CAPITOLUL 7.

SISTEME ENERGETICE EOLIENE

7.1. Surse regenerabile de energie

Turbinele eoliene utilizează energia vântului pentru producerea energiei electrice.

Energia eoliană se încadrează în categoria surselor regenerabile de energie (SRE):
a) hidro;
b) eoliană;
c) solară;
d) energie geotermală si gazele combustibile asociate;
e) biomasă;
f) biogaz;
g) gaz de fermentare a deşeurilor; gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de
epurare a apelor uzate.
f) marina (valuri, maree)
In prezent cota electricităţii provenita din SRE din consumul total de electricitate este
de % (incluzând si hidro de mare putere) si de cca. % (fără hidro de mare putere).

Avantajele valorificării energiei eoliene sunt specifice utilizării surselor regenerabile

de energie; avantaje privind mediul, economice şi sociale:
• Emisii poluante reduse, inclusiv reducerea gazelor cu efect de seră;
• Mai puţine deşeuri;
• Creşterea independenţei energetice;
• Noi oportunităţi pentru mediul de afaceri;
• Noi locuri de muncă;
• Conservarea combustibililor fosili
Dezavantajul major actual al valorificării energiei eoliene îl reprezintă costurile mari
de capital. La acesta se adaugă impactul turbinelor eoliene
- estetic
- zgomot
- ecologic (păsări)

Fig. 7.1. Cauzele morţii păsărilor

1
 7.2. Implementarea energiei eoliene în SEN

Utilizarea intensiva a energiei eoliene este asociata cu 3 aspecte, care constituie

principalele probleme de integrare în sistemul energetic naţional:
a. Energia eoliana este capabila sa înlocuiască centralele clasice numai într-o
măsură limitată având în vedere ca dependenta acestora de condiţiile de vânt şi de condiţiile
meteorologice. Momentul în care s-ar atinge puterea nominala nu poate fi stabilit, după cum
nu se poate prognoza decât cu o anumita probabilitate puterea generata în fiecare moment.
Este deci necesar ca centralele clasice sa aibă permanent (on-line) o rezerva proporţionala cu
puterea instalata în centralele eoliene, pentru a garanta alimentarea în orice moment a
consumatorilor.
b. Productia Centralelor electrice eoliane (CEE) poate fi prognozata numai în
anumite limite; astfel pot apare diferente între prognoza si realitate de pâna la 15% din
puterea instalata.
c. Racordarea CEE la Reţeaua de transport şi distribuţie necesita o
infrastructura corespunzatoare a reţelelor

Pentru a încuraja producerea de energie din surse regenerabile guvernul acordă

subvenţii şi Certificate Verzi (CV).
Certificatele verzi sunt o sursă de câştig suplimentar pentru producătorii care livrează
“energie curată” în reţele. Se acordă un Certificat Verde pentru 1MWh de energie electrică
produsă din sursă regenerabilă; valoarea este de 30-60 €/CV. Aceste CV se tranzacţionează pe
piaţa Certificatelor Verzi şi în plus pentru a sprijini producerea de energie „curată” toţi
distribuitorii de energie sunt obligaţi să cumpere o cotă fixă de energie provenită din surse
regenerabile.

7.3. Potenţialul eolian

Energia vântului

Energia vântului provine din mişcarea maselor de aer provocată de încălzirea diferită
datorită radiaţiei solare. Se consideră că energia vântului reprezintă (1 ÷ 2)% din energia
solară transmisă pământului.
Energia cinetică a masei de aer în mişcare permite determinarea fluxului energetic
eolian (densitatea de putere a unui curent de aer care se mişcă cu viteza c)
m& c 2
2 ρ c3
Pi = = [W/m2]
S 2

Uzual se poate utiliza

Pu = (0,32...0,43) Pi [W/m2]

Valoarea maxim utilizabilă a acestui flux este dată de limita lui Betz

16
Pmax u = Pi = 0,593Pi [W/m2]
27

În figura 7.2 sunt reprezentate variaţiile diferitelor forme ale puterilor funcţie de viteza
vântului.

