Procese în turbine cu abur şi gaze 20

2. PREZENTARE GENERALĂ A TURBINELOR CU ABUR ŞI

CU GAZE

2.1. Funcţionarea unei trepte de turbină cu abur sau cu gaze

Instalaţiile cu turbine cu abur sau cu gaze, desemnate şi prin denumirea de

turbomotoare, au în componenţa lor turbina, ca element caracteristic care le
deosebesc de alte tipuri de maşini şi instalaţii termice.
Privită ca un agregat distinct, turbina cu abur sau cu gaze este o maşină
termică motoare, care transformă în energie mecanică o parte din energia
potenţială acumulată în fluidul de lucru aflat la presiune şi temperatură ridicate.
Aici prin energie potenţială trebuie să se înţeleagă numai energia internă u şi
lucrul mecanic de dislocare de volum pv, celelalte forme de energie ale fluidului
de lucru având variaţii neglijabile între intrarea şi ieşirea din turbină. Ca urmare,
la intrare în turbină, energia potenţială a fluidului de lucru se va exprima prin
entalpia acestuia, i=u+pv.
Spaţiul de lucru în care are loc transformarea de energie este constituit de
canalele care se formează în reţelele de palete fixe şi palete mobile.
Elementul de bază al unei turbine cu abur sau cu gaze este constituit de
treapta de turbină, care este formată dintr-o reţea de ajutaje, fixate în statorul
turbinei şi o reţea de palete mobile, fixate pe rotorul turbinei.
Treptele de turbine cu abur sau cu gaze se împart în două categorii:
- trepte cu acţiune;
- trepte cu reacţiune.
Pentru simplificarea prezentării se consideră deocamdată numai treptele de
turbină axiale, la care fluidul de lucru circulă în straturi concentrice, paralel cu
axa rotorului, iar paletele fixe ce constituie ajutajele, precum şi paletele mobile
sunt dispuse în reţele radiale. Punerea în evidenţă a elementelor caracteristice
constructive şi a modului de lucru al unei trepte de turbină se poate face prin
reprezentarea unei secţiuni axiale prin treapta respectivă şi a unei secţiuni
cilindrice la diametrul mediu de dispunere a paletelor mobile, care se desfăşoară
apoi în plan. Corelat cu aceste secţiuni se face reprezentarea variaţiei
parametrulor fluidului de lucru de-a lungul treptei. În acest sens Fig.2.1
21 Procese în turbine cu abur şi gaze

corespunde reprezentării unei trepte cu acţiune, iar Fig.2.2 corespunde

reprezentării unei trepte cu reactiune.

Pentru ambele figuri notaţiile reprezintă:

A - ajutaje; S - statorul turbinei în care sunt fixate ajutajele;

x x
Fig.2.1 Fig.2.2
PM - palete mobile; R - rotorul turbinei pe care sunt fixate
paletele mobile; i - entalpia fluidului de lucru; p - presiunea
fluidului; c - viteza absolută a fluidului (raportată la un sistem
de coordonate fix în spaţiu); w - viteza relativă a fluidului de
lucru (raportată la un sistem de coordonate mobil care se
roteşte odată cu rotorul turbinei); Fu - forţa tangenţială cu care
fluidul acţiunează asupra paletelor mobile, care determină
energie mecanică produsă; x – coordonata axialǎ.

Procesele de lucru care au loc într-o treaptă de turbină cu abur sau cu gaze
depind de tipul treptei.

1. În treapta cu acţiune procesele de lucru se desfăşoară în două etape

distincte, corespunzătoare celor două reţele de profile, ajutajele şi paletele
mobile.

a) Prima etapă este constituită de transformarea energiei potenţiale a

fluidului de lucru în energie cinetică, în urma destinderii acestuia în reţeaua de
ajutaje (numite şi palete fixe). În această etapă viteza absolută a fluidului va
creşte pe seama scăderii entalpiei.
 Procese în turbine cu abur şi gaze 22

Acest lucru este posibil datorită variaţiei secţiunii ajutajelor, ceea ce

determină destinderea fluidului de lucru prin scăderea presiunii de la secţiunea de
intrare până la secţiunea de ieşire.
Ca urmare, profilul paletelor fixe, care constituie ajutajele, trebuie astfel
ales încât să formeze între ele canale cu secţiune convergentă, atunci când
destinderea are loc numai în domeniul subsonic, sau canale cu secţiune
convergent-divergentă, atunci când destinderea se produce până în domeniul
supersonic.

b) În a doua etapă, fluidul de lucru, ieşit din ajutaje, pătrunde în reţeaua de

palete mobile în care presiunea şi entalpia rămân constante, în timp ce viteza
absolută scade ca urmare a transformării energiei cinetice în energie mecanică.

În primul rând, pentru ca presiunea şi entalpia să rămână constante în

paletele mobile, trebuie ca secţiunea canalelor dintre profile să fie constantă de la
intrare până la ieşire din acestea, astfel încât destinderea să nu se mai continuie şi
în paletele mobile. Lipsa destinderii în paletele mobile este pusă în evidenţă de
faptul că viteza relativă a fluidului de lucru este constantă în paletele mobile.
În al doilea rând, pentru a fi posibilă transformarea energiei cinetice a
fluidului de lucru în energie mecanică, este necesar ca profilul paletelor mobile să
fie astfel ales încât să formeze între ele canale cu variaţie cât mai mare a direcţiei
de curgere, asigurându-se astfel un efect de acţiune cât mai mare al fluidului
asupra paletelor mobile. Acest efect de acţiune determină o forţă de acţiune
asupra paletelor mobile, a cărei componentă tangenţială, Fu produce momentul
de rotaţie util şi deci energia mecanică a transformării.

