Sisteme Dinamice Analiza Vibro Acustica Indr Lab DS

Digitally signed by
Library TUM UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Reason: I attest to the
accuracy and integrity
of this document
Sisteme dinamice – analiza vibro-acustică

Îndrumar de laborator – Studii de caz
Chişinău
2017
0
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA INGINERIE MECANICĂ, INDUSTRIALĂ ŞI

TRANSPORTURI
DEPARTAMENTUL BAZELE PROIECTĂRII MAŞINILOR

Chişinău
Editura „Tehnica-UTM”
2017
1
CZU 621.8(076.5)
M 17
Lucrarea de faţă urmăreşte ca prin structura şi conţinutul său să pună la dispoziţia

studenţilor un material suplimentar important pentru însuşirea metodologiei utilizate
în cadrul unor cercetări experimentale, ajutând în acelaşi timp la înţelegerea şi
însuşirea cunoştinţelor predate la disciplinele Bazele Proiectării Maşinilor, Teoria
Mecanismelor şi Maşinilor şi Organe de Maşini. Studenţii iau cunoştinţă de o serie
de metode şi tehnici noi de evaluare experimentală a unor mărimi mecanice specifice
organelor de maşini, mecanismelor şi maşinilor în general. Sunt utilizate atât metode
precise de măsurare a unor mărimi mecanice, cât şi tehnica modernă de calcul.
Autori: conf. univ., dr. Malcoci Iulian

conf. univ., dr. Ciobanu Radu
conf. univ., dr. Ciobanu Oleg
Recenzent: prof. univ., dr. hab. Dulgheru Valeriu
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAȚIONALE A CĂRȚII

Malcoci, Iulian.
Sisteme dinamice – analiza vibro-acustică: Îndrumar de laborator – Studii de caz / Malcoci
Iulian, Ciobanu Radu, Ciobanu Ole; Univ. Tehn. a Moldovei, Fac. Inginerie Mecanică,
Industrială şi Transporturi, Dep. Bazele Proiectării Maşinilor. – Chişinău: Tehnica UTM, 2017.
– 165 p.: fig.
Aut. sunt indicaţi pe vs. f. de tit. – Bibliogr.: p. 161 (13 tit.). – 50 ex.
ISBN 978-9975-45-489-6.
621.8(076.5)
M 17
ISBN 978-9975-45-489-6. © UTM, 2017

2
PREFAŢĂ
Diagnoza vibro-acustică a maşinilor şi utilajelor mecanice este un domeniu de

cercetare actual şi important, atât din punct de vedere teoretic, cât şi experimental.
Astfel în lucrare sunt prezentate analitic fenomenele pe care se bazează
vibrodiagnoza, metodele şi aparatura modernă de măsurare. Studiile de caz prezentate
pun în evidenţă o paletă largă de defecte care apar în procesul de funcţionare a
maşinilor şi utilajelor mecanice, cum ar fi: alinieri incorecte ale arborilor, strângeri
mecanice insuficiente, fenomenul de rezonanţă şi turaţia critică, defecte ale lagărelor
de alunecare sau de rostogolire, defecte ale transmisiilor prin angrenare cu roţi dinţate
sau ale transmisiilor prin curele, lanţuri, came etc.
3
1. APRECIEREA SEVERITĂŢII VIBRAŢIILOR
1.1. Scopul lucrării

Cea mai simplă analiză a vibraţiilor o reprezintă măsurarea amplitudinii vibraţiilor.
O creştere a amplitudinii în timp poate indica apariţia unui defect, care implicit ar
micşora gradul de siguranţă în funcţionare al utilajului, respectiv se poate aprecia
severitatea defectelor apărute.
1.2. Consideraţii teoretice

În practică simpla măsurare a amplitudinii vibraţiilor este folosită pentru evaluarea
stării de echilibru. Astfel comportamentul dinamic al unui rotor poate fi modificat
prin introducerea unei mase de dezechilibru.
Prin dezechilibru se înţelege starea în care se află un rotor, atunci când, datorită
forţelor centrifuge, se transmite lagărelor o forţă sau o mişcare vibratorie.
Vibraţiile apărute în funcţionarea maşinilor şi utilajelor din diferite sectoare de
producţie pot determina o diminuare a fiabilităţii acestora prin introducerea unor
solicitări dinamice (suprasarcini), având drept urmare scăderea calităţii proceselor
tehnologice de prelucrare, precum şi influenţe dăunătoare asupra organismului uman
şi a construcţiilor de diferite tipuri. Stabilirea în aceste cazuri a unor niveluri de
vibraţii admisibile este o operaţie destul de dificilă, deoarece trebuie consideraţi o
mulţime de factori: aspectul fizic al vibraţiilor, diversitatea de amplitudini şi spectre
de frecvenţe şi direcţii de acţiune, durata de acţiune etc.
Metoda de detecţie a defectelor prin compararea valorilor RMS ale vitezei
vibraţiilor cu valori măsurate anterior sau cu standardele stabilite se utilizează în
multe cazuri şi necesită criterii de recomandare. Astfel, în tabelul 1.1 se prezintă
criteriile recomandate de Institutul Inginerilor Germani „VDI Richlinien 2056” [51].
S-a mers pe ipoteza că maşinile de mărime similară, grupate după putere, vor avea
niveluri de vibraţii similare sau chiar identice în cazul măsurătorilor de viteză în
domeniul 10 Hz – 1 kHz.
Conform standardelor VDI 2056, ISO 10816-1, ISO 2372 (tabelul 1.1), sunt
întâlnite patru zone tipice de evaluare. Acestea sunt atribuite calitativ după cum
urmează:
· Zona Bună (verde închis): În această zonă se încadrează vibraţiile utilajelor noi sau
corect reparate;
· Zona Permisă (verde deschis): În această zonă se încadrează utilajele care au o
funcţionare satisfăcătoare. Utilajele din această zonă sunt considerate acceptabile
pentru operarea pe termen lung, nemaifiind necesare măsuri speciale;
· Zona Acceptabilă (oranj): În această zonă se încadrează utilajele care au o
funcţionare nesatisfăcătoare pentru operare continuă pe termen lung. Utilajele
încadrate în această zonă sunt programate pentru reparaţie, deci vor mai funcţiona
doar o perioadă limitată;
4
· Zona Nepermisă (roşu): În această zonă se încadrează utilajele care au o funcţionare
inacceptabilă, valorile vibraţiei sunt suficient de severe pentru a cauza deteriorarea
utilajului.
Tabelul 1.1 Limitele permise de vibraţii şi zgomot pentru cele 4 grupe

ale utilajelor dinamice VDI 2056
Presiunea Amplitudinea Grupa K Grupa M Grupa G Grupa T
acustică vibraţiei vef Maşini mici Maşini medii Maşini mari Turbomaşini
[dB] [mm/s] (< 15 kW) (15kW–75kW) (> 75 kW) (> 75 kW)
133 45,0 Nepermisă Nepermisă Nepermisă Nepermisă
129 28,0
125 18,0 Acceptabil
121 11,2 Acceptabil
117 7,1 Acceptabil Permisă
113 4,5 Acceptabil Permisă
109 2,8 Permisă Bună
105 1,8 Permisă Bună
101 1,12 Bună
97 0,71 Bună
93 0,45
89 0,28
85 0,18
1.3. Severitatea vibraţiilor în cazul unui rotor echilibrat/neechilibrat

1.3.1. Descrierea aparaturii
Fig. 1.1
5
În vederea realizării lucrării se va utiliza Sistemul de diagnoză al organelor de
maşini GUNT PT 500 pe care se montează modulul pentru arbori elastici GUNT PT
500.10 (fig. 1.1).
Montajul prezentat în figura 1.1 se utilizează pentru determinarea experimentală a
amplitudinii vibraţiilor pe lagărul de rostogolire 4 şi 8 în diferite puncte de măsurare:
A, C – pe direcţie verticală; B, D – pe direcţie orizontală şi E – pe direcţie axială.
Astfel montajul din figura 1.1 este format din: 1 – unitatea de comandă şi motorul
electric; 2 – cuplaj elastic cu disc intermediar din cauciuc; 3 – inele de siguranţă;
4 – lagăr de rostogolire; 5 – arbore lung; 6 – rotor în formă de disc (echilibrat);
7 – palpator; 8 – lagăr de rostogolire; 9 – senzor de acceleraţie;
10 – amplificator de semnal; 11 – unitate USB pentru transmiterea semnalului
achiziţionat spre calculator.
1.3.2. Desfăşurarea lucrării

