1.

Clasificarea sistemelor de hidrocarburi dupa sistemul de fluide continute

Clasificarea hidrocarburilor
1. H lichide (HL) – din aceasta categ fac parte:
1.1 titeiurile,
1.2 hgl (h gazoase lichide) sau gazele naturale lichide (GNL) in aceasta subgrupa
intra:
1.2.1 Condensatul
1.2.2 Gazolina: -nestabilizata la p0, t0
- stabilizata
1.2.3 GPL-urile
2. H gazoase sau gaze naturale (G N)
2.1 din zac de gaze sau de titei
2,.1.1 gazele neasociate cu h lichide
2.1.2 gazele associate cu h lichide de tip petrol sau condesat
2.1.3 gazele dizolvate (sau iesite din solutie)
2.1.4 gazele injectate
2.2. Gazele de rafinarie (GR) : bogate sau sarace
2.3. Gazele de piroliza (GP)
2.2. Gazele de rafinarie provin din diferite procese de prelucrare a titeiului si a fractiilor sale,
deoarece in societatile de productie nu se realiz o stabiliz neta a titeiului acestea mai contin
in unele cazuri 1-2% propan-butan, fractii ce se pot recupera in instalatiile de distilare
atmosferica a tit din rafinarii. Recuperarea componentilor C3+ si a Hidrog din gazelle de
rafinarie se poate realiza prin procedee la temp joase pe site molec sau prin procedee de
separare pe membrane

2.3. GP rezulta in urma cracarii cu abur la temp de 700-800 C si la presiuni joase fiind
amestecuri complexe de hydrogen, hidrocaburi saturate, olefile, diolefile, si fractii lichide
puternic nesaturate si aromatice.
2. Consideratii generale asupra hidrocarburilor gazoase; Gazele naturale si gazele naturale lichefiate
Gaze naturale si gaze naturale lichefiate constituite in preponderenta din metan si in
proportii scazute din etan, propan etc. reprezinta combustibilii cei mai curati. Productia mondiala de
gaze naturale depaseste aprox 2 trilioane m3 pe an, reprezentand aprox 40 % din totalul produselor
petroliere energetice, rezervele mondiale de gaze naturale (din zac conventionale) sunt in jur de 200
trilioane m3, reprezentand aprox 42 % din rez mondiale de energie petroliera. Exportul de gaze
naturale (din tarile mari producatoare) pe distante mari cat si necesitatea acoperirii varfurilor de
consum pet imp de iarna au condus la realizarea a numeroase statii de lichefiere, la punerea la pnct
a rezervoarelor pt depozitare si inmagazinare, precum si la construirea unor vase special pt
transport.
Hidroc C1-C4 saturate si nesaturate aflate in stare gazoasa in cond norm de p si t, pot fi
lichefiate prin scaderea temp si/sau cresterea presiunii, aceste hidroc se obtin din:
-zac de gaze naturale
-Zac de titei, rezultand gaze associate
-Prin prelucrarea titeiurilor si a fractiilor petroliere (GR)
Prin lichefiere volumul ocupat de diferite hc se reduce fata de vol ocupat in cond standard de aprox:
- 630 de ori pt metan- 485 pt etilena- 316 ori pt propan, Consumul de energie la pomparea prin
conducta a hc lichefiate este de aprox 10 x mai mic decat cel corespunzator unei cantit echivalente
de hc in stare gazoasa.
In categoria HGL-urilor sunt incluse si GPL comericializat pentru ars in sectorul casnic si
industrial. GPL contine in principal propan si butan, prop mici de hc mai usoare si/sau mai grele si
prop reduse de compusi cu sulf. Conform ISO 8973/98, se comercializeaza un singur tip de GPL,
numit aragaz.
ISO 8973/98 reglementeaza cond de calitate pt aragazul ce se comercializeaza si care contine in
majoritate butan. Pt gazelle comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune exista prescriptii
tehnice ISCIR, inclusiv pt amestecurile continand hc C1-C4 care sunt incadrate in mai multe categ,
fuctie de presiunea de vapori si masa volumica, astfel:
- Amestec tip A – pres de vap <= 11 bar la 70 C si masa volumica >= la 50 C
- Amestec tip A0 – pres vap <= 16 bar la 70 C si masa vol >= 0.485 kg/l la 50 C
Amestecurile A si A0, in comert, sunt denumite current butan.
- Amestec tip B pres vap <= 26 bar la 70 C si masa vol>=0.450 kg/l la 50 C
- Amestec de tip C <= 70 bar la 70 C
Amestecurile de hc B si C sunt den commercial propan.
Compoz GL se ppoate det prin:
- Cromatografia de gaze pe baza elutiei
- Prin met adsorbtiei
- Prin distilare fractionate
- Prin modelele spectrometriei de masa in infrarosu si ultraviolet
In cazurile in care GPL sunt destinate uzului caznic, este de dorit sa nu contina hc nesaturate pt a
evita depunerile sis a fie odorizate cu un agent puternic mirositor care sa indice distinct prezenta
gazelor in atmosfera pana la concentratii sun o cincime din limita inferioara de explozie.
Conditia de odorizare este satisfacuta daca pt 1 m3 GL se folosesc - 12 g de etilmercaptan
sau tiofen sau 16,7 g de amilmercaptan.
Sub5. Umiditatea gazelor naturale şi a condensatului
b)Aparate de masura a umiditatii gazelor
Aparat utilizat pentru masurarea umidităţii gazelor prin absorbţie
compus din 3 vase de absorbţie 1, 2 şi 3 înseriate prin tuburi flexibile
vasul 3 este un vas de control -debitul de gaze este măsurat cu contorul 4
-se sulfă gazul de analizat în aparat pentru înlocuirea aerului şi a apei, se cântăresc vasele 1, 2
şi 3 la o balanţă analitică -se trece gazul de analizat cu debit constatn după care se cântăresc
din nou vasele de absorbţie
Us = (m2-m1)/V0·p0
m1 - masa iniţială a vaselor
m2 –masa finală a gazelor
Vo – volumul de gaz umed trecut prin aparat
-cresterea vasului 3 inidica epuizarea
substantelor din vasele 1 si 2

Aparate de masura: Higrometru portabil

CERMAX, Higrometrul de rezistenta
CERMET II, Higrometrul DEWMET
Metoda Dinu – Grigore
Metoda coreleaza continului de vapori de apa in gazele naturale, funcite de compozitia
sistemului de gaze hidrocarburi, prezenta gazelor nehidrocarburi, salinitatea, presiunea de staturarie a
vaporilor de apa in gaze pentru diferite presiuni si temperature de lucru.
𝑈𝑎 = (𝑈𝑎𝐻 ∙ 𝑦𝐻 + 𝑈𝑎𝐶𝑂2 ∙ 𝑦𝐶𝑂2 + 𝑈𝑎𝐻2𝑆 ∙ 𝑦𝐻2𝑆 ) ∙ 𝑓𝑠𝑎𝑙
- Ua este umiditatea absoluta a amestecului de gaze nehidrocarburi si vap de apa ;
- UaH , continului de vapori de apa din hidrocarburi gazoase (kg vaporiapa/m3s gaze umede);
- UaCO2 UaH2S continutul de vapori de apa din dioxidul de carbon si hidrogenul sulfurat;
- yh, yCO2, yH2S fractia molara a gazelor hidroc, co2 si h2s;
- fsal factorul de corectie al salinitati.
𝐷
𝑈𝑎𝐻 = ∙ 𝐺 ; → 𝑝 = 𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑖𝑐𝑎 𝑎 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑃𝑎
𝑝
𝑡
9.81 ∙ 𝑝𝑠 ∙ 𝑀𝑎
𝐷 = 𝑝𝐻2𝑂 ∙ 𝑎𝑔 ;
𝑍𝑆 ∙ 𝑅 ∙ 𝑇𝑠