În concluzie, în treapta de turbină cu abur sau cu gaze cu acţiune, energia

mecanică transmisă rotorului turbinei se datoreşte numai efectului de acţiune al
fluidului de lucru asupra paletelor mobile, care se produce prin devierea direcţiei
de curgere.

2. În treapta cu reacţiune procesele de lucru se desfăşoară tot în două

etape corespunzătoare reţelelor de ajutaje şi de palete mobile.

a) Prima etapă se desfăşoară la fel ca în cazul treptei cu acţiune, adică

datorită secţiunii convergente sau convergent-divergente a ajutajelor, se produce
destinderea prin scăderea presiunii şi entalpiei, ceea ce duce la creşterea vitezei
absolute, aceasta însemnând transformarea energiei potenţiale a fluidului de lucru
în energie cinetică.

b) A doua etapă diferă însă de cea desfăşurată în treapta cu acţiune prin

aceea că destinderea se continuă şi în paletele mobile, adică se continuă
transformarea energiei potenţiale în energie cinetică. Aceasta înseamnă că
presiunea şi entalpia scad şi în paletele mobile, ceea ce duce la creşterea vitezei
23 Procese în turbine cu abur şi gaze

relative, w. Aceastǎ creştere a vitezei relative duce la apariţia unui efect de

reacţiune al fluidului de lucru asupra paletelor mobile.
Pentru ca destinderea să poată continua şi în paletele mobile, este necesar
ca prin forma lor acestea să constituie canale cu secţiune convergentă de la intrare
până la ieşire.
În acelaşi timp cu manifestarea efectului de reacţiune, asupra paletelor
mobile are loc şi un efect de acţiune datoritǎ schimbǎrii direcţiei de curgere a
fluidului prin paletele mobile. Ca urmare şi în acest caz forma profilelor paletelor
mobile trebuie să asigure devierea cât mai mult a direcţiei de curgere.

În concluzie, în cazul treptei de turbină cu abur sau cu gaze cu reacţiune,

forţa totală cu care fluidul de lucru se manifestă asupra paletelor mobile şi a cărei
componentă tangenţială, Fu determină energia mecanică obţinută prin
transformare din energia potenţială, se datoreşte atât efectului de acţiune ca
urmare a devierii direcţiei de curgere, cât şi efectului de reacţiune ca urmare a
continuării destinderii şi în paletele mobile, adică a creşterii vitezei relative.

Aşa după cum se poate observa în Fig.2.1. şi Fig.2.2., paletele fixe ce

formează ajutajele, atât la treapta cu acţiune cât şi la treapta cu reacţiune, au o
formă asimetrică, astfel încât între ele să se formeze canale convergente sau
convergent-divergente, în conformitate cu necesităţile destinderii fluidului de
lucru.
Paletele mobile ale treptei cu acţiune (Fig. 2.1.) au o formă simetrică, astfel
încât să poată forma între ele canale de secţiune constantă, pe când în cazul
treptei cu reacţiune (Fig. 2.2.) paletele mobile au formă asimetrică, la fel ca
ajutajele, pentru a forma canale cu secţiune convergentă.
Întrucât înălţimea profilelor ajutajelor şi paletelor mobile este considerată
constantă, forma secţiunilor canalelor prin care curge fluidul de lucru este dată de
lăţimea acestora.

O turbină cu abur sau cu gaze poate fi constituită din una sau mai multe
trepte cu acţiune sau cu reacţiune.

2.2. Clasificarea turbinelor cu abur şi cu gaze

Pentru prezentarea cât mai cuprinzătoare a tipurilor de turbine cu abur şi cu
gaze utilizate în aplicaţiile industriale actuale, este necesar să se facă o clasificare
a acestora, utilizând drept criterii de clasificare principalele caracteristici
funcţionale, constructive, sau legate de natura şi parametrii fluidului de lucru.

1. Criteriul cel mai general de clasificare a turbinelor este dat de natura fluidului
de lucru, după care se deosebesc:
 Procese în turbine cu abur şi gaze 24

