5.3.2. Oţeluri carbon.

Influenţa conţinutului de carbon asupra proprietăţilor fizico-mecanice

Oţelurile conţin între 0 şi 2,11% C, dar de interes practic, sunt doar cele cu până la aprox. 1,3%C.
După cum s-a constatat, în structurile oţelurilor, cu creşterea concentraţiei de carbon are loc
creşterea suprafeţei ocupată de perlită în detrimentul celei de ferită. Această creştere are loc până la
0.77%C, când există 100%P, după care conţinutul de P începe să scadă, crescând conţinutul de Cem.
Variaţia proporțiilor acestor constituienţi determină şi o variaţie a proprietăţilor fizico – mecanice
ale oţelurilor carbon.
Constituent Rm HB A5
Ferită 28 80 50
Cementită - 800 0
Perlită 80 200 10
Variația proprietăților mecanice și fizice cu conținutul de carbon:
Prop. HB Prop.

ρ (rezistivitatea)

Z Hc (forta coercitiva)
A5
KCU
Rm
µ (permeabilitatea
magnetica)
Ɣ (greutatea specifica)

0,77 1,3 %C %C

5.33. Influenţa elementelor însoţitoare

Oţelurile conţin totdeauna pe lângă Fe şi C şi alte elemente chimice (însoţitoare, permanente) care
pot proveni din:
- introducerea intenţionată pentru dezoxidare şi desulfurare (Mn; Si)
- elemente care nu au putut fi complet eliminate la elaborarea fontei și oțelului (P; S)
- elemente gazoase din reacţiile chimice din timpul elaborării (O2; H2; N)
Influenţa manganului. Manganul este introdus în oţeluri la elaborare în vederea dezoxidării pe baza
afinităţii mai mari faţă de exigen în comparaţie cu Fe conform reacţiei:
Mn +FeO → MnO + Fe, dar şi:
Mn +FeS → MnS + Fe
Manganul se dizolvă atât în ferită cât şi în cementită formându-se ferita aliată şi centita aliată
(FeMn)3C. Această cementită are o temperatură de topire scăzută şi se dizolvă în austenita la încălzire
foarte repede conducând la creşterea exagerată a granulaţiei. Cea mai mare parte a Mn se găseşte sub
formă de MnS ca incluziune nemetalică cu aspect globular de culoare gri şi temperatură înaltă de
topire. MnS este plastică deformându-se bine în procesele de prelucrare la cald.
Influenţa siliciului. Siliciul, ca şi manganul, se introduce în scopul dezoxidării oţelurilor datorită
afinităţii sale mai mare faţă de oxigen.
Si +2FeO →SiO2 +2Fe
Datorită afinităţii mari a siliciului faţă de oxigen, acesta formează atât oxizi cât şi silicaţi care se
găsesc în oţeluri sub formă de particule fragile care determină o scădere a plasticităţii oţelurilor.
Influenţa sulfului. Sulful, ajunge în oţeluri provenind din minereuri sau cocs neputând fi complet
eliminat. Sulful nu este solubil în ferită şi se găseşte în structură sub forma unui eutectic (Fe-FeS) cu
temperatura joasă de topire (988 oC) dispus la limita dintre grăunţi sub forma unei reţele discontinui la
cantităţi mici de S, sau reţele continui la cantităţi mari de S. Prezenţa acestui entectic determină în
oţeluri fragilitatea la cald care poate fi de două feluri:
- Fragilitate la roşu între 800 oC - 1200 oC datorată plasticităţii reduse a entecticului Fe+FeS;
 - Fragilitate la temperaturi inalte T>1200 oC datorată topirii rețelei de eutectic (Fe-FeS).
De aceea conţinutul de S se impune a fi maxim 0.03% şi mai mult, fragilitatea la cald se evită şi
prin introducerea unei cantităţi corespunzătoare de Mn.
MnS are Ttop = 1618 oC, este plastică şi deci: FeS + Mn → Fe +MnS
Sulful este însă dorit atunci când se vrea creşterea prelucrabilităţii prin aşchiere la oţelurile care se
prelucrează pe maşini unelte (S= 0,15-0,30). Concomitent creşte şi Mn (0,5 – 0,9).
Influenţa fosforului. Ca şi sulful, fosforul (P), provine din minereuri, neputând fi complet eliminat.
P, se dizolvă în ferită determinând creşterea durităţii şi scăderea plasticităţii acesteia, fenomen
cunoscut sub numele de fragilitate la rece, de aceea, cantitatea de P este limitată la maxim 0,03%. P,
are o puternică tendinţă de segregare iar impreună cu sulful determină în cursul proceselor de
prelucrare la cald structuri în şiruri (sau benzi), ce determină o puternică anizotropie de proprietăţi.
Influenţa hidrogenului. H2 poate proveni fie din minereuri fie din gazele cuptorului de elaborare
fie din reacţii etc. El se găseşte în proporţie de miimi de procent.
În stare atomică, hidrogenul se dizolvă în Fe formând o soluție solidă interstiţială. Acesta se elimină
în general uşor, dar în unele condiţii, la limita de grăunţi, trece sub formă moleculară, 2H →H2 cu
creştere puternică de volum şi deci de presiune, care crează fisuri numite fulgi. Eliminarea
hidrogenului se face foarte greu prin tratamente termice de dehidrogenare, constând în încălziri la
temperaturi ridicate și mențineri care necesită durate foarte mari, de ordinul sutelor de ore.
5.4. Clasificarea şi notarea oţelurilor carbon
Pentru clasificarea oţelurilor carbon se pot utiliza mai multe criterii după cum urmează:
- După poziţia în diagrama de echilibru funţie de conţinutul de carbon:
- oţeluri hipoeutectoide, c <0,77%;
- oţeluri eutectoide, c= 0,77%;
- oţeluri hipereutectoide, c=0,7 7 ÷2,11%.
- După duritatea în stare recoaptă funcţie de conţinutul de carbon:
- oţeluri extramoi, c<0,1%;
- oţeluri moi, c=0,1 ÷0,2%;
- oţeluri semimoi, c=0,2 ÷0,4%;
- oţeluri semidure, c=0,4 ÷0,6%;
- oţeluri dure, c=0,6 ÷0,7%;
- oţeluri foarte dure, c=0,7 ÷0,8%:
- oţeluri extradure, c=0,8 ÷1,1%.
- După modul de elaborare în funcţie de agregatul folosit:
- oţeluri Martin;
- oţeluri de cuptor electric;
- oţeluri de convertizor.
- După gradul de dezoxidare:
- oţeluri necalmate, Si< 0,07%;
- oţeluri semicalmate, Si=0,07 ÷0,17%;
- oţeluri calmate Si=0,17 ÷0,37%.
- După tratamentul termic la care se supun:
- oţeluri de cementare, c< 0,25%;
- oţeluri de îmbunătăţire, c> 0,25%.
- După destinaţia tehnologică şi tehnologia de obţinere:
- oţeluri turnate;
- oţeluri deformabile; - de uz general;
- cu destinaţie precizată.
- oţeluri deformabile cu destinaţie generală cuprind:
 - oţeluri pentru automate, (prelucrate pe masini unelte automate);
- oţeluri de scule.
Notarea oţelurile de carbon de uz general se face OLxyz xy=Rm [daN/mm2], z=clasa de calitate
OL373, la care Rm =37 daN/mm2, iar 3 = clasa de calitate
Oţelurile carbon de calitate se notează OLCxy unde: xy=%C (în sutimi de procente)
Ex: OLC45, care înseamnă oțel carbon de calitate cu 0,45%C
La oţelurile carbon de calitate superioară se adaugă x => OLC45x, iar la oţelurile cu conţinut
controlat de sulf se adaugă şi S => OLC45XS.
Oţelurile cu destinaţie precizată (pentru automate) se notează cu AUT (au conţinut ridicat de S şi P)
urmat de două cifre xy= concentraţie de C în sutimi de procent.
Notarea se completează cu L dacă oţelul este laminat la cald sau cu T pentru oţel tras la rece şi cu
litera C pentru oţelul cojit.
Ex: AUT20LC 0,2%C, laminat la cald şi cojit
Oţelurile carbon de scule se notează OSC urmat de o cifră sau două care indică conţinutul mediu în
zecimi de procent de carbon OSC8 (0,8%C), iar dacă are şi un conţinut ridicat de mangan se adaugă
M(OSC8M).
Oţelurile carbon turnate se notează OTxy (xy=Rm daN/mm2)
5.5 Fonte
Fontele sunt aliaje ale Fe cu C care conţin între 2,11 – 6,67%C. Fontele se împart în două mari
categorii: albe şi cenuşii
Fontele albe se solidifică după diagrama metastabilă Fe-Fe3C şi conţin tot carbonul legat sub formă
de cementină, iar fontele cenuşii se solidifică fie în sistemul de echilibru stabil, Fe – grafit, fie după
ambele sisteme şi conţine o parte din carbon sau toată cantitatea sub formă liberă (grafit). Fontele mai
conţin şi alte elemente, precum: S; P; Mn; Si, în cantităţi mai mari decât oţelurile.
5.5.1 Fontele albe
Sunt fonte de primă fuziune care rezultă în furnale în urma reducerii minereurilor de fier. Conţin
carbon între 2,11-6,67%, acesta fiind legat sub forma compusului Fe3C (cementita), de culoare alb
strălucitoare care determină culoare albă în spărtură proaspătă, de aici denumirea de fonte albe.
După conţinutul de carbon şi conform diagramei metastabile, Fe- Fe3C, fontele albe se împart în 3
categorii:
- Fonte albe hipoeutectice, C=2,11-4,3% și au structura alcătuită din: P+Cem11+Led1;
- Fonte albe eutectice, C=4,3% cu structură 100%Led1 (ledeburită transformată);
- Fonte albe hipereutectice, C=4,3 – 6,67 % cu structura alcătuită din Led1+Cem1.
Reacția eutectică inițială: L4,3 𝑇=1153 A2,11 + C𝑒𝑚6,67, rezultă amestecul mecanic eutectic care
este ledeburita dar, la temperatura de 7270C, austenita din ledeburită suferă transformarea eutectoidă:
A 𝑇=727 F0,0218 + C𝑒𝑚6,67 =>P0,77, (perlită), deci la temperatura ambiantă ledeburita va fi alcătuită
din perlită și cementită și, de aceea, se numește ledeburită transformată (Led1= P0,77+Cem6,67).
Fiind alcătuite dintr-o proporţie foarte mare de cementită, fontele albe sunt caracterizate printr-o
duritate foarte mare, care creşte cu creşterea concentraţiei de carbon şi o puternică fragilitate, de aceea
nu se pot prelucra, nici prin diferite prelucrări la rece sau la cald şi nici prin așchiere. În aceste condiţii
se utilizează foarte puţin ca atare şi numai fontele albe hipoeutectice, respectiv pentru piese care
necesită duritate mare şi rezistentă la uzare, precum bile pentru mori de măcinat, alice de sablaj, role
pentru sape de foraj, sau pentru unele piese cu duritate superficială mare, ca de exemplu cilindri de
laminor, tamburi de frână etc., acestea având, însă, în miez structură de fontă cenuşie. Cele mai multe
fonte albe hipoeutectice se utilizează ca materie primă pentru obţinerea prin tratamente termice a
fontelor maleabilizate, mult mai utilizate în construcţia de maşini.