3083.87
𝐺 = 10− 1.8∙𝑇
+6.6945

- ptH2O, ps - pres de saturatie a vap de apa, pres standard – Pa

- Ma – masa molara a apei – kg/kmol
- R – constanta univ a gazelor – J/kmol
- ZSag – factorul de neidealitate al gazelor umede ptr conditiile standard
- Ts, T – temp in conditii stare, in conditii standard – K
𝑡 𝑡
𝑎𝑔 𝑝𝑠 − 𝑝𝐻2𝑂 𝑔 𝑝𝐻2𝑂
𝑍𝑆 = ∙ 𝑍𝑆 + ∙ 𝑍𝑆𝑎 ;
𝑝𝑠 𝑝𝑠
𝑈𝑎 𝑎𝑝𝑎 𝑠𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎
𝑓𝑠𝑎𝑙 =
𝑈𝑎 𝑎𝑝𝑎 𝑝𝑢𝑟𝑎
6. Studiul metodelor de exploatare a zacamintelor de gaze cu condensat:
Exploatarea unui zacamant de gaze cu condensat prin metoda echilibrului
de faza.
Pentru un zacamant de gaze cu condensat fara acvifer activ, explatat pe seama
destinderii elastice a zonei productive, prin scaderea presiunii medii de zacamant, in timpul
exploatarii, saturatia in condens atinge valori de circa 10 %, cu mult mai mici decat saturatia
minima. Pentru asigurarea mobilitatii acestuia se considera ca din zacamant se produc numai
gaze bogate, desi in decursul exploatarii, saturatia in condens depusa in mediul poroziv
variaza.
Pentru proiectarea exploatarii acestor zacamine se foloseste urm algoritm:
1) Se determina compozitia initiala a sistemului Ni, pentru cei n componenti la
presiunea si temperatura initiala de zacamant.
2) Pana cand presiunea medie din zacamant in timpul exploatarii atinge valoarea
presiunii de inceput de condensare, exploatarea se efectueaza ca pentru un
zacamant normal de gaze.
3) Se impune o presiune pn egala cu presiunea initiala de zacamant, mai mica
decat presiunea de inceput de condensare pic si considerant procesul izoterm se
determina numarul total de moli de gaze Ng si numarul total de moli de lichid
Nl, corespunzator fractiilor molare de participare in amestec pentru faza
gazoasa Yi, respectiv pentru faza lichida Xi, pentru fiecare faza.
4) Se estimeaza volumul fiecarei faze din zacamant.
5) Se efectueaza extragerea unui volum de gaze la presiunea constanta.
6) Se recalculeaza la presiunea pn, compozitia pe ansamblul sistemului, prin
scaderea numarului de moli echivalent fiecarui component din gazele extrase.
7) Cu urmatoarea compozitie se preocedeaza identint pornind de la pasul 3.
8) Calculele se repeta pana la atingerea presiunii de abandonare a zacamantului.
 Metoda de mentinere a presiunii in zacamintele de gaze cu
condensate printrun regim natural de impingere a apei datorat unui
acvifer activ.
Se intalnsc foarte putine cazuri de zacaminte de gaze cu condensat exploatate datorita
impingerii naturale a apei. Pentru a putea fi economica, impngerea de apa trebuie sa fie
sufiecient de puternica ca sa mentina presiunea de zacamant destul de mare si sa reduca la
minim depunerile de hidrocarburi condensate in zacamant.
Impunand aceste conditii cheltuielile de energie necesare procesului de reciclare a
gazelor sau celorlalte operatii efectuate pentru mentinerea presiunii de zacamant nu pot fi
justificate. Analizele includ o revedere a conditiilor mediului geologic de zacamant pentru a
aprecia in orice situatie daca regimul natural de impingere al apei de zacamant este apt, inca
din fazele initiale sa tina pana la epuizarea zacamantului. Costul poceselor de deshidratare al
gazelor produse, investiiile facute pentru sondele devenite inundate, eficienta procesului de
deslocuire a apei de gaz si de potentialul sondei, sunt alte consideratii ce trebuie studiate cu
grija.