- turbine cu abur - fluidul de lucru este aburul aflat la presiune şi

temperatură ridicate, produs într-un generator de abur, pe baza energiei termice
provenite dintr-un combustibil clasic sau nuclear;
- turbine cu gaze - fluidul de lucru este constituit din gaze la presiune şi
tempetatură ridicate, obţinute prin arderea în aer a unui combustibil clasic;
- turbine cu CO2; H2; N2; vapori de freoni; vapori de mercur; etc. În
general, orice fluid aflat în stare gazoasă şi care poate fi supus unei diferenţe de
presiune într-o anumită instalaţie, poate să evolueze într-o turbină şi să producă
energie mecanică.
Turbinele cu abur şi cele cu gaze reprezintă la ora actuală principalele
tipuri de turbine utilizate în industrie, celelalte constituind doar aplicaţii
secundare, în special pentru recuperarea unor energii din alte instalaţii termice.
În cele ce urmează se face şi o clasificare numai a turbinelor cu abur după
criterii caracteristice acestora.
a) După parametrii aburului utilizat se deosebesc:
- turbine cu abur saturat, utilizate în cazul instalaţiilor energetice
auxiliare, de puteri mici, fără pretenţii de randament ridicat, sau în componenţa
centralalor nuclearoelectrice (CNE) a căror schemă de funcţionare nu permite
obţinerea de abur supraîncălzit;
- turbine cu abur supraîncălzit, acestea putând fi fără supraîncălzire
intermediară - utilizate în centralele termoelectrice (CTE) la puteri de până la 100
MW pe agregat, sau cu una, eventual două supraîncălziri intermediare - utilizate
în centralele termoelectrice la puteri mari, de peste 100 MW pe agregat.
b) După presiunea de evecuare a aburului din turbină se deosebesc:
- turbine cu condensaţie, la care presiunea de evacuare este mai mică
decât presiunea atmosferică, putând fi cu vid înaintat (pe0,15 bar) sau cu vid
înrăutăţit (pe= 0,6 ... 0,9 bar);
- turbine cu contrapresiune, la care presiunea de evacuare este mai
mare decât presiunea atmosferică (pe= 1,2 ... 18 bar).

2. Un alt criteriu important de clasificare al turbinelor cu abur şi cu gaze se referă

la tipul proceselor de lucru desfăşurate în treaptă şi numărul de trepte al
turbinei. În legătură cu clasificarea după acest criteriu trebuie făcute cîteva
precizări preliminare. Astfel, căderea de presiune pe întreaga turbină poate fi
prelucrată în una sau mai multe trepte de turbina cu acţiune sau cu reacţiune,
fiecare treaptă constituind o treaptă de presiune a turbinei. În cazul treptelor de
turbină cu acţiune, energia cinetică obţinută în ajutajele unei trepte de presiune
poate fi transformată în energie mecanică în una sau mai multe reţele de palete
mobile, fiecare dintre acestea constituind o aşa-numită treaptă de viteză.
Ţinând seamă de aceste precizări, criteriul amintit împarte turbinele în:

- turbine cu o treaptă de presiune, care la rândul lor pot fi,

- cu acţiune - cu o treaptă de viteză
- cu 2 ... 4 trepte de viteză
25 Procese în turbine cu abur şi gaze

- cu reacţiune

- turbine cu mai multe trepte de presiune, care pot fi,

- cu acţiune - cu o treaptă de viteză
- cu trepte de viteză
- cu reacţiune
- mixte
Acest criteriu conduce la deosebiri esenţiale între tipurile de turbine şi din
punct de vedere constructiv.
3. Un alt criteriu important de clasificare este cel al direcţiei preponderente de
curgere a fluidului de lucru de la intrarea la ieşirea din treptele turbinei, după
care se deosebesc:
- turbine axiale - direcţia de curgere este paralelă cu axa de rotaţie a
rotorului turbinei, fluidul de lucru deplasându-se în straturi cilindrice concentrice;
- turbine radiale - fluidul de lucru se deplasează într-un plan perpendicular
pe axa de rotaţie a rotorului, urmărind direcţiile radiale, putându-se apropia de
axa de rotaţie (turbine radial - centripete), sau putându-se depărta de aceasta
(turbine radial - centrifuge);
- turbine radial - axiale sau diagonale - direcţie de curgere intermediară
între primele două;
- turbine tangenţiale - fluidul de lucru curge într-un plan perpendicular pe
axa de rotaţie, dar după o direcţie tangentă la discul rotoric.
Şi acest criteriu conduce la deosebiri constructive esenţiale .
4. Locul de utilizare şi în special modul de amplasare, poate constitui un criteriu
de clasificare al turbinelor cu abur şi cu gaze. Astfel se pot deosebi:
- turbine staţionare, utilizate în centrale termoelectrice sau
nuclearoelectrice, ori în oricare instalaţie industrială fixă;
- turbine mobile, utilizate în transporturi aeriene, navale, feroviare sau
rutiere.
Acest criteru are importanţă din punct de vedere al gabaritului şi masei
turbinei, precum şi al fundaţiei de fixare utilizate.
În cele ce vor urma se vor prezenta principalele tipuri de turbine cu abur
sau cu gaze, urmărind clasificarea după criteriile 2 şi 3.

2.2.1. Turbina axială cu o treaptă de presiune cu acţiune cu o

treaptă de viteză - turbina Laval

În 1883 suedezul Gustav de Laval breveta o turbină cu abur cu puterea de

5 CP şi turaţia de 25.000 rot/min, constituită dintr-o singură treaptă de presiune
cu acţiune cu o singură treaptă de viteză, aceasta constituind prima aplicaţie
industrială a turbinelor cu abur. Cu unele îmbunătăţiri constructive, acest tip de
turbină este utilizată şi astăzi sub denumirea de turbina sau roata Laval, fie sub
 Procese în turbine cu abur şi gaze 26

formă de turbină independentă, de puteri şi turaţii care răspund unor necesităţi

industriale, fie în componenţa unor turbine de puteri mari, care dispun de multe
trepte de presiune, în acest caz roata Laval putând fi folosită ca prima treaptă, cu
rol de treaptă de reglare.

