 cos 1
(3.43)
c2U  c2 cos  2

Întrucât forţele de presiune acţionează, fie după direcţie perpendiculară

pe planul de rotaţie, în cazul turbinelor axiale, fie după direcţii radiale, în cazul
turbinelor radiale, rezultă că momentul forţelor de presiune este totdeauna nul.
Ca urmare, momentul de rotaţie transmis de către fluidul de lucru paletelor şi de
la acestea la arborele turbinei se va exprima sub forma:

M  D  r1c1U  r2 c2U  (3.44)

51 Procese în turbine cu abur şi gaze

Aici r1 şi r2 sunt razele la care se determină vitezele de curgere, adică

razele medii de dispunere ale paletelor mobile la intrare respectiv la ieşire.
Pe baza momentului de rotaţie se va putea determina puterea utilă
transmisă arborelui turbinei.

P  M  D  r1c1U  r2 c2U  (3.45)

sau,
P  D  u1c1U  u2 c2U  (3.46)

unde  este viteza unghiulară de rotaţie, iar u1 şi u2 reprezintă vitezele

tangenţiale de deplasare ale reţelei de palete, determinate la razele medii de
intrare respectiv de ieşire a fluidului de lucru.