ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #06

LUCRAREA 06
STUDIUL MICROSTRUCTURII OȚELURILOR ALIATE

6.1. SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea îşi propune să studieze structurile oţelurilor aliate şi să explice
formarea acestor structuri, în aceste oţeluri.

6.2. PRINCIPII TEORETICE

Oţelurile aliate sunt aliaje Fe-C, care, pe lângă fier, carbon şi elemente
însoţitoare (Si, Mn, S, P, O, N), mai conţin şi unul sau mai multe elemente de aliere.

6.2.1. Explicarea formării structurilor în oţelurile aliate

Pentru a înţelege cum se formează structurile în oţelurile aliate, trebuie să

ţinem seama de următoarele aspecte foarte importante[1,3].
Structurile, care se formează în oţelurile aliate, ca şi în oţelurile carbon
dealtfel, pot fi:
- Structuri de echilibru, care se formează în condiţii de echilibru sau
apropiate de cele de echilibru (răciri lente, menţineri de lungă durată la temperaturile
de încălzire) şi care apar în câmpurile diagramei de echilibru a sistemului, din care
face parte aliajul respectiv şi
- Structuri de neechilibru, care se formează în condiţii de neechilibru (răciri
accelerate sau rapide de la temperatura de încălzire, încălziri şi răciri repetate, etc.),
care din această cauză, nu figurează în diagrama de echilibru.
Structurile de echilibru ale oţelurilor aliate ar trebui, conform celor de mai
sus, să le găsim deci figurate în câmpurile diagramei Fe-C. Aici trebuie însă să ţinem
seama de faptul că, elementele de aliere schimbă aspectul diagramei Fe-C,
deplasând anumite linii şi puncte. Din cauza aceasta, la aceleaşi concentraţii de
carbon, în oţelurile aliate pot să apară structuri diferite, faţă de cele ce apar la un oţel
carbon.
După modul cum influenţează liniile diagramei Fe-C, elementele de aliere se
subîmpart în două mari clase şi anume:
- elemente feritogene (alfagene: Si, Al, W, V, Mo, Ti şi altele), care lărgesc
domeniul soluţiei solide α, prin deplasarea spre temperaturi mai ridicate a liniei A3

1
#06 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

(GOS) şi coborârea liniei A4. Aceste elemente, după cum se vede din diagrama
prezentată în fig. 6.1.a, favorizează obţinerea structurii feritice şi
- elemente austenitogene (gamagene: Mn, Ni, Pt, etc.), care lărgesc domeniul
soluţiei solide γ, prin coborârea punctului critic A3(linia GOS) şi ridicarea punctului
critic A4. Aceste elemente, aşa cum se arată în diagrama din fig. 6.1b, vor favoriza
obţinerea structurii austenitice, care, de la anumite concentraţii în elemente
austenitogene, ajunge să fie stabilă chiar la temperatura ordinară.
Acestea sunt probleme legate de structurile de echilibru ale oţelurilor aliate.
În legătură cu structurile de neechilibru ale oţelurilor aliate, trebuiesc făcute de
asemenea unele precizări.

Fig. 6.1. Influenţa elementelor de aliere Fig. 6.2. Diagrama Guillet a

feritogene (a) şi austenitogene (b) asupra oţelurilor aliate cu Ni.
aspectului diagramei Fe-C.

În primul rând, trebuie făcută precizarea că, aproape toate oţelurile aliate se
supun tratamentelor termice, pentru imbunătăţirea proprietăţilor într-o anumită
direcţie.
Să luăm numai un exemplu: pentru ridicarea elasticităţii, necesare arcurilor,
oţelurile pentru arcuri se aliază cu siliciu, care are proprietatea de a ridica limita de
elasticitate.
Rezultatele favorabile, obţinute prin alierea cu siliciu, pe linia ridicării
elasticităţii, trebuiesc însă susţinute, în continuare, prin aplicarea unui tratament
adecvat, care să conducă şi la obţinerea structurii cu elasticitate maximă. Această
structură, în cazul oţelurilor de arcuri, va fi troostita de revenire, o structură de
neechilibru, obţinută printr-o călire urmată de revenire medie.
Se pune întrebarea: dacă, pentru urmărirea structurilor de echilibru, s-a utilizat
diagrama de echilibru, pentru urmărirea structurilor de neechilibru, ce diagrame pot fi
utilizate?
2
 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #06

Pentru urmărirea structurilor de neechilibru, pot fi utilizate aşa numitele

diagrame Guillet (în care apar structurile în urma unei recoaceri de normalizare-
răcire în aer de la temperatura de încălzire) şi diagramele de transformare izotermă a
austenitei (TTT) sau de transformare a austenitei la răcire continuă (CCT).
În fig. 6.2 este reprezentată diagrama Guillet pentru oţelurile aliate cu Ni, în
fig. 6.3 diagrama TTT a unui oţel cu 1% Cr şi 0,2% Mo, iar în fig. 6.4 diagrama CCT a
aceluiaşi oţel.