x
Fig.2.3
Pentru prezentarea componenţei turbinei Laval, în Fig. 2.3. este
reprezentată schematic o secţiune axială prin aceasta, o porţiune dintr-o secţiune
cilindrică la diametrul mediu al paletelor, precum şi variaţia presiunii şi vitezei
absolute de-a lungul turbinei. Aceste reprezentări sunt tipice pentru o treaptă de
turbină axială cu acţiune.
În conformitate cu notaţiile din figură, turbina Laval cuprinde un rotor
constituit din arborele 1, discul 2 şi paletele mobile 3. Discul rotoric poate fi
monobloc cu arborele, aşa cum este reprezentat, sau poate să fie montat pe arbore
prin fretare şi asigurat cu pană. Paletele mobile sunt dispuse sub formă de reţea,
fiind fixate pe obada discului, fie într-un canal comun având secţiunea
transversală identică cu forma piciorului paletelor, fie în canale individuale
paralele cu axa de rotaţie (Gustav de Laval a utilizat canale individuale de formă
cilindrică, piciorul paletei fiind sub formă de bulb, soluţie abandonată astăzi din
cauza tehnologiei complicate). La vârful paletelor poate fi prevăzută sau nu o
platbandă subţire fixată de fiecare paletă şi care formează un bandaj ce limitează
spaţiul de curgere prin canalele interpaletare.
Statorul turbinei cuprinde carcasa 4, formată din mai multe bucăţi prinse
între ele prin flanşe cu prezoane şi în care se fixează toate celelalte elemente ale
turbinei. Astfel, în faţa reţelei de palete mobile sunt fixate ajutajele 5, formate din
27 Procese în turbine cu abur şi gaze

palete fixe dispuse în reţea, extinsă de regulă numai pe un sector de cerc, caz în
care turbina se numeşte cu admisie parţială. Fluidul de lucru, care poate fi abur
sau gaze de ardere, intră în turbină prin racordul de admisie 6, ajunge în canalul
de alimentare 7, care se extinde numai în zona cu ajutaje, apoi prin unul sau mai
multe ventile de reglare 8, intră în canalele de distribuţie şi apoi în ajutaje. În
cazul în care există mai multe ventile de reglare, ajutajele sunt împărţite în
sectoare, intrarea în fiecare sector fiind controlată de către un ventil. La turbinele
de acest tip, de puteri foarte mici, ajutajele pot fi realizate individual, având
secţiuni cilindrice variabile pe lungime, numărul de ventile fiind egal cu numărul
de ajutaje.
După parcurgerea ajutajelor şi paletelor mobile, în care au loc
transformările de energeie specifice unei trepte cu acţiune, fluidul de lucru ajunge
în canalul de evacuare 9, prevăzut cu un racord de evacuare.
Pentru controlarea pierderilor de fluid prin jocurile dintre rotor şi stator,
sunt prevăzute etanşările labirintice 10.
Arborele turbinei se sprijină pe lagăre de alunecare 11, incluse în
construcţia statorului, prin intermediul căruia turbina se fixează pe postament.
Formele ajutajelor şi paletelor mobile, după cum se observă din secţiunea
cilindrică desfăşurată în plan, sunt specifice treptei cu acţiune, adică ajutajele de
formă asimetrică realizează între ele canale convergente sau convergent-
divergente, iar paletele mobile de formă simetrică formează canale de lăţime
constantă.
În ajutaje se produce destinderea fluidului de lucru, presiunea scăzând de
la p0 la p1, în timp ce viteza absolută creşte de la c0 la c1. În paletele mobile cu
acţiune presiunea rămâne constantă, deci p2=p1, iar viteza absolută scade de la c1
la c2.
Întrucât turbina Laval dispune de o singură treaptă, în care este prelucrată
întreaga cădere adiabatică determinată de căderea de presiune disponibilă, la
ieşire din ajutaje se obţin viteze foarte mari, de regulă supersonice, ceea ce
determină pierderi de energie mari prin frecări în stratul limită. Energia cinetică
corespunzătoare acestor viteze mari nu poate fi transformată în întregime în
energie mecanică în cadrul paletelor mobile. Fluidul de lucru părăseşte treapta cu
o viteză absolută destul de mare, ceea ce înseamnă o energie cinetică reziduală
relativ mare. Datorită acesteia, precum şi a pierderilor în stratul limită amintite şi
a altor pierderi de energie, cum ar fi cele datorite admisiei parţiale sau cele prin
frecări şi ventilaţie, turbina Laval realizează randamente interioare scăzute
i=0,25...0,48, ceea ce constituie un mare dezavantaj pentru acest tip de turbină.
Mai mult, pentru ca randamentul să se menţină în limite acceptabile,
trebuie ca turbinele de acest tip să funcţioneze la turaţii foarte ridicate, de
15.000...60.000 rot/min, făcând necesară utilizarea reductoarelor de turaţie, care
pot ajunge la gabarite de câteve ori mai mari decât gabaritul turbinei.
Datorită dezavantajelor amintite, turbina Laval se utilizează ca turbină
individuală numai la puteri mici de până la 500 kW, atât ca turbină cu abur cât şi
ca turbină cu gaze, având avantajul simplităţii constructive.
 Procese în turbine cu abur şi gaze 28