2
 Fig. 7.2. Curba de putere - dependenţa puterii de viteza vântului

Turaţia turbinei eoliene n poate fi: - n = constantă; turbina cuplată direct la reţea;
- n = variabilă; cuplare indirectă; este necesar un convertor
care să asigure un curent cu frecvenţa reţelei

Energia eoliană are un caracter variabil în timp: momentan, zilnic şi sezonier, variind ca:
- mărime
- direcţie
- cu înălţimea

Variaţia cu înălţimea (h) este dată de una dintre relaţiile:

cx  h 
c (h ) = ln 
k  z0 

Unde: cx – viteza de fricţiune cu asperităţile solului

k – constanta Karman; k = 0,4
z0 – rugozitatea medie asociată vegetaţiei şi clădirilor din zonă
- mediu urban z0 = 1
- suburbii z0 = 0,5
- teren agricol deschis z0 = 0,05
- teren cu ierburi z0 = 0,008
- sol plat fără vegetaţie z0 = 0,005
- luciu de apă z0 = 0,0001

α
h
sau c (h ) = c (h0 )  α = 1,7
 h0 

Pentru a valorifica potenţialul eolian al unei regiuni sunt construite „ferme” de turbine eoliene
- pe uscat (on-shore)
- pe mare (off-shore)

3
 7.4. Tipuri de turbine eoliene

Turbinele eoliene pot fi (fig. 7.3):

– cu ax orizontal
– cu ax vertical (perpendicular pe direcţia vântului) pot fi de tip Darrieus sau Savonius

Fig. 7.3. Turbine eoliene a – cu ax vertical (Darrieus); b – cu ax orizontal.

Turbine eoliene cu ax orizontal (HAWT – Horizontal Axis Wind Turbine)

Au axa de rotaţie orizontală (paralelă cu direcţia vântului). Componentele principale

ale turbinei sunt (fig. 7.4):
- pilonul de susţinere
- nacela
- turbina

Fig. 7.4. Componentele turbinei cu ax orizontal

Pilonul de susţinere cu înălţimi maxime de (95 ÷ 198) m.

Diametrul rotorului realizat astăzi este de (15 ÷ 164) m.
Lungime unei pale: max 85 m.
Majoritate soluţiilor prevăd 3 pale, dar pot fi sau multe.

4
 Fig. 7.5. Pale de turbină eoliană

Puterea unei turbine este:

1
P= ρSc 3 [W]
2

7.5. Exploatarea turbinelor eoliene

Regimurile de funcţionare ale turbinelor eoliene depinde de viteza vântului, domeniile

de funcţionare fiind indicate în fig. 5. Funcţionarea este posibilă şi economică numai dacă
viteza vântului atinge o valoare minimă de cca. 4 m/s. Puterea nominală se atinge la viteze de
(15 ÷ 20) m/s.
La viteze mai mari de 25 m/s, pentru a o proteja turbina este oprită prin parcarea
paletelor, respectiv orientarea lor în poziţia în care asupra lor vântul nu exercită forţă (fig.
8.7).

Fig. 8.7. Dependenţa funcţionării turbinelor eoliene de viteza vântului

Turbinele eoliene se proiectează la un nivel maxim de putere care va fi realizat cu

frecventa ridicata intr-un an. Deci, este necesar un mecanism de control al puterii pentru a nu
se depăşi acest nivel de putere denumit putere nominala, care este obţinut la viteza nominala a
vântului. Sistemul de reglare a puterii poate fi:
- modificarea orientării rotorului
- variaţia pasului (pitch control)
- rotirea paletelor în jurul axei proprii pentru modificarea unghiului de incidenţă a
curentului de aer la intrarea în profilul paletei
- variaţia turaţiei
5