Procese în turbine cu abur şi gaze 70

4.2.4. Variaţia debitului prin ajutaje

Pentru un ajutaj dat, cu parametrii de intrare a fluidului de lucru po*, v0*,

constanţi, la care însă se modifică raportul total de destindere a*, debitul care
poate trece prin ajutaj se poate exprima cu relaţia Saint-Venant aplicată secţiunii
de ieşire de arie A1.

k 1
p0 k   k2  k 
D  ma A1  2   a   a  (4.40)
v0 k  1  

Dacă se studiază această relaţie din punct de vedere matematic, reiese că

debitul prin ajutajul dat ar trebui să varieze parabolic funcţie de raportul total de
destindere a*, anume după curba cu linie întrerupră din Fig.4.15.

În realitate însă, debitul variază după relaţia (4.40) numai pe domeniul

 1,  cr*  , crescând de la debit nul până la debit maxim, atins atunci când se
*
a 

ajunge la parametrii critici în secţiunea minimă, în cazul ajutajelor convergent-

divergente, sau în secţiunea de ieşire, în cazul ajutajelor convergente.
Pentru valori ale raportului total de destindere a*cr*, debitul real prin
ajutaj rămâne constant, având valoarea debitului maxim corespunzător
raportului critic de destindere.
Acest fenomen se explică prin D
faptul că prin scăderea presiunii din
Dmax
spatele ajutajului, adică prin scăderea
raportului total de destindere a*,
începând de la valoarea 1 a acestuia,
debitul creşte ca urmare a modificării
parametrilor fluidului de lucru în
toate secţiunile ajutajului, până când
se ating parametrii critici în secţiunea βcr* 1 βa *
minimă, în cazul ajutajelor
convergent-divergente, sau în Fig. 4.15
secţiunea de ieşire, în cazul ajutajelor
convergente. Dacă raportul total de destindere a*,scade în continuare sub
valoarea critică, parametrii fluidului de lucru vor rămâne totuşi constanţi în toate
secţiunile părţii convergenre, inclusiv în secţiunea minimă, în cazul ajutajelor
convergent-divergente, sau în secţiunea de ieşire, în cazul ajutajelor
convergente, în care se menţin parametrii critici. În cazul ajutajelor convergent-
divergente se vor modifica numai parametrii fluidului de lucru în secţiunile
părţii divergente, ceea ce nu mai are influienţă asupra valorii debitului. Aceasta
întrucât, conform ecuaţiei continuităţii curgerii, dacă cel puţin într-o secţiune
parametrii fluidului rămân constanţi, debitul masic este constant.
71 Procese în turbine cu abur şi gaze

Rezultă deci că debitul real care poate trece prin ajutajul dat variază în
funcţie de raportul total de destindere a*, după reprezentarea cu linie continuă
din Fig.4.15.

Dacă se aplică relaţia Saint-Venant secţiunii minime a ajutajului, de arie

Am, în care raportul de destindere are valoarea cr*, atunci se poate exprima
debitul maxim care poate trece printr-un ajutaj:
k 1
 2

p0 k   2  k 1  2  k 1 
Dmax  ma Am 2       
v0 k  1   k  1  k  1 
 
sau,

p0
Dmax  ma Am cr (4.41)
v0
în care,
k 1 k 1
 2

k   2  k 1  2  k 1   2  k 1
cr  2
k 1
 
  k 1
  
 k  1 

k 
 k 1
(4.42)
 

Aici coeficientul cr depinde numai de natura fluidului de lucru, prin

exponentul adiabatic k.

Prin urmare se poate afirma că debitul maxim care poate trece printr-un
ajutaj este proporţional cu secţiunea minimă a ajutajului, depinzând de
parametrii fluidului de lucru la intrare în acesta, de natura fluidului de lucru şi de
valoarea coeficientului de reducere a debitului în stratul limită.

Tabelul 4.1
4.1.
Abur Abur Aer
supraîncălzit saturat
k 1,3 1,135 1,4
cr* 0,546 0,577 0,528
 1,063 1,03 1,08
cr 0,667 0,635 0,685

După cum s-a văzut, natura fluidului de lucru influienţează parametrii

destinderii în ajutaje, prin exponentul adiabatic k, raportul total de destindere
 Procese în turbine cu abur şi gaze 72

cr* şi coeficienţii  şi cr. Pentru abur şi pentru aer aceste mărimi au valorile
medii prezentate în tabelul 4.1.
Debitul prin ajutaj, pe lângă raportul total de destindere a*, este
influienţat şi de presiunea p0* de intrare în ajutaj.