2.2.2. Turbina axială cu o treaptă de presiune cu acţiune cu

trepte de viteză - roata Curtis
Observând că în cazul turbinei cu o singură treaptă de presiune energia
cinetică, obţinută prin destinderea în ajutaje, este transformată în proporţie mică
în energie mecanică, dacă este prevăzută o singură reţea de palete mobile (viteza
cu care fluidul părăseşte paletele mobile are valori mari), inventatorul american
Charles Gordon Curtis a conceput şi construit în 1896 o turbină axială cu o
treaptă de presiune, cu mai multe trepte de viteză, cunoscută sub denumirea de
roata Curtis.
Conform reprezentării din Fig.2.4. roata Curtis are rotorul format din
arborele 1, pe care este fixat discul cu obadă lată 2, pe periferia căruia sunt
montate 2 ... 4 reţele de palete mobile cu acţiune, notate cu 3 (în figură sunt
reprezentate 2 reţele de palete mobile). În faţa primei reţele de palete mobile sunt
fixate în carcasă ajutajele 4, care de regulă ocupă numai un sector de cerc, turbina
fiind în acest caz cu admisie parţială. Între reţelele de palete mobile sunt
prevăzute paletele fixe directoare 5, care au rol numai de dirijare a fluidului de
lucru, de la direcţia de ieşire din paletele mobile precedente la direcţia de intrare
în paletele următoare. Intrarea fluidului de lucru în turbină este asigurată prin
racordul de intrare 6, înainte de care se află ventilele de reglare, iar ieşirea se face
prin racordul de ieşire 7. Limitarea pierderilor de fluid prin jocurile dintre rotor şi
stator este asigurată de etanşările labirintice 8. În figură nu s-au reprezentat
lagărele turbinei.
29 Procese în turbine cu abur şi gaze

x
Fig.2.4

Din reprezentarea variaţiei presiunii şi vitezei absolute de-a lungul turbinei,

se observă că destinderea are loc numai în ajutaje, în care presiunea scade de la
p0 la p1, întreaga cădere de entalpie disponibilă transformându-se în energie
cinetică, viteza absolută crescând de la c0 la c1. Viteza absolută scade apoi în
prima reţea de palete mobile de la c1 la c2, iar în a doua, de la c1’ la c2’, ceea ce
înseamnă că energia cinetică se transformă în energie mecanică în trepte de
viteză. Adică, fiecare reţea de palete mobile constituie o treaptă de viteză.
Întrucât în paletele directoare dintre reţelele de palete mobile nu au loc
transformări de energie, rolul acestora fiind doar de dirijare a fluidului de lucru,
viteza de curgere prin acestea ar trebui să fie constantă. Însă datorită pierderilor
gazodinamice se produce o scădere a vitezei de la c2 la c1’.
Deşi este considerată turbină cu acţiune, roata Curtis se proiectează de
regulă cu o uşoară reacţiune (grad de reacţiune 0,1 ... 0,15), pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de curgere prin canalele interpaletare.
O roată Curtis poate prelucra căderi adiabatice de entalpie cu atât mai mari
cu cât numărul de trepte de viteză este mai mare, însă în acelaşi timp cresc şi
pierderile interne de energie, deci randamentul turbinei va scade. Din această
cauză numărul de trepte de viteză se limitează la patru, cele mai utilizate fiind
însă roţile Curtis cu două trepte de viteză.
 Procese în turbine cu abur şi gaze 30

Turbinele constând dintr-o singură roată Curtis sunt ieftine, dar au

randament relativ scăzut, de aceea se folosesc numai la puteri mici de până la
2000 kW.
Datorită capacităţii lor de a prelucra căderi adiabatice relativ mari în
comparaţie cu trepta cu acţiune cu o singură treaptă de viteză sau cu treapta cu
reacţiune, roţile Curtis sunt utilizate ca trepte de reglare în componenţa turbinelor
mari cu trepte de presiune, adică prima treaptă a unei astfel de turbine va fi o
roată Curtis care va prelua variaţiile de cădere adiabatică care apar la variaţia
sarcinii turbinei.

2.2.3. Turbine cu trepte de presiune cu acţiune

Turbinele cu trepte de presiune cu acţiune sunt constituite dintr-o

succesiune de trepte cu acţiune, având caracteristic construcţia rotorului din
discuri monobloc cu arborele, sau fixate pe acesta prin fretare, fiecare disc
purtând una sau mai multe reţele de palete mobile. Între discuri sunt prevăzuţi
pereţi despărţitori fixaţi în carcasa turbinei, numiţi diafragme, în care sunt
montate reţelele de ajutaje.
Funcţie de tipul treptelor cu acţiune incluse, se pot deosebi trei variante de
turbine cu trepte de presiune cu acţiune: turbine cu trepte de presiune cu acţiune
cu câte o singură treaptă de viteză şi cu treaptă de reglare; turbine cu trepte de
presiune cu acţiune cu câte o singură treaptă de viteză fără treaptă de reglare ;
turbine cu trepte de presiune cu acţiune cu mai multe trepte de viteză.

