Aliaje

-material omogen sau eterogen cu proprietăţi metalice, obţinut prin

difuziunea a două sau mai multor elemente chimice, dintre care
componentul principal este un metal.

- au proprietăţi diferite de cele ale componenţilor, cea mai importantă fiind

temperatura de topire care este mai joasă decât cele ale componenţilor, dar se
pot modifica şi conductibilitatea electrică,duritatea, densitatea etc.
 Fe-C, Cu-Sn, Cu-Zn, Pb-Sn
Fe-C-Mn, Fe-C-Cr, Al-Cu-Mg
oţelurile-carbon şi aliate sau
diversele aliaje neferoase

Figura 1 . Clasificarea aliajelor.

Structura aliajului poate fi sub forma de:
amestecuri mecanice
solutii solide
compusi chimici definiti (intermetalici)
faze intermediare.

In functie de natura aliajului si de conditiile de racire cresterea cristalelor

poate avea
•caracter uniform (rezultind graunti cu fatete si cu o simetrie specifica
formelor exterioare) sau
• caracter dendritic (rezultind o structura arborescenta). Ramurile dendritelor
cresc in directii cristalografice bine determinate.
Diagrama de echilibru

- reprezentare grafică din care

rezultă relaţia dintre temperatura,
concentraţia şi starea fizică a unui
sistem, în condiţii de echilibru.
Presiunea se consideră constantă,
întrucât majoritatea proceselor
metalurgice au loc la presiunea
atmosferică
Diagrame de echilibru
Aliajul eutectic este caracterizat printr-o concentratie fixa a componentilor, iar
izoterma reactiei eutectice este situata la o temperatura mai mica decit cea a
componentilor puri.

In functie de concentratia eutectica, aliajele pot fi clasificate in :

- aliaje hipoeutectice
- aliaje eutectice
-aliaje hipereutectice.

In functie de conditiile de germinare si de crestere aliajele eutectice pot avea o

structura regulate (lamelara, fibroasa, globulara etc.) sau neregulata.

Figura 6.
IMPORTANŢA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE ECHILIBRU

1) Indică la orice temperatură, structura fizico-chimică a aliajului

2) În cazul aliajului cu un constituent
a) Metalele pure au rezistenţă la tracţiune scăzută şi plasticitate ridicată
b) Compuşii intermetalici şi soluţiile solide care corespund maximului pe curba lichidus
au duritate şi fragilitate
c) Eutecticul (eutectoidul) are proprietăţi în funcţie de proprietăţile fazelor, morfologia
şi fineţea amestecului mecanic
3) În cazul aliajului cu doi constituenţi
- Proprietăţile aliajului reprezintă medie ponderată a proprietăţilor componenţilor
4) Sunt valabile doar pentru aliaje în echilibru
5) importanţă pentru tratament termic (temperatura la care se produce modificarea
constituţiei sau transformărilor de fază)
6) Importanţă pentru turnare (posibilitatea de aliere a două metale şi domeniile de
nemiscibilitate, temperaturile de topire ale aliajelor sistemului, intervalul de solidificare
precum şi amploarea fenomenului de segregaţie dendritică )
ALIAJE FEROASE
Aliajele fierului cu carbonul (oteluri si fonte) se studiaza pe diagrama de
echilibru stabila a sistemului numita si diagrama fier-grafit (este cazul fontelor
cenusii) sau pe diagrama de echilibru metastabila (figura 7) numita si diagrama
fier-cementita (cazul otelurilor si a fontelor albe).