Dacă se reprezintă grafic variaţia debitului funcţie de ambele

dependenţe, se obţine o familie de curbe care formează diagrama de consum a
ajutajelor, Fig.4.16. Această diagramă, care de regulă se trasează în coordonate
relative, depinde de natura fluidului de lucru şi se utilizează fie pentru
determinarea presiunii din spatele ajutajului p1, până la care se poate face
destinderea, cunoscându-se pentru aceasta debitul D, care trece prin ajutaj şi
presiunea p0*, la intrare în acesta (cazul I ), fie pentru aflarea debitului Dmax, care
poate trece prin ajutaj, când se cunosc p0* şi p1, determinându-se şi tipul
ajutajului (cazul II - ajutaj convergent, întrucât debitul nu este maxim, sau cazul
II' - ajutaj convergent-divergent, întrucât debitul este maxim).
*
po
*
 1,0
po max
D
Dmax1,0
po*
0,8  0,8
po* max
0,6 I
po*
 0,6
0,4 po* max
II
0,2
II’
0
0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
p1
p*o max
Fig. 4.16

Determinarea ariilor secţiunilor ajutajului se face astfel încât să se

asigure trecerea debitului maxim Dmax.

Astfel, legea de variaţie a ariilor secţiunilor ajutajului prin care circulă

debitul maxim se poate scrie sub forma:
73 Procese în turbine cu abur şi gaze

Dmax
A
k 1
p0 k   2k  k  (4.43)
ma 2     
v0 k  1  

în care *=p/p0* reprezintă raportul de destindere realizat până în secţiunea de

arie A.
Pentru parametrii constanţi la intrare p0*, T0*, respectiv la ieşire p1, T1,
debitul rămâne constant şi este debitul maxim Dmax, stabilit pentru dimensionarea
ajutajului.

Gradul de destindere *, variază de-a lungul ajutajului de la 0*=1 în

secţiunea de intrare, la a*= p1/p0* în secţiunea de ieşire.
Dacă în relaţia (4.43) s-ar înlocui 0*=1, s-ar obţine o secţiune de intrare
în ajutaj cu arie infinită, ceea ce corespunde unei viteze nule a fluidului de lucru.
Întrucât însă, la intrare în ajutaj fluidul are viteză finită c0  0, secţiunea
respectivă este finită şi se determină cu relaţia:

Dmax v0
A0  (4.44)
c0

Aria secţiunii de ieşire din ajutaj se determină totdeauna prin înlocuirea

în relaţia (4.43) a raportului de destindere cu valoarea a*, obţinându-se:

Dmax
A1
  2 k 1 
p0 k k  k
ma  2 a a 
(4.45)

v0 k  1  
În cazul ajutajelor convergent-divergente trebuie stabilită şi relaţia de
determinare a secţiunii minime. Apelând la relaţia (4.41), pentru secţiunea
minimă se obţine:
 Procese în turbine cu abur şi gaze 74

Dmax
Am 
p0 (4.46)
ma cr
v0

Dacă sunt respectate valorile ariilor secţiunilor de intrare, de ieşire şi

minimă, stabilite prin relaţiile specificate, atunci sunt asigurate condiţiile
destinderii fluidului de lucru între parametrii impuşi.

4.2.5. Destinderea în porţiunea oblică a ajutajelor

Ajutajele turbinelor cu abur sau cu gaze sunt formate din profile cu

forme aerodinamice, care sunt dispuse în reţele în aşa fel încât să formeze între
ele canale convergente sau convergent-divergente. Dispunerea profilelor
ajutajelor în reţele, în care unghiurile de ieşire din acestea sunt mai mici de 90 0,
determină formarea unei porţiuni triunghiulare ABC, la ieşire din ajutaje
(Fig.4.17), numită porţiune oblică a ajutajelor.
Ca urmare, ultima secţiune perpendiculară pe axa canalului de curgere,
numită ultima secţiune dreaptă, este secţiunea AB. Secţiunea de ieşire a fluidului
din ajutaj, BC se află în planul liniilor frontale de ieşire şi este înclinată faţă de
axa canalului de curgere cu unghiul 10, care este unghiul de aşezare a ajutajelor
la ieşire.

La dimensionarea ajutajelor se determină aria ultimei secţiuni drepte AB

în aşa fel încât destindera să se poată termina în această secţiune. Adică, în
secţiune AB presiunea trebuie să
ajungă la valoarea presiunii de 1

calcul impusă de condiţiile de
destindere ale treptei respective. c10
10

În porţiunea oblică a c1
ajutajelor, destinderea se poate C
continua până la o presiune mai
mică decât presiunea de calcul,
întrucât în cazul ajutajelor A
convergente, porţiunea oblică B
poate îndeplini rolul de p1
continuare divergentă, iar în p
cazul ajutajelor convergent- 0

divergente, porţiunea oblică

prelungeşte partea divergentă a
ajutajului.