Montajul necesar (fig. 1.1) precum şi realizarea lucrării necesită parcurgerea
următoarelor etape:
- se montează motorul electric pe placa de bază;
- motorul electric se conectează la unitatea de comandă, după care unitatea de bază
se conectează la sursa de alimentare;
- arborele lung (5) se montează pe lagărele de rostogolire (4 + 8) împreună cu
inelele de siguranţă (3) şi discul (6) la acelaşi nivel cu arborele motorului electric;
- arborele motorului electric şi arborele lung (5) se cuplează prin intermediul
cuplajului elastic (2);
- se fixează şi se aliniază lagărele;
- se fixează discul (6) pe arborele lung (5) pe cât e posibil la mijlocul acestuia prin
intermediul îmbinării cu strângere şi ajustare pe con;
Fig. 1.2
- amplificatorul de semnal (10) se uneşte la calculator prin intermediul unităţii

USB (11) cu ajutorul cablului Sub D de 37-pini;
6
- palpatorul (7) se fixează de senzorul de acceleraţii (9) prin intermediul unui
prezon şi se conectează la aparatul de măsură al vibraţiilor (11) în canalul 1;
- se porneşte amplificatorul de măsurare de pe panoul frontal;
- se porneşte calculatorul pe care este instalat softul GUNT PT 500.04 utilizat
pentru măsurarea şi înregistrarea mărimilor ce urmează a fi studiate în cadrul
lucrării;
- se deschide aplicaţia GUNT PT 500.04 (de pe desktop). Se selectează meniul
Sensor pentru a realiza setarea corectă (calibrarea) senzorului de acceleraţie după
cum este prezentat în figura 1.2;
Fig. 1.3
- în softul GUNT PT 500.04 se porneşte modulul Vibration Severity. Valoarea

numerică efectivă al amplitudinii vibraţiei exprimată în mm/s poate fi citită direct din
fereastra deschisă a modulului Vibration Severity în colţul din dreapta jos, după cum
este prezentat în figura 1.3;
- înainte de efectuarea experimetului (rotor echilibrat) se mai verifică o dată dacă
toate organele de maşini, elementele componente de pe standul de încercări sunt
aliniate corect, fixate şi montate în siguranţă;
- se închide ecranul de protecţie;
7
- se porneşte unitatea de acţionare pentru motorul electric;
- se alege direcţia necesară de rotaţie, după care se porneşte motorul electric
reglând viteza la aproximativ 1000 rot/min;
- vârful palpatorului se fixează în unul din punctele de măsurare A, B, C,
D sau E. Pe parcursul achiziţionării datelor trebuie să asigurăm un contact permanent
între vârful palpatorului şi punctul de măsurare şi să evitam pe cât e posibil mişcări
suplimentare ale senzorului de acceleraţie;
- după stabilizarea semnalului (min. 5 s – max. 10 s) se înregistrează valoarea
efectivă a amplitudinii vibraţiilor în punctele de măsurare A, B, C, D şi E la diferite
turaţii de lucru: 1000 rot/min, 1500 rot/min, 2000 rot/min,
2500 rot/min şi 3000 rot/min;
- după înregistrarea valorilor se reduce încet viteza până la 0 rot/min şi se opreşte
unitatea de comandă a motorului electric;
- în continuare se repetă experimentul pentru cazul când avem de a face cu un rotor
dezechilibrat. Pe discul (6) fixăm o masă suplimentară (de exemplu 10 g) pentru a
realiza dezechilibrul propriu zis;
- în mod analogic se înregistrează valoarea efectivă a amplitudinii vibraţiilor în
punctele de măsurare A, B, C, D şi E la diferite turaţii de lucru: 1000 rot/min, 1500
rot/min, 2000 rot/min, 2500 rot/min şi 3000 rot/min;
unitatea de comandă a motorului electric.
1.3.3. Prelucrarea datelor

Datele obţinute în cadrul încercărilor efectuate se vor trece în tabelul 1.2 şi vor fi
comparate cu limitele permise de vibraţii pentru grupa K (Maşini mici < 15 kW) ale
utilajelor dinamice conform standardului german VDI 2056 (Tabelul 1.1) şi se va
încerca explicarea eventualelor abateri (depăşiri ale limitelor admise).
Tabelul 1.2 Datele obţinute pe cale experimentală

Amplitudinea vibraţiilor exprimate în mm/s
Cazul 1: Rotor echilibrat Cazul 2: Rotor dezechilibrat
Punctele de Turaţia de lucru rot/min
măsurare
1000 1500 2000 2500 3000
A
B
C
D
E
8
1.4. Severitatea vibraţiilor în cazul reductorului planetar precesional
2K-H cinematic
1.4.1. Descrierea aparaturii
Fig. 1.4

maşini GUNT PT 500 pe care se montează reductorul planetar precesional cinematic
de tip 2K-H (cu satelitul realizat din masă plastică) cu raportul de transmitere i=-72,3,
iar momentul maxim de torsiune transmis de 2 Nm şi unitatea de încărcare/frânare
GUNT PT 500.05 cu moment maxim de frânare de
10 Nm (fig. 1.4). Cuplarea arborilor s-a realizat cu cuplaje compensatoare cu craboţi.
Montajul prezentat în figura 1.4 se utilizează pentru determinarea experimentală a
amplitudinii vibraţiilor pe lagărul de rostogolire în punctele de măsurare: A – pe
direcţie verticală; B – pe direcţie orizontală şi E – pe direcţie axială; pe lagărul de
alunecare în punctele de măsurare: C – pe direcţie verticală şi D – pe direcţie
orizontală.

9
- se montează, aliniază şi fixeză reductorul planetar precesional şi frâna
electromagnetică GUNT PT 500.05;
- arborii motorului electric, reductorului şi frânei se cuplează prin intermediul a
două cuplaje compensatoare cu craboţi;
- amplificatorul de semnal se uneşte la calculator prin intermediul unităţii USB cu
ajutorul cablului Sub D de 37-pini;
- se fixează palpatorul de senzorul de acceleraţii prin intermediul unui prezon şi se
conectează la aparatul de măsură al vibraţiilor în canalul 1;
- se porneşte amplificatorul de măsurare de pe panoul frontal;
- se porneşte calculatorul pe care este instalat softul GUNT PT 500.04 utilizat
pentru măsurarea şi înregistrarea mărimilor ce urmează a fi studiate în cadrul
lucrării;
cum este prezentat în figura 1.2;
- în softul GUNT PT 500.04 se porneşte modulul Vibration Severity. Valoarea
numerică efectivă a amplitudinii vibraţiei exprimată în mm/s poate fi citită direct din
fereastra deschisă a modulului Vibration Severity în colţul din dreapta jos, după cum
este prezentat în figura 1.3;
- înainte de a începe experimentul se mai verifică o dată dacă toate organele de
maşini, elementele componente de pe standul de încercări sunt aliniate corect, fixate
şi montate în siguranţă;
- se alege direcţia necesară de rotaţie, după care se porneşte motorul electric
reglând viteza la aproximativ 1000 rot/min;
- vârful palpatorului se fixează în unul din punctele de măsurare A, B, C,
D sau E. Pe parcursul achiziţionării datelor trebuie să asigurăm un contact permanent
între vârful palpatorului şi punctul de măsurare şi să evitam pe cât e posibil mişcări
suplimentare ale senzorului de acceleraţie;
- după stabilizarea semnalului (min. 5 s – max. 10 s) se înregistrează valoarea
efectivă a amplitudinii vibraţiilor în punctele de măsurare A, B, C, D şi E la diferite
turaţii de lucru: 1000 rot/min, 1500 rot/min, 2000 rot/min,
2500 rot/min şi 3000 rot/min la mersul în gol (fără încărcare);
unitatea de comandă a motorului electric;
- în continuare se repetă experimentul pentru cazul când reductorul funcţionează
sub sarcină. Pentru aceasta, de la panoul de comandă pornim frâna GUNT PT 500.05
10
şi reglăm regimul de încărcare la una din valorile 0,5 Nm, 1,0 Nm,
1,5 Nm sau 2 Nm ;
- în mod analogic se înregistrează valoarea efectivă a amplitudinii vibraţiilor în
punctele de măsurare A, B, C, D şi E la diferite turaţii de lucru: 1000 rot/min, 1500
rot/min, 2000 rot/min, 2500 rot/min şi 3000 rot/min;
unitatea de comandă a motorului electric şi a frânei electromagnetice.
1.4.3. Prelucrarea datelor