Figura 7. Diagrama de echilibru

Fe – Fe3C
Particularitati:

1) este o diagrama care are drept componenti un metal (Fe) si un nemetal (C)
(in mod obisnuit ambele componente sunt metale);
2) diagrama acopera doar o portiune din concentratia sistemului (6,67 %C);
3) punctele si liniile de echilibru se noteaza totdeauna in acelasi mod;
4) diagrama se bazeaza pe presupunerea falsa, conform careia cementita este
un constituent stabil desi, in realitate, ea se descompune chiar si la
temperaturi joase (incepand de la 540 °C);
5) anumite portiuni ale diagramei nu sunt cunoscute cu precizie (ramura CD a
diagramei este foarte abrupta si nu pot fi atinse concentratii mai mari de
5%C);
6) temperaturile si concentratiile unor puncte pot sa difere de la o sursa
bibliografica la alta;
7) diagrama se foloseste uneori si pentru a studia transformarile in afara de
echilibru (transformari care au loc la racirea cu viteze mai mari decat cele de
echilibru, utilizate la trasarea diagramei).
Aliajele care contin pana la 2,11%C si pot fi aduse prin incalzire in stare
de solutie solida cu cementita complet descompusa, putand fi deformate
plastic, se numesc oteluri.

Aliajele de pe aceasta diagrama care contin peste 2,11%C, nu pot fi aduse

prin incalzire in stare de solutie solida (pastreaza in structura cementita
sub diferite forme pana la temperatura solidus), nu pot fi deformate
plastic, se utilizeaza in stare turnata si se numesc fonte albe.

Se utilizeaza oteluri pana la 1,2 %C si fonte peste 2,25%C.

Otelurile

Conform Standardului European EN 10020:1998 aprobat de CEN (Comite

Europeen de Normalization) ca urmare a deciziei Comisiei de Coordonare
(COCOR) a Comitetului European de Standardizare pentru Fontă şi otel din
noiembrie 1987, otelul este definit în modul următor:

„Un material care contine în greutate mai mult fier decât orice alt element
considerat individual, care are un continut de carbon în general mai mic de
2% şi care contine şi alte elemente chimice. Un număr limitat de oteluri cu
crom pot contine mai mult de 2% carbon, dar limita obişnuită care separă
otelurile de fontă se situează la 2%".

elemente insotitoare: Mn, Si, P, S, O etc.

Clasificarea otelurilor

A. In functie de % C otelurile pot fi :

- Hipoeutectoide (0,002 – 0,83% C) avind structura formata din ferita,

perlita si cementita tertiara;
- Eutectoid (0,83% C) avind structura formata numai din perlita.
- Hipereuctoide (0,83 – 2% C) avind structura formata din perlita si
cementita secundara.
B.In functie de compozitia chimică

B1. oteluri nealiate;

- oteluri nealiate de uz general;
- oteluri nealiate de calitate;
- oteluri nealiate speciale.

B2. oteluri aliate.

- oteluri aliate de calitate;
- oteluri aliate speciale.
- oteluri inoxidabile care contin maxim 1,20% C şi
minim 10,5% Cr şi se împart în două subcategorii în
functie de continutul de nichel:
a) Ni < 2,5%;
b) Ni ≥ 2,5%.
 - oteluri rapide, care contin, pe lângă alte eventuale elemente cel
putin două dintre următoarele trei elemente: Mo, V, W în continutul
însumat de min 7%, min. 0,6% C şi 3-6% Cr

Simbolizarea mărcilor de otel

- simbolizare alfanumerică, bazată pe simboluri literale şi numerice;

- simbolizare numerică.
I.In functie de utilizare şi caracteristici mecanice simbolizarea cuprinde un
simbol principal (o literă majusculă) urmat de un număr care reprezintă valoarea
limită a limitei de curgere dată în N/mm.