Metoda de mentinere a presiunii de zacamant prin injectie de apa

Metoda de mentinere a presiunii de zacamant prin injectie de apa este mai rar folosit
din cauza dificultatilor care apar in timpul exploatarii zacamintelor de gaze cu condensat.
Procesul pare foarte atractiv din cauza ca raportul intre mobilitatea apei si a gazelor fiind
foarte mic, se sconteaza o deslocurie eficienta a gazelor de catre apa. Eficienta procesului
depinde nu numai de eficienta dislocuirii in zona inundata ci mai ales de eficienta inundarii,
atunci ajungem la concluzia ca decizia de aplicare a unui astfel de proces trebuie analizata cu
deosebita atentie.
Desi eficienta deslocuirii in zona inundata poate atunge valori de 80-90%, eficienta pe
intreg procesul poate fi de numai 50% intrucat factorul de inundare datorat influentei
sondelor si a neuniformitatii in special pe verticala a zacamantului, poate fi de 55..65%.
Astfel, jumatate din rezerva va ramane in zacamant de unde rezulta ca procedeul de
mentinere a presiunii zacamantului prin injectie de apa este unul nefavorabil. In plus apar
niste dificultati de exploatare ca urmare a inundarii premature a sondelor:
1) Formarea pernelor de apa la nivelul perforaturilor datorita acumularii acesteia;
2) Ineficienta procesului gaz-lift, pentru sondele care produc cu procent mare de
impuritati;
3) Formarea criohidratilor;
4) Dificultati provocate de blocarea formatiunii productive datorita fenomenului de
umflare;
5) Reducere indicelui de productivitate datorat curgerilor bifazice.
7 .Metoda exploatării zăcământului de gaze cu condensat prin
reciclarea gazelor sărace
A.Calculul perfomanţelor zăcământului de gaze cu condensat în urma reciclării
gazelor
- metodele de evaluare a performanţelor a exploatării zăcămintelor de gaze cu condensat prin
reciclarea gazelor sărace se împart în două categorii:
a. studii de fezabilitate
b. studii de design, de detaliu şi de evaluarea procesului;
- este aleasă metoda în funcţie de canitatea şi calitatea datelor diponibile şi în funcţie de
scopul proiectului elaborat
- studiile de fezabilitate se realizează pe baza unui model simplificat care să permită o
evaluare rapidă şi cu costuri reduse a valorilor aproximative a gazelor reciclate;
- dacă studiile desfăşurate demonstrează că proiectul este fezabil, se execută studii de detaliu
în condiţii cât mai apropiate de real, în vederea estimării cât mai exacte a performanţelor
zăcământului în etapele imediat următoare şi pt. designul celei mai avantajoase distribuirii a
sondelor de injecţie şi producţie;
B. Eficienţa reciclării gazelor sărace
- definită ca raportul dintre cantitatea de hidrocarburi umede recuperate şi cantitatea totală a acestora
existente în zăcământ pt. un anumit procent de gaze sărare reciclate;
- depinde de mai mulţi factori:
a. eficienţa de inundare pe suprafaţă - raportul între suprafaţa acoperită de gazele sărace injectate
şi suprafaţa totală a zăcământului ; depinde de ritmul de exploatare a zăcământului. Pt. efectuarea
studiilor de detaliu este necesară cunoaşterea caracteristicilor mediului solid şi fliud.
b. eficienţa de inundare volumică – raportul intre volumul de pori inundat de gazele sărace şi
volumul total de pori; se aplică în cazul speciale de zăcăminte uniforme cu aceeaşi grosime,
porozitate, saturaţie şi permeabilitate pe toată suprafaţă;
c. eficienţa de invazie pe verticală – depinde de distribuţia permeabilităţii
d. eficienţa de dezlocuire – volumul de hidrocarburi umede dislocate de gazele sărace dintr-o unitate
de volum de pori de la începutul procesului; eficienţă de 100% deasupra punctului de condensare.
D. Datele necesare pentru executarea studiilor de reciclare a gazelor
a . date geologice – hărţi şi secţiuni de grosime efectivă, hartă structurală de delimitare a acoperişului
şi culcuşului stratului şi a limitei de contact gaze-apă încă de la etapa iniţială a studiului, date privind
litologia şi caracrteristicile stratului asupra existenţei fisurilor, fracturilor şi cavernelor;
b. date fizice asupra mediului solid – hărţi cu izobare, izosaturaţii în apă interstiţială, izoperme ca şi
hărţi cu capacitatea hidraulică şi/sau valori ale eficienţei de inundare volumică;
c. date privind mediul fluid (produs şi/sau injectat ): compoziţia fluidelor, presiunea de început de
condensare, variaţia cu presiunea a parametrilor, factorul de volum al gazelor, factorul de neidealitate,
vâscozitatea dinamică a gazelor, conţinutul de condensat, densitatea lichidului sau a gazelor funcţie de
presiune;
d. rezervele iniţiale de hidrocarburi pt. gaze şi condensat;
e. istoricul de variaţie a presiunilor calculate ponderat volumetric sau hărţi cu izobare la diferite etape;
f. date de producţie privind condensatul, gazele şi apa;
g. variante de prevedere ale producţiei pe viitor;
h. variante de prevedere a injecţiei în zăcământ pe viitor;
i. date de productivitate şi injectivitate a sondelor;
j. date de cercetare a sondelor.
Subiectul 8 Tipuri de instalaţii utilizate pt exploatarea
zăcămintelor de gaze cu condensat
I.a)Separarea condensatului prin scăderea presiunii fără răcire
b).Separarea condensatului prin scăderea presiunii cu răcire

Gazele din sonda 1 sunt racite cu apa in schimbatoru de caldura 2 pana la 20℃, apoi sunt
destinate in separatoru 3.Din 3,gazele sunt dirijate prin schimb.de caldura 4,5 si racite pana la
-20℃ si reintroduse in conducta de condensat spre acumulatoru 6,in care temp.se mantine
intre -20 si -7℃.Din 6,gazele uscate,reci, sunt trecute prin schimbatoru de cald. 4, si apoi
comprimate in statia de compresoare 7 si injectate in soonda 9. Dupa ce au fost trecute din
separatoru 6, sunt trecute prin sch.de cad.10 in separatoru11,din care poate fi depozitat in
rezervoru13, dupa ce a fost supus procesului de stabilizare in coloana12. Racirea
schimbatoarelor 5,10 se face cu o ins.14cu amoniac sau propan lichid.
II.a)Separarea condensatului prin absorbţie în contracurent

Gazele de la sonda1,sunt trecute prin racitoru 2 in separatoru 3.Condensatu separat in 3 este

trecut in separatoru4 la o pres mai mica decat in 3.Vaporii din separatoru 4 sunt dirijati in
absorberu de joasa pres.6.Condensatu din 4 este trecut in col.de vaporiz.7 drept reflux.Gazele
din separatorul3 intra in absorberu de inalta pres.5 pe care-l parcurge de jos in sus.In
contracurect se deplaseaza absorbantul care este efectuat de la partea inferioara in rezervoru
de destindere 11.Gazele dirijate in 11 sunt introduse in col.de absortie de joasa
pres.6.Absorbantul din rezervorul de destindere11impreuna cu absorbantul din col de absortie
de joasa pres.este introdus in col.de vaporizare7dupa ce atrecut prin schimb.de
cald.12.Condensatul este dirijat prin col.de vaporizare7,in condensatoru13,apoi in colectoru
de reflux14si rezervoru15.Din 15, condensatu este trecut prin col.de stabilizare 16 si apoi
depozitat in rezervoru17.
b) Separarea condensatului prin absorbţie în echicurent

Gazele si absorbantul trec succesiv prin trei col.de absortie3,5,7.Dupa fiecare col.de
abs.,gazele si absorbantul trec prin separatoarele 4,6,8.Absorbantul prospat regenerat este
introdus mai intai in col7,cu pompa11,apoi in separatoru8,este dirijat catre col5 si din
separatoru6,catre col.de absortie3. Lididul rezultat din separatoarele2,4, este destins in
separatoru9,din care gazele sunt dirijate catre o statie de comprimare pt a fi injectate in
zacamant,iar lichidul condensat +absorbant intra in inst.de desorbtie 10.Absorbantul
regenerat este reintrodus in circuit cu pompa11,iar condensatul este decantat, stabilizat ,
apoidepozitat in rezervorul 12.
15 . Separatoarele de gaze si Incalzitoarele de gaze
Separatoarele de gaze sunt recipienti metalici in care se separa faza gazoasa de
una sau doua faze lichide si de faza solida ( impuritatile mecanice ).
Separarea se poate face sub actiunea gravitatiei, sub actiunea fortelor centrifuge sau
sub actiunea combinata a gravitatiei si a fortelor centrifuge. Procesul de separare poate fi
favorizat de schimbarea directiei curentului de gaz, de filtrarea amestecului sau de contactul
picaturilor lichide cu o suprafata libera de lichid.
Dupa principiul de lucru, separatoarele pot fi : Gravitationale, inertiale sau
mixte.Dupa forma geometrica separatoarele pot fi sferice si cilindrice. Dupa pozitia de lucru
cele cilindrice pot fi verticale sau orizontale.
Dupa numarul de faze separate separatoarele pot fi bifazice sau trifazice.
Stabilireaa numarului de separatoare la o sonda sau grup se face pe baza unui calcul
hidrodinamic.Pentru ca cele mai utilizate separatoare in industria extractiva de gaze sunt
separatoarele cilindrice, se va prezenta calculul pentru acest tip de separator.
Calculul hidrodinamic al separatorului cilindric vertical
Considerand o picatura de apa de forma sferica avand diametrul d, viteza de cadere
prin curentul de gaz va fi data de relatia lui Stokes