Datele obţinute în cadrul încercărilor efectuate se vor trece în tabelul 1.3 şi vor fi
comparate cu limitele permise de vibraţii pentru grupa K (Maşini mici < 15 kW) ale
utilajelor dinamice conform standardului german VDI 2056 (Tabelul 1.1) şi se va
încerca explicarea eventualelor abateri (depăşiri ale limitelor admise).

Măsurarea amplitudinii vibraţiilor, vef în mm/s
Punctele de Turaţia, rot/min Regimul de
masurare încărcare
1000 1500 2000 2500 3000 Cazul I:
A Mers în gol
B
C Cazul II:
D Sub sarcină
E
11
2. ECHILIBRAREA DINAMICĂ (ÎNTR-UN PLAN)
Echilibrarea unei greutăţi montată pe capătul unui arbore scurt. Acest studiu de caz
reprezintă un model simplificat al unei pompe centrifuge sau al unui ventilator, cazuri
întâlnite foarte des în practică.

Un rotor dezechilibrat în timpul funcţionării duce inevitabil la apariţia forţelor
(momentelor) de inerţie, care la rândul lor duc la mărirea fenomenelor vibratorii.
Forţele şi momentele de inerţie apar atunci când centrul de greutate al rotorului nu
corespunde cu axa lui de rotaţie. Echilibrarea se realizează prin îndepărtarea sau
adăugarea maselor de corecţie astfel încât centrul de greutate al rotorului să
corespundă din nou cu axa în jurul căreia se roteşte acesta. Deoarece forţele de inerţie
cresc la pătrat, odată cu creşterea vitezei de rotaţie, maşinile rapide (de turaţie
ridicată) trebuie echilibrate foarte bine. În lucrarea de faţă ne vom referi cu
preponderenţă la echilibrarea rotoarelor rigide. Un rotor este considerat rigid atunci
când viteza (turaţia) de lucru nu depăşeşte cu 50% viteza (turaţia) de rezonanţă
(critică), în acest caz ne aflăm în domeniul sub-critic de funcţionare. Echilibrarea
rotoarelor elastice este mult mai complicată, necesitând un aparat matematic şi relaţii
de calcul foarte laborioase. Din această cauză vom utiliza cazul rotoarelor elastice
simple, care posedă o singură frecvenţă de rezonanţă, ceea ce permite obţinerea
rezultatelor credibile, folosindu-ne de relaţiile de calcul pentru cazul rotorului rigid.
În practică se folosesc maşini speciale de echilibrare. În cadrul acestei lucrări vom
folosi Sistemul de diagnoză al organelor de maşini GUNT
PT 500 pentru măsurarea nivelului de vibraţii, şi anume, vom măsura amplitudinea şi
faza semnalului achiziţionat.
Deoarece forţele de inerţie (centrifugale) cresc la pătrat odată cu creşterea vitezei
(turaţiei), viteza (turaţia) selectată pentru procesul de echilibrare nu trebuie să fie
mică, pentru că semnalul achiziţionat în acest caz poate să fie prea slab şi să fie
mascat de semnale de interferenţă.
Vibraţiile (semnalele achiziţionate), în general, sunt măsurate în apropierea
planului de dezechilibru (pe cel mai apropiat lagăr). Înainte de echilibrarea propriu-
zisă se recomandă a găsi poziţia optimă a senzorului de acceleraţie (pe direcţie
verticală sau orizontală). Este foarte important ca, după determinarea poziţiei optime
de măsurare, toate măsurătorile ulterioare pentru procesul de echilibrare să fie
efectuate în exact aceeaşi poziţie.
Echilibrarea mecanismelor şi maşinilor are drept scop anularea sau diminuarea
acţiunii dăunătoare a forţelor de inerţie, care au mărimi şi direcţii variabile.
În teoria echilibrării orice element ce se roteşte (rotorul motorului electric, arborele
drept sau cotit, roata de curea etc.) este denumit rotor.
Dacă la turaţia rotorului apar solicitări dinamice în reazeme (în rulmenţi) ce se
manifestă prin vibraţia suportului, atunci un astfel de rotor îl considerăm
12
dezechilibrat. În cele mai dese cazuri sursa acestor solicitări dinamice o constituie
distribuirea asimetrică a masei rotorului după volum. Pentru înlăturarea completă a
acestor solicitări este necesar ca vectorul principal Fi şi momentul principal al forţelor
de inerţie Mi să fie egali cu 0 în orice moment al mişcării:
Fi  0, (2.1)
M i  0. (2.2)
Condiţia Fi  0 este realizată dacă centrul maselor este situat pe axa de rotaţie a
rotorului. Distribuirea masei corpului ce se roteşte în aşa fel, ca centrul maselor să fie
transferat pe axa de rotaţie, se numeşte echilibrarea statică a rotorului.
Dacă condiţia (2.1) nu este satisfăcută, rotorul se numeşte static dezechilibrat.
Drept măsură a dezechilibrului static este acceptată valoarea momentului static al
rotorului faţă de axa de rotaţie. Echilibrarea statică este aplicată numai în cazul
rotoarelor cu lungime mică (roată de curea, volant, flanşă etc.). Pentru rotorii,
lungimea cărora depăşeşte cu mult diamentrul, este necesară respectarea ambelor
condiţii de echilibrare (2.1) şi (2.2).
Distribuirea masei rotorului ce se roteşte în aşa fel ca să fie înlăturată acţiunea
forţelor de inerţie asupra suportului se numeşte echilibrare dinamică.
Cerinţele impuse maşinilor rotative moderne de a funcţiona la o turaţie înaltă au
determinat apariţia unei operaţii tehnologice noi: echilibrarea.
Echilibrarea, ca operaţie tehnologică, se aplică pieselor, organelor de maşini aflate
în mişcare de rotaţie, pentru înlăturarea dezechilibrului, care constituie una din cele
mai frecvente cauze ale apariţiei vibraţiilor în lagărele maşinilor, producând efecte
negative asupra durabilităţii şi fiabilităţii acestora. Astfel, prin dezechilibru se
înţelege starea, în care se află un rotor atunci când, datorită forţelor centrifuge, se
transmite lagărelor o forţă sau o mişcare vibratorie.
Dezechilibrul dinamic se manifestă în cazul uni rotor, având dimensiunea axială
mai mare decât diametrul. Chiar dacă rotorul este proiectat corect, dezechilibrul poate
să apară din cauza neomogenităţii materialului din care este executat sau a erorilor de
execuţie şi asamblare. Înlăturarea pe cale experimentală a dezechilibrului se numeşte
balansare, iar elementele care se rotesc cu viteză mare sunt controlate pe maşini
speciale, care se numesc maşini de balansare.
2.3. Echilibrarea unui rotor instalat pe capătul unui arbore scurt

2.3.1. Descriere echipament
maşini GUNT PT 500 pe care se montează modulul arbore scurt pe capătul căruia
este fixat rotorul dezechilibrat (fig. 2.1).
13
Fig. 2.1
Montajul prezentat în figura 2.1 se utilizează pentru echilibrarea (într-un plan) al

unui rotor dezechilibrat instalat pe capătul unui arbore scurt. Astfel montajul din
figura 2.1 este format din: 1 – unitatea de comandă şi motorul electric; 2 – cuplaj
elastic cu disc intermediar din cauciuc; 3 – inele de siguranţă; 4 – lagăr de
rostogolire; 5 – arbore scurt; 6 – lagăr de rostogolire; 7 – rotor dezechilibrat (disc);
8 – senzor de referinţă cu fascicul laser; 9 – amplificator de semnal;
10 – unitate USB pentru transmiterea semnalului achiziţionat spre calculator;
11 – senzor de acceleraţie; 12 – marcaj reflectorizant; 13 – suport pentru senzorul de
referinţă; A – planul de compensare (echilibrare); B – planul de măsurare.

