Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
anh
j - densitatea în stare uscată a componentului j,
1. PROIECTAREA REŢELELOR DE GAZE m N3
Pu=0.01(0.717*98.1+1.356*1.4+2.02*0.03+
2.70*0.02+3.221*0.02+1.97*0.12+1.251*0.13)=0.72
1
Necesarul anual de gaze pentru satisfacerea consumului în zone cu clădiri de locuit Q c.l.
[MJ/an] se determină din normele de consum a căldurii:
Acest consum depinde de numărul de locuitori, amenajarea localităţilor urbane sau rurale şi
norma anuală specifică de consum.
Numărul de locuitori N se determină reieşind din densitatea populaţiei P (numărul de locuitori
raportat le 1 ha) şi suprafaţa F a localităţii sau cartierului:
N = FP
Conform planului general al localităţii, suprafeţele F1 şi F2 ale zonelor locative I şi II
constituie F1 = F2=
Adoptând, conform tab. 2.2 [1],
pentru zona I (cu numărul de nivele egal cu ___) P1=_____ locuitori/ha
şi pentru zona II (cu numărul de nivele egal cu ___) P2=_____locuitori/ha, obţinem:
2
qi – norma specifică anuală de consum de căldură, corespunzătoare
categoriei de utilizare, [MJ/t rufe uscate], (tab. 2 [2]);
100 – norma de rufe uscate, [kg/1 persoană an].
De unde necesarul de gaze: Conform tab. 2 [2], deosebim 3 categorii de utilizare a gazelor în spălătorii:
Necesarul anual de gaze pentru spălătorii Q sp.[MJ/an] se determină din normele de consum a
căldurii:
yc.l . N sp. ( z1 q1 z2 q2 z3 q3 )
Qsp. 100 ; KJ
1000 an
unde:
Necesarul anual de gaze pentru etuve: De unde necesarul anual de gaze pentru băi obşteşti:
4
4. Unităţi de alimentare publică 5. Unităţi spitaliceşti
Consumul anual de gaze, Qa.p. [MJ/an], se determină din relaţia: Consumul anual de gaze Qu.s. [MJ/an], se determină din relaţia:
Conform tab. 2 [2], deosebim 3 categorii de utilizare a gazelor în unităţi de alimentare publică: Conform tab. 2 [2], deosebim 2 categorii de utilizare a gazelor în unităţi spitaliceşti:
1. Pregătirea prânzului, q1=________; 1. Prepararea hranei, q1=____________;
2. Pregătirea dejunului şi cinei, q2=q3= ____________. 2. Prepararea apei calde pentru consum menager şi proceduri (fără spălarea rufelor),
q2=___________.
Necesarul anual de căldură pentru unităţi de alimentare publică pentru fiecare zonă constituie: Necesarul anual de căldură pentru unităţile spitaliceşti pentru fiecare zonă constituie:
5
1.2.2. Calculul necesarului de gaze pentru încălzire, ventilare şi prepararea apei
6. Unităţi de panificaţie calde de consum
Necesarul anual de gaze pentru unităţi de panificaţie, Q u.p. [MJ/an], se determină din relaţia: 1. Încălzire şi ventilare
Necesarul anual de gaze pentru încălzirea şi ventilarea clădirilor, Q î.v. [kJ/an], se determină pe
yu . p. Nu . p. nu . p. ( z1 q1 z2 q2 z3 q3 ) 365 KJ baza normelor specifice de consum de căldură cu formula:
Qu . p. ;
1000 an
t tm t tm q F n
unde: Qî .v . 24 (1 k ) i ec.î . Z K K1 i ec.î . 0 î z ; KJ
ti te.î . ti te.v. an
1. Nb.p. – numărul total de locuitori din localitate (zonă);
2. zi – coeficienţii consumurilor pe categorii de folosire; adoptăm z 1=0,2 (20%), z2=0,5 unde:
(50%), z3=0,3 (30%);
ti=+18C – temperatura interioară de calcul pentru sistemul de încălzire;
3. yb.p.=0,8 – ponderea de echipare a brutăriilor şi patiseriilor cu instalaţii de utilizare a
gazelor; t em.î . = - 0,8C - temperatura medie a aerului exterior pe durata sezonului de
4. qi – norma specifică anuală de consum de căldură, corespunzătoare categoriei de încălzire, [3];
utilizare, [MJ/t produse], (tab. 2 [2]);
5. Kb.p.=0,8 [tone/1000 de locuitori*zi] – norma de consum zilnic. t ec.î . = -18C - temperatura exterioară de calcul pentru sistemul de încălzire, C
[3];
