Seminar 14.

Întocmirea bilanţurilor termice ale cazanelor

Bilanțul termic al agregatului de cazan reprezintă distribuirea căldurii introduse între căldura utilă și
pierderile de căldură. Acesta se întocmeşte fie în raport cu o unitate de timp (s sau h), fie în raport cu o
unitate de combustibil (kg sau m3). În ultimul caz ecuaţia bilanţului termic are forma:
Qd = Q1 + Q2 + Q3 + Q4 + Q5 + Q6 , [kJ / kg ] (14.1)
unde: Qd este căldura disponibilă;
Q1 – căldura utilă;
Q2 – pierderea de căldură cu entalpia gazelor evacuate la coş;
Q3 – pierderea cu arderea chimic incompletă a combustibilului;
Q4 – pierderea cu arderea mecanic incompletă a combustibilului;
Q5 – pierderea în mediul ambiant prin pereții cazanului;
Q6 – pierderea cu entalpia zgurii evacuate din focar.
Căldura disponibilă include:
 căldura de ardere a combustibilului - Qi,
 căldură, introdusă cu combustibilul - Qfiz,
int r
 căldura aerului introdus în cazan - Qaer .
De menţionat, că valorile entalpiilor enumerate sunt incomparabile (≤ 1 %) mai mici decît prima, de
aceea, de obicei, se consideră Qd = Qi .
Cantitatea de căldură, introdusă cu combustibilul, kJ/kg sau kJ/m3, se determină cu expresia:
, (14.2)
3
unde cc – capacitatea termică specifică a combustibilului, kJ/(kgK) sau kJ/(m K);
tc– temperatura combustibilului, oC.
Această cantitate de căldură se ia în considerație, atunci, când temperatura combustibilului lichid sau
gazos este mai mare de 30 oC, a combustibilului solid – 20 oC, iar umiditatea lui este mai mare de .

Cantitatea de căldură, introdusă în instalația de cazane, cu aerul preîncălzit în alte instalații se determină
cu relația:
int r o
Qaer = α ⋅ Vaer ⋅ c aer
p ⋅ ∆t aer , (14.3)

unde: α este coeficientul de exces de aer în focar;

o
Vaer - volumul teoretic de aer necesar arderii; m3/kg;
kJ
c aer
p - capacitatea termică specifică a aerului, ;
kg ⋅ K
∆t aer - diferenţa dintre temperatura aerului încălzit şi cel rece, oC .
Cantitatea de căldură util consumată în cazan Q1 se compune din căldura consumată pentru
preîncălzirea apei Qpreînc , vaporizarea ei Qvap și supraîncălzirea Qsupr aburului, kJ/kg sau kJ/m3:
. (14.4)
Cantitatea de căldură consumată pentru preîncălzirea apei:
D D 
Q preinc = ′ + pr ( h′ − haa
 h′ − haa ′ ) , (14.5)
B D 
unde D – cantitatea de abur produsă în cazan, kg/s;
B – consumul de combustibil, kg/s sau m3/s;
h′ - entalpia a apei de saturație la presiunea din cazan, kJ/kg;
haa
′ - entalpia apei de alimentare, kJ/kg.
Cantitatea de căldură consumată pentru vaporizarea apei:
D
Qvap = ( h′′ − h′ ) , (14.6)
B
unde h′′ - entalpia aburului saturat la presiunea din tambur, kJ/kg.
Cantitatea de căldură consumată pentru supraîncălzirea aburului:
D
Qvap = ( h − h′′ ) , (14.7)
B
unde h – entalpia aburului supraîncălzit, kJ/kg.
Însumând aceste cantități de căldură se obține:
D D pr 
Q1 =  h − h′
aa + ( h′ − haa′ ) . (14.8)
B D 
În calcule, mai des se folosesc valorile procentuale:
q1 + q 2 + q3 + q 4 + q 5 + q 6 = 100 %. (14.9)
Pierderea de căldură cu entalpia gazelor la coş se determină cu formula:
Q2 = hg .ev − ha.r . , kJ / kg , (14.10)

