1.

MATERIALE FEROASE
MATERIALE FEROASE
Aliajele fierului sunt cele mai întrebuinţate materiale metalice, atât în
industrie, în general, cât şi în construcţia de maşini, în special. Aceasta se
datorează, între altele, şi preţului de cost relativ scăzut (în tabelul 1.1 sunt date
cheltuielile energetice pentru câteva materiale).

Tabelul 1.1 Cheltuieli energetice pentru unele materiale metalice

Cheltuieli de Cheltuieli
Material energie în petrol energetice
[T/h] [Kcal/cm3]
Oţel 1,0 82
Aluminiu 1,2 112
Cupru 5,6 158

Proprietățile mecanice ale materialelor feroase pot fi modificate în limite largi,

în mai mare măsură decât în cazul altor materiale.
De asemenea, materialele feroase pot fi prelucrate aproape prin toate metodele
tehnologice cunoscute şi, în mare măsură, pot fi refolosite.
În funcţie de conţinutul de carbon se deosebesc două categorii mari de
materiale feroase:
- aliaje de Fe cu până la 1,5…2,11 % carbon
- oţelurile şi până la 4,5…6,67 % carbon
- - fontele.

1.1. Oţeluri
Datorită multitudinilor proprietăţilor care se cer în diferite ramuri industriale,
gama calităţilor de oţeluri a ajuns să fie foarte largă, cuprinzând un foarte mare
număr de mărci.
Clasificarea este necesară, atât pentru clarificarea proprietăţilor şi destinaţiilor
diferitelor categorii de oţeluri, cât şi pentru a înţelege principiul care stă la baza
simbolizării mărcilor de oţeluri.
În funcţie de scopul urmărit, mărcile de oţel pot fi clasificate după criterii
diferite, cum sunt: compoziţia chimică, domeniul de utilizare, structura etc.

Clasificarea oţelurilor în funcţie de compoziţia lor chimică poate fi făcută

astfel:
• oţeluri nealiate sau oţeluri carbon:
- cu destinaţie generală;
- cu destinaţie precizată (pt. arcuri, pt. automate etc.);
 - oţeluri aliate:
- slab aliate;
- mediu aliate - cu destinaţie generală;
ţie precizată;
- înalt aliate.

Clasificarea în funcţie de domeniul de utilizare poate fi făcută în modul

următor:
• oţeluri pentru construcţia de maşini:
• oţeluri pentru construcţia de maşini:
- de cementare (conţin până la 0,25 % C);
- de îmbunătăţire (conţin 0,25…0,65 % C);
• oţeluri de scule (conţin 0,65…1,5 % C).

Clasificarea în funcţie de structură poate fi făcută după cum urmează:

- oţeluri hipoeutectoide (0…0,77 % C);

• oţeluri eutectoide (0,77 %

C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77 %
C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77 %
C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77 %
C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77 %
C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77
% C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77
% C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77
% C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77
% C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77
% C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77 %
C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77 %
C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
• oţeluri eutectoide (0,77 %
C);
• oţeluri hipereutectoide
(peste 0,77% C).
-oțeluri eutectoide ( 0,77%C)
-oțeluri hipereutectoide ( peste 0,77% C)
• oţeluri eutectoide (0,77 % C);
• oţeluri hipereutectoide (peste 0,77% C).

În general, proprietăţile oţelurilor sunt influenţate de conţinutul de carbon, deci

de variaţia cantitativă a constituenţilor lor structurali. Caracteristicile lor de
rezistenţă mecanică cresc, iar cele de plasticitate scad cu creşterea conţinutului
de carbon (figura1.1.).

Oțeluri pentru îmbunătățire

b.2) Oţeluri pentru

îmbunătăţire
În vederea obţinerii concomitente a unor rezistenţe şi tenacităţi ridicate, aceste
oţeluri sunt supuse unei căliri urmată de o revenire înaltă (îmbunătăţire).
În funcţie de compoziţia lor chimică, oţelurile de îmbunătăţire sunt pot fi de
cinci tipuri:
 - nealiate (OLC 25, OLC 35, OLC 45, OLC 55, OLC 60);
- aliate cu Mn;
- aliate cu Cr;
- aliate cu Cr - Mo;
- aliate cu Ni-Cr-Mo.
La oţelurile nealiate, rezistenţa după îmbunătăţire creşte odată cu conţinutul de
carbon. Prezenţa manganului îmbunătăţeşte şi mai mult călibilitatea, ridicând şi
stabilitatea după revenire. Nichelul măreşte tenacitatea oţelurilor.
Până la C < 0,3 % aceste oţeluri se sudează bine, dar condiţionat, necesitând
preîncălzire şi recoacere după sudarea prin topire.
Aşchiabilitatea cea mai favorabilă o au cele nealiate până la 0,45 % C precum şi
cele de tipul 35Mn16. Pentru toate celelalte este recomandabilă o recoacere
prealabilă de înmuiere.
În industrie, în funcţie de tratamentul termic pot fi:
- oţeluri pentru cementare;
- oţeluri pentru îmbunătăţire.
O grupă aparte a oţelurilor pentru îmbunătăţire o formează cele pentru
nitrurare, care conţin elemente de aliere ca Al, Cr, Mo şi V. Ele sunt aşchiabile
atât după recoacerea de înmuiere, cât şi în stare îmbunătăţită. Din aceste oţeluri
se execută, de exemplu, arborii principali ai maşinilor-unelte.
O altă grupă aparte a oţelurilor pentru îmbunătăţire o constituie cele pentru
piese mari (cu dimensiuni peste 100 mm) forjate. Ele sunt elaborate îngrijit
(dezoxidate în vid), lipsite de hidrogen şi incluziuni nemetalice.