𝒈 ∙ 𝒅𝟐 ∙ (𝝆𝒍 − 𝝆𝒈 )
𝒘𝒍 =
𝟏𝟖 ∙ 𝒗𝒈 ∙ 𝝆𝒈 ∙ 𝝋

In care g este acceleratia gravitationala, 𝜌𝑙 𝑠𝑖 𝜌𝑔 sunt masele specifice ale lichidului

si respectiv a gazelui, Vg este vascozitatea cinematica a gazului.
Viteza gazului in separator este :
𝑞 ∙ 4 ∙ 𝑝0 ∙ 𝑍 ∙ 𝑇
𝑤𝑔 =
𝜋 ∙ 𝐷2 ∙ 𝑘 ∙ 𝑝 ∙ 𝑇𝑜

Separatoarele se dimensioneaza pe clase de presiuni ( 8 bar, 16 bar, 24 bar, 32 bar,

40 bar, 70 bar ) avand diferite diametre si grosimi de perete. Dupa ce se alege separatorul
corespunzator clasei de presiune acoperitoare si diametrul D al separatorului se calculeaza
capacitatea de separare q. Numarul de separare ce se vor conecta in paralel este dat de relatia
:
𝑄
𝑛𝑠 =
𝑞
Unde Q este debitul de gaze ce urmeaza sa fie supus separarii. Daca 𝑛𝑠 este fractionar, se va
rotunji la numarul intreg consecutiv.
 Incalzitoarele de gaze

Pentru a se mentine temperatura gazelor la o valoare mai mare decat temperatura de

formare a criohidratilor, in unele cazuri este necesara incalzirea gazelor in special dupa
laminarea gazelor prin duze. Pentru incalzirea gazelor se pot folosi mai multe tipuri de
incalzitoare ca :
- incalzitorul indirect cu baie de apa
- incalzitorul indirect de tip generator de abur
- incalzitorul tip gaz metan
Acesta din urma este tot mai utilizat in ultimul timp din cauza avantajelor pe care le
prezinta fata de primele doua incalzitoare si anume :
- siguranta in functionare , usor de urmarit in timpul functionarii,randamente
sporite avand pierderi mici de caldura, se poate alimenta din conducta pe care o
incalzeste si are o constructie compacta.
9. Masurarea debitului de gaze: Mijloace de masurare; Traductoarele
directe de debit.
Mijloace de masurare:
1) Contor cu turbina: compus dintr-un segment de conducta cilindrica in sectiunea
careia se roteste o turbina, elice. Viteza de rotatie a turbinei este proportionala cu
viteza (debitul) fluidului care trece prin segmentul de conducta. Se folosete pentru
constructii specifice pentru abur si gaze. Presiuni de lucru max 200bar.
Temperaturi de lucru -250o C... + 250o C. Plaja de masurare pana la 280.000 m3/h.
Precizie ±1%.
2) Tub pitot-Prandtl: are o plaja de masurare de pana la 30 m/s. Precizie de ± 5%
la utilizare normala si ±1,5% cu precautii de folosire. Raportul Qmax/Qmin este
de 4:1. Semnal de iesire: radacina patrata.
3) Contor turbionar. Sinonim Vortex: bazat pe detectarea turbioanelor create prin
montarea in calea fluxului de fluid a unui corp (obstacol) de forma si constructie
speciala.Intre anumite numere Re, frecventa de desprindere a turbioanleor formate
in avalul corpului montat in calea fluidului este proportionala cu viteza fluidului.
Prin masurarea frecventei cu un senzor adecvat se obtine viteza si respectiv
debitul. Presiuni de lucru : 100bar. Temp de lucru: 180oC. Plaja de masurare pana
la 280000m3/h. Precizie min ±1%. Raportul Qmax/Qmin variaza intre 8:1...15:1.
4) Ajutaj: dispozitiv pentru reducerea locala a sectiunii de curgere a unei conducte
sub presiune, care consta dintr-o intrare conica racordata la o portiune cilindrica,
numita generic strangulare, montat coaxial cu conducta. Presiuni de lucru: 100bar
determinate de traductor.
5) Ajutaj Venturi: dispozitiv montat coaxial cu conducta constant intr-o intrare
convergenta standardizata, racordata la o parte cilindrica, numita strangulare si la
o portiune conica de iesire, numita divergent.
6) Tub Venturi: dispozitiv montat coaxial cu conducta, consta intr-o intrare
convergenta standardizata, racordata la o parte cilindrica numita strangulare si la o
portiune conica de iesire numita divergent.Presiune de lucru: deteminata de
traductor. Temp de lucru: determinate de traductor. Plaja de masurare 35...170.000
m3/h, determinata de marimea conductei.
7) Diafragma: dispozitiv ce consta dintr-o placa subtire prevazuta cu un orificiu,
montat coaxial cu conducta care poate fi:
a. circular: diafragma la carei orificiu este circular si situat coaxial cu conducta;
b. segment: diafragma al carei orificiu este prelucrat dupa un segment de cerc.
Presiuni de lucru: pana la 500bar, det de traductor. Temp de lucru: -30...+120.
Plaja de masurare pana la 230.000m3/h, det de marimea conductei in functie de
nr Re. Precizie ±1% din Qmax inclusiv traductorul. Raportul Qmax/Qmin
este 4:1.
8) Contor ultrasonic de faza: contor prevazut cu 2 traductoare piezoelectrice plasate
pe o conducta in pozitii diametral opuse, pe o linie inclinata cu un unghi fata de
axa conductei(curgerii). Traductoarele sunt pe rand emitator si receptor de unde
sonore. Timpii de propagare se modifica sub actiunea fluidului in curgere.
Diferenta de faza intre impulsurile receptionate intr-un sens si celalalt sens este
proportionala cu viteza medie (debitul) a fluidului. Presiuni de lucru: 70 bar si
peste. Temp: -180..+260. Viteza fluidului max 12m/s. Precizie ±1% la Q si 5% la
Qmax, depinde de precizia instalatiei etalon cu care se face verificarea. Interval de
masurare -12 m/s...12 m/s. Are semnal analogic sau digital.
 Traductoarele directe de debit constau dintr-o camera de masurare, calibrata volumic
sau masic, care este umpluta si golita succesiv de gazul in miscare. Totalizarea numarului de
umpleri si goliri intr-un interval de timp consituie o masura a debitului sau o masura a
cantitatii de fluid. Traductoarele de debit, in functie de modul de evacuare al fluidului pot fi :
- traductoare cu evacuare discontinua sau cvasicontinua, desitante masurarii
debitului mediu;
- traductoare cu evacuare continua, destinate masurarii debitului instantaneu.
Traductoarele din prima categorie sunt foarte rar utilizate in medii industriale, ele
fiind folosite pentru etalinare a tuturor celorlalte tipuri de traductoare de debit.
Traductoarele din categoria a 2 a sunt de 2 feluri: cu camera de masurare fixa sau
camera de masurare mobila. Cele cu camera fixa sunt mai des utilizate in practica industriala.
Traductoarele directe pentru masurarea debitului de gaz au in general o arie de
raspnadire redusa datorita posibilitatilor limitate de compensare a influentei principalilor
factori pertubartori, generatori de eroare: presiunea, temperatura si umiditatea gazului. Unii
specialisti includ in categoria traductoarelor directe si traductoarele de viteza, care contin in
centrul sectiunii de curgere un rotor ce se roteste, teoretic fara frecare, cu viteza proportionala
cu viteza medie a fluxului de fluid. Dintre toate traductoarele de viteza cele mai folosite in
masurarea debitului de gaze sunt ceel cu turbina axiala sau tangentiala.
10.Statii de compresoare:
• a)alcatuirea statii de comprimare:
Statia de compresoare este o inst.complexa care modif.param.de stare ai g.comprimate
fol.en.mecanica.Aceste statii se monteaza:
-in campurile de gaze pt compensarea pierderilor energetice datorate declinului nat.al
exploatarii zacamintelor de gaze;
-in campurile petrolifere unde se aplica exploatarea petrolului prin eruptie artificiala in
proc.de comprimare a gazelor;
-la sondele de titei aflate in exploatare prin pompaj de adancime pt aspiratia gazelor asociate
din col.sondelor;
-pe conductele transport gaze,pt compensarea pierderilor de pres, datorat transportului
gazelor la distante mari
-pt inmagazinarea gazelor in depozite subterane
-pt alte scopuri ind.(prelucrare gaze,petrochimie)

