1. Ce este aliaj metalic?

Aliajele metalice se numesc aliaje în care cel puțin un component, cel de bază, este un
metal.
2. Ce tip de constituenții structurali se obțin în aliaje?
În funcție de tipul de interacțiune a componenților în stare solidă în structura aliajelor se cunosc
complexuri de grăunți, numiți constituenți structurali, care pot fi de două feluri: omogeni sau
eterogeni
3. Ce prezintă diagrama de echilibru?
Diagrama de echilibru reprezintă interpretarea grafică a stării și structurii aliajelor în
dependență de temperaturăúi compoziție.

4. Caracterizați fierul și carbonul.

Fierul este un material plastic cu temperatura de topire 1539°C. Sunt cunoscute două modificări
polimorfice ale fierului: cub cu volum centrat (C.V.C.) și cub cu fețe centrate (C.F.C.).
Carbonul există în natură în două modificări: ca grafit și ca diamant. Grafitul are rețeaua
cristalină hexagonală cu legături interatomice puternice în straturi úi foarte slabe între aceste
straturi. Temperatura de topire a grafitului e de | 5000°C. Diamantul prezintă o structură
simetrică cubică cu forțele de acțiune interatomice foarte înalte - această structură se obține în
condiții specifice de presiune și temperatură înaltă

5. Ce este ferita, austenita, cementita, perlita, ledeburita?

Soluția solidă a carbonului în modificările de fier alfa, beta și delta poartă denumire de ferită
(Fr).
Soluția solidă a carbonului în fier – gamma se numește austenită (Au).
7°C (punctul E). În afară de soluții solide, fierul formează cu carbonul, la 6,67 % C, o
compoziție chimică cu formula Fe3C, care a fost numită cementită (Ce).
Din austenită se produce un amestec mecanic format din ferită și cementită (secundară). Acest
proces a fost numit reacție eutectoidă, iar amestecul obținut (eutectoidul) se numește perlite.
La răcire, din fază lichidă concomitent cristalizează două faze: austenită și cementită, formând
amestec mecanic. Astfel de proces se numește reacție eutectică, iar amestecul obținut (eutectică)
a fost numită ledeburită (Le):

6. Explicați transformările în diagrama de echilibru Fe-C.

Mai sus de linia ACD (linia lichidus) toate aliajele se află în stare lichidă, iar mai jos de AECD
(linia solidus) - în stare solidă
Linia AC indică temperaturile de formare a austenitei din topitură, linia CD - de formare a
cementitei din faza lichidă (CeI - cementită primară).
Linia AE este locul finisării de formare a austenitei. Pe linia GS începe și pe GP se termină
formarea feritei din austenită, iar mai jos de linia ES (indică variația solubilității carbonului în
fier - gamma) surplusul de carbon părăsește austenita și formează cementită, numită secundară
(CeII).
Linia PQ reprezintă variația solubilității carbonului în fier - alfa , mai jos de ea surplusul de
carbon din nou formează cu fierul cementită, numită deja terțială (CeIII).

7. Fonte albe: structura, proprietățile, utilizarea.

Fontele, prezentate în diagrama de echilibru, se numesc fonte albe. Conținutul de carbon în ele,
în exces, față de oțeluri, se găsește sub formă de cementită. Din cauza durității și fragilității
ridicate ale cementitei și ledeburitei, prezente în structura fontei albe, utilizarea ei la producerea
articolelor este limitată. Fonta albă se folosște la confecționarea pieselor ce funcționează la uzare
prin frecare sau compresiuni: cilindri de laminor, tăvălugi pentru mori, roți de vagoane, axe cu
came pentru motoare cu ardere internă și al. În construcție din fontă albă se confecționează
calorifere, articole de tehnică sanitară, țevi ș.a.