Simbolizarea alfanumerică dată de Standardul Român SR EN 10027-1:1998

care reprezintă traducerea Standardului European EN 10027-2:1991

S= otelurile de constructie;
P = oteluri pentru recipiente sub presiune;
L = oteluri pentru tevi;
E = oteluri pentru constructii mecanice;
B = oteluri pentru beton armat;
Y = oteluri pentru beton precomprimat (după simbol urmează un număr
care reprezintă valoarea minimă specifică a rezistentei la tractiune în N/mm2);
R = oteluri pentru şină (urmat de valoarea minimă a rezistentei la tractiune, în N/mm2);
H= produse plate laminate la rece din oteluri pentru ambutisare (când nu este precizată limita
de curgere este precizată rezistenta la tractiune prin simbolul T urmat de valoarea rezistentei
minime specifice în N/mm2);
D = produse plate deformate la rece;
T = oteluri pentru tablă neagră, tablă stanată, tablă cromată.
 Simbolul principal T poate fi urmat de:
litera H
- pentru produsele simplu /dublu laminate;
litera M= oteluri pentru electrotehnică . Simbolul M poate fi urmat de:
- un număr
- literă care precizează tipul otelului electrotehnic:
A, pentru table cu grăunti neorientati;
D, pentru table semiprocesate de otel nealiat (fără recoacere);
E, pentru table semiprocesate de otel aliat (fără recoacere finală);
N, pentru table cu grăunti orientati;
S, pentru table cu grăunti orientati cu pierderi reduse;
P, pentru table cu grăunti orientati cu permeabilitate ridicată.

În cazul în care un otel este specificat sub formă de piese turnate,

simbolizarea prezintă initial litera G.
II. In functie de compozitia chimică

simbolizarea otelurilor se face prin

litera C pentru otelurile nealiate

litera X pentru otelurile aliate

+++++ un număr care reprezintă de 100 ori continutul mediu specificat

de carbon.

La otelurile aliate după concentratia de carbon urmează şi simbolurile

chimice ale elementelor de aliere în ordine descrescătoare a concentratiei,
însotite de valorile corespunzătoare ale concentratiei elementelor de aliere
respective.
Simbolizarea alfanumerică a otelurilor laminate la cald din oteluri de constructie (SR EN
10025+A1) este completată cu:

JR = clasă de calitate pentru produse cu valoare minimă a energiei de rupere la

încovoiere prin şoc de 27 J la 20 °C;

JO = clasă de calitate pentru produse cu valoare minimă a energiei de rupere la

încovoiere prin şoc de 27 J la 0 °C;

J2 = JR = clasă de calitate pentru produse cu valoare minimă a energiei de rupere la

încovoiere prin şoc de 27 J la -20 °C;

K2 = clasă de calitate pentru produse cu valoare minimă a energiei de rupere la

încovoiere prin şoc de 40 J la -20 °C;

G1 = pentru oteluri necalmate;

G2 = pentru oteluri în altă stare decât starea necalmată; G3 şi G4 - pentru alte caracteristici;

N = pentru produsele care nu se livrează în stare normalizată sau în stare de laminare

normalizantă;

C = pentru otelurile cu capacitate de deformare la rece.

Simbolizarea numerică a mărcilor de otel este complementară
simbolizării alfanumerice şi are un număr fix de cifre.

Alte criterii de clasificare a otelurilor si simbolizarea specifica lor

Dupa destinatie, otelurile se impart in :

· -oteluri de constructie ;
· -oteluri pentru scule .
Oteluri de constructie.

In functie de posibilitatile de obtinere a semifabricatelor pentru executarea

pieselor se impart in :
a. -oteluri deformate la cald
a1. -oteluri cu destinatie generala neprecizata
a2. -oteluri cu destinatie generala precizata
a3. -oteluri cu destinatie speciala (cunoscuta exact .

b. -oteluri turnate.
Oteluri de constructie cu destinatie generala neprecizata

Sunt oteluri nealiate sau aliate ce se folosesc la confectionarea pieselor

destinate unor domenii foarte diferite.

Oteluri de uz general pentru constructii (STAS 500-80 - otel carbon

obisnuite).
- Sunt cele mai utilizate oteluri.

Simbolul lor este constituit din literele OL urmate de un grup de cifre ce

indica rezistenta la tractiune in daN/mm2. Se elaboreaza in patru clase de
calitate :
· -clasa 1 indica caracteristica de indoire si de tractiune la rece ;
· -clasa 2 indica in plus energia de rupere la +20 oC ;
· -clasa 3 indica in plus energia de rupere la 0 oC ;
· -clasa 4 indica in plus energia de rupere la -20 oC .