Montajul necesar (fig. 2.1) precum şi
realizarea lucrării necesită parcurgerea
- se montează motorul electric pe placa de
bază;
- motorul electric se conectează la unitatea
de comandă, după care unitatea de bază se
conectează la sursa de alimentare;
- arborele scurt (5) se montează pe lagărele
de rostogolire (4 + 6) împreună cu inelele de
Fig. 2.2
14
siguranţă (3) şi discul (7) la acelaşi nivel cu
arborele motorului electric;
- arborele motorului electric şi arborele
lung (5) se cuplează prin intermediul
- arborele motorului electric şi arborele
lung (5) se cuplează prin intermediul
- se fixează şi se aliniază lagărele, iar
senzorul de acceleraţie (11) se fixează în
gaura filetată orizontală (planul de echilibrare
B) aşa cum este arătat în fig. 2.2. Discul (7) în
Fig. 2.3
cazul dat trebuie să se rotească în direcţia
acelor de ceasornic (vedere dinspre motorul electric);
- marcajul reflectorizant (12) se lipeşte pe discul gradat (7) în dreptul gradaţiei 0º,
aşa cum este arătat în fig. 2.3;
- se fixează discul (7) pe capătul liber al
arborelui scurt (5) prin intermediul îmbinării cu
strângere şi ajustare pe con;
- amplificatorul de semnal (9) se uneşte la
calculator prin intermediul unităţii USB (10) cu
ajutorul cablului Sub D de 37-pini;
- se fixează senzorul de acceleraţii (11) prin
intermediul unui prezon în gaura filetată
orizontală (14) şi se conectează la aparatul de
măsură al vibraţiilor (9) în canalul 1;
- se porneşte amplificatorul de măsurare de pe
panoul frontal;
- se porneşte calculatorul pe care este instalat Fig. 2.4
softul GUNT PT 500.04 utilizat pentru măsurarea şi înregistrarea mărimilor ce
urmează a fi studiate în cadrul lucrării;
- se deschide aplicaţia GUNT PT 500.04
(de pe desktop). Se selectează meniul Sensor Tangentă Normală
pentru a realiza setarea corectă (calibrarea) a
senzorului de acceleraţie, după cum este
prezentat în figura 2.4;
- înainte a începe experimentul propriu zis
trebuie verificat semnalul captat de senzorul
de referinţă cu fascicul laser (8) în modulul
Oscilloscope al aplicaţiei GUNT 500.04;
- pentru a obţine rezultate cât mai veridice
senzorul de referinţă (8) se fixează sub un
unghi de 45º faţă de suprafeţele normală şi Fig. 2.5
tangenţială la contactul fasciculului laser cu
15
suprafaţa discului (7), după cum este arătat în
fig. 2.5. Dacă fasciculul laser ar fi perpendicular pe suprafaţa de măsurare, fenomenul
de reflecţie a luminii ar putea duce la obţinerea unor date eronate;
- o etapă importantă înainte de a efectua echilibrarea propriu-zisă o constituie
alegerea corectă a vitezei de lucru şi alegerea optimă al punctului de măsurare
(senzorul de acceleraţie poate fi montat pe direcţie orizontală sau verticală în planul
de echilibrare). O metodă eficientă de evaluare a comportamentului dinamic la
vibraţii al unui sistem mecanic îl constituie determinarea domeniului de rezonanţă
(sau a turaţiei critice) a sistemului dat când senzorul de acceleraţie este fixat pe
direcţie verticală (fig. 2.6) şi respectiv pe direcţie orizontală (fig. 2.7). Acest tip de
analiză se realizează prin intermediul modulului Tracking Analysis din softul GUNT
PT 500.04;
- pentru realizarea experimetului (Echilibrarea într-un plan) din aplicaţia GUNT
PT 500.04 se selectează modulul Single Plane Balancing. Prin comparaţia
răspunsurilor obţinute pe direcţie verticală şi orizontală (fig. 2.6 şi 2.7) s-a ales
senzorul de acceleraţii montat pe direcţie verticală pentru realizarea echilibrării;
- dezechilibrul (amplitudinea vibraţiilor) se determină în punctul de măsurare pe
direcţie orizontală sau verticală pe cel mai apropiat lagăr de rostogolire (planul B)
faţă de rotor (discul 7), iar echilibrarea prin adăugarea/extragerea maselor
compensatoare se realizează în planul de compensare (echilibrare) A;
- deoarece discul (7) este relativ un rotor echilibrat, îl dezechilibrăm prin
introducerea unei mase de dezechilibru. Pentru exemplul dat fixăm de discul (7) o
greutate suplimentară cu masa de 11,76 g selectând poziţia de 240º pe scara gradată a
discului (7);
- se verifică încă o dată dacă toate piesele, elementele, organele de lucru sunt
montate, fixate şi aliniate corespunzător;
- se închide capacul de protecţie al mesei de lucru;
- se porneşte motorul electric;
- se alege direcţia de rotire aşa cum estre prezentat în figura 2.2;
- se reglează încet turaţia motorului de la 0 la 2400 rot/min;
- în primă fază a echilibrării dinamice efectuăm Testul Iniţial pentru a determina
şi înregistra vectorul vibraţiei modulului (valoarea) şi direcţia (faza) pentru a
cunoaşte dezechilibrul iniţial necunoscut (2,99 mm/s şi 312,01º), fig. 2.8;
REMARCĂ
Înainte de fiecare proces de echilibrare, este recomandabil să se efectueze un
astfel de test. Acest test este necesar pentru a verifica şi pentru a ne asigura că
experimentul decurge conform planului, în siguranţă, că toate piesele şi organele
de maşini sunt aliniate şi fixate corespunzător, iar semnalele achiziţionate sunt
veridice!
16
Fig. 2.6
Fig. 2.7
17
Fig. 2.8
Fig. 2.9
18
- după stabilirea dezechilibrului iniţial, fig. 2.8, se apasă butonul Next şi apare
următoarea fereastră ca şi în fig. 2.9;
- se opreşte motorul electric şi viteza se setează la 0;
- se adaugă o masă suplimentară (de probă), astfel pe discul (7) fixăm o greutate cu
masa de 10,70 g la 315º pe scara gradată a discului (7). Aceste valori se introduc
manual în programul respectiv, în căsuţa „Weight Test [g]” introducem valoarea
10,70, iar în căsuţa „Position Test [º]” introducem valoarea 315, vezi
fig. 2.9;
- se porneşte motorul electric şi se setează turaţia şi direcţia de rotire ca şi în cazul
Testului Iniţial;
- în continuare se efectuează Testul de Probă pentru a determina şi înregistra
vectorul vibraţiei modulului (valoarea) şi direcţia (faza) pentru a cunoaşte
dezechilibrul datorat masei suplimentare (de probă) (4,61 mm/s şi 347,65º),
vezi fig. 2.10;
Fig. 2.10
- în continuare se apasă butonul „Next” iar programul procesează valorile obţinute

şi calculează masa (greutatea) şi direcţia (unghiul) de compensare în vederea
realizării echilibrării, vezi fig. 2.11;
19
Fig. 2.11
- se opreşte motorul electric şi viteza se setează la 0;