Conform tab. 2 [2], deosebim 3 categorii de utilizare a gazelor în bucătării şi patiserii: t ec.v. = -18C – temperatura exterioară de calcul pentru sistemul de ventilare,
1. Coacerea pâinii în forme, q1=2500;
2. Coacerea pâinii pe vatră, franzelelor q2=5450; C, [3];
3. Coacerea patiseriilor şi cofetăriilor, q3=7750. K şi K1 – coeficienţi care ţin cont de necesarul de căldură pentru încălzirea şi
ventilarea clădirilor publice (adoptăm K=0,25, K1=0,4);
Necesarul anual de căldură pentru unităţi de panificaţie pentru fiecare zonă constituie: nz =168 zile – durata sezonului de încălzire, [3];
Fî – suprafaţa utilă a clădirilor deservite:
F=f1+f2*12
=0,85 - randamentul sistemului de încălzire centralizat;
q0 – indice global pentru necesarul maxim orar de căldură pentru încălzirea
clădirilor; pentru t ec.î . = t ec.v. = C din tab. 2.5 [1] determinăm
q0= kJ/(m2/om).
Necesarul anual de căldură pentru încălzire şi ventilare:
Q=[24*(1+0,25)*18+0,8/18+18+16*0,25*0,4*18+0,8/18+18]*471+F*166/0,85
Necesarul anual de gaze pentru unităţi de panificaţie:
6
Toţi consumatorii (casnici, comunali, industriali) consumă gaze neuniform. În funcţie de
perioada de timp în care consumul se consideră constant, se definesc următoarele tipuri de varietăţi
2. Prepararea apei calde (neuniformităţi):
Necesarul anual de gaze pentru prepararea apei calde, Q a.c. [kJ/an], se determină pe baza Anuală;
normelor specifice de consum de căldură cu formula: Lunară;
Săptămânală;
60 ta.v. 1 KJ Zilnică;
Qa.c. 24 qa.c. N a.c. nz (350 nz ) ; Orară.
60 ta.i . an
Variaţia consumului de gaze în localităţi depinde de neuniformitatea consumului diferitor
unde: categorii de consumatori, de mărimea şi ponderea acestora în consumul global. Neunifomitatea
qa.c. – norma globală de consum mediu orar de căldură pentru consumurilor individuale ale consumatorilor este determinată de o serie de factori cum sunt:
prepararea apei calde de consum, [kJ/h*om], inclusiv pentru clădirile Condiţii climaterice;
publice din zona locativă; conform tab. 2.6 [1], pentru norma Particularităţi socio-economice şi modul de viaţă specific;
specifică de consum egală cu 120 [l/(om/zi)], qa.c= ; Regimul de funcţionare a consumatorilor;
Na.c. – numărul de locuitori alimentaţi cu apă caldă preparată Performanţele funcţionale ale aparatelor de utilizare.
centralizat (30%, vezi p.2.2.1):
Trebuie de menţionat, că neuniformitatea consumului de gaze se expune negativ asupra
funcţionării sistemului de transport. Atenuarea efectelor negative poate fi realizată prin aplatizare
graficului de consum şi prin adoptare a regimului de furnizare corespunzător cerinţelor
nz =168 [zile/an]– durata sezonului de încălzire, [3]; consumatorilor. În acest scop se impune asigurarea posibilităţilor de compensare prin rezervoare de
ta.v, - temperatura apei de apeduct în perioada de vară; adoptăm acumulare, supradimensionarea reţelelor de distribuţie sau prevederea unor consumatori-regulatori cu
ta.v,=+15C; sisteme energetice mixte, aceasta duce implicit la majorarea cheltuielilor şi a preţurilor de cost.
ta.i. – idem, pentru perioada de iarnă; adoptăm ta.v,=+5C;
1.3.1. Variaţia consumului lunar şi neuniformitatea sezonieră
- coeficient de corecţie a consumului de apă caldă în perioada de
vară; adoptăm =1 Graficele anuale ale consumului de gaze în localităţi servesc ca bază pentru programarea
=0,85 - randamentul sistemului de preparare centralizată a apei extracţiei precum şi pentru fundamentarea măsurilor necesare compensării neuniformităţii
calde. consumului de gaze. Neuniformitatea lunară a consumului de gaze depinde în mare măsură de
Necesarul anual de căldură pentru prepararea apei calde: necesarul de gaze pentru încălzire şi ventilare.