OŢELURI ALIATE

1. Aspecte teoretice

Otelurile aliate sunt aliaje complexe care contin în afara de Fe si C, elemente de

aliere introduse în mod voit în scopul îmbunătățirii unor proprietăți.

Elementele de aliere se pot repartiza în oteluri:

-dizolvate în fier sub forma de solutii, fomând ferita si austenita aliata;

-combinatii cu carbonul: carburi simple, complexe, cementita aliata sau

faze de patrundere. Sunt elementele traditionale de la stânga Fe în tabelul
periodic (Ti, V, Cr, Mo, W, etc);

-compusi intermetalici (FeCr, FeV, Fe3Ti, Fe2W, Fe2Mo,etc.)

-în stare libera (Pb, Cu > 1%).

1.1. Influenta elementelor de aliere

 Elementele de aliere actioneaza asupra punctelor critice ale fierului (A 3,A4)
deplasându-le pe axa temperaturii. Din acest punct de vedere elementele de
aliere se clasifica în (fig.12.1):

-γ -gene, care deschid sau lărgesc domeniul austenitic și-l reduc pe cel
feritic (Mn, Ni, Pt, C, N, etc.-prin ridicarea punctului A 4 si coborârea lui
A3, iar Co prin ridicarea ambelor puncte critice);

-α -gene, care închid sau îngusteaza domeniul austenitic largindu-l pe cel

feritic (Si, Mo, W, Ti, V, etc. prin coborârea punctului A 4 și ridicarea lui
A3, iar Cr prin coborârea ambelor puncte critice).

Prin aceasta acțiune elementele de aliere modifică temperatura de tratament

termic la recoacere, calire, normalizare si stabilizeaza anumite structuri la
temperatura ambianta ( de
exemplu Mn si Ni
stabilizeaza austenită ).

Elementele de aliere
deplaseaza punctul
eutectoid S pe axa
temperaturii: Mn, Ni îl
coboara, celelalte
elemente îl modifica,
modificând temperatura
de austenitizare (A3) a
oțelurilor. Totodata deplaseaza S la concentratii mai reduse în carbon
determinând cresterea duritatii si rezistentei oțelului.

Prin dizolvarea în ferita toate elementele de aliere măresc duritatea și rezistența

feritei, îi micsoreaza tenacitatea si ridica temperatura de tranzitie ductil-fragil.
Cele mai active sunt Mn, Si. Exceptie Ni, Cr, Mn < 2% care durifica ferita,
maresc tenacitatea si-i coboara temperatura de tranzitie.

Prin dizolvarea în austenita toate elementele de aliere îi ridica duritatea. Se

mareste stabilitatea austenitei subracite, scade viteza critica de calire, se mareste
calibilitatea oțelului, exceptie face Co.

La calire, elementele de aliere deplaseaza punctele MS și Mf la temperaturi mai

reduse. Mărind cantitatea de austenita reziduală se micșoreaza duritatea oțelului
călit, exceptie Al, Co si Si.

Prin dizolvarea în martensita elementele de aliere îi maresc duritatea si

stabilitatea la revenire. Acestea determina cresterea duritatii comparativ cu
oțelul nealiat cu aceeasi concentratie în carbon revenit la aceeeasi temperatura.

Prezenta carburilor în oteluri determina cresterea duritatii si rezistentei la uzura

abraziva. Fazele de patrundere (TiC, NbC, VC, WC, MoC) stabile în austenita
pâna la temperaturi ridicate, favorizeaza obtinerea unei granulatii fine cu
rezistenta si tenacitate ridicata.

Prin dizolvarea în fier, Cr, Ni, Mo, Si, Cu îi maresc rezistenta la coroziune în
medii acide sau bazice (oteluri inoxidabile). Si, Cr, Al formeaza pelicule
protectoare de oxizi care maresc rezistenta la oxidare (oteluri refractare).

Plumbul si sulful insolubile în Fe îi maresc prelucrabilitatea prin aschiere.

1.2. Clasificarea otelurilor aliate

Dupa gradul de aliere pot fi:

- slab aliate:∑ EA < 2,5%

- mediu aliate: 2,5< ∑ EA< 10%

- înalt aliate: ∑ EA < 10%

Dupa numarul elementelor de aliere pot fi ternare (un singur element de aliere),
cuaternare (2 EA), polinare (>2 EA).

După structura în stare normalizată:

 - perlitice -oteluri slab aliate;

- martensitice (autocalibile) -oteluri mediu aliate;

- austenitice -bogat aliate.