8. Fonte cenușii: fabricarea, structura, proprietățile, simbolizarea, utilizarea.

Fontele cenușii, în dependență de structura bazei metalice, pot fi: feritice, feritico - perlitice,
perlitice. Fontele cenușii se obțin în bază de cristalizare a fontei brute cu viteza mică de răcire și
adaosul în topitură, ca modificator, circa 2 % de Si. Conform GOST 1412-79 fontele cenușii se
notează cu literele СЧ (серый чугун), urmate de cifre, ce indică limita de rezistență la tracțiune
[x10 MPa]: СЧ 10, СЧ 12 - feritice; СЧ 15, СЧ 20 - feriticoperlitice; СЧ 21, СЧ 24, СЧ 25, СЧ
30, СЧ 40 СЧ 45 - perlitice. În România, conform STAS 568-82, fontele cenuții se notează cu
literele Fc (fonte cenuții) și cifre ce reprezintă limita rezistenței la tracțiune [MPa]: Fc 100, Fc
150, Fc 200 etc. Din fontele cenușii se confecționează prin turnare piese masive: batiuri ale
mașinilor-unelte, bucșe de antifricțiune, corpuri de mecanisme, pistoane, cilindri ș.a

9. Fonte maleabile: obținerea, structura, proprietățile, simbolizarea, utilizarea.

Fontele maleabile se obțin prin recoacerea fontei albe la temperatura de aproximativ 950 °C în
decurs de câteva zile. Forma mai compactă a grafitului în fonta maleabilă aduce la creșterea
considerabilă a limitei de rezistență la tracțiune, totodată, se mărește și plasticitatea în
comparație cu fontele cenușii. Aceste fonte se notează, conform GOST 1215-79, cu literele КВ
(Ковкий Чугун) și două grupe de numere: primul arată limita rezistenței la rupere [x10 MPa],
iar al doilea - alungirea relativă (%). De exemplu – КВ 30-6; КВ 33-8; КВ 35-10; КВ 45-7; КВ
80- 1,5. Conform STAS 569-79 fontele maleabile se notează cu literele Fma, Fmn, Fmp (F -
fontă, m - maleabilă, a - albă. n - neagră, p - pestriță) și cifrele adăugate ce reprezintă minimă la
rupere, în MPa: Fma 400, Fmn 350, Fmp 600, Fmp 700 etc. Proprietățile mecanice superioare
ale fontelor maleabile au făcut posibilă utilizarea lor pentru executarea unor piese de mare
importanță: cartere de reductoare, punți-spate pentru autovehicule, bucșe, cârlige etc.

10. Fonte nodulare: obținerea, structura, proprietățile, simbolizarea, utilizarea.

Fontele nodulare se obĠin prin modificarea fontelor eutectice sau hipereutectice cu cantități mici
de magneziu (până la 0,07...0,1 %) sau ceriu (0,02...0,04 %). Prin influența modificatirilor
grafitul obține forma sferoidală (nodulară), iar proprietățile mecanice ale fontelor nodulare se
apropie de proprietățile oțelului turnat, păstrând avantajele specifice fontelor. Aceasta a servit la
utilizarea fontelor nodulare pentru fabricarea arborilor de motoare, pieselor pentru prese, pompe,
tractoare, mașini electrice etc. Notarea conform GOST 7293-85 se face cu literele ВЧ
(Высокопрочный Чугун) și cifrele ce indică limita rezistenței la rupere [x10 MPa]: ВЧ 35...
ВЧ 100. În România fontele nodulare se notează cu literele Fgn (fontă cu grafit nodular) urmate
de două numere: primul indică limita rezistenței la rupere, în MPa, iar al doilea - alungirea
relativă, în % (STAS 6071- 82); Fgn 370-17, Fgn 400-12, Fgn 450-5, Fgn 500-7, Fgn 800-2.
11. Ce se numește fontă, oțel-carbon?
Prelucrarea fontei în oțel constă în micșorarea conținutului de carbon și altor elemente
însoțitoare. Aceste procese se produc prin oxidarea lor, iar apoi, prin dezoxidare úi aliere, se
continuă eliminarea elementelor dăunătoare, a gazelor și a incluziunilor nemetalice, 28 realizând,
totodată, compoziția prescrisă a mărcii respective de oțel. În prezent oțelul se elaborează prin trei
procedee de bază: prin suflare de aer sau oxigen în convertizoare: în cuptoare cu flacără după
procedeul Martin; în cuptoare electrice.