Statia de compresoare

-Qa=debit de gaze aspirat de statie (Nm3/zi)

-Qr=debit de gaze refulate(Nm3/zi)
-pa-pres.gaze de aspiratie (bar)
-pr- pres gaze de refulare
-Ta,Tr-temp.gaze la aspiratie;/refulare
-Za-factor de compresibilit.al g.in cond.de aspiratie (pa,Ta)
-Zr-factor de compresibilit.al g.in cond.de refulare (pr,Tr)

• Fluxul gazelor in statia de comprimare:

G.aspirate de compresoare parcurc succesiv urmat inst.:
-inst.pt epurarea gazelor;
-inst.pt reglarea pres.gazelor in aspiratia compresoarelor;
-inst.pt masurarea debitului de gaze comprimat de statie;
-inst.pt conprimarea gazelor
Inst.pt separarea uleiului antrenat de gaze dupa proc.de conprimare;
-inst.racirea gazelor comprimate
-inst.pt separarea condensatului si a apei
Mai cuprind urmat.statii auxiliare:-inst.de ungere a compresoarelor
-inst.de automatizare s control
-inst.de siguranta in caz de avariere si incendiu
-inst.de alimentare cu en el.si combustibil;
-grupul tehnico-socia si servicii
-cai de acces si spatii de intretinere.
b)inst.de epurare a g.nat.:separatoare orizontale si verticale:
Separatoarele verticale sunt caracterizate:
-realiz.controlul de lichid cu un grad de precizie mai mare;
-faciliteaza eliminarea depunerilor solide(argila,saruri,etc)mai usor;
-slaba priza in sol(avantajos pt sondele marine).
Pt o buna funct.se recomanda ca separatoarele sa fie echipate cu inele rasching sau pasla pt
retinerea impuritatilor solide la epuratoare.Se recomanda montarea in baterie a.i.sa permita
scoaterea individuala de sub presiune in vederea evacuarii impuritatilor si inlocuirii paslei
fara ca proc.de comprimare s fie oprit.
Epuratoarele orizontale:
-se pot asambla si monta pe skituri;
-permit o separare mai buna lichid-lichid;
-au preturi mai ridicate.
c)Inst.pt reglarea pres.de aspiratie:
-se realiz.cu aj.regulatoarelor.
𝐷 2 ∗√(𝑝1 −𝑝2 )∗𝑝2
Pt det.nr.de regulatoare se recomanda:𝑄𝑟 =
4,4∗√𝛿𝑟𝑔

Nr de regulatoare se det.:n=D2/d2
Qr este debitul gazelor dupa regulator (Nm3/h);
D-diametrul scaunului regulatorului rezultat din calcul(mm)
d-diametrul scaunului regulatorului aes (mm)
pa,p2-pres.gazelor la intrare si iesire din regulator
𝛿𝑟𝑔 -densit relativa a gazelor fata de aer
n-nr de regualtoare care se monteaza in statie.
Daca este posibil se recomanda alegerea maxim a 2 regulatoare.

d)Inst.de comprimare a debitului de gaze

In statiile de comprimare se fol.cupoanele de masura care au ca element primar ajutajul sau
diafragma ,montate in 2 portiuni rectilinii ale conductei cu aceeasi sectiune si care sa nu
prezinte nici un obstacol si nici o derivatie
Calculul debitului de gaze:
𝑄𝑚 = 𝛼 ∗ 𝜀 ∗ 𝑠 2 ∗ √2 ∗ 𝜌𝑔 ∗ 𝛥𝑝
𝛼=coef de debit
𝜀=coef de detenta
d=diam int al elementului de masura,ajutaj sau diafragma
𝛥𝑝 pres diferentiala
𝑄𝑚 debitu masic al gazelor
11.Compresoarele cu piston:
La alegerea celor mai adecvate compresoare cu piston trebuie să cunoaştem următoarele
elemente:
a) puterea necesară comprimării debitului total de gaze;
b) performanţele şi caracteristicile compresoarelor cu piston care se află în fabricaţie la
diferite firme producătoare (ex Cooper Bessemer; Ajax; Superio; Faur Bucureşti;).
c) gama de cilindrii care pot fi adaptaţi la diferitele infrastructuri de compresoare pentru
obţinerea unor performanţe superioare de comprimare
d) tipul de energie care poate fi folosit la motoarele de antrenare.
Avantajele compresoarelor cu piston:
- presiunea de refulare pr, este cuprinsă între 1 şi 2000 bar;
- puterea W, este cuprinsă între 3 şi 10 000 kW;
- supleţe în funcţionare la variaţia debitului;
- randamente adiabatice importante.
Dezavantajele compresoarelor cu piston:
- necesită fundaţii mari, greutăţi mari ale maşinilor, forţe neechilibrate;
- debite discontinui care generează pulsaţii necesitând butelii antipulsatorii precum şi
calculul acustic al tubulaturii.

Volumul de gaze comprimat pe un cilindru al compresorului cu dublu efect; randamentul

volumic si debitul comprimat
Volumul comprimat de un cilindru cu dublu efect [V]:

Randamentul volumetric:

Debitul orar comprimat de un cilindru, Q [Nm3/h];

L – cursa pistonului [m],

A – aria sectiunii transversale a pistonului [m2],
pa,pr – presiunea de aspiratie si refulare [bar],
Ta, Tr – temperatura absoluta la aspiratie si refulare [K],
r = pa/pr – ratia de comprimare,
E – raportul intre spatiul mort al cilindrului si volumul masurat de pison,
Za, Zr – factorul de neidealitate in conditii de aspiratie si refulare,
Ω – viteza de rotatie a motorului de actionare [rot/min],
k – coeficientul adiabatic mediu al gazelor.