Dupa structura în stare recoaptă:

- hipoeutectoide, cu ferita aliata structural libera;

- hipereutectoide, cu carburi secundare, precipitate din austenita;

- ledeburitice, în stare turnata prezinta în structura un eutectic ce contine

carburi primare (separate din lichid);

Otelurile aliate, cu cantitate mare de elemente γ -gene mai pot fi:

- austenitice, care nu sufera transformari la încalzire;

- semiaustenitice, cu transformari la încalzire si care se pot supune unei

căliri incomplete.

La oțelurile aliate cu cantitati mari de elemente α -gene mai apar:

- feritice, fara transformari la încalzire;

- semiferitice, cu transformari la încalzire si cu posibilitatea aplicarii unei

caliri incomplete;

Dupa destinatie oțelurile sunt:

- pentru constructii mecanice si metalice;

Otelurile pentru constructii mecanice, dupa tratamentul termic final sunt: de

cementare (% C <0,25), de îmbunatatire (% C >0,25), si de nitrurare.

Otelurile pentru constructii metalice sunt destinate realizarii unor ansambluri

îmbinate prin suruburi, nituri sau sudate:

- pentru scule: de aschiere si aparate de masura si control, pentru

deformare plastica la rece, la cald sau pentru scule pneumatice;

- cu destinatie speciala: pentru cazane si recipiente sub presiune,

inoxidabile si refractare, pentru rulmenti, etc.
În tabelele anexa sunt prezentate extrase din standarde cu prezentarea marcilor
de otel , compozitie chimica, proprietati mecanice, conditii de tratament,
utilizari.

1.3. Simbolizare

Otelurile aliate se simbolizeaza prin indicarea în sutimi de procente a

concentratiei în carbon, simbolurile chimice al elementelor de aliere urmate de
concentratia în zecimi de procente în ultimul element de aliere considerat si cel
mai important.

Exemplu: 10TiNiCr180, otel cu 0,1% C si 18% Cr.

Dacă oțelul este turnat se adauga în fata majuscula T.

Exemplu: T105Mn120.

La otelurile aliate pentru scule (STAS 3611-80) elementele de aliere sunt

simbolizate astfel C-Cr; M-Mn; N-Ni; S-Si;  Ex:MCW14.

La unele oteluri cu destinatie speciala, dupa majusculele care simbolizeaza

destinatia oțelului se indică rezistența de rupere la tractiune minima în daN/mm2.
Ex.:oțelul de cazane K52, oțelul pentru recipiente sub presiune R52; otelurile
pentru constructii sudate cu granulatie fina OCS 52; la otelurile pentru
constructii navale se indica limita de curgere minima garantata, în daN/mm2,
având în fata majusculele A - garanteaza energia de rupere la 200C; D - la 00C; E
- la -400C.

Exemplu: A 32, D 36, etc

La otelurile pentru arcuri se adauga la sfârsitul simbolizarii majuscula A, Ex:

60Si15A.

Tipuri de otel utilizat in confectionarea sabiilor japoneze

Otelul este o combinatie de fier si carbon. Caracteristicile mecanice ale

otelului depend de concentratia de carbon. Fierul ce nu contine carbon
va fi un material nepotrivit pentru confectionarea de sabii deoarece este
prea moale pentru a-si mentine taisul. Cu cat continutul de carbon
 creste, cu atat otelul devine mai tare. Dar un adaos prea mare de carbon
face ca otelul sa devina casant, deci din nou impropriu fabricarii de sabii.

In prezent sint folosite doua grupe mari de oteluri pentru

confectionarea sabiilor japoneze.
Seria 10XX & Seria 9YXX

Foarte multi din cei ce doresc achizitionarea unuei sabii japoneze

intalnesc acest tip de clasificare. Si cu siguranta se intreaba ce
reprezinta. Raspunsul este relativ simplu si il gasiti pe scurt, fara detalii
tehnice stufoase.
 In seria 10XX cifra corespunzatoare (XX) reprezinta procentul de
carbon. Spre exemplu codificarea  „otel 1060” corespunde unui otel cu
adaos de carbon de 0,6 %. Tipurile cele mai folosite in cazul acestui
otel sunt #1045, #1060 si #1095
 In seria 9YXX de asemenea cifrele corespunzatoare (XX) reprezinta
adaosul de carbon in schimb (Y) reprezinta adaosul de siliciu. Siliciul
confera un plus de elasticitate otelului fiind un otel mai compact si mai
rezistent. Procentul de siliciu adaugat in hotel variaza intre procentele
de 1,8-2,2.
 De asemena se mai foloseste otelulul de tip 400 (un aliaj de fier,
martensita si crom), dar care este obtinut industrial. Principala
caracteristica a otelului 400 este adaosul de crom (minimum 11%, dar
pentru eficienta este folosit un procent intre 13-26%) ceea ce-l face
inoxidabil. Deci lamele fabricate din acest hotel nu ruginesc. Principala
utilizare a acestui otel este fabricarea instrumentarului chirurgical si in
industria aeronautica. Este folosit pentru confectionarea sabiilor si
cutitelor in special otelul 440C.