12. Clasificarea oțelurilor-carbon.

Conform domeniului de utilizare oțelurile - carbon se împart în două categorii mari: de
construcție și de scule. Cele de construcție, la rândul său, se împart în: - oțel-carbon de uz
general, obișnuit; - oțel-carbon de calitate; - oțel pentru prelucrare la mașini-unelte automate
13. Oțelurile-carbon de uz general: structura, simbolizarea, utiliza-rea.
Oțelurile de construcție cu destinație generală, conform GOST 380-88, se împart după destinație
și după proprietățile garantate, în 3 grupe: A - livrate după proprietățile mecanice, Б - livrate
după compoziția chimică, B - după proprietățile mecanice și compoziția chimică. Ele conțin: sulf
- 0,055...0,06 %, fosfor - 0,045...0,08 %. Notarea acestui grup de oțeluri, conform GOST 380 -
88, se face cu literele Ст, urmate de cifrele 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6. Aceste cifre nu reprezintă nimic,
decât numărul ordinar, având în creștere proprietățile mecanice și cantitatea carbonului.
Simbolul oțelului din grupele Б sau B începe cu aceste litere, la prima grupă litera A nu se
indică. Gradul de dezoxidare (reducerea úi eliminarea oxigenului aflat sub formă de FeO și,
respectiv, eliberarea fierului) se indică prin adăugarea la simbol a literelor: "кп"- кипящяя
сталь, oțel necalmat, "сп" – спокойная сталь , oțel calmat, sau "пс" – полуспокойная сталь ,
oțel semicalmat. De exemplu: Cт 1 пс; БСт.3 кп; BCт.6 сп. În România, conform STAS 500/2-
80, oțelurile carbon obișnuite se notează cu literele OL sau OT (O - oțel, L – laminat, T - turnat),
urmate de un număr, care indică rezistența minimă la rupere prin tracțiune, în N/mm2 . De
exemplu: OL - 300, OL - 500, OL - 700, OT - 600 ș.a. Aceste oțeluri se folosesc ca elemente de
construcții metalice: plăci metalice de fundație, parapete de scări, balustrade, plase de armătură
în constructii beton armat, ferme, rame, șine etc
14. Oțelurile-carbon de calitate: structura, simbolizarea, utilizarea.
Oțelul-carbon de calitate se elaborează conform GOST 1050- 74 în cuptoare Martin și electrice
(calmat, semicalmat și necalmat) și posedă o compoziție chimică mai precisă, precum și cantități
reduse de elemente dăunătoare: S, P < 0,04 %. Oțelurile acestui grup se notează cu două cifre
care indică conținutul mediu de carbon în sutimi de procent: 08, 10, 15, 20, ... 85. Oțelurile
prevăzute pentru executarea pieselor prin turnare după cifre au literă mare Л: 15Л, 45Л etc.
Conform STAS 880-80 (România) simbolurile acestor oțeluri cuprind literele OLC (O - oțel, L -
laminat, C - de calitate) și cifre, care indică conținutul de carbon în sutimi de procent: OLC 10,
OLC 20...OLC 60. Oțelurile-carbon de calitate se produc mai îngrijit și au o cantitate mai
scăzută de sulf și fosfor. Calitatea mai bună le face apte pentru confecționarea pieselor