Consumul lunar de gaze al oricărui consumator urban poate fi determinat ca o cotă-parte din
consumul anual:
i
Vlun lun
i
Vani
unde lun
i
este cota-parte a consumului lunar de gaze a consumatorului de categoria i în bilanţul
Necesarul anual de gaze pentru prepararea apei calde:
anual.
Pentru încălzire şi ventilare lun
î .v .
se modifică corespunzător temperaturii medii ale aerului
exterior şi duratei lunare de încălzire cu formula:
(t i t lun
m
) nlun 100
lun
î .v .
1.3. Variaţia consumului de gaze. Necesarul de gaze de calcul
(ti tlunm ) nlun
unde:
m
t lun - temperatura medie lunară a aerului exterior, C;
7
nlun – numărul de zile de încălzire în lună;
ti – temperatura aerului interior.
Rezultatele calculelor sunt prezentate în tab. 3
Perioada de încălzire începe când temperatura medie a cinci zile t 1 +8C. Datele respective
pentru localitatea dată sunt adoptate din [3]. Sfârşitul perioadei de încălzire se stabileşte după Tab. 3 Consumul lunar de gaze pentru necesităţi casnice şi comunale
numărul de zile ale perioadei de încălzire pentru zona dată. Rezultatele calculelor sun prezentate în Luna c.c. , % din consumul anual
lun
Consumul de gaze,
tab. 2. lun
c .c
Vanc.c. 3
p/u clădiri, (întreprinderi) m N3 , Vlun ; 106 mN
Tab. 2 Consumul lunar de gaze la încălzire şi ventilare 100 l
Luna Nr. Temper (t i t lun
m
) Consumul de Ianuarie
lun
î .v .
nlun
de zile a-tura gaze, m3N Februarie
încălzite medie (t i t lun ) nlun 100
m
lun
î .v .
Vanî .v. Martie
Vlun
lunară ; Aprilie
de (t i t lun
m
) 100 Mai
calcul Iunie
m3
106 N Iulie
l August
Ianuarie Septembrie
Februarie Octombrie
Martie Noiembrie
Octombrie Decembrie
Noiembrie
Decembrie
Variaţia consumului lunar de gaze pentru întreprinderile industriale, ştiind consumul maxim
orar, se determină în funcţie de numărul de zile lucrătoare în fiecare lună şi coeficientul k, care ţine
cont de variaţia sezonieră a consumului de gaze.
Variaţia consumului lunar de gaze pentru necesităţi casnice şi comunale se determină folosind Rezultatele calculelor sunt prezentate în tab. 4
datele statistice ale consumului de gaze, prezentate în [2], în % din consumul anual. Tab. 4 Variaţia lunară a consumului de gaze în industrie
Consumul anual de gaze pentru necesităţi casnice şi comunale constituie: Luna k Consumul diurn, Numărul de zile Consumul lunar de
m N3 , lucrătoare, mlun. gaze, m3 N
Diferenţa dintre consumul maxim orar de gaze, determinat după graficul diurn şi suma
consumurilor orare maxime ale diferitori consumatori pentru majoritatea localităţilor nu depăşeşte 2-
4%. Deoarece precizia calculelor inginereşti, de obicei, nu depăşeşte 5%, în calitate de mărime de
calcul se adoptă consumul maxim orar de gaze pentru diferite categorii de consumatori. Aceasta duce
la o creştere neesenţială a costului reţelelor de gaze, dar ridică în consecinţă fiabilitatea lor pe baza Numărul de ore de utilizare maximă a puterii sistemelor de preparare a apei calde poate fi
majorării capacităţii de trecere a reţelelor de înaltă presiune. determinat cu formula:
Consumurile maxime orare pentru diferite categorii de consumatori, în m 3 N se determină cu 24
relaţia: ma . c . n0 (350 n0 ) 1 2
k2
Vani
V max
c .i . unde:
mi k2=2,4 – coeficientul de neuniformitate la alimentare cu apă;
unde: 1 =0,8 – coeficientul care ţine cont de micşorarea debitului de căldură la
i prepararea de reţea în perioada de vară a anului;
Van - necesarul anual de gaze pentru categoria i de consumatori; 2 =0,8 – coeficientul care ţine cont de micşorarea consumului de apă caldă
mi – numărul de ore de utilizare maximă a puterii consumatorilor în în perioada de vară a anului.
timpul anului.