- se înlătură de pe discul (7) masa suplimentară de probă;
- masa (greutatea) şi unghiul (faza) de compensare (echilibrare) pot fi calculate
utilizând softul GUNT PT 500.04 cu ajutorul modulului 1 Plane Balancing sau
manual prin intermediul metodei grafo-analitice;
- în continuare vom utiliza rezultatele obţinute prin intermediul softului GUNT PT
500.04. (Greutatea de compensare de 11,47 g şi unghiul de compensare de 62,11º),
vezi fig. 2.11;
- pentru amplasarea mai comodă pe discul (7) a greutăţii de compensare, aceasta
este divizată de către program în 2 greutăţi, astfel obţinem (fig. 2.11):
I masă de compensare de 9,89 g şi respectiv I unghi de compensare la 60º;
Masă II de compensare de 1,63 g şi respectiv unghiul II de compensare la 75º.
- în continuare masa I (9,89 g) şi masa II (1,63 g) de corecţie sunt fixate pe discul
(7) în poziţiile respective şi anume masa I la unghiul I (60º) de compensare şi masa II
la unghiul II (75º) de compensare;
- se porneşte motorul electric şi se setează turaţia şi direcţia de rotire ca şi în cazul
Testului de Probă;
20
Fig. 2.12
- în continuare se efectuează Testul de Verificare pentru a aprecia gradul de

realizare al procesului de echilibrare, vezi fig. 2.12;
- după cum putem observa din figura 2.12 procesul de echilibrare a avut loc,
mărimea dezechilibrului iniţial de 2,97 mm/s s-a micşorat până la 0,18 mm/s;
- în cazul în care rezultatul obţinut nu ne satisface, putem realiza Echilibrarea
Repetată a rotorului. În cazul nostru mai repetăm încă o dată procesul de echilibrare
a rotorului, considerând dezechilibrul iniţial (0,18 mm/s la 274,56º);
- pentru Testul de Probă vom folosi o greutate de probă cu masa de 1,40 g, fixată
pe discul (7) la 315º;
- după efectuarea Testului de Probă a fost determinată masa de compensare de
0,64 g, care trebuie să fie amplasată la unghiul de compensare de 32,12º;
- după efectuarea Testului de Verificare mărimea dezechilibrului iniţial de
0,18 mm/s s-a micşorat până la 0,04 mm/s, respectiv, am obţinut un rezultat şi mai
bun.
Pentru vizualizarea şi analiza rezultatelor obţinute folosim comanda „Print” din
program, astfel în fig. 2.13 sunt rezultatele obţinute la prima echilibrare a rotorului,
respectiv, în fig. 2.14 rezultatele obţinute la echilibrarea repetată a rotorului.
21
22
Fig. 2.13
23
Fig. 2.14
2.4. Echilibrarea unui rotor instalat pe capătul unui arbore scurt
(metoda grafică)
2.4.1. Evaluarea şi analiza rezultatelor obţinute pe cale experimentală
Pentru realizarea metodei grafice de echilibrare, vom folosi datele obţinute pe cale
experimentală de la prima echilibrare a rotorului (fig. 2.13) şi respectiv de la
echilibrarea repetată a rotorului (fig. 2.14).
Fig. 2.15
Amplitudinea oscilaţiilor forţate (de rezonanţă) a maselor este proporţională masei

care le provoacă A    m, unde  - coeficient de proporţionalitate.
Valoarea coeficientului de proporţionalitate  o vom determina folosind o masă
suplimentară (de probă) mS, în cazul nostru mS=10,7 g, instalată pe discul (7) la 315º.
24
După efectuarea testului de probă amplitudinea oscilaţiilor va fi egală cu suma
A2  A1  AS ( CB  CA  AB, vezi fig. 2.15) unde A1 – amplitudinea oscilaţiilor
provocate de dezechilibrul iniţial; AS – amplitudinea oscilaţiilor provocate de masa
suplimentară (de probă), iar A2 – amplitudinea oscilaţiilor provocate de dezechilibrul
rezultant după instalarea masei suplimentare.
Pentru realizarea metodei grafice vom folosi un sistem polar de coordonate cu
polul în punctul C, vezi fig. 2.15. Conform rezultatelor obţinute pe cale
experimentală, cunoaştem modulul şi direcţia pentru dezechilibrul iniţial
A1 (2,97 mm/s şi 312º) şi respectiv modulul şi direcţia dezechilibrului rezultant
A2 (4,62 mm/s şi 347,2º), vezi fig. 2.13. Pentru a depune vectorii A1  CA şi
A 2  CB în sistemul de coordinate polar (fig. 2.15) alegem un coeficient de scară
convenabil pentru amplitudini şi anume  A  0,05 [ s 1 ] . Trecem modulul
amplitudinilor A1  2,97 [mm / s ] şi A 2  4,62 [mm / s] prin coeficientul de scară
ales  A  0,05[ s 1 ] şi obţinem segmentele CA  59,5[mm] şi respectiv segmentul
CB  92,4 [mm] pe care le depunem în sistemul polar de coordonate sub unghiul
  312 şi respectiv   347 , vezi fig. 2.15.
În continuare determinăm coeficientul de proporţionalitate  . În cazul nostru
m 10,70[ g ]  g 
 S   0,195  .
AS 55[mm]  mm 
Pentru a echilibra complet rotorul, şi anume, discul (7) şi arborele scurt (5), trebuie
să realizăm coincidenţa punctelor A şi C din sistemul polar de coordonate.
Masa de compensare (echilibrare) mA o determinăm din relaţia m A    CA.
Pentru a echilibra complet rotorul trebuie să mai găsim şi direcţia pe care trebuie
fixată masa de compensare (echilibrare) mA (grafic punctul A trebuie să coincidă cu
punctul C), astfel în prima fază rotim antiorar segmentul AB cu unghiul
  106 pentru a obţine coincidenţa vectorilor CA şi AB la care se mai adaugă şi
unghiul   315 (direcţia pe care a fost amplasată masa suplimentară). Astfel
direcţia pe care trebuie amplasată masa de echilibrare se va calcula în felul următor:
      315  106  421  61, vezi fig. 2.15.
2.5. Evaluarea procesului de balansare (echilibrare experimentală)

conform ISO 1940-1:2003 (Secţiunea I)
Condiţiile de calitate pentru echilibrarea rotoarelor rigide sunt reglementate prin
standardul internaţional ISO 1940-1:2003 „Balance Quality Requirements of Rigid
Rotors”.
25
Calculăm deplasarea (excentricitatea) permisă a centrului de greutate e per pentru
rotorul cercetat anterior cu relaţia
m  ru
e per  u ,
mG
unde:
mu  0,64[ g ] - reprezintă masa de compensare după Echilibrarea repetată a
rotorului, vezi fig. 2.14;
r u  60[mm] - raza (distanţa) de instalare a masei de compensare pe disc;
mG  2,507[kg ] - masa totală a rotorului se compune din masa discului
( mdisc  1,675[kg ] ), masa arborelui scurt ( marbore  0,670[kg ] ) şi masa setului de
prindere a discului pe arbore prin strângere cu ajustaj pe con ( mset  0,162[kg ] ). În
cazul nostru la masa totală a rotorului se mai adaugă şi masa de compensare
m  11,47[ g ]  0,01147[kg ] , vezi fig. 2.13, astfel:
În continuare calculăm dezechilibrul rezidual cu relaţia U R  mR  e per , în cazul

nostru mR  mG , astfel obţinem:
 g  mm 
U R  2,507 [kg ]  15,247    38,224[ g  mm].
 kg 
În continuare verificăm calitatea echilibrării, care conform standardului

internaţional ISO 1940-1:2003 nu trebuie să depăşescă nivelul de calitate
G6,3=6,3[mm/s] vezi fig. 2.16 şi Tabelul 2.1.
2n
G  e per    0,015247[mm]   3,83[mm / s ],
60
unde n  2400[min 1 ] reprezintă turaţia de lucru la care a fost efectuată
echilibrarea rotorului.
Rezultatele obţinute denotă faptul că cerinţele pentru nivelul de calitate al

echilibrării, conform standardului ISO 1940-1:2003, sunt respectate. Clasa de calitate
G6,3 pentru echilibrare a fost aleasă conform recomandărilor din tabelul 2.1 astfel:
G  3,83[mm / s ]  G 6,3  6,3[mm / s ].
26
27
Fig. 2.16
Tabelul 2.1 Calitatea echilibrării pentru diferite tipuri reprezentative
de rotoare rigide (ISO 1940/1)
Clasa e per   [mm / s ] Tipul rotorului – Exemple cu caracter general