în care: hg.ev. şi ha.r. sunt respectiv entalpia gazelor evacuate şi a aerului rece:

hg .ev. = t g .ev. VRO2 cCO2 + VN 2 cN 2 + VH 2O cH 2O + (α g .ev − 1) Vao ca  , (14.11)

har = α g .evVaota.r , (14.12)

În ultimele 2 relaţii: tg.ev. este temperatura gazelor la coş;

α g.ev - coeficientul de exces de aer în gazele evacuate;
VCO2 , V N 2 , V H 2O - volumele gazelor respective;
Va0 - volumul stoechiometric de aer necesar arderii;
cCO , c N 2 , c H 2O , c a - căldurile specifice ale gazelor respective.
2

Dacă în procesul arderii combustibilului, elementele combustibile nu au interacționat cu oxigenul și au

fost evacuate din focarul cazanului, apar pierderi de căldură datorate arderii chimic incomplete q3.
Valorile pierderilor cauzate de arderea chimic şi mecanic incompletă se determină la încercările
cazanelor. În calculele termice aceste valori se iau din literatura informativă. În funcţie de combustibil,
modul de ardere şi mărimea focarului:
q 3 = 0...3 %, (14.13)

q 4 = 0,5...13,5 %. (14.14)
Pierderile procentuale de căldură cauzate de arderea mecanic incompletă a combustibilului sunt
prezente doar la combustibilii solizi.
Datorită diferenței de temperatură din interiorul focarului și mediul ambiant prin înzidirea cazanului
apare un flux de căldură înspre mediul exterior. Pierderea în mediul ambiant depinde de productivitatea
cazanului. După normativele ruseşti q 5 = 0,3...3 %. După normativele germane q 5 = 0,5...5 %.
Totodată, pierderile procentuale de căldură prin înzidirea cazanului pot fi calculate:
S ⋅ α ( ti − tex )
q5 = , % (14.15)
B ⋅ Qi
Unde S – suprafața pereților exteriori a cazanului;

α – coeficientul de transfer de căldură, α = α conv + α rad ;

α conv – coeficientul de transfer de căldură prin convecție, ;

α rad – coeficientul de transfer de căldură prin radiație, ;

o
ti – temperatura din interiorul cazanului, C;
tex – temperatura mediului exterior, oC;
3
Qi – căldura inferioară de ardere a combustibilului, kJ/kg sau kJ/m ;
3
B – consumul de combustibil m /s sau kg/s.
Pierderile de căldură cu cenușa și zgura evacuată din focar sunt prezente doar la combustibilii solizi.
Pierderea de căldură cu entalpia zgurii are o valoare relativ mică şi în caz cînd conţinutul de cenuşă în
Qr
combustibil este neînsemnat – Ar ≤ i , se neglijează. În caz contrar:
419
r
A
Q6 = a zg c zg t zg , kJ / kg (14.16)
100
unde: α zg este gradul de reţinere a zgurii în focar, α zg = 5 – 80%;
czg – căldura specifică a zgurii, în kJ / kg ⋅ K ;
tzg – temperatura zgurii, care la evacuarea zgurii în stare solidă se consideră 600 oC, în stare
lichidă – temperatura de curgere zgurii +100 oC;
Ar - conținutul de cenușă din combustibil.

Problema 1. Să se determine pierderile de căldură în mediul ambiant q5, în % şi căldura disponibilă Qd,
dacă se cunoaşte: căldura utilă q1 = 87 %, pierderea de căldură cu entalpia gazelor la coş q2 = 8 %,
pierderea de căldură cu arderea chimic incompletă q3 = 0,5 %, pierderea de căldură cu arderea mecanic
incompletă q4 = 3,5 %. Gradul de reţinere a zgurii în focar este azg = 0,8, căldura specifică a zgurii czg =
kJ
0,934 , tzg = 600 oC. Temperatura aerului înainte de preîncălzire este ta = 30 oC, iar după
kg ⋅ K
preîncălzire t a′ = 169 o C . Coeficientul de exces de aer în cazan este α = 1,4. Cazanul utilizează în
calitate de combustibil cărbune de Doneţk, avînd următoarea compoziţie: C = 62,7 %, H = 3,1 %, S =
2,8 %, N = 0,9 %, O2 = 1,7 %, A = 23,8 %, W = 5 %.