In simbol pot sa apara si literele k (calmat ), S (semicalmat ), N (necalmat).

Exemple : OL 32, 34, 37, 42, 52, 60, 70 sau OL 4 k.

Otelurile carbon de calitate (STAS 880-80)
- pentru tratament termic destinate constructiilor de masini
- sunt oteluri nealiate folosite numai cu tratament termic sau termo-chimic.
- corespund obligatoriu unor conditii suplimentare mai severe pentru
verificarea calitatii decat acelea prescrise otelului carbon obisnuit.

Se simbolizeaza prin grupul de litere OLC urmat de un grup de cifre ce

indica continutul de carbon in sutimi de procent. La sfarsitul simbolului mai
poate aparea litera X sau S, acesta indicand garantarea in plus a unui continut
mai mic de impuritati precum si conditii referitoare la structura.

Sunt supuse tratamentului termic de cementare daca au continut in carbon

sub 0,2% sau tratamentul termic de imbunatatire ( calire + revenire ) daca are
carbon peste 0,2% .

Exemple : OLC 10; 15; 20; 25; 35; 45; 55; 60 .

 1. Oteluri aliate pentru tratamentul termic destinate constructiilor de masini (STAS 791-
80).

-au in compozitie unul sau mai multe elemente de aliere introducandu-se in scopul obtinerii
unor proprietati deosebite.
- elementele de aliere cromul, manganul, titaniul, vanadiul, wolframul, siliciu etc.

In functie de gradul de aliere, aceste oteluri se grupeaza in :

· -oteluri slab aliate ( cu pana la 5% elemente de aliere ) ;
· -oteluri mediu aliate ( E. A. intre 5 si 10% ) ;
· -oteluri inalt aliate ( E. A. peste 10% ) .

Simbolizarea otelurilor aliate se face de regula cu ajutorul unor simboluri complexe

alcatuite din litere si cifre astfel :

· -un grup de cifre ce arata continutul de carbon in sutimi de procent;

· -un grup de simboluri ale elementelor de aliere din otel, care sunt trecute in ordinea
importantei lor, de la inferior la superior;
· - un ultim grup de cifre ce indica continutul in zecimi de procent al principalului element
de aliere, care este trecut ultimul simbol.

Exemplu : 35 Mn 16-otel aliat cu mangan, continand 0,35% C si 1,6% Mn.

.  Oteluri de constructie cu destinatie generala precizata 

Oteluri rezistente la coroziune atmosferica .

Sunt cuprinse in STAS 500/3 si sunt de fapt oteluri de uz general pentru constructii
metalice lucrand neprotejate in atmosfera obisnuita. Exista marci de tipul RCA 37 sau
RCB 5 2, in care litera B in loc de A indica un continut de P sub 0,02%, genereaza
comportarea mecanica superioara a otelului, iar ultima cifra indica garantarea
suplimentara a unor precipitatii mecanice ca si celelalte tipuri de oteluri cuprinse in STAS
500-80.

Oteluri beton. ( STAS 438-80 ) .

Se folosesc la executarea armaturilor pentru betonul armat din domeniul constructiilor.

Oteluri inoxidabile si refractare .

Sunt oteluri cu mare rezistenta la oxidare si o buna refractaritate, datorita faptului ca au

putin carbon, sunt aliate cu Cr si Ni in procent de peste 10%. Se simbolizeaza similar cu
otelurile aliate pentru tratament termic destinate constructiilor de masini.

Exemplu : 15 NiCr 200, 2 MoNiCr 175. Sunt cuprinse in STAS 11523-80 .

 Oteluri pentru arcuri . Pot fi oteluri carbon sau oteluri aliate. In ambele
cazuri se remarca in finalul simbolului litera A.
Exemplu : OLC 55 A, OLC 65 A, OLC 75 A, in care cifrele au semnificatia
celor de la otelurile carbon de calitate pentru tratament termic.
: 51 Si 17 A, 51 VCr 10 A, 40 Si 17 A, cu simbolizarea specifica otelurilor
aliate.