G4000 4000 Arbore cotit montat rigid pe motoarele Diesel lente ale navelor
cu număr impar de cilindri.
G1600 1600 Arbore cotit (mecanism bielă-manivelă) montat rigid pe
motoarele cu ardere internă în doi timpi.
motoarele cu ardere internă în patru timpi.
Mecanisme bielă-manivelă montate elastic pe motoarele
Diesel ale navelor.
motoarele cu ardere internă în patru timpi.
G100 100 Arbore cotit pentru motoarele diesel rapide cu cel puţin şase
cilindri.
Motoare complete (pe benzină sau Diesel) pentru autoturisme,
camioane şi locomotive.
G40 40 Roţi auto, jante, seturi de roţi, arbori.
Arbore cotit montat elastic pe motoare rapide cu ardere internă
în patru timpi cu cel puţin şase cilindri.
Arbore cotit al motorului (pe benzină sau Diesel) pentru
autoturisme, camioane şi locomotive.
G16 16 Arborii de antrenare (axe cardanice) cu cerinţe speciale. Piese
pentru concasoare, utilaje agricole, componente individuale ale
motoarelor pentru autoturisme, camioane şi locomotive cu
cerinţe speciale.
G6,3 6,3 Piese pentru diferite operaţii tehnologice, mecanisme
centrifuge, angrenaje pentru turbina principală în navele
comerciale, ventilatoare, volanţi, pompe centrifuge, piese şi
părţi ale maşinilor-unelte, role pentru imprimante, rotoare
pentru motoare cu reacţie, componente individuale cu cerinţe
speciale pentru motoare, rotoare pentru motoare electrice fără
cerinţe speciale de funcţionare, rotoare pentru motoare electice
de dimensiuni mici fabricate în serie.
G2,5 2,5 Turbine cu gaz şi abur, turbo-generatoare rigide, turbosuflante,
unităţi de citire CD/DVD pentru computere, motoare pentru
maşini-unelte, pompe pentru turbine, motoare electrice de
dimensiuni mici pentru care clasa G6,3 nu este aplicabilă,
motoare electrice de dimensiuni medii şi mari cu cerinţe
speciale de funcţionare.
G1 1,0 Unităţi de înscriere pentru magnetofoane (gramofoane),
rotoarele maşinilor de şlefuit, motoare electrice de dimensiuni
mici cu cerinţe speciale de funcţionare.
G0,4 0,4 Rotoare pentru polizoare de precizie şi giroscoape.
Notă: Masa rotorului unui motor complet se compune din masa arborelui cotit, volantului,
ambreiajului, amortizorului de vibraţii, mecanismului bielă-manivelă etc.
28
3. ECHILIBRAREA DINAMICĂ (ÎN DOUĂ PLANE)
Lucrarea are drept scop prezentarea unei metode de echilibrare dinamică (în două
plane) a organelor de maşini în mişcare de rotaţie, prin măsurarea vibraţiilor produse
de dezechilibrul pieselor.

Echilibrarea dinamică este necesară pentru corpurile cu mişcare de rotaţie care au
raportul dintre diametrul maxim şi lăţime mai mic de 10 (de exemplu, roţile de
autoturism).
Echilibrarea se face în două plane, perpendiculare pe axa de rotaţie, cât mai
depărtate; pentru echilibrare, se adaugă mase adiţionale sau se practică găuri, în zone
astfel alese încât să nu afecteze negativ buna funcţionare a elementului cinematic
echilibrat; de exemplu, la autoturisme, se adaugă mase adiţionale pe cele două
borduri ale jantei, lângă pneu; marimea maselor adiţionale (din plumb) şi locul de
amplasare pe bordură (unghiular), se determină cu ajutorul maşinilor de balansat, pe
care se montează roata pentru echilibrare.
După cum am menţionat şi în lucrarea precedentă, echilibrarea poate fi statică şi
dinamică. Echilibrarea statică a rotoarelor este cu atât mai importantă cu cât turaţia
rotorului este mai mare (n>1500 rot/min), în special în cazul rotoarelor plane la care
diametrul (D) este mai mare de peste 10 ori decât laţimea (b), este practic suficientă
echilibrarea statică (aducerea centrului de masă pe axa de rotaţie), de exemplu la: roţi
dinţate, roţi de curea, volanţi, rotoare pentru pompe, rotoare de ventilatoare, discuri
abrazive pentru polizat, rectificat etc.
Echilibrarea mecanismelor şi a maşinilor are ca scop anularea sau micşorarea
acţiunii dăunătoare a forţelor de inerţie. Forţele de inerţie au mărimi şi direcţii
variabile. În consecinţă, în cuplele cinematice (lagăre), în elementele mecanismului,
în fundaţia maşinii, apar solicitări dinamice. Deci, pe lângă solicitările statice, la
dimensionare trebuie să se ţină seama şi de cele dinamice, fapt care ar duce la
dimensiuni mai mari, la materiale speciale şi mai scumpe.
Forţele de inerţie variază periodic, rezultând astfel vibraţii atât în maşină cât şi în
fundaţie. În cazul când, la un moment dat, frecvenţa oscilaţiilor forţate, cauzate de
forţele de inerţie (forţa perturbatoare), coincide cu frecvenţa oscilaţiilor proprii ale
unui element, mecanism sau maşină, apare fenomenul de rezonanţă mecanică, ceea ce
poate duce la ruperea elementului sau distrugerea legăturilor dintre elementele
mecanismului. În consecinţă, în practică trebuie folosite mecanisme şi maşini
echilibrate dinamic.
În diferite maşini sau mecanisme există o serie de organe de maşini (manivele,
came, roţi dinţate etc.) care execută mişcări de rotaţie în jurul unor axe fixe. Datorită
neomogenităţii materialului, a impreciziei de prelucrare a toleranţelor de montaj este
posibil ca axa principală de inerţie să nu coincidă cu axa de rotaţie. Dezechilibrul
pieselor duce la apariţia forţelor de inerţie şi a momentelor forţelor de inerţie care
produc vibraţii şi încarcă suplimentar lagărele şi arborii. Toate aceste fenomene
29
trebuie eliminate în cazul mecanismelor şi a maşinilor, în special a celor cu turaţie
ridicată, prin echilibrarea pieselor ce se rotesc. Echilibrarea este o problemă
inginerească foarte importantă, care trebuie avută în vedere de la proiectare până la
asamblarea finală şi apoi în exploatare.
Se presupune că un corp (fig. 3.1), la care centrul de greutate situat pe axa
principală nu se află şi pe axa de rotaţie (axa fusurilor şi a lagărelor). La mişcarea de
rotaţie a corpului apare o forţă de inerţie radială (centrifugală) dată de relaţia:
Fe  m  e   2 (3.1)
unde: m – masa corpului; e – excentricitatea (distanţa de la axa de rotaţie până la
centrul de greutate al piesei); ω – viteza unghiulară.
Fig. 3.1
Această forţă este echilibrată de reacţiunile care apar în lagăre. Suma algebrică a
reacţiunilor este egală cu forţa centrifugală, sensul acestora fiind opus ei. Pentru
anularea acestor reacţiuni este necesar ca centrul de greutate să fie adus pe axa de
rotaţie (axa fusurilor), ceea ce s-ar putea realiza în mai multe moduri: a) se modifică
fusurile în aşa fel încât axa lor să coincidă cu axa ce trece prin centrul de greutate,
lucru dificil de realizat practic; b) este mai simplu să se deplaseze centrul de greutate
pe axa de rotaţie, adăugând mase suplimentare la masa corpului. În acest scop, ţinând
seama de relaţia (3.1) rezultă:
ms  r  m  e (3.2)
unde: ms – masa suplimentară (de corecţie); r – distanţa la care se amplasează masa