Instalatii pentru separarea uleiului antrant de gaze in timpul procesului de comprimare;

La compresoarele cu cilindrii prevăzuţi cu ungere, o cantitate cât de mică de ulei este
antrenată de fluxul gazelor. De exemplu, la compresorul C280 fabricat de Faur Bucureşti,
consumul de ulei este de 28 l/zi, iar la compresoarele moderne de tip Cooper Bessemer
consumul de ulei este practic nul.
Pentru recuperarea uleiului din gazele comprimate se montează separatoare de ulei pe fiecare
treaptă la refulare care pentru o îmbunătăţire substanţială a procesului de separare (ulei şi alte
depuneri) pe conducta finală de refulare se montează o baterie de separatoare.
Alegerea separatoarelor se face ţinând seama de viteza de curgere a gazului prin separatoare,
viteză care permite depunerea particulelor de ulei. Relaţia folosită pentru dimensionarea
separatorului este de forma:

unde: Qs este debitul de gaze comprimat supus separării [Nm3/zi];

ps - presiunea gazelor din separator, [bar abs];
Ts - temperatura gazelor din separator, [K];
v - viteza gazelor admisă în separator, [m/s].
Cunoscând suprafaţa totală S determinată mai sus, se poate calcula numărul de separatoare de
ulei astfel: n = S/s
Pentru ultima treaptă de comprimare se poate renunţa la montarea individuală a
separatoarelor de ulei şi se poate monta o baterie de separatoare de ulei pe conducta de
refulare a gazelor din staţie.

Statia de pompare necesara circulatia apei de racire

Instalaţia de răcirc a gazelor comprimatc
Gazele comprimate sunt refulate în reţeaua de transport. Condiţia de temperatură este impusă
de izolaţia anticorozivă exterioară a conductelor. La staţiile de compresoare care lucrează în
alte procese industriale decât cele de transport, condiţiile de temperatură pentru refularea
gazelor sunt impuse de procesul respectiv.
La o staţie de compresoare elementele următoare necesită răcire:
- cilindrii compresorului; motorul electric; motorul cu ardere internă cu piston;
schimbătoarele de căldură pentru ulei; schimbătoarele de căldură montate pe treptele de
comprimare; schimbătoarele de căldură montate pe conducta finală de refulare.
Cunoscând temperaturile de intrare şi ieşire a gazului în schimbătoarele de căldură se poate
determina cantitatea totală de căldură pe care trebuie să o preia apa de răcire.
Ştiind că după comprimare gazele vor ieşi cu o temperatură ti care trebuie redusă la o
temperatură t2, cantitatea de căldură Qc se determină cu relaţia:

unde: Qm este debitul masic de gaze, [kg/h];

cp - căldura specifică molară la presiune constantă a gazelor, [kcal/kg °C].
Căldura totală ce va fi preluată de apa de răcire QT e compune din:

unde:
Qcc este căldura preluată de la cilindrii compresor (se determină pe baza datelor furnizate de
fabricantul compresorului), [kcal/h];
Qcm - căldura preluată din răcirea motorului electric, [kcal/h];
Qc - căldura preluată de apa de răcire din schimbătoarele de căldură, [kcal/h];
Qu - căldura preluată din răcitoarele de idei (se determină pe baza datelor furnizate de
producătorul răcitoarelor), [kcal/h];
Cunoscând QT , cantitatea totală de căldură din instalaţie care trebuie preluată de circuitul de
răcire, se poate determina debitul necesar de apă:

unde
ca este căldura specifică a apei [kcal/kg °C]
qa - debitul necesar de apă [kg/h]
unde: t2 - temperatura apei la ieşire din schimbătoarele de căldură (intrare în turn), = 43...45
°C
t1 - temperatura apei la intrare în schimbătoare de căldură (ieşirea din turnul de răcire), =
33...35 °C.
Circuitul de răcire se poate face:
− central (prin intermediul unei staţii centrale de pompe);
− individual (prin pompe individuale aferente agregatului de comprimare).
După modul de răcire a apei avem:
− circuit în sistem deschis (la turnul de răcire);
− circuit în sistem închis (prin răcire cu apă).
La compresoarele acţionate cu motoare termice cu piston, circuitul de răcire al motorului este
independent de circuitul de răcire al gazului.
12. Compresoarele centrifuge
sunt masini hidraulice rotative care transforma energia mecanica in energie hidrodinamica
prin efectul fortei centrifuge.
Parti componente:-rotorul cu pale-este organul de baza in transformarea energiei
-aparatul de conducere-preia gazul refulat de rotor si transforma o parte din energia cinetica
a gazului in energie de presiune
-statorul-care la compresarele monoetajate si la ultimul rotor al celor multietajate ,este
construit ca o carcasa spirala,iar la etajele intermediare ale rotoarelor multietajate are o
constructie speciala cu canele de intoarcere.
Metode de reglare a debitului in cazul compresoarelor centrifuge

-reglarea debitului compresoarelor centrifuge prin reglarea turatiei

-reglarea debitului compresoarelor centrifuge prin strangularea aspiratiei

-reglarea debitului compresoarelor centrifuge prin recircularea debitului in exces

Avantaje si dezavantaje ale compresoarelor centrifuge fata de cele cu piston

Avantaje:-debite mari pentru comprimarea la ratii mici

-debit continuu de gaz comprimat

-contructie simpla si robusta care asigura o functionare de durata in exploatare

-turatie mare de functionare

-gazul comprimat este lipsit de ulei

-investitii reduse

-consum redus de materiale de exploatare

Dezavantaje –randament mai redus decat la compresoarele cu piston

-temperaturi ale gazului la refulare mai mari decat in cazul folosirii compresoarelor cu piston