Oteluri pentru automate . ( STAS 136-80 ) .

Sunt destinate prelucrarii pe masini unelte automate pentru aschierea
metalelor. Se simbolizeaza cu AUT si un grup de cifre ce simbolizeaza continutul
de carbon in sutime de procent.
Exemplu : AUT 12, AUT 30, AUT 40 Mn. Elementul Mn se introduce cu
scopul de a imbunatati prelucrabilitatea prin aschiere si calibilitatea otelului.
In masa materialului se mai poate preciza starea suprafetei otelului,
printr-un simbol literal adaugat la sfarsitul marcilor, de exemplu AUT 30 L-
laminat la cald, sau C-cojit, sau T-tras la rece.
 Oteluri pentru rulmenti .

Pentru rulmentii obisnuiti STAS 1456/1-80 precizeaza marcile RUL 1 sau RUL
2 la care se pot adauga precizarile simbolice pentru starea suprafetei barelor de
tipul : B1-laminat, recopt; B2-cojit; B3-recopt, tras; A1-laminat; A2-recopt si cojit;
C1-cojit si netezit; C2-tras recopt; C3-slefuit. Pentru oteluri de rulmenti, turnat in
vid, STAS 11250-80, se precizeaza marcile RUL 1V si RUL 2V, putand impune
conditii suplimentare pentru starea suprafetei, conform celor de mai sus.
Exemplu : RUL 2V-A

Sarme de otel pentru sudare .

STAS 1126-80 prevad marci de oteluri carbon si aliate, fabricata sub forma
calibrata, folosita ca material de adaos la sudarea sub strat de flux si sub mediu
protector de gaze.
Exemplu : S 21 MoCr 170. Primele cifre prezinta sutimi de procent de
carbon iar celelalte cifre prezinta procente ale elementelor de aliere.
Oteluri cu destinatie speciala .

Exista standarde care precizeaza marci de oteluri cu destinatie speciala ca :

-oteluri pentru autoturisme ”DACIA 1300” cum sunt marcile 12 MoCr 10 X, 10 CrMn
2;
-table groase de otel pentru poduri si viaducte : OL 37 BD, OL 52 BD .

b. Oteluri turnate ( de constructie ) .

Aceasta categorie cuprinde oteluri aliate sau nealiate destinate turnarii pieselor
de diferite tipuri. Se grupeaza astfel :
-otel turnat in piese ( STAS 600-82 ). Se simbolizeaza prin OT urmat de un
grup de cifre ce indica rezistenta la tractiune in N/mm2, ex. : OT 400 .
-otel aliat pentru constructii de masini turnat in piese. ( STAS 1773-76) .
-oteluri rezistente la uzura turnate in piese. ( STAS 3718-63 ) .
-oteluri aliate refractare si anticorozive turnate in piese.(STAS 6855-78).
 Oteluri pentru scule .

Aceasta categorie cuprinde oteluri aliate sau nealiate destinate fabricarii sculelor folosite in
diverse domenii de activitate : scule aschietoare, scule pentru deformare la cald sau la rece,
scule pentru industria lemnului, scule pentru industria usoara, scule pentru industria alimentara.

In aceasta grupa intra :

-otel carbon pentru scule ( STAS 1700-30 ). Sunt oteluri cu continut de carbon de peste 0,7% si
sunt oteluri cu cel mai scazut pret de cost.
Simbol OSC 7…OSC 13 ( S-otel de scule, C-carbon, cifrele indica continu- tul de carbon in
zecimi de procente ) .

-oteluri aliate pentru scule ( STAS 3611-88 ). Sunt oteluri aliate cu crom, wolfram, vanadiu,
siliciu, molibden, etc. Exemple de marci : 10 VmoCr 52, 205 Cr 115. Se remarca acelasi mod de
simbolizare ca la otelurile aliate de constructie.