Fig. 6.4. Diagrama CCT a aceluiaşi oţel:

Fig. 6.3. DiagramaTTT a unui oţel cu
A – austenită,
1% Cr şi 0,2% Mo.
F – ferită,
P – perlită,
B – bainită,
M – martensită.

După cum se vede în fig. 6.2, diagrama Guillet ne dă structura de normalizare,

pentru diferite compoziţii de oţeluri aliate, cu un anumit element de aliere (în cazul de
faţă Ni), în timp ce diagramele TTT şi CCT sunt considerate doar pentru o anumită
marcă de oţel, având o compoziţie chimică bine determinată.
Suprapunând peste aceste diagrame (TTT şi CCT) vitezele, cu care s-au
efectuat răcirile, de la temperatura de încălzire, se poate explica formarea diferitelor
structuri, în diferite mărci de oţeluri aliate.
În cele de mai jos vor fi analizate, în continuare, câteva categorii mai
importante de oţeluri aliate. După domeniul de utilizare al lor, ele pot fi: oţeluri de
construcţie (destinate efectuării de piese în construcţia de maşini sau executării de
construcţii metalice-poduri metalice, turnuri metalice, ferme metalice, etc.), oţeluri de
scule (destinate confecţionării sculelor) şi oţeluri cu proprietăţi fizico-chimice
speciale.
În funcţie de elementul sau elementele, cu care s-a făcut alierea, oţelurile
aliate sunt cunoscute sub denumirile de: oţeluri mangan (deci aliate cu Mn), oţeluri
siliciu, oţeluri crom, oţeluri crom-nichel, etc.

3
 #06 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

Înainte de a trece la succinta caracterizare a principalelor tipuri de oţeluri

aliate, vom preciza foarte pe scurt, principiul care stă la baza simbolizării în STAS a
oţelurilor aliate.

6.2.2. Principalele tipuri de oţeluri aliate şi structurile lor

Oţelurile mangan
Aşa cum s-a mai arătat, în oţel, manganul poate juca rolul de element însoţitor
(în cazul în care se află în cantităţi mai mici de 0,8%) sau de element de aliere, în
cazul în care se află în cantităţi mai mari de 0,8% Mn.
Oţelurile, care conţin mangan peste 0,8%, vor fi deci oţeluri aliate cu mangan
(oţeluri mangan). În practică, se utilizează două categorii mai importante de oţeluri
aliate cu mangan şi anume:
- oţeluri slab aliate şi
- oţeluri bogat aliate.

Fig. 6.5. Diagrama Fig. 6.6. Oţel slab aliat cu Fig. 6.7. Oţel bogat aliat
Guillet a oţelurilor mangan: Mn. Structură ferito-perlitică cu Mn. Oţel manganos
P – perlită; în şiruri. rezistent la uzură.
M – martensită; Atac : Nital. 100 :1. Structură austenitică.
A – austenită. 100 : 1.

Structura acestor două categorii de oţeluri, obţinută în urma normalizării este

dată de diagrama Guillet a oţelurilor aliate cu mangan (fig. 6.5).
După cum rezultă din această diagramă, la conţinuturi mai reduse de mangan
(oţeluri slab aliate), structura este perlitică sau ferito-perlitică (fig. 6.6), în timp ce la
conţinuturi ridicate de Mn (oţeluri bogat aliate), structura devine austenitică (fig. 6.7).
Apariţia structurii austenitice, în oţelurile cu conţinut ridicat de Mn, poate fi explicată
şi cu ajutorul diagramei din fig. 6.1.b. Manganul fiind un element austenitogen,
lărgeşte domeniul soluţiei solide γ, aducându-l până la temperatura ordinară şi
făcând să apară astfel austenita la temperatura ordinară.