importante, solicitate la diferite sarcini, inclusiv la șocuri. Oțelurile cu conținutul carbonului
până la 0,25 % nu se tratează termic, dar se supun cementării, se ștanțează ușor și posedă o
sudabilitate ridicată, iar cele cu C > 0,25 % îți măresc eficient duritatea 30 prin tratare termică
(călire și revenire). Oțelurile 05кп, 08кп, 10к, 20кп se folosesc pentru producerea pieselor cu
pereți subțiri (caroseria auto, discuri, șaibe etc), 08cn, 10cn în construcții metalice și alte obiecte
(redresoare, țevi), efectuate prin sudare. Din oțelurile 40, 50, 55 se produc piese de tip: arbori
cotiți, roți dințate, melci, came, tije etc. Din oțelurile 60, 65 se produc piese cu rezistență
ridicată, combinată cu elasticitate: excentrice, arcuri, resorturi etc.
15 .Oțelurile-carbon de scule: structura, simbolizarea, utilizarea.
Oțelurile-carbon de scule se caracterizează prin calitatea înaltă (S, P < 0,04 %) și cantitatea mare
de carbon (0,7... 1,3 % C). Conform GOST 1435-99 ele se notează prin litera Y și cifre, care
indică conținutul mediu de carbon în zecimi de procente: Y7, Y8,Y9,Y10, Y12, Y13. În
România (STAS 1700-80) simbolizarea include un grup de litere – OSC (O - oțel, S - scule, C -
de calitate) și cifre care, la fel, reprezintă conținutul mediu de carbon în zecimi de procent: OSC
7, OSC 8, OSC 10, OSC 11, OSC 13. Oțelurile de scule păstrează o duritate și proprietăți
așchietoare bune în condițiile termice până la 200-250 °C. Din această cauză, precum și din
cauza călibilității reduse, din ele se execută scule care lucrează la viteze de așchiere mici sau
moderate: Y7 - ciocane de forjare la cald, baroase, foarfece, șurubelnițe, scule de tâmplărie,
clești - patent ș.a.; Y8 - punctătoare, matrițe pentru materiale plastice, dălți pentru piatră ș.a.; Y9
– ferăstrăie pentru lemn, piese de uzură la mașini agricole, burghie ș.a.; Y10, Y12, Y13 - filiere,
burghie, freze, alezoare pentru metale moi, calibre, matrițe, cuțite de strunjire, instrumente
chirurgicale, brice, pile etc. Oțelurile-carbon de calitate și de scule cu conținutul mai redus de
impurități dăunătoare (S, P < 0,03 %) se numesc oțeluri superioare 31 și la coada mărcii
respective se adaugă litera A (GOST 1050-88) sau X (STAS 880-88): 45A, 08A, OLC45X etc.
16 Oțelurile-carbon pentru prelucrare la mașini-unelte automate: simbolizarea și utilizarea.
Oțelurile pentru prelucrarea la strunguri automate au o cantitate ridicată de sulf și fosfor pentru
majorarea fragilității așchiei. Ele se notează după GOST 1414-75 prin litera A, urmată de cifra
care indică conținutul mediu de carbon în sutimi de procente: A12, A20, A30, A40. Conform
STAS 1350-89 oțelurile pentru prelucrare la mașiniunelte automate se notează cu literele AUT
urmate de două cifre, ce indică conținutul mediu de carbon în sutimi de procente: AUT 40, AUT
50 etc.