În Fig. 2.5., prin secţiunea axială şi secţiunea cilindrică, desfăşurată în plan

utilizate, de regulă, însoţite de variaţia presiunii şi vitezei de-a lungul turbinei,
este reprezentată o turbină cu trepte de presiune cu câte o singură treaptă de
viteză şi cu treaptă de reglare

Arborele 1 susţine toate piesele rotorice. Astfel, fiecărei trepte de presiune

îi corespunde un disc rotoric 2, pe obada căruia sunt fixate paletele mobile cu
acţiune 3. În faţa fiecărui disc rotoric este prevăzută o diafragmă 4, în care sunt
fixate ajutajele 5. Pentru a putea fi montată între discurile rotorice, fiecare
diafragmă este formată de fapt din două semidiafragme, separate în plan orizontal
şi fixate în carcasa 6, secţionatǎ şi aceasta în plan orizontal. Treapta de reglare
poate fi o roată Curtis cu două trepte de viteză, aşa cum a fost reprezentată în
figură, fiind notată cu 7, sau poate fi o roată Laval cu admisie parţială. Intrarea
fluidului de lucru în turbină este controlată de 2 ... 6 ventile de reglare notate cu
8, care reglează debitul ce ajunge în canalele de distribuţie 9 şi de aici la ajutajele
treptei de reglare. Ieşirea din turbină se face prin canalul colector de evacuare 10
care se continuă cu un racord de evecuare. Limitarea scăpărilor de fluid prin
jocurile dintre rotor şi stator se face cu etanşări labirintice 11 şi 12, prevăzute la
capetele arborelui respectiv la nivelul fiecărei diafragme.
31 Procese în turbine cu abur şi gaze

Fig.2.5 x

Forma profilelor ajutajelor şi paletelor mobile, puse în evidenţă prin

secţiunea cilindrică desfăşurată în plan, este tipică treptelor cu acţiune.
Deasemenea, variaţia parametrilor de-a lungul turbinei este o succesiune a
variaţiilor printr-o treaptă cu acţiune.
Turbina cu trepte de presiune cu acţiune cu câte o singură treaptă de viteză
şi cu treaptă de reglare, aşa cum a fost prezentată este varianta cea mai utilizată,
în special ca turbină cu abur de puteri medii. Destinderea în prima reţea de ajutaje
se face până la presiunea de reglare pr, care rămâne apoi constantă în paletele
mobile ale roţii Curtis, ce constituie treapta de reglare.
După discul treptei de reglare, care este prevăzută totdeauna cu admisie
parţială, este lăsat un spaţiu liber relativ mare (50 - 150 mm), în care fluidul de
lucru poate să se repartizeze pe toată periferia discului următor. În felul acesta
este posibil ca treptele de presiune să lucreze cu admisie totală, chiar dacă treapta
de reglare a lucrat cu admisie parţială. Trecerea de la admisie parţială la admisie
totală impune şi o scădere a diametrului mediu la care sunt dispuse ajutajele şi
paletele mobile ale primei trepte de presiune care urmează după treapta de
reglare, aceasta pentru evitarea micşorării exagerate a lungimii profilelor,
dimensiunate totdeauna în condiţia respectării ecuaţiei continuităţii curgerii.
Existenţa treptei de reglare şi a spaţiului mare din spatele acesteia, permite
împărţirea numărului de ajutaje ale treptei de reglare în mai multe sectoare,
admisia în fiecare sector făcându-se printr-un ventil de reglare separat. În acest fel
reglarea puterii turbinei se face prin închiderea sau deschiderea pe rând a fiecărui
ventil, metoda respectivă numindu-se reglare prin admisie.
 Procese în turbine cu abur şi gaze 32

Turbina cu trepte de presiune cu acţiune cu câte o singură treaptă de viteză

fără treaptă de reglare, care constituie a doua variantă amintită la început, la care
admisia se face direct în prima treaptă de presiune, nu permite reglarea prin
admisie. La această variantă întreg debitul de fluid trece printr-un singur ventil de
reglare, care îşi poate modifica gradul de deschidere, ceea ce înseamnă
modificarea gradului de laminare al fluidului, cu modificarea parametrilor de
intrare în turbină şi a debitului de fluid. Această metodă de reglare se numeşte
reglare prin laminare şi este mult mai neeconomică decât reglarea prin admisie.
Din această cauză, varianta de turbină fără treaptă de reglare este mai puţin
utilizată. Se utilizează totuşi ca turbină cu abur, atunci când aceasta lucrează cu
variaţii mici de sarcină în timpul exploatării.
Turbina cu trepte de presiune cu acţiune cu mai multe treapte de viteză, a
treia variantă amintită, este de fapt o succesune de roţi Curtis. Are avantajul
simplităţii constructive datorită numărului mic de trepte, cu care poate prelucra
căderi adiabatice mari. Randamentul interior realizat este însă inferior celui
obţinut în turbinele cu trepte de presiune cu acţiune cu câte o singură treaptă de
viteză şi cu treaptă de reglare, din care cauză astăzi aceastǎ variantǎ nu mai este
utilizatǎ.