4
ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #06

Oţelurile slab aliate cu mangan se utilizează în mod obişnuit ca oţeluri de

construcţie, pentru executarea de piese în construcţia de maşini.
În aceste oţeluri, manganul exercită o acţiune pozitivă, contribuind la creşterea
durităţii şi a rezistenţei la rupere şi la mărirea călibilităţii oţelului.
Oţelurile bogat aliate cu mangan, cu structură austenitică, se utilizează ca
oţeluri cu proprietăţi fizico-chimice speciale, respectiv ca oţeluri cu rezistenţă
ridicată la uzură. Din astfel de oţeluri, cunoscute sub denumirea de oţeluri
manganoase rezistente la uzură, se execută piese intens solicitate la uzură cum sunt
şenilele de tractoare, fălcile de concasoare şi altele.
În timpul lucrului, sub acţiunea şocurilor, la care este supusă în exploatare
piesa, austenita acestor oţeluri trece în martensită. Are loc astfel un fenomen de
autodurificare, în timpul funcţionării pieselor din astfel de oţeluri.

Oţelurile siliciu
Siliciul, ca şi manganul, poate juca în oţel rolul de element însoţitor (în cazul în
care se află sub 1% Si) sau de element de aliere (în cazul, în care se află în cantităţi
de peste 1% Si) sau de element de aliere (în cazul, în care se află în cantităţi de
peste 1% Si).
Pentru analiza structurii oţelurilor
aliate cu siliciu, ne vom folosi, ca şi mai
sus, de diagrama Guillet a oţelurilor siliciu
(fig. 6.6) şi de diagrama din fig. 6.1 a, care
arată influenţa elementelor feritogene
asupra aspectului diagramei Fe-C. Din
cercetarea acestor diagrame, se vede clar
că, la conţinuturi scăzute de siliciu,
structura obţinută în urma normalizării este
formată din ferită şi perlită. Aceasta este
structura oţelurilor slab aliate cu siliciu care
se utilizează ca oţeluri de construcţie,
servind pentru executarea arcurilor.
Fig. 6.8. Diagrama structurală a
oţelurilor siliciu.

5
 #06 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

Siliciu măreşte în aceste oţeluri duritatea, rezistenţa la rupere şi mai ales limita
de elasticitate.
Pentru a se
obţine însă o
elasticitate optimă,
oţelurile pentru
arcuri se supun
tratamentului
termic de călire +
revenire medie,
care duce la
obţinerea troostitei
Fig. 6.9. Oţel slab aliat cu Si Fig. 6.10. Oţel bogat aliat cu Si, de revenire (fig.
utilizat pentru executarea utilizat pentru executarea tolelor 9/44), structură cu
arcurilor. Structură troostitică pentru miezuri de transformator. limita de
de revenire, obţinută în urma Structură feritică. 100 : 1. elasticitate optimă.
tratamentului de călire +
revenire medie. 100 : 1.

La conţinuturi ridicate de siliciu, datorită

Fig. 11/44. Diagrama Guillet a
oţelurilor crom.
reclamă existenţa unui grăunte mare de ferită în structură (fig. 6.10)
efectului de lărgire a domeniului α de către siliciu
(vezi diagrama din fig. 6.1), se obţine structură
feritică la temperatura ordinară (fig. 6.10). Oţeluri
cu conţinut ridicat de siliciu (oţeluri bogat aliate
cu Si) se utilizează ca oţeluri cu proprietăţi
fizico-chimice speciale, respectiv ca oţeluri
pentru executarea tolelor pentru miezurile de
transformatoare (oţel pentru transformatoare).
Condiţiile de funcţionare a acestor tole

Oţelurile crom
Cromul este unul din elementele de aliere utilizat pe scara cea mai largă în
momentul de faţă. El se introduce pentru ridicarea proprietăţilor, atât în oţelurile de
construcţie, cât şi în oţelurile cu proprietăţi fizico-chimice speciale

6
ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #06

Fig. 6.13. Oţel bogat aliat Fig. 6.14. Oţel bogat aliat
Fig. 6.12. Oţel 40 Cr 10.
cu crom în stare recoaptă. cu crom cu proprietăţi
Structură ferito-perlitică.
Structură: carburi de crom fizico-chimice speciale.
100 : 1.
pe un fond de perlită. Structură feritică. 300 : 1.
500 : 1.