17. Oțeluri aliate: definirea, clasificarea, simbolizarea, utilizarea.

Pentru obținerea proprietăților fizico-mecanice, chimice și tehnologice avantajoase în
oțelurile - carbon în mod voit se introduc elemente de impurificare (de aliere). Acest
procedeu se numește procedeu de aliere, iar oțelurile obținute sunt numite oțeluri aliate.
Conform GOST 4543-71 oțelurile aliate se notează cu cifre, care indică conținutul de carbon
în sutimi de procent, urmate de un grup de litere și cifre. Literele reprezintă elementul de
aliere (A - azot, Б - bor, B - wolfram, Г - manganul, D - cupru, K - cobalt. M - molibden, H -
nichel, ɘ - aluminiu, C - siliciu, X - crom ú.a.m.d.), iar cifrele ce stau după litere - conținutul
acestor elemente în procente. De exemplu: oțel 18X2H4 posedă 0,18 % C, 2 % Cr și 4 % Ni.
Lipsa cifrelor în capul mărcii sau după litere înseamnă prezența carbonului și a elementelor
de aliere în jurul la un procent, de exemplu : oțel 35ГС are 0,35 % C, ~1 % Mn și ~ 1 % Si,
sau oțel de marcă XBГ – 1 % C, 1 % Cr, 1% W, 1 % Mn. În România (STAS 791-80)
oțelurile aliate sunt notate printrun grup de cifre, urmat de un grup de litere și la urmă un alt
grup de cifre cu următoarea semnificație: primele cifre arată conținutul mediu de carbon în
sutimi de procent; literele - simbolurile elementelor de aliere; ultimele cifre indică conținutul
mediu, în zecimi de procent, al elementului principal de aliere, al cărui simbol este scris
imediat 32 anterior cifrelor. De exemplu: 21 MoMnCr12 care se decifrează în felul următor -
0,21 este % de C; 0,2 - 0,3 % de Mo; 0,8 - 1,2 % de Mn și 1,2 % de Cr. Oțelurile de
construcție slab aliate (cantitatea sumară a elementelor de aliere mai mică de 2,5 %) se
folosesc pentru construcții metalice de înaltă responsabilitate și ca armătură la producerea
betonului armat.
18. Proprietățile cuprului.
Cuprul (arama) posedă plasticitate ridicată (delta ~ 45 %), termo- și electroconductibilitate
foarte înalte, rezistența la coroziune. Temperatura topirii -1083°C, greutatea specifică – 8,9
g/cm3 .
19. Alamele: definirea, clasificarea, simbolizarea utilizarea.
Principalele aliaje în baza cuprului sunt: alamele - aliaje între cupru și zinc.
Conform GOST 15527-2004 alamele obișnuite se notează cu litera Л (латунь) și cifre, ce
indică conținutul de aramă în %: Л59, Л75, Л90 etc. Alamele speciale (aliate) se notează cu
litera Л urmată de un grup de litere și cifre. Literele reprezintă elemente de aliere, iar cifrele-
conținutul acestor elemente în ordinea respectivă. De exemplu: ЛC59-1 (Л - alamă (латунь),
C - Pb, 59 - % Cu, 1 -% Pb); ЛAH 50- 2-3 (Л - alamă, A – Al, H – Ni, 50 - % Cu, 2 - % Al, 3
- % Ni). Conform STAS 95-75, 199/1-80, 199/2 (România) notarea alamelor obișnuite
include simbolurile elementelor de bază (Cu,Zn), urmate de cifre, care conform conținutul
zincului: CuZn 5, CuZn 10, CuZn 40 etc. Pentru alame speciale în continuare la acest grup
de litere și cifre se adaugă simbolurile elementelor de aliere și conținutul lor în procente
(dacă cifra lipsește – aproximativ 1 %). De exemplu: CuZn33Pb2 are în componența sa 65 %
Cu, 33 % Zn, 2% Pb; CuZn40Mn2Al – 53 % Cu, 40 % Zn, 2 % Mn și 1 % Al. Alamele se
utilizează la fabricarea pieselor, obiectelor ce funcționează în mediile agresive - conductelor,
țevilor, robinetelor, coliviilor de rulmenți, lagărelor, bucșelor, armăturilor etc.
20. Bronzurile: definirea, clasificarea, simbolizarea, utilizarea.
Bronzurile - aliaje între cupru și alte elemente, cu excepția zincului.
Bronzurile se notează (GOST 5017-74) cu literele Бр. (бронза) urmate de un grup de litere și
cifre; literele indică elemente componente, în afară cuprului iar cifrele - conținutul acestor
elemente, de exemplu: Бр.ОФ 10 - 1 se decifrează în felul următor: Бр- bronz (бронза), O -
Sn(олово), Ф - P (фофор), 10 - % de Sn, 1 - % de P. În România (STAS 95-76, 203-75 ú.a.)
principiul de notare a bronzurilor este tot același ca și al alamelor. De exemplu: CuSn 12 conține
88 - %Cu úi 12 - %Sn; CuSn5Zn5Pb5 conține 85 - %Cu, 5 - %Sn, 5 - %Zn, 5 - %Pb; CuAl10Fe3
– 87 - %Cu, 10 - %Al, 3 - % Fe etc. Utilizarea bronzurilor este mult mai largă, datorită varietății
de compoziție, și respectiv, a proprietăților înalte mecanice, anticorosive, antifricțiune ș.a. Ele se
folosesc la fabricarea conductelor, armăturilor, pieselor din industria chimică, flanșelor, elicelor
la vapoare, paletelor de turbine, furniturilor sanitare, elementelor decorative și de îngrădire la
construcții etc.

