Schema şi ciclul teoretic al instalaţiilor frigorifice

cu gaze (I.F.G.)

Utilizarea instalaţiilor frigorifice cu gaze s-a intensificat începând cu anul 1960 când s-au
realizat cercetări de prelucrare a cărnii cu aer caracterizat de temperaturi cuprinse între

–100…–120°C.

Aerul este agentul cel mai des utilizat în aceste instalaţii. Există însă instalaţii ce
utilizează alte gaze cum ar fi azotul, hidrogenul şi heliul. După cum se observă, în general, aceşti
agenţi sunt naturali deci ecologici.

După natura proceselor care se desfăşoară în aceste instalaţii, acestea se împart în:

a) instalaţii în care procesele au loc în curgere continuă şi în regim permanent

b) instalaţii în care procesele au caracter periodic şi se desfăşoară în regim nestaţionar.

Instalaţiile din cea de-a doua categorie se încadrează în grupa procedeelor speciale de obţinere a
frigului.

Studiul teoretic al I.F.G. fără regenerare

În figura 1 a şi b sunt prezentate schema şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu gaze

cu funcţionare în regim permanent. Instalaţiile în regim staţionar funcţionează după un ciclu
Joule inversat. Ciclul este realizat prin două transformări izobare şi două adiabate.

a
Fig. 1 (a, b) – Schema (a) şi ciclul teoretic (b) al instalaţiei frigorifice cu gaze, fără
regenerare.
 Datorită nivelului de presiuni şi temperaturi la care funcţionează instalaţia, studiul se face
în ipoteza gazului perfect.

Procesele de lucru sunt următoarele:

În turbocompresorul „TC” are loc procesul de comprimare izentropică în care presiunea

creşte de la p1 la p2 iar temperatura de la T1 = T0 până la T2 > Ta. Cu starea 2 gazul comprimat
întră în răcitorul de gaz „RG”, unde are loc o răcire izobară (p2 = ct.) până la temperatura T3 = Ta.
Destinderea reversibilă a gazului în turbodetentorului „TD” este considerată izentropă. La finalul
procesului presiunea scade de la p3 = p2 la p4 = p1 iar temperatura se micşorează de la T3 = Ta
până la T4 < T0. Efectul frigorific se înregistrează în camera frigorifică „CF” prin procesul de
încălzire izobară a gazului cu starea 4 (p4 = p1, T4) până la starea 1 (p1, T1 = T0). Din studiul
ciclului rezultă că agentul de lucru consumă lucru mecanic în compresor şi cedează lucru
mecanic prin destindere în detentor. De precizat este faptul că lucrul mecanic necesar
comprimării este mai mare decât lucrul mecanic obţinut prin destindere, ceea ce înseamnă că
diferenţa este suplinită prin antrenarea compresorului de către un motor electric „ME”, figura
12.11.a.

Mărimile caracteristice ale ciclului:

Se determină schimburile energetice specifice şi ciclului.

p2
Se notează raportul de creştere a presiunii cu  = în ipoteza gazului perfect, rezultă:
p1

k 1
k 1
p  k
p2 =  p1; T2 = T1  2   T0   k

 p1 
(1)
k 1
1 k
p3 p  k
p4 = ; T4  T3  4   Ta   k
  p3 

Se observă că:
 k 1
T2 T3 T  T3
  k  2
T1 T4 T1  T4 (2)

Apelând la ecuaţia primului principiu al termodinamicii q = dh + lt, rezultă:

– pentru comprimarea izentropică 1–2; q = 0; lucrul mecanic specific de comprimare:

k 1
│lC│ = h2 – h1 = c pm (T2  T1 )  c pm  T0 ( k
 1) [kJ/kg]

– pentru răcirea izobară 2– lt = 0 deoarece dp = 0, fluxul termic specific evacuat în

răcitor

│qr│ = h2 – h3 = c pm (T2  T3 )  c pm (T2  Ta ) = aria s123s4 [kJ/kg]

– pentru destinderea 3–4, q = 0, rezultă lucrul mecanic specific de destindere:

k 1
ld = h3 – h4 = c pm (T3  T4 )  c pm  Ta (1   k
) [kJ/kg]

– pentru încălzirea izobară 4–1, lt = –vdp = 0, puterea specifică:

qo = h1 – h4 = c pm (T1  T4 )  c pm (To  T4 ) = aria s441s1 [kJ/kg]

– lucrul mecanic specific pe ciclu ce trebuie compensat prin motorul electric

│lt lc│ – ld = │qr│ – q0 = aria 12341

În aceste condiţii se calculează eficienţa frigorifică teoretică a ciclului:

q0 q0 q0 1 1
COP      (3)
lt lt  l d q r  q0 h2  h3 T2  T3
1 1
h1  h4 T1  T4

Din relaţiile (2) şi (3) se obţine:

1
COP  k 1
 COP  f ( ) (4)
 k
1

Dacă se consideră temperaturile Ta şi T0 constante se poate trage concluzia că pentru

valori ridicate ale raportului de comprimare  scade eficienţa frigorifică a ciclului (Figura 3).
 5

COP(  )

0
0 5 10 15


Fig.3. Variaţia COP cu raportul de comprimare  în cazul aerului k=1,4

Creşterea lui  este însoţită şi de majorarea pierderilor cauzate de ireversibilitatea

proceselor de transfer de căldură (pe plan extern).

Gradul teoretic de reversibilitate reprezintă raportul între eficienţa ciclului analizat şi

eficienţa ciclului Carnot ce funcţionează între aceleaşi limite de temperatură T0 şi Ta.

Ta Ta Ta
1 1 1
COP T0 T0 Ta  T0 T0 T T  T0
t   k 1
    4 a 1
COPc T2 T2  T0 Ta T0 Ta  T4
 k
1 1 1
T0 T4

Deoarece T2 > T4 iar T4 < T0 rezultă că gradul de reversibilitate este subunitar. Acest lucru
se datorează ireversibilităţii externe a proceselor de transfer de căldură agent-surse de căldură.