Structura oţelurilor crom, obţinută în urma normalizării, este dată de diagrama

Guillet a oţelurilor crom (fig. 6.11)
Oţelurile de construcţie aliate cu crom sunt în general oţeluri slab aliate,
conţinând între 0,3 – 2% Cr.
O marcă mult utilizată este notată în STAS prin 40Cr10, simbol, ce arată că
acest oţel conţine în jurul a 0,4% C şi este aliat cu Crom (Cr) în proporţie medie de
1% Cr.
Structura acestui oţel, obţinută în urma recoacerii, este prezentată în fig. 6.12
şi este formată din perlită şi reţea de culoare deschisă de ferită.
Cromul introdus în aceste oţeluri contribuie prin aceasta la ridicarea durităţii şi
rezistenţei la rupere a oţelurilor şi la mărirea calibilităţii lor.
Oţelurile de scule aliate cu crom pot fi oţeluri crom slab aliate, mediu aliate
sau înalt aliate. În fig. 6.13 este prezentată structura unui oţel bogat aliat cu crom
marca Cr 120, cu 12% crom (Cr) şi 2% C, aflat în stare recoaptă. Cromul formează în
acest oţel carburi de crom, aflate pe un fond de perlită aliată cu Cr.
În aceste oţeluri,cromul favorizează ridicarea durităţii, rezistenţei la uzură şi
calibilităţii.
Oţelurile crom cu proprietăţi fizico-chimice speciale sunt, în general,
oţeluri bogat aliate.
O categorie importantă de oţeluri bogat aliate cu crom şi cu proprietăţi fizico-
chimice speciale sunt oţelurile inoxidabile aliate cu crom.

7
#06 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

Ele conţin în general peste 12% crom (oţeluri inoxidabile crom cu 12,18 sau
28% Cr.) şi au structură feritică (fig. 6.14). Cromul dizolvat în ferită o face pe aceasta
inoxidabilă şi rezistentă la acţiunea acizilor şi gazelor fierbinţi corodante.
Oţelurile nichel
Nichelul este un element de aliere deosebit de preţios. Fiind însă un metal
deficitar, oţelurile nichel sunt utilizate doar în cazuri bine justificate.
Nichelul măreşte calibilitatea oţelului şi favorizează, în acelaşi timp, obţinerea
unei granulaţii fine. Asupra proprietăţilor mecanice, nichelul acţionează în direcţia
ridicării tenacităţii şi a limitei de elasticitate. La concentraţii de peste 5%, nichelul
conferă oţelului rezistenţă la coroziune şi la oxidare.
După întrebuinţări, oţelurile cu nichel se subîmpart în: oţeluri de construcţie şi
oţeluri cu proprietăţi fizico-chimice speciale.
Structura acestor două categorii de oţeluri poate fi urmărită pe diagrama
Guillet a oţelurilor
nichel (fig. 6.2).
După cum
rezultă din această
diagramă, oţelurile
de construcţie, care
sunt oţeluri slab
aliate (conţinând 1 –
5% Ni), au o
structură perlitică. În
Fig. 6.15. Oţel bogat aliat cu Fig. 6.16. Aliaj Fe-Ni schimb, oţelurile cu
nichel. Structura : martensită austenitic. proprietăţi fizico-
aliată cu nichel. 200 : 1. Atac : apă regală. 200 : 1. chimice speciale
sunt oţeluri bogat
aliate, cu structură
austenitică. La ecruisare, austenita se poate transforma în martensită şi poate
căpăta proprietăţi magnetice.
În figura 6.15 este reprezentată structura unui oţel cu 0,1% C şi 15% Ni
formată dintr-o martensită aliată cu Ni.
Figura 6.16 reprezintă structura austenitică a unui aliaj cu 36% Ni. Această
austenită cu fier şi nichel este feromagnetică la temperatura camerei. Oţelurile nichel
slab aliate se utilizează pentru matriţe şi scule de prelucrare la cald şi la rece.
Oţelurile nichel austenitice sunt folosite ca sârme de rezistenţă, pentru
instrumente de măsură în industria electrotehnică.