-existenta unor turatii critice la cca. 60% si 125% din turatia nominala

-dificultati contructive

Parametrii compresoarelor centrifugale

1.debitul de lichid pompat Q

2.inaltimea de pompare H

3.inaltimea energetica neta la aspiratie NPSH

4.turatia pompei n

5.puterea masurata la arborele pompei P a

13. Compresoarele rotative sau cu surub.
Termenul rotativ descrie o clasa de compresoare care opereaza pe principiul deplasarii
prozitive si foloseste miscarea rotativa pentru a transfera energia mecanica transmisa de
motorul de antrenare la gazele comprimate. Comp. rotative sunt mai rar folosite decat comp.
cu pistoane si centrifuge. Comp. rotative se folosesc in aplicatiile cu presiune de refulare
relativ scazuta si cu niveluri mai mici de putere. Cele mai frecvent folosite comp. rotative
sunt cele bi-elicoidale( 2 suruburi elicoidale) testate si de mare succes, cu capacitati pana la
cca. 100.000 m3/h.
Compresoarele cu surub elicoidale moderne folosite la inceputul sec 21 sunt de tipul
“deplasarii pozitive”. Comprimarea se realizeaza prin angrenarea a doua rotoare elicoidale:
un rotor tata cu surub elicoidal convex si un rotor mama cu surub elicoidal concav.
Gazul este aspirat printr-un orificiu si umple canalul elicoidal, de-a lungul rotorului
mama. Capatul de descarcare al cavitatii rotorului este limitat de placa de capat a
compresorului. pe masura ce rotorul se invarte, o cama a rotorului tata intra in mod progresiv
in cavitatea canalului in rotorul mama, micsorand volumul cavitatii si crescat astfel presiunea
gazului inchis in acest spatiu. Compresorul este proiectat in asa fel incat un anume raport de
comprimare sa fie obtinut la un punct anume al ciclului de rotatie in care elementul de
descarcare din placa de capt la refulare sa fie deschis. Procesul este repetat pentru fiecare
spatiu al surubului elicoidal.
Indiferent daca compresorul cu surub este executat pentru a efectua o comprimare “uscata”
sau cu “injectie” de ulei, gazul este comprimat in spatii ce scad treptat in dimensiune,
respectiv volum, formate prin actiunea de angrenare a rotoarelor elicoidale si a peretilor
carcasei.
In comp. uscate cu surub rotoarele mama si tata lucreaza uscat, fara prezenta uleiului
ca lubrifiant in procesul de comprimare al gazelor. Pentru a preveni contactul rotoarelor si
uzura, si in absenta lubrifiantului, rotoarele mama si tata sunt pastrate intr-o corelare de viteza
de rotatie, sincronizata de catre un mecanism de sincronizare. Relatia rotor-rotor este
mentinuta de mecanisme de sincronizare amplasate pe fiecare rotor, iar rotorul condus sau
secundar este antrenat de catre rotorul sau conducator sau principal cuplat prin intermediul
mecanismului de sincronizare. In compresorul cu surub uscat nu are loc contactul rotor-rotor.
La toate compresoarele cu surub elicoidal, capacitatea de comprimare a volumului de gaze
aspirate si raportul de comprimare sunt determinate de lungimea rotorului, unghiul canalelor
elicoidale si de pozitia si forma orificiului de refulare sau a duzei de refulare.
Masinile rotative de comprimare a gazului executta o miscare de la varf la baza,
facilitand astfel eliminarea lichidului din spatiul de comprimare atunci cand lichidul este
injectat in camera rotorului pentru racire sau curatire in timpul functionarii. Curatirea in
curentul de gaze (flux) este un procedeu ce aplica injectia unui lichid fie pentru a raci gazul
comprimat fie pentru a spala particulele straine de pe partile interne ale compresorului. Cat
timp masinile cu injectie de lichid au mecanisme de sincronizare, sunt inca numite masini cu
surub uscat. Injectia de lichid nu determina compresorul sa fie de tip “surub cu injectie de
ulei sau surub ud sau surub inecat.”. Un compresor cu surub ud este un compresor rotativ, cu
caneluri elicoidale in care un lubrifiant este injectat in zona rotorului dupa pozitia inchisa a
filetului rotorului. Acest lubrifiant ajuta la etansarea spatiilor rotorului si produce un film de
ulei intre rotoare.
O treapta de comprimare fizica se realizeaza intre orificiul de aspiratie (duza) al
carterului si cel de refulare a gazelor, intre care apare o crestere progresiva a
presiunii.Daca temp de refulare depaseste o anumita valoare sunt necesare mai multe
trepte de comprimare.
Functionarea instalatiilor de comprimare este conditionata de marimea presiunii de aspiratie
pa si a temepraturii de aspiratie Ta. Este important sa cunoastem o marime a presiunii de
aspiratie care sa fie cuprinsa intr-o marja caracteristica punctului de intrare a gazelor in statie.
Aceasta marja de presiune este data de reteaua de transport sau de campul de gaze. Daca
exista variatii ale presiunii de retea la intrarea in statie, este indicat ca presiunea de aspiratie
sa nu aiba variatii mai mari de 0,3 -0,5 bar fata de aceasta presiune.
Presiunea de refulare pr este dictate de reteau de transport gaze din aval de statia de
compresoare. Ca si in cazul presiunii de aspiratie, trebuie definita o plaja a marimilor si
considerata o presiune nominala de refulare. Acest parametru este foarte important, pentru ca
in functie de presiunea de refulare se calculeaza puterea necesara comprimarii gazelor.
Ratia de comprimare totala este raportul dintre presiunea absoluta de refulare pr si
presiunea absoluta de aspiratie pa. Raportul de presiune pe fiecare etaj sau ratia de
comprimare pe treapta este

Temperatura de refulare adiabatica ( reversibila) se calculeaza cu formula :

Trad este temperatura de refulare adiabatica; Ta este temperatura de aspiratie;

exponentul adiabatic k la 15oC si 1,013 bar; pr si pa presiunea de refulare si presiunea de
aspiratie.
Temperatura de refulare reala se calculeaza cu formula:

unde 𝜂𝑎𝑑 reprezinta randamentul adiabatic intern al compresorului. Temp de refulare este
importanta pentru stabilirea limitelor procesului de comprimare si determina dimensionarea
instalatiilor de racire.
Etansarea este amplasata pe fiecare ax la ambele parti(aspiratie si refulare) ale masinii, intre
camera de comprimare si lagare. Etansarile sunt proiectate pentru a elimina sau reduce
scaparile de gaze din camera de comprimare, si de a preveni patrunderea uleiului de lubrifiere
in camera de comprimare.
Avantaje
Compresoarele rotative cu dublu surub sunt folosite in principal in comprimarea
gazelor si utilitatile cu aer, avand presiuni mai ridicate, in timp ce alte suflante rotative si
compresoare cu un singur surub sunt folosite in mod uzual in aplicatii cu presiuni de refulare
mai mici si volume mari. Ambele pot fi folosite in transportul de fluide uscate sau umede.
Masinile cu deplasare pozitiva nu au o limitare la suprasarcina, ceea ce inseamna ca
nu exista o cerinta speciala in ceea ce priveste relatia: debit – presiune de refulare in
comparatie cu compresoarele centrifuge care functioneaza intr-o zona bine determinata.
Vitezele varfului rotorului la compresoarele cu surub rotativ permit injectia de lichid
care in contact cu gazele murdare le pot curata in procesul de comprimare. Prin proiectare
rotoarele se autocurata in timpul functionarii, ceea ce este un avantaj important in procesele
de comprimare a gazelor murdare sau contaminate cu impuritati. Impuritatile trebuie sa fie
tinute departe de lagare si de asemenea trebuie sa fie eliminate din spatiul de comprimare.
Aceste avamtaje le recomanda a fi utilizate in campurile cu gaze depletate sau cu impuritati
cum ar fi apa de zacamant. Ele pot fi utilizate ca boostere in campurile de gaze datorita
avantajului de eliminare a impuritatilor.
23. Uscarea gazelor naturale prin absorbtia apei în glicoli
Vaporii de apa constituie o componenta nedorita în gaz pentru ca în anumite conditii
de temperatura si presiune pot forma criohidratii; acestia pot înfunda conductele de transport
a acestora. De asemenea, apa este daunatoare pentru ca poate determina acumulari în partile
joase ale conductelor putând duce în caz de înghet la fisurarea conductelor. Apa împreuna cu
componentele acide din gaz ( H2S si CO2 ) constituie un mediu coroziv.
Hidratii de hidrocarburi sau criohidratii sunt substante albe cristaline, asemanatoare
zapezii; ei se formeaza dintr-o molecula de hidrocarbura si un numar fix de molecule de
H2O, 6 sau 7 depinzând de compus.
Glicolii folositi sunt de obicei dietilenglicolul- DEG si trietilenglicolul- TEG. Glicolii
care se folosesc ca absorbanti sunt de puritate mare ( peste 99 % ) , având în vedere ca gazul
uscat va trebui sa contina câtiva ppm apa, pentru a elimina neajunsurile dscrise anterior.