-oteluri rapide pentru scule ( STAS 7382-80 ) . Sunt oteluri inalt aliate cu Co, Mo, W si au
proprietatea ca isi pastreaza duritatea pana la temperaturi inalte.
Simbol : Rp-rapid, cifrele indica ordinea din STAS. Exemple : Rp 1, Rp 3, Rp 5, Rp 9, Rp 10 .

-oteluri pentru scule destinate prelucrarii materialelor nemetalice. Pot fi oteluri carbon sau
inalt aliate cu crom. Simbol : OSL 1-OSL 5 ( L-simbol, cifrele indica ordinea in STAS ) .
Materiale folosite la construirea echipamentelor. Cerinte igienico-sanitare

Materiale metalice

- Netoxice (otelurile inoxidabile este preferat in industria alimentara, dar in functie de

aplicatie, unele materiale polimerice se pot folosi datorita unor avantaje legate de
cost, greutate, rezistenta chimica mai buna)
- Rezistente la coroziune (otelurile inoxidabile sunt alese in functie de
comportamentul la coroziune, dar si in functie de pH, temperatura si agentii chimici
folositi la igienizare si tratamentele antimicrobiene). In plus, se considera proprietatile
privind prelucrabilitatea, plasticitatea, sudabilitate, duritate/rezistenta si cost.

Cea mai buna alegere este AISI-304 un otel inoxidabil austenitic cu 18%Cr si 10%Ni sau
AISI-304L (DIN 1.430; EN X2CrNi 18-9) care are un continut mai mic de carbon si este mai
usor de sudat.

AISI-316 un otel inoxidabil cu rezistenta buna la coroziune si recomandat pentru valve,

carcasa de pompe, rotoare, axe,

AISI-316L (DIN 1.4435, EN X2CrNiMo 18-14-3) este recomandat pentru tevi, tancuri
datorita sudabilitatii ridicate.
Fontele
Fontele sunt aliaje din sistemul Fe-C-Si care pot contine câte unul sau mai multe
elemente de aliere (Mn, Cr, Ni, P etc.) şi elemente chimice însotitoare şi care sunt
caracterizate prin existenta transformării eutectice.

Fontele sunt aliaje ale fierului cu carbonul ce contin intre 2 – 6,67% C. Ele
contin cantitati relativ mari de C, care se poate regasi in compusul chimic
Fe3C (cementita) in cazul fontelor albe sau sub forma de grafit (C liber) in cazul
fontelor cenusii.
Clasificare fonte.

In functie de modul de obtinere se impart in :

-fonte de prima fuziune ( fonte brocate ) ;

-fonte de a doua fuziune ( fonte de turnatorie ) .

a. Fonte de prima fuziune, conform STAS 082-65 se impart in :