1. Ce este tratamentul termic și ce modalități de tratament termic cunoașteți?

Tratamentul termic (T.T.) constituie totalitatea operațiilor de încălzire, menținere și răcire a
probelor metalice conform unui regim determinat, în scopul schimbării structurii microscopice
pentru a le comunica diverse proprietăți: rezistență la rupere, duritate, rezistență la uzură,
prelucrabilitate etc. Tratamentul termic poate fi prealabil și final.

2. Care aliaje se călesc?

Pot fi supuse călirii numai metalele și aliajele ce suportă transformări de fază în starea solidă.

3. Ce reprezintă călire și revenire?

Călire - Temperatura de încălzire se alege mai sus de temperatura transformărilor de fază. După
menținerea la această temperatură se efectuează răcirea cu o viteză destul de mare pentru
asigurarea unei structuri în afară de echilibru. După călire este majorată duritatea și rezistența la
rupere.
Revenire - Toate structurile obținute la călire sunt metastabile, tensionate, fragile și, de aceea,
ulterior trebuie supuse revenirii. Revenirea este destinată înlăturării tensiunilor de călire și
obținerii structurilor mai stabile. Există revenire înaltă (temperatura încălzirii ~600°C), medie
(~400°C) și joasă (~200°C). Cu cât este mai înaltă temperatura de revenire, cu atât se micșorează
mai mult tensiunile de călire. Timpul menținerii la temperatura revenirii depinde de dimensiunile
probei, iar răcirea se produce, de obicei, la aer

4. Cum se alege temperatura de călire?

Temperatura la încălzire pentru călire se determină pentru oțelurile hipereutectoide din corelația
tcăl = A3 (linia GS) + (30...50)°C, iar pentru cele eutectoide și hipoeutectoide cu 30...50°C mai
sus de punctul A1 (linia PSK)

5. Structura oțelurilor după călire.

Structura oțelurilor după călire este influențată de viteza de călire. Există două tipuri de
transformare a austenitei suprarăcite: prin difuzie (în amestec de ferită cu cementită) și fără
difuzie (în martensită).

6. Caracteristica perlitei, sorbitei și troostitei.

Perlita este un amestec mai grosolan și are duritatea în limitele 180...250 daN/mm2 .
Sorbita este mai dispersă decât perlita și are duritate de la 250 până la 350 daN/mm2 .
Troostita este cea mai densă structura cu duritatea de 350...450 daN/mm2

7. Care este viteza critică de călire?

Se numește viteză critică de călire viteza minimă pentru obținerea numai a martensitei. Această
transformare constă în rearanjarea atomilor de fier din rețeaua C.F.C în rețeaua C.V.C. cu
păstrarea cantității de atomi ai carbonului.

8. Ce reprezintă martensită?
Martensită este o soluție suprasaturată a carbonului în fierul cu volum centrat cu rețea
tetragonală.

9. Menirea și tipurile revenirii.

Toate structurile obținute la călire sunt metastabile, tensionate, fragile și, de aceea, ulterior
trebuie supuse revenirii. Revenirea este destinată înlăturării tensiunilor de călire și obținerii
structurilor mai stabile. Există revenire înaltă (temperatura încălzirii ~600°C), medie (~400°C) și
joasă (~200°C). Cu cât este mai înaltă temperatura de revenire, cu atât se micșorează mai mult
tensiunile de călire. Timpul menținerii la temperatura revenirii depinde de dimensiunile probei,
iar răcirea se produce, de obicei, la aer

10. Modalitățile de determinare a durității.

Există câteva metode de determinare a duritățĠii (prin penetrare, zgâriere șú.a.) Mai frecvente în
practică sunt metodele de adâncire a penetartorului la presele TȘ7ù (cu bilă – metoda Brinell) șúi
TC (cu con – metoda Rockwel).