suplimentară faţă de axa de rotaţie.
Echilibrarea prin care se realizează coincidenţa dintre centrul de greutate al

corpului şi axa de rotaţie se numeşte echilibrare statică sau într-un singur plan. Un
corp echilibrat static nu se va roti dacă se află numai sub influenţa gravitaţiei. El
poate fi rotit în orice poziţie şi, lăsat liber, va rămâne nemişcat în această nouă
poziţie. Dacă corpul nu este echilibrat static, atunci, din orice poziţie, el va tinde să se
rotească astfel încât centrul de greutate va ocupa poziţia cea mai de jos posibilă. În
practică se poate utiliza echilibrarea statică, în cazul când mişcarea de rotaţie se
produce cu n < 10.000 rot/min şi B/D < 1,5, unde D este diametrul piesei, iar B este
lăţimea ei.
30
Dacă pe arborele care se roteşte se montează diferite piese (pinioane, şaibe,
manivele etc.), este necesar să se facă o echilibrare dinamică (în două plane). Pentru a
obţine o echilibrare perfectă în cazul unui corp echilibrat static, axa principală de
inerţie trebuie rotită în jurul centrului de greutate până când se suprapune peste axa de
rotaţie. Această rotire se poate realiza îndepărtând sau adăugând două mase
suplimentare, de mărime egală la masa iniţială a corpului. În acest scop se aleg două
plane radiale în aşa fel încât să se producă un cuplu. Planele se aleg la distanţă cât
mai mare unul de altul, pentru a reduce cât mai mult mărimea maselor aplicate. Dacă
un corp este echilibrat dinamic, prin definiţie el este echilibrat şi static; reciproca însă
nu este adevărată.
Echilibrarea dinamică a diferitelor organe de maşini, care execută mişcări de
rotaţie, se face pe maşini speciale de echilibrare (balansare). Cu ajutorul acestora se
pot determina masele care trebuie plasate în planele I şi II pentru echilibrarea piesei.
3.3. Descriere echipament

maşini – modulul de bază GUNT PT 500 cu montajul prezentat în fig. 3.2.
Fig.3.2
Montajul prezentat în figura 3.2 se utilizează pentru echilibrarea dinamică (în

două plane) a unui rotor dezechilibrat. Astfel montajul din figura 3.2 este format din:
1 – unitate de comandă şi motorul electric; 2 – cuplaj elastic cu disc intermediar
din cauciuc; 3 – inele de siguranţă; 4,9 – senzori de acceleraţie montaţi pe lagărele cu
rulmenţi 10; 5,8 – discuri montate pe capetele arborelui lung 6; 7 – senzor de
31
referinţă cu fascicul laser; 11 – marcaj reflectorizant; 12 – placă metalică pentru
suportul magnetic al senzorului de referinţă.

- se montează arborele lung (6) coaxial (aliniat) cu motorul electric în lagărele cu
rulmenţi (10), prealabil pe capetele arborelui fiind fixate discurile (5,8) prin
intermediul îmbinărilor cu strângere prin ajustare pe con;
- se cuplează motorul de antrenare (1) cu arborele lung (6) prin intermediul
- se verifică fixarea şi alinierea corespunzătoare a lagărelor cu rulmenţi (10) astfel
încât găurile filetate orizontale pentru senzorii de vibraţii să fie orientate către
utilizator;
- se montează senzorii de acceleraţie (4,9) (de preferinţă pe direcţia verticală de
măsurare) şi se conectează la amplificatorul de semnal şi unitatea USB care vor
transfera datele la calculatorul pe care este instalat softul GUNT PT500.04 necesar
prelucrării datelor achziţionate;
- se aplică marcajul reflectorizant (11) pe discul (8) în dreptul gradaţiei 0°;
- se conectează senzorul de referinţă (7) la amplificatorul de semnal şi se montează
pe suportul magnetic folosind placa metalică (12);
- senzorul de referinţă (7) se reglează (aliniază) la marcajul reflectorizant (11).
Vibraţiile produse de dezechilibru se măsoară pe lagăre prin intermediul senzorilor
de acceleraţie 4 şi 9.
Atenţie! Întotdeauna trebuie închis capacul de protecţie înainte de a porni

instalaţia.
Echilibrarea dinamică, cu montajul prezentat în fig. 3.2, se realizează parcurgând
următoarele erape:
Etapa 1. Testul iniţial:

- se porneşte motorul electric şi se reglează turaţia la 2400 rot/min;
- se deschide aplicaţia GUNT PT500.04 (de pe desktop);
- din meniu se alege modulul 2 Plane Balancing;
- după înregistrarea măsurătorilor, pe ecranul calculatorului se obţine imaginea
prezentată în figura 3.3, cu detaliile din figurile 3.4, 3.5, şi 3.6;
32
33
Fig. 3.3
Fig. 3.4
Fig. 3.5
Fig. 3.6
- se citeşte mesajul care apare în (fig. 3.5) şi în vederea aplicării lui (etapa a doua)
se aduce turaţia la zero şi se opreşte motorul electric;
Etapa 2. Testul 1 de funcţionare
- se montează în primul plan (discul 5, fig. 3.2) o greutate de dezechilibrare/testare
cu masa 1,6 g la unghiul de 315°;
- aceste date se introduc manual în căsuţele corespunzătoare şi anume în căsuţa
„1st plane” introducem valoarea 1,6 la Weight Test [g] şi valoarea 315 la Position
Test [°] (vezi fig. 3.7 şi 3.10);
- se porneşte motorul elecrtric şi se reglează turaţia la 2400 rot/min;
prezentată în figura 3.7, cu detaliile din figurile 3.8, 3.9 şi 3.10;
- se citeşte mesajul care apare (fig. 3.9) şi în vederea aplicării lui (etapa a treia) se
aduce turaţia la zero şi se opreşte motorul electric.
Etapa 3. Testul 2 de funcţionare
- se montează în al doilea plan greutatea de dezechilibrare/testare cu masa
1,4 g la unghiul de 180°, aceste date se introduc manual în căsuţele corespunzătoare,
în căsuţa „2st plane” introducem valoarea 1,4 la Weight Test [g] şi valoarea 180 la
Position Test [°] (vezi fig. 3.11 şi 3.14);
34
35
Fig. 3.7
Fig. 3.8
Fig. 3.9
Fig. 3.10
- se porneşte motorul electric şi se reglează turaţia de la 0 la 2400 rot/min;

prezentată în figura 3.11, cu detaliile din figurile 3.12, 3.13 şi 3.14;
- se citeşte mesajul care apare (fig. 3.13) şi pentru aplicarea lui (etapa a treia) se
aduce turaţia la zero şi se opreşte motorul electric.
Etapa 4. Testul de verificare
- se montează greutăţile calculate în cele două plane şi anume:
în planul I – 3,42 g la unghiul de 295,17° (cu componentele 1,11 g la unghiul de
285° şi 2,33 g la unghiul de 300°);
în planul II – 0,92 g la unghiul de 66,31° (cu componentele 0,54 g la unghiul de
60° şi 0,39 g la unghiul de 75° şi se îndepărtează greutatea de
dezechilibrare/testare din planul II;
- se porneşte motorul electric şi se reglează turaţia de la 0 la 2400 rot/min;
- după înregistrarea măsurătorilor, pe ecranul calculatorului de obţine imaginea
prezentată în fig. 3.15, cu detaliile din figurile 3.16, 3.17, 3.18;
- se citeşte mesajul care apare în fig. 3.17 de unde rezultă dezechilibrul rezidual,
care se compară cu cel initial. Se poate constata uşor că în planul I acesta a scăzut
aproximativ de 4 ori, iar în planul II a scăzut de aproximativ 3 ori.
36
- se vor trece datele înregistrate în timpul efectuării echilibrării (în două plane) în
tabelul 3.1 pentru fiecare etapă în parte, (vezi fig. 3.15 şi 3.18). La final se vor trage
concluzii legate de gradul de realizare a echilibrării.
Fig. 3.11
37
Fig. 3.12
Fig. 3.13
Fig. 3.14

Dezechilibru
Nr. Etapa Plan Iniţial De testare Rezidual
Mărime Faza Mărime Faza Mărime Faza
mm/s ° mm/s ° mm/s °
1. Test I
iniţial II
2. Test 1 de I
funcţionare II
3. Test 2 de I
funcţionare II
4. Test de I
verificare II
38
39
Fig. 3.15
Fig. 3.16
Fig. 3.17
Fig. 3.18
40
4. MECANISMUL BIELĂ-MANIVELĂ

Lucrarea are drept scop investigarea fenomenelor vibratorii (severităţii vibraţiilor)
în mecanismul bielă-manivelă, cum ar fi cele care pot apărea în compresoare cu
piston, pompe cu piston şi motoare cu ardere internă.