-fonte obisnuite pentru turnatorie, avand simbolul FK ( FK 0 …FK 5 ) in care
cifrele indica ordinea din STAS;
-fonte speciale pentru turnatorie cu simbolul FX ( FX 1…FX 7, X-special, cifrele
indica ordinea in STAS ) .
-fontele pentru afanare cu simbolul FAK ( FAK 0…FAK 4, cifrele indica ordinea in
STAS ) .
-fonte silicioase cu simbolul FS ( FS 1, FS 2 ) cifrele indica ordinea in STAS.
b. Fontele turnate in piese
- fonta cenusie cu grafit lamelar denumita si fonta cenusie deoarece culoarea fontei este
cenusie. Se simbolizeaza prin grupul de litere Fc urmat de un grup de cifre ce indica
rezistenta la rupere in N/mm2 Exemplu : Fc 100 , Fc 400. Sunt cuprinse in STAS 568-75.
- fonta cu grafit nodular turnata in piesa (STAS 6071–75). Se obtine prin tratament
termic de modificare ce consta in introducerea de magneziu in fonta lichida. Se simbolizeaza
prin grupul de litere Fgn urmat de un prim grup de cifre ce indica rezistenta la tractiune in
N/mm2 si al doilea grup de cifre indica alungirea minima 12% . Exemplu : Fgn 420–12; Fgn
480–5; Fgn 500–7 .
- fonta maleabila turnata in prese. ( STAS 569-79 ). Se obtine prin tratament termic de
maleabilizare. Se simbolizeaza prin Fm urmat de un grup de cifre ce indica rezistenta la
tractiune in N/mm2, si litrele a-alb, n-negru, p-perlita, ce indica tipul structurii.
Exemplu : Fm 400-a; Fm 320-n; Fm 350-n; Fm 450-p .
-fonta refractara turnata in piese. ( STAS 6706-75 ). Sunt fonte aliate cu Cr, Si, Al, au
rezistenta mare la temperaturi inalte ( refractare ). Exista marci de tipul FrCr 1,5; FrSi 5,
simbolul elementelor chimice indica elementele de aliere aflate in compozitie, iar cifrele
indica continutul acestor elemente in procente.
-fonta antifrictiune turnata in piese. (STAS 6706-73). Are rezistenta mare la uzura prin
frecare si poate fi fonta cenusie Fc, fonta cu grafit nodular Fgn sau fonta maleabila Fm.
Simbolul fontei va fi : Fc, Fgn, Fm la care se adauga literele A-antifrictiune si cifrele
ce indica ordinea din STAS.
Exemplu : Fc A-1, Fgn A-2, Fm A-1 etc.
Dupa compozitia chimica (procentul de C):

•Fontele albe Fa prezinta culoare alb-argintie a casurii si se obtin in conditia

solidificarii cu viteza mare de raciere a unei topituri metalice.

Din punct de vedere al %C fontele albe pot fi :

-hipoeutectice (2 – 4,3% C) avand structura formata din cementita

secundara, ledeburita secundara si perlita;

-eutectic (4,3% C) avind structura formata numai din lebedurita secundara;

- hipereutectice (4,3 – 6,67% C) avind structura formata din cementita primara

si lebedurita secundara.
•Fonte cenuşii (Fc), la care Cgr > 0 şi nu contine cementita liberă. În functie de
valoarea carbonului legat ce poate fi cuprins în limitele 0 < Cleg < Cs (unde Cs
este carbonul corespunzător punctului s de pe diagrama Fe-C, sau carbonul din
perlită).

Fontele cenuşii pot fi clasificate după cum urmează:

-fonte cenuşii feritice, la care Cleg = 0, Cgr = C, şi structură formată din ferită şi
grafit (F+G);

-fonte cenuşii ferito-perlitice 0 < C,eg < Cs, şi a căror structura este constituită
din ferită, perlită şi grafit (F+P+G);

- fonte cenuşii perlitice la care Cleg = Cs, Cgr = Ct - Cs cu structură din perlită şi
grafit
(P+G ).
-Fonte pestrite (Fp) la care Cs < Cleg < C, iar Cgr > 0 rezultă o structură atât cu
cementita liberă (zone de culoare deschisă în ruptură, fontă albă) cât şi grafit (în ruptură
zone închise la culoare, fontă cenuşie). Succesiunea de zone închise şi deschise la culoare
conferă aspectul pestrit. Structura acestor fonte consta din perlită, cementita şi grafit
(P+K+G)

După forma grafitului relevată la microscop fontele pot fi împărtite în următoarele grupe:
- fonte cu grafit lamelar (Fgl), la care grafitul în secTiune plană este sub formă de
separări cu lungimea (I) mult mai mare decât grosimea lor (d) iar în spaTiu are structura
coralieră (fig. 2.3.a);
 - fonte cu grafit în cuiburi sau fonte maleabile la care separările compacte din
grafit se obtin în urma unui tratament de recoacere grafitizată din fontă albă (fig.
2.3b).

-fonte cu grafit vermicular, separări de grafit scurte şi curbate (fig. 2.3c);

- fonta cu grafit nodular caracterizată prin separări de grafit sferoidale (fig. 2.3d);