Fig. 4.17
75 Procese în turbine cu abur şi gaze

Rezultă că pentru continuarea destinderii în porţiunea oblică, presiunea

de ieşire din ajutajele convergente trebuie să fie mai mică decât presiunea
critică, iar la ajutajele convergent-divergente, mai mică decât presiunea de
calcul. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiţii, atunci porţiunea oblică are doar
rol de dirijare a jetului de fluid, fără ca în ea să se producă destindere.

Atunci când sunt îndeplinite condiţiile amintite, destinderea în porţiunea

oblică se realizează neuniform, în punctul B presiunea scăzând brusc, în timp ce
pe latura AC presiunea scade treptat. Ca urmare, se creiază o diferenţă de
presiune între cele două laturi ale jetului de fluid, sub acţiunea căreia jetul de
fluid care părăseşte ajutajul va fi deviat înspre punctul B. În felul acesta fluidul
părăseşte ajutajul sub un unghi 1, mai mare decât unghiul 10 al axei ajutajului
la ieşire. Acest fenomen se numeşte devierea sau abaterea jetului de fluid
datorită porţiunii oblice.

Pentru determinarea unghiului de abatere a jetului de fluid, în Fig.4.18 se

consideră porţiunea oblică a unui ajutaj convergent-divergent (cazul general), la
care în ultima secţiune perpendiculară pe axa ajutajului s-au atins parametrii
supercritici, care pentru acest ajutaj reprezintă parametrii de calcul.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de continuare a destinderii
în porţiunea oblică, parametrii din secţiunea AB, notaţi cu p10, v10, se menţin la
aceste valori până în secţiunea BC, fluidul părăsind ajutajul cu viteza c10, cu
unghiul 10, egal cu unghiul de aşezare al ajutajelor la ieşire.
Dacă sunt îndeplinite
condiţiile de continuare a
C c10 c1
destinderii în porţiunea oblică,
atunci în secţiunea AB parametrii
fluidului vor fi tot p10, v10, însă la

ieşire din secţiunea BC parametrii b1
vor ajunge la p1, v1, iar jetul de  10
fluid va fi deviat cu unghiul ,
părăsind ajutajul cu viteza c1  c10
sub unghiul 1  10. Aceiaşi
1
parametrii se vor menţine şi în A D
secţiunea CD perpendiculară pe b10
axa deviată a jetului de fluid. B
Se consideră că secţiunea
ajutajului este dreptunghiulară, de
înălţime constantă notată cu la, iar
lăţimea este notată cu b10 în Fig. 4.18
secţiunea AB şi cu b1 în secţiunea
CD.
 Procese în turbine cu abur şi gaze 76

Pentru determinarea unghiului deviat după care fluidul de lucru părăseşte

ajutajul, se aplică ecuaţia continuităţii curgerii între secţiunile AB şi CD:

AAB c10 ACD c1

D  (4.47)
v10 v1

Ariile secţiunilor AB şi CD se pot exprima sub forma:

AAB  la BC sin 10

ACD  la BC sin 1

Ca urmare, din relaţia (4.47) rezultă:

c10 v1
sin 1  sin 10 (4.48)
c1 v10

Dacă se au în vedere relaţiile:

k 1
 
k  p  k 
c10  2
k 1
RT0  1   10

  (4.49)
  p0  
 

k 1
 
k   p1  k 
c1  2
k 1
RT0  1      (4.50)
  p0  
 

1 1 1
v1  p10  k  p10  k  p0  k
        (4.51)
v10  p1   po   p1 

rezultă relaţia unghiului cu care fluidul părăseşte porţiunea oblică a ajutajului,

2 k 1
 p10  k  p10  k
      
sin 1   p0   p0  sin 10
2 k 1 (4.52)
 p1 k p  k
     1 
 p0   p0 

În această relaţie p10/p0*=a*c, reprezintă raportul total de destindere de

calcul, iar p1/p0*=a*, reprezintă raportul de destindere realizat efectiv până la
ieşire din ajutaj.
77 Procese în turbine cu abur şi gaze

Dintre mărimile care intervin în relaţia (4.52), presiunea p1, până la care
se continuă destinderea în porţiunea oblică a ajutajului, nu poate fi oricât de
mică, ci există o valoare minimă p1 min, până la care destinderea se poate produce.
Pentru deducerea acestei presiuni minime, se analizează din nou
condiţiile de destindere în porţiunea oblică (Fig.4.19).
Astfel, în punctul B presiunea scade brusc de la p10 la p1, punctul
respectiv devenind o sursă de perturbaţii sonore, care se transmit în fluidul de
lucru cu viteza sunetului a1, corespunzătoare parametrilor din secţiunea de ieşire.