Prin număr de ore de utilizare maximă se subînţelege durata perioadei în decursul căreia poate
fi consumată toată rezerva anuală dispusă de gaze la consumul permanent şi uniform cu putere
maximală. În caz general mi este un indice statistic, care este determinat un ansamblu de factori
indivizibili.
Pentru consumatorii casnici şi comunali numărul de ore de utilizare maximă este funcţie de Deoarece, conform sarcinii pentru proiectare, 45% din consumator sunt dotaţi cu instalaţii de
numărul de consumatori şi se determină conform [2]. încălzire locală, consumul anual de gaze pentru încălzire şi ventilare V î.v. se va repartiza între
Numărul de ore de utilizare maximă a puterii sistemelor de încălzire şi ventilare este funcţie instalaţiile de încălzire şi ventilare locale şi centralele termice în proporţii de 55% şi 45 % respectiv:
de factori climaterici şi durata de funcţionare a instalaţiilor de încălzire şi ventilare şi poate fi
determinat cu formula:
n0 ti t em.î . ti t em.î .
mî .v. 24 (1 k ) Z k k1
1 k k k1 ti t ec.î . ti t ec.î .
unde:
n0 = zile – durata perioadei de încălzire;
ti = +18C – temperatura interioară de calcul;
Rezultatele calculelor sunt prezentate în tab. 7.
tec.i. 18C şi tec.v. 18C - temperaturile exterioare de
calcul pentru proiectarea instalaţiilor de încălzire şi ventilare
corespunzător;
tem.î . 0,8C - temperatura medie a aerului exterior pe perioada
de încălzire;
k=0,25, k1=0,4 – coeficienţi care ţin cont de consumul de căldură la
încălzirea şi ventilarea clădirilor publice;
Z= ore/zi – durata de funcţionare a instalaţiilor de ventilare din
clădirile publice.
10
Tab. 7 Consumul de gaz de calcul
Nr Consumatorii Consumul anual Numărul Consum Numărul Modul de
de gaze Van, de ore cu ul orar consuma- racordare a Graficul consumului anual de gaze
utilizare de torilor şi consuma-
m N3 maximă a calcul puterea lor, torilor
14000000
an sarcinii, Vc,
m N3
m, ore 3
m N h
h
1 Case locative, unităţi 12000000
prestări servicii
2 Instalaţii de încălzire
locală (55%)
3 Spălătorii şi etuve
4 Băi obşteşti
5 Întreprinderi de 10000000
alimentare publică
6 Unităţi spitaliere
7 Unităţi de panificaţie
8 Centrale termice
- încălzire centrală
- preparare apă caldă 8000000
9 Întreprinderi
industriale
Graficul consumului anual este construit în baza datelor prezentate în tab. 2 4. Pe axa 6000000
absciselor sunt depuse lunile anului, pe axa ordonatelor – consumul de gaze. În partea inferioară a
graficului sunt prezentate consumurile lunare totale.
Graficul consumului diurn este construit în baza datelor prezentate în tab. 6. Pe axa absciselor
sunt depuse orele zilei, pe axa ordonatelor – consumul orar de gaze. În partea inferioară a graficului
este prezentat consumul orar total.
4000000
2000000
0
I II III IV V VI VII VIII IX
11
Graficul consumului diurn de gaze
30000
25000
20000
15000
10000
5000
1.4. Sistemul de alimentare cu gaze Adoptăm nSRM = buc. Debitul orar al unei SRM:
13
1.4.2. Alegerea regulatoarelor de presiune a SRM
unde:
f =86,5 cm2– suprafaţa clapetei (tab. 3.17 [1]);
c= 0,45 – coeficient de debit (tab. 3.17 [1]);
P1=250 kPa – presiunea absolută a gazelor la ieşirea din regulator;
=0,48 – coeficient adimensional, determinat în funcţie de raportul
P2 103
0,412 din graficul din fig 3.17 [1].
P1 250
14