Gazul natural trece printr-un vas separator de picaturi (0) unde se separa prin
decantare hidrocarburile condensabile. Apoi, gazul umed intra în coloana de absorbtie (1)
care opereaza la presiuni mari (30-40 bar) si temperaturi de 25-40 oC. Desi acesta este un
proces de absorbtie fizica, efectul exotermic al absorbtiei (caldura de dizolvare a glicolului în
apa) este destul de mare, iar efectul termic global depinde direct proportional de umiditatea
gazelor. Temperatura în coloana este limitata nu numai de temperatura agentilor de racire ci
si de prezenta hidrocarburilor mai grele care ar putea condensa, cu formarea a doua faze
lichide nemiscibile ce ar avea ca efect, scaderea accentuata a eficacitatii talerelor. Pentru
marirea eficacitatii de contactare a fazelor, se utilizeaza în ultimul timp umplutura structurata,
în loc de talere. Pe fluxul de gaz uscat se intercaleaza un vas separator de picaturi de glicoli
(2), antrenate în coloana 1. Apoi absorbantul bogat (diluat cu apa din gaze) se preîncalzeste
(3) pe seama glicolului concentrat si fierbinte ce iese de la coloana de desorbtie (regenerare a
glicolului). Urmeaza un vas de degazare (4), unde se elimina hidrocarburile dizolvate în
glicol, în timpul absorbtiei si care se vaporizeaza datorita preîncalzirii (3). Înainte de a intra la
regenerare (6), absorbantul este filtrat pentru îndepartarea produsilor de degradare din
circuitul de absorbant.
Coloana 6 de regenerare (de concentrare a glicolului) este o coloana clasica de
fractionare si este una mica atât ca diametru cât si ca numar de talere,deoarece separarea
glicolului de apa se face foarte usor, volatilitatea relativa a apei fata de glicoli fiind foarte
mare. Diametrul mic se explica prin aceea caratia de glicol fata de apa este mica în coloana
de absorbtie, deci debitul de glicol care circula în instalatie este mic.
 24. Instalatiile de dezbenzinare prin adsorbtie utilizeaza
straturi fixe de adsorbant, care sunt formate din granule de
carbine active.
Dezbenzinarea cu carbine active se aplica in doua variante: procedeul de adsorbtie, cu
4 faze(adsorbtie, desorbtie, uscare, racier) si procedeul de termoadsorbtie( adsorbtie si
desorbtie, celelalte doua faze sunt compensate de temperaturile inalte din faza de adsorbtie)
In faza de adsorbtie se adsorb consecutive C1-C5 etc. Moleculele mai grele le
inlocuiesc pe cele mai usoare deoarece prezinta o afinitate mai mare fata de carbunul active,
astfel metanul si etanul suntt desorbiti rapid si suprafata de adsorbtie este ocupata de
hidrocarburile mai grele.
In faza de desorbtie care se realizeaza cu aburul supraincalzit (220-260C)se produce o
spalare a suprafetei de adsorbtie care e incalzita puternic, hc lichefiabile si apa condensate
capilar se vaporizeaza si sunt evacuate din adsorbitoare impreuna cu aburul.
Introducearea unor cantitati mici de hidrocarburi lichide peste carbunele active duce
la adsorbtia lor ireversibila diminuand total capacitatea de adsorbtie.

Intr-o instalatie de dezbenzinare cu carbine active gazelle bogate si umede sunt

introduce printr-un filtru de impuritati care retine particulele solide si lichidele antrenate de
gaze, apoi sunt introduce intr-un incalzitor tubular cu abur(la termo adsorbtie) unde sunt
incalzite pana la 8—100C, dupa care sunt introduce in adsorbitor unde are loc dezbenzinarea
propriu-zisa. Gazul dezbenzinat e numit gasz sarac si e evacuate spre aspiratia unor
compresoare care il comprima la presiunea de transport a conductei, gazul e apoi racit
deshidratat si introdus in conducta spre consumatori.
Amestecul de abur si gazolina e condensate si racit in racitorul-condensator, dupa care
e introdus intr-un separtator trifazic in care se separa apa condensata din abur, gazolina grea
si vaporii necondensati. Gazele necondensate(la 20 bar si 40C) sunt reintroduse prin
presiunea proprie in alimentarea instalatiei. Pt evitarea antrenarii unor cantitati de lichid
conducta de alimentare e prevazuta cu oale de scurgere, separatoare de lichid si
filtre.Diferenta de circa 0.5 bar intre presiunea de intrare si cea de iesire ne arata ca aceste
filtre sunt infundate. Nivelul de lichid din separatoare trebuie verificat prin scurgerea
acestora. Colmatarea carbunilor se detecteaza tot prin cresterea diferentei de presiune intre
intrarea-iesirea gazelor din adsorbitor. SSe va trece imediat adsorbitorul pe circuitul de
regenerare in contracurent cu abur supraincalzit. Se izoleaza adsorbitorul din circuit, se
deschide se iau probe de carbune de la diferite nivele si se verifica in laborator capacitatea lor
de adsorbtie.Dezbenzinarea cu carbine active se realizeaza la presiuni maxime de 7 bar.
Cea mai importanta aplicatie industriala a absorbtiei multicomponent este separarea
gazolinei din gazele bogate de sonda. Instalatia este aproape una clasica de absorbtie-
desorbtie cu o mica modificare. Gazul bogat contine gazolina care este o fractie usoara,
constituita în principal din pentan si hexan si în mai mica masura, butan. Gazul sarac obtinut
în urma absorbtiei va contine hidrocarburi C1-C4 si gaze impurificatoare: hidrogen sulfurat,
dioxid de carbon, mercaptani. Absorbantul utilizat este o fractie petroliera: benzina, petrol,
motorina.
Instalatia este prezentata în figura 10. Este un proces de absorbtie urmat de un proces
de fractionare. Absorbtia se petrece la presiune mare (15-17 bar) si temperatura de 40-45oC.
Gazolina se obtine la vârful coloanei de fractionare (desorbtie), sub forma lichida, în vasul de
reflux. Pentru a avea eficienta, procedeul presupune recircularea fractiei de necondensat de la
desorbtie la absorbtie. Pentru ca fluxul de necondensat sa poata fi trimis la absorbtie prin
proprie presiune, fara a mai fi necesara comprimarea, trebuie ca la desorbtie presiunea sa fie
mai mare decât la absorbtie.Aceasta poate fi considerata o anomalie dar efectul presiunii
poate fi compensat de temperatura la desorbtie; aceasta este ridicata, 100-110 oC în blaz,
desorbtia facându-se cu usurinta în zona de stripare a coloanei.