Dacă fluidul ar fi nemişcat, atunci perturbaţiile sonore s-ar transmite sub

forma unor cercuri concentrice cu centrul în punctul B. Întrucât însă, fluidul de
lucru se deplasează cu viteza c1’, superioară vitezei sunetului - altfel nu ar avea
loc destinderea în porţiunea oblică a ajutajului - înseamnă că centrul
perturbaţiilor sonore se va deplasa cu aceeaşi viteză ca şi fluidul de lucru.
Astfel, după un timp 1, centrul
perturbaţiilor sonore va fi deplasat în

punctul P1, unde BP1= c1’1.
Înfăşurătoarea cercurilor de C
propagare a undelor sonore, 1
corespunzătoare diverselor valori
pentru timpul , reprezintă aşanumita X
θ
undă plană de şoc.
P1
În condiţiile destinderii în a 
1 1
porţiunea oblică, se va stabili deci, o A N1
undă plană de şoc BX, înclinată faţă de
latură jetului de fluid cu unghiul .
B
c1 ' 1
Din triunghiul BN1P1 se poate
determina unghiul :

Fig. 4.19
NP a a 1
sin   1 1  1 1  1  (4.53)
BP1 c1 ' 1 c1 ' M '

unde M’ este numarul Mach în secţiunea BX, iar unghiul , se numeşte unghiul
Mach.
Viteza c1’, la ieşire din porţiunea oblică, creşte cu scăderea presiunii p1,
ceea ce face ca unghiul  să scadă.
 Procese în turbine cu abur şi gaze 78

Destinderea în porţiunea oblică este posibilă până la presiunea minimă

p1min, pentru care viteza c1’ atinge o valoarea c1 şi unghiul Mach devine  = 1,
care de fapt atinge valoarea maximǎ 1max. Aceasta înseamnă că unda plană BX
se suprapune pe secţiunea BC.
În aceste condiţii se poate scrie:

a 1
sin 1 max  
c1 M

Exprimând viteza sunetului şi viteza fluidului de lucru la ieşire din

porţiunea oblicǎ a ajutajului, în condiţia atingerii presiunii minime p1min, adicǎ a
p
raportului minim de destindere  a min  p* , se obţine:
* 1 min

kp1 min v1
sin 1 max 
k 1
  (4.54)
2
k
k 1

p0*v0* 1   a* min  k 

 

Dar conform relaţiei (4.52) se poate exprima unghiul de ieşire din

porţiunea oblică şi sub forma:

k 1
    
2
 k  k
sin 1 max  ac ac
k 1
sin 10 (4.55)
    
2
 k  k
a min a min

Egalând relaţiile (4.54) şi (4.55) se obţine:

k 1
    
2
 k  k kp1 minv1
ac ac
k 1
sin 10 
    
2 k 1
k   

a min
k 
a min
k
2
k 1

p0v0 1   a min  k 

 

Ţinând seamă că,

1
k 1
 p0 k
p1 min v1
p0 v0
p
 1 min
p0
 
   a min  k
 p1 min 
se obţine:
k 1 k 1
      
2
 k  k  k
ac ac
sin 10
2
 a min
2
 
2
 k
a min
k 1
79 Procese în turbine cu abur şi gaze

k 1 k 1
2   
     
2
 
k    ac k   ac k  sin 2 10
k  1 
a min


Ca urmare, presiunea minimă până la care se poate face destinderea în

porţiunea oblică a ajutajelor va fi:
k
  2 k 1
  k 1
 2   p10 k  p10  k  2k
p1 min  p0    
 
 p    sin 10  k 1 (4.56)
 k  1   p0   0  
  

Această relaţie se poate aplica atât la ajutajele convergente, cât şi la cele

convergent-divergente.

Abaterea limită a jetului de fluid se poate exprima în condiţia destinderii

până la presiunea minimă. Astfel:

a
 max  1 max  10  arcsin  10
c1

kp1 min v1
 max  arcsin k 1
 10
 
k  p  k
2 p0v0 1   1 min
 
 
k 1   p0  
 
De unde rezultă:

k 1 1
 max  arcsin k 1
 10
2  
  p0 
 k  (4.57)
    1
p
  1 min  
 

Determinarea unghiului maxim de deviere a jetului de fluid, datorită

destinderii în porţiunea oblică a ajutajelor, are importanţă la adoptarea unghiului
de aşezare la intrare al paletelor mobile, funcţie de regimul de lucru cel mai
probabil, diferit de regimul nominal.