2.2.4. Turbine cu trepte de presiune cu reacţiune

Din această categorie fac parte turbinele formate dintr-o succesiune de

trepte cu reacţiune. În afară de forma specifică a paletelor mobile, turbinele cu
trepte de presiune cu reacţiune se deosebesc de turbinele cu trepte de presiune cu
acţiune prin construcţia rotorului. Astfel, la treptele cu acţiune paletele mobile pot
fi montate pe discuri rotorice, la care presiunile au aceeaşi valoare pe cele două
feţe ale acestora, întrucât în paletele mobile nu se produce destindere. Ca urmare,
pe discurile rotorice ale treptelor cu acţiune nu apar forţe axiale care să împingă
rotorul. În cazul turbinelor cu trepte cu reacţiune nu mai pot fi utilizate discuri
rotorice, deoarece ar apare forţe axiale mari, produse de presiunile diferite de pe
feţele acestora, ca urmare a destinderii fluidului de lucru şi în paletele mobile.
Aceste forţe axiale s-ar cumula de la un disc la altul, ducând la o rezultantă foarte
mare, îndreptată în sensul de curgere al fluidului, care ar fi practic imposibil de
preluat de un lagăr axial de dimensiuni acceptabile.
Ca urmare, rotorul turbinelor cu trepte de presiune cu reacţiune este
conceput, de regulă, sub forma unui tambur pe care sunt fixate toate reţelele de
palete mobile. Atunci când se aplică soluţii de compensare a forţelor axiale între
corpurile de turbină cu sensuri diferite de circulaţie, se utilizează şi discuri
rotorice, dar foarte puţin dezvoltate.

Chiar în cazul construcţiei cu tambur rotoric, forţele axiale exercitate de

fluidul de lucru asupra întregului rotor sunt destul de mari, ca urmare, de regulă,
turbinele cu trepte cu reacţiune dispun şi de un aşa-numit disc de echilibrare.
33 Procese în turbine cu abur şi gaze

Acesta este montat la capătul de înaltă presiune al turbinei, iar pe feţele laterale
ale acestuia se realizează presiuni diferite, astfel încât să apară o forţă axială
îndreptată în sens invers sensului de curgere prin turbină, forţă care va echilibra
rezultanta forţelor axiale dezvoltate asupra rotorului.

Turbinele cu trepte de presiune cu reacţiune dispun de regulă şi de o

treaptă de reglare de tipul unei roţi Curtis sau roţi Laval.

x
Fig.2.6

În Fig. 2.6., prin secţiunea axială, secţiunea cilindrică la diametrul mediu al

profilelor şi variaţia parametrilor de-a lungul turbinei, este reprezentată o turbină
cu trepte de presiune cu reacţiune cu treaptă de reglare şi disc de echilibrare.
Arborele 1 se continuă cu tamburul rotoric 2, pe care sunt montate reţelele
de palete mobile cu reacţiune 3. În faţa fiecărei reţele de palete mobile sunt fixate
în carcasa 4, reţelele de ajutaje 5. La capătul de intrare al fluidului de lucru în
turbină este prevăzută treapta de reglare 6, de tipul unei roţi Curtis cu două trepte
de viteză. În faţa discului treptei de reglare este montat discul de echilibrare 7,
prevăzut la periferie cu o etanşare labirintică 8, care permite realizarea în faţa
acestuia a unei presiuni pe  pr şi deci crearea unei forţe axiale de echilibrare
îndreptată în sens invers sensului de circulaţie.
Intrarea în turbină se face prin 2 ... 6 racorduri de admisie 9, fiecare dintre
acestea fiind controlat de către un ventil de reglare. După ultima treaptă de
presiune fluidul ajunge în canalul colector de evacuare 10, de unde printr-un
racord de evacuare părăseşte turbina.
La capetele turbinei sunt prevăzute etanşări labirintice 11, care reduc
pierderile de fluid printre arborele şi carcasa turbinei. În figură nu sunt
reprezentate lagărele turbinei, care sunt amplasate în afara carcasei turbinei.
Prin reprezentarea variaţiei presiunii şi vitezei absolute de-a lungul
turbinei, care apare în Fig.2.6., se poate observa succesiunea unor procese
 Procese în turbine cu abur şi gaze 34

specifice treptelor cu reacţiune, în care destinderea are loc atât în ajutaje cât şi în
paletele mobile.

Treptele cu reacţiune impun neaparat admisie totală, iar trecerea de la

admisia parţială a treptei de reglare la admisia totală a primei trepte de presiune
se face ca în cazul turbinelor cu trepte de presiune cu acţiune, printr-un spaţiu
axial relativ mare între aceste trepte şi printr-o reducere de diametru mediu al
profilelor.

Turbinele cu trepte de presiune cu reacţiune realizează randamente

interioare mai bune decât turbinele cu trepte de presiune cu acţiune. Aceasta,
întrucât într-o treaptă cu reacţiune, datorită repartizării unei părţi din căderea
adiabatică şi pe paletele mobile, vitezele de circulaţie se micşorează, reducându-
se astfel şi pierderile gazodinamice. În plus, datorită variaţiei presiunii în paletele
mobile ale treptelor cu reacţiune, se produce o umplere mult mai bună a canalelor
dintre acestea, fără desprinderi de pereţii paletelor şi fără vârtejuri generatoare de
pierderi de energie.

O treaptă de turbină cu reacţiune, de un anumit diametru, poate prelucra o

cădere adiabatică mai mică decât o treaptă de turbină cu acţiune de acelaşi
diametru. Ca urmare, o turbină cu trepte de presiune cu reacţiune va avea un
număr de trepte mai mare decât o turbină cu trepte de presiune cu acţiune, fiind
deci mai complicată tehnologic şi mai scumpă.