11. Ce este duritatea?

Se numește duritate proprietatea oricărui material, corp fizic de a opune rezistența la pătrunderea
în suprafețele lor unui corp din exterior, mai dur și nedeformabil.

12. Metoda Brinell : caracteristica, metodica, notarea.

Determinarea durităĠii conform metodei Brinell. Prin această metodă se determină rezistența pe
care o opune un material la pătrunderea în el a unei bile din oțel călit de diametrul D sub acțiunea
unei sarcini constante P care acționează un timp dat (fig. 3.2). Diametrul D al bilei se alege în
funcție de grosimea materialului. Bilele folosite în practică au diametrele de 10; 5 și 2,5 mm.
Bila cu diametrul de 10 mm se folosește la piesele cu grosimea de peste 6 mm. Bila cu diametrul
de 5 mm este folosită pentru piese cu grosimea în limitele 3…6 mm. La grosimea piesei mai
mică de 3 mm se utilizează bila cu diametrul de 2,5 mm. Fig. 3.2. Schema de încercare a durității
conform metodei Brinell Alegerea sarcinii P se face în funcție de natura materialului, prin
corelația P = kD2 . Constanta k are valoarea 30 (pentru oțeluri și fonte); 10 (pentru alame,
bronzuri); 2,5 (pentru aliaje antifricțiune). Duritatea Brinell se notează HB ( H - prima literă a
cuvântului englezesc Hardness - duritate; B - prima literă din cuvântul Brinell - metoda Brinell)
și este egală cu raportul dintre sarcina aplicată P și aria amprentei sferice F, lăsate de bilă: HB =
P/F [ daN / mm2 ].Aria F se obține din corelația F= пD/2(D- radical(D*2-d*2)
unde d este diametrul calotei sferice (amprentei), mm. Pentru comoditate valorile durităților
pentru diametrele d = 2...6 mm sunt calculate și prezentate în tabeluri specializate. Notarea
deplină a durității Brinell conține simbolul HBși valoarea numerică, de exemplu HB 218, HB
400 etc.

13. Metoda Rockwell: caracteristica, metodica, notarea.

Determinarea durității conform metodei Rockwell. În această metodă se utilizează un penetrator
(corp de pătrundere) de diamant de formă conică cu unghiul la vârf de 120° sau o bilă din oțel
călit cu diametrul de 1,588 mm (fig. 3.3). Această metodă permite determinarea duritatății
materialelor brute și tratate termic. Cu alte cuvinte, metoda Rockwell poate fi utilizată pentru
determinarea durității a materialelor plastice (moale), precum și a materialelor foarte dure.
Duritatea Rockwell se notează HR (H - Hardness; R - Rockwell - metoda Rockwell) iar valoarea
numerică a ei este invers proporțională cu mărimea adâncirii penetratorului. Drept valoare a unei
unități de duritate este deplasarea penetratorului la 0,002 mm, prin urmare unități de măsură a
durității după Rockwell sunt unități convenționale. În funcție de corpul de pătrundere și valoarea
sarcinii P există trei tipuri de încercări și notări ale durității Rockwell: HRA, HRB úi HRC. În
timpul acestor încercări se aplică sarcina inițială 10 daN (P0) și respectiv suprasarcinile (P1) – 50
(scara A), 90 (scara B), și 140 (scara C) daN. Notarea durității materialului examinat se
realizează cu simbolurile numite (HRA, HRB, HRC) și valoarea numerică, de exemplu – HRA
20, HRB 40, HRC 50 etc.

14. Cum influențează viteza de răcire asupra durității?

Viteza de răcire influențează direct asupra durității deoarece cu cât viteza de răcire este mai mare
cu atât și duritatea este mai mare.