8
ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #06

Oţelurile crom – nichel

Oţelurile crom – nichel beneficiază de influenţa favorabilă a două elemente de
aliere valoroase şi anume a cromului şi nichelului. Aceste două elemente se
potenţează reciproc, oţelurile crom – nichel fiind considerate ca unele dintre cele mai
de valoare oţeluri aliate. Ca şi oţelurile precedente, ele se subîmpart în oţeluri slab
aliate, utilizate ca oţeluri de construcţie şi oţeluri bogat aliate utilizate ca aliaje cu
proprietăţi fizico-chimice speciale.
a) Oţelurile de construcţie Cr-Ni se caracterizează prin proprietăţi mecanice
ridicate, respectiv rezistenţă la oboseală ridicată şi mai ales rezilienţă ridicată. Aceste
oţeluri pot fi utilizate atât ca oţeluri de cementare, cât şi ca oţeluri de îmbunătăţire. La
aceste oţeluri, proprietăţile de rezistenţă şi calibilitate sunt îmbunătăţite de prezenţa
concomitentă a cromului şi nichelului. La tratamentul termic, cromul măreşte
rezistenţa la rupere şi finisează granulaţia, iar nichelul măreşte tenacitatea. În fig.
6.17 este prezentată structura după normalizare a unui oţel Cr-Ni cu 0,3% C, 1,8%
Cr şi 2,1% Ni. În masa de bază feritică se găsesc carburi de crom.
După îmbunătăţire (călire în ulei urmată de revenire înaltă la 6000C), se obţine
o structură sorbitică foarte fină (fig. 6.18).
b) Oţelurile cu proprietăţi fizico-chimice speciale (oţeluri inoxidabile Cr-Ni).
Una din cele mai răspândite mărci de oţel Cr-Ni inoxidabil este notată prin formula
cifrică 18-8. Cifrele indică conţinutul de Cr şi nichel în procente întregi. Acest oţel
conţine deci aproximativ 0,15% C, 18%Cr şi 8% Ni.
În urma călirii în apă a acestui oţel, de la temperatura de 10500C, se obţine
structura austenitică (fig. 6.19).
În cazul unei răciri lente, sau în urma unei reveniri, efectuate după călire, în
structură pot să apară carburi, sub formă de reţea, la limita grăunţilor de austenită.
(fig. 6.20).
Separarea carburilor, în masa de bază austenitică, are drept rezultat sărăcirea
în crom a zonelor învecinate şi scăderea rezistenţei la coroziune în aceste zone. Sub
acţiunea unui mediu coroziv, se produce atunci o coroziune intercristalină, oţelul
devenind sfărâmicios. Din aceste considerente, tratamentul termic trebuie astfel
condus încât aceste carburi să nu apară. Revenirea după călire este contraindicată.

9
#06 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

Fig. 6.17. Oţel crom- Fig. 6.18. Oţel crom- Fig. 6.19. Oţel crom-
nichel în stare nichel după călire în ulei nichel rezistent la coroziune,
normalizată. Structura: urmată de revenire înaltă. călit în apă de la 10500C.
carburi de crom pe fond Structura sorbitică. Atac Structura austenitică. 200 : 1.
de ferită. 200 : 1. nital. 200 : 1.

Acest oţel reuneşte o serie de proprietăţi

importante ca: rezistenţă la agenţi chimici, tenacitate
ridicată, rezistenţă la rupere şi rezilienţă ridicate,
rezistenţă la oxidare la temperaturi înalte
(refractaritate).

Fig. 6.20. Oţel crom-nichel

rezistent la coroziune, călit în apă
şi revenit la 500 C.
Structura : precipitări de
carburi la limita grăunţilor de
austenită. 500 : 1.

10
ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #06

6.3. MODUL DE LUCRU

Echipei de studenţi, care efectuează lucrarea i se va pune la dispoziţie colecţia
de eşantioane de oţeluri aliate, existentă în laborator[4].
Eşantioanele sunt pregătite şi atacate în vederea cercetării la microscop a
structurii lor.
La colecţia de eşantioane este ataşat un tabel, care indică, pentru fiecare
probă, tipul şi marca oţelului, compoziţia lui chimică şi starea în care se află (recopt,
călit, revenit, etc.)
Studenţii vor cerceta structura probelor, în ordinea prezentării lor în tabel,
căutând să identifice constituenţii caracteristici din structura fiecărei probe.

6.4. REZULTATE
Rezultatele cercetării la microscop a structurii probelor vor fi concretizate în
desenele structurilor, desene, care vor fi încadrate într-un tabel de tipul celui de mai
jos.
De la fiecare constituent, din structură, se va duce o liniuţă, la capătul căreia
se va preciza denumirea constituentului respectiv, aşa cum se arată în desenul
primei structuri, prezentate în tabelul de mai jos.
În partea dreaptă jos a microstructurii desenate se va nota mărirea, la care ea
a fost cercetată la microscop (exemplu : 100 : 1; 200 : 1; etc.)
TABEL

Tipul Marca C El. de aliere, % Starea în care Microstructura

oţelu- oţelu- % se află oţelul
lui lui

Mărirea
(ex. 100 : 1)

11
#06 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

6.5. CONCLUZII
Pe baza studiului microstructurii oţelurilor aliate, se vor trage concluzii asupra:
- influenţei elementelor de aliere asupra structurii, la oţeluri aflate în aceeaşi
stare (recoapte, călite, revenite, etc.);
- proprietăţilor diferitelor oţeluri aliate, în funcţie de microstructura lor.

12