La proiectarea turbinelor de puteri mari, care vor avea un număr mare de

trepte, se face de regulă un compromis între criteriul randamentului şi cel al
complexităţii tehnologice. În acest sens, primele trepte ale turbinei se adoptă cu
acţiune, iar ultimele cu reacţiune, gradul de reacţiune crescând treptat până la
ultima treaptă. În felul acesta rezultă aşa-numitele turbine cu trepte de presiune
mixte, care dispun de un număr de trepte mediu şi realizează randamente
acceptabile.

2.2.5. Turbine radiale

2.2.5.1. Turbina centripetă cu o singură treaptă

Acest tip de turbină se utilizează în special ca turbină cu gaze de puteri

mici şi turaţii ridicate, pentru utilizări auxiliare sau în componenţa
turbosuflantelor de supraalimentare a motoarelor cu ardere internă cu piston.
35 Procese în turbine cu abur şi gaze

Fig.2.7.a

Fig.2.7.b

În Fig.2.7.a. este reprezentată o turbină radial centripetă, iar în Fig.2.7.b. este

reprezentată o turbină radial-axială centripetă, notaţiile având aceeaşi semnificaţie
pentru ambele variante. Astfel, în ambele cazuri arborele 1 este prevăzut la capăt
cu un disc de care sunt prinse paletele mobile 2, radiale, respectiv radial-axiale.
Reţeaua de ajutaje 3, are formă cilindrică şi înconjoară reţeaua de palete mobile.
Intrarea fluidului de lucru în ajutaje se face prin canalul de distribuţie toroidal 4,
prevăzut cu un racord de intrare lateral. Ieşirea fluidului din turbină se face prin
racordul de evacuare axial 5. Turbina este prevăzută şi cu etanşări labirintice 6,
pentru controlarea pierderilor de fluid prin jocurile dintre rotor şi stator. În
secţiunile plane prin ajutaje şi paletele mobile se observă formele acestora,
diferite funcţie de tipul circulaţiei fluidului, radială sau radial-axială.

Turbinele cu circulaţie centripetă radială sau radial-axială sunt totdeauna cu

reacţiune, întrucât este necesară o diferenţă de presiune între intrarea şi ieşirea
din paletele mobile care să învingă forţele centrifuge exercitate asupra fluidului de
lucru.

Turbina centripetă cu o singură treaptă, în cele două variante, poate

prelucra căderi adiabatice şi debite relativ mici, fiind, deci, turbină de puteri mici.
Realizează însă randamente interioare superioare turbinelor axiale de aceeaşi
putere.

2.2.5.2.Turbina radială cu două rotoare Ljungström

 Procese în turbine cu abur şi gaze 36

Turbina Ljungström, prezentată în Fig.2.8., este o turbină cu circulaţie

radială centrifugă multierajată, care funcţionează cu abur, dispunând de două
rotoare identice 1 şi 1’, care se rotesc în sensuri opuse, antrenând fiecare câte un
generator electric.

1’

Fig.2.8

Rotoarele sunt constituite din două discuri montate faţă în faţă pe capetele în
consolă ale celor doi arbori.
Pe feţele discurilor sunt montate, alternativ, reţele concentrice de palete cu
reacţiune 2, astfel încât paletele de pe un disc se întrepătrund cu paletele de pe
celălalt disc.
Aburul este condus prin conductele 3, ajunge în camerele de distribuţie 4,
iar de aici, prin canalele 5, pătrunde în spaţiul central dintre cele două discuri.
Sub acţiunea diferenţei de presiune aburul curge radial centrifug, destinzându-se
treptat în fiecare reţea de palete. Se poate constata că turbina nu dispune de
ajutaje propriuzise, fiecare reţea de palete mobile de pe un disc îndeplinind şi rol
de ajutaje pentru reţeaua de palete mobile următoare, de pe celălalt disc.
După ieşirea din ultima reţea de palete, aburul este colectat în canalul
toroidal de evecuare 6, prevăzut cu racordul de evacuare 7. Separarea spaţiilor cu
diferite presiuni, la nivelul jocurilor dintre rotor şi stator, se face prin etanşările
labirintice 8 şi 9.
Turbinele Ljungström au avantajul unei compactităţi foarte mari, în sensul
unei lungimi mici pentru un număr mare de trepte. Nu se pot însă construi pentru
37 Procese în turbine cu abur şi gaze

puteri prea mari, întrucât ar creşte debitul de fluid necesar, ducând la creşterea
lungimii paletelor. Odată cu creşterea lungimii paletelor apar probleme complicate
de fixare rigidă a acstora în consolă pe discuri, astfel încât acestea să reziste la
forţele centrifuge cu valori mari.
Un dezavantaj important al turbinelor Ljungström este cel al tehnologiei
complicate de montaj. Datorită alternării paletelor de pe cele două discuri, cele
două rotoare trebuie mai întâi centrate în afara lagărelor, apoi apropiate pentru
întrepătrunderea paletelor de pe cele două discuri şi numai după aceea coborâte
în această poziţie pe lagăre.
În construcţia modernă de turbine cu abur, turbinele Ljungström nu mai
prezintă un mare interes.