La mecanismele plane cu bare articulate se realizează numai echilibrarea statică a
forţelor de inerţie, neglijându-se cuplul rezultant al forţelor de inerţie, deoarece
elementele cinematice componente mişcându-se în plane paralele apropiate produc
cupluri de inerţie reduse ca valoare.
După cum s-a arătat mai sus, un mecanism este considerat echilibrat static dacă
rezultanta forţelor de inerţie se anulează pentru orice poziţie a mecanismului.
Analizând expresia rezultantei forţelor de inerţie ( Fi rez   Fi k  maG , unde m este
masa întregului mecanism şi aG este acceleraţia centrului de greutate al
mecanismului) se observă că rezultanta devine nulă numai atunci când acceleraţia
centrului de greutate al mecanismului este nulă ( aG  0 ), ceea ce înseamnă că acesta
trebuie să se găsească fie în mişcare rectilinie uniformă, fie în repaus pe toată durata
ciclului cinematic. Prima ipoteză nu este realizabilă întrucât centrul de greutate al
unui mecanism plan cu bare articulate descrie, în general, o curbă închisă. Drept
urmare, rămâne ca singura soluţie a echilibrării statice imobilizarea centrului de
greutate al mecanismului în tot timpul funcţionării sale. Acest deziderat se realizează
prin amplasarea convenabilă a unor mase suplimentare (contragreutăţi) şi implică
cunoaşterea prealabilă a poziţiei centrului de greutate al mecanismului.
Echilibrarea statică se realizează atunci când acceleraţia centrului de greutate G al
mecanismului este nulă ( aG  0 ), respectiv atunci când G este fix în timpul ciclului
cinematic. Deoarece poziţia centrului de greutate este dată de vectorul de poziţie rG,
rezultă că imobilizarea punctului G este dată de expresia:
n
rG   hi  const. (4.1)
i 1
Relaţia (4.1) exprimă matematic condiţia echilibrării statice a mecanismelor plane

cu bare articulate.
Realizarea în practică a condiţiei de echilibrare statică se face cu ajutorul unor
mase suplimentare. În vederea distribuţiei acestor mase adiţionale se aplică mai întâi
fiecărui element cinematic component al mecanismului metoda repartizării statice a
maselor proprii, pentru a se stabili ce mase urmează a fi echilibrate. Conform acestei
metode, la un element i de masă mi concentrată în centrul de greutate Gi, masa
elementului poate fi repartizată în două puncte A şi B (fig. 4.1) respectându-se două
condiţii, şi anume:
41
- suma celor două mase să fie egală cu masa elementului:
mi  miA  miB (a)
- centrul de greutate Gi să reprezinte centrul celor două mase, adică suma

momentelor statice ale maselor repartizate (miA, miB) faţă de Gi să fie nulă:
miA si  miB li  si   0. (b)
Fig. 4.1
Rezolvând sistemul de ecuaţii format de relaţiile (a) şi (b) se obţin formulele de

repartizare statică în articulaţii a maselor fiecărui element cinematic component al
mecanismului:
l  si s
miA  mi i [kg ]; miB  mi i [kg ]. 4.2)
li li
Dacă considerăm un mecanism bielă-manivelă ale cărui elemente cinematice au
lungimile l1  r , l2  l şi masele m1, m2, m3 presupuse concentrate în centrele lor de
greutate G1 , G2 , G3  B, poziţionate faţă de articulaţia anterioară prin vectorii de
poziţie s1 şi s2 (fig. 4.2, a).
Fig. 4.2
42
Masele care urmează a fi echilibrate se determină cu ajutorul metodei repartizării
statice a maselor folosind relaţiile (4.2).
Astfel:
- masa m1 se repartizează în articulaţiile A0 şi A
r  s1 s
m1A0  m1 ; m1A  m1 1 ;
r r
- masa m2 se repartizează în articulaţiile A şi B
l  s2 s
m2 A  m2 ; m2 B  m2 2 ;
l l
- masa m3 se repartizează integral în articulaţia B: m3B  m3 .
În acest fel în articulaţiile A0, A şi B (fig. 4.2, b) sunt amplasate masele

m A0  m1A0 ; m A  m1A  m2 A (masă rotativă);
mB  m2 B  m3 (masa translantă).
Dintre aceste mase urmează a fi echilibrate numai masele din articulaţiile A şi B,
deoarece masa din articulaţia A0 fiind fixă nu influenţează mişcarea mecanismului.
Pentru echilibrarea maselor din articulaţiile A şi B se utilizează două mase
adiţionale, şi anume, masa mII amplasată în prelungirea bielei AB (la o distanţă
prestabilită ρII ) şi respectiv masa mI dispusă în prelungirea manivelei A0A (la distanţa
aleasă ρI, fig. 4.3).
Fig. 4.3
Prin folosirea masei mII, centrul de greutate al sistemului format din masele mA, mB
şi mII este adus în articulaţia mobilă A. Scriind ecuaţia momentelor statice în raport cu
43
A ( mII  II  mB l ) rezultă valoarea masei adiţionale de echilibrare mII (adică
mII  mB l /  II ).
Sistemul de mase mA, mB şi mII poate fi înlocuit cu o masă mA  m A  mB  mII
amplasată în A. Folosind masa adiţională mI, centrul de greutate al maselor mA ,
m A0 şi mI este adus în articulaţia fixă A0. Din ecuaţia momentelor statice, scrisă în
raport cu A0 ( mI  I  mA r ), se deduce mărimea masei adiţionale mI (adică
mI  mA r /  I ).
Prin urmare, valorile maselor adiţionale de echilibrare sunt:
l r
mII  mB  [kg ]; mI  mA  [kg ]. (4.3)
 II I
În acest fel masa întregului sistem (inclusiv masele adiţionale) este concentrată în
articulaţia A0 care reprezintă centrul de greutate al sistemului. Dacă se alege   r se
obţine mI  mA . Masa totală a sistemului echilibrat este
me  m1 A0  mA  mI . (4.4)
Soluţia prezentată, deşi realizează echilibrarea statică totală a mecanismului, nu
este utilizată în practică deoarece conduce la mase adiţionale de echilibrare mari
îngreunând construcţia (de exemplu pentru  I  r se obţine mI  mA , iar pentru
 II  l rezultă mII  mB ). De asemenea, adăugarea masei adiţionale mII are ca efect
mărirea masei bielei şi implicit a momentului ei de inerţie masic, ceea ce conduce la
creşterea dezechilibrului datorită momentului rezultant al forţelor de inerţie de pe
acest element.
Drept consecinţă, în practică se renunţă la echilibrarea statică totală a forţelor de
inerţie şi se aplică variante de echilibrare parţială, prin utilizarea unei singure mase
adiţionale amplasată în prelungirea manivelei A0A. O asemenea soluţie este folosită la
motoarele cu ardere internă sau la compresoare.

Mecanismul bielă-manivelă utilizat în cadrul experimentelor este alcătuit din
manivelă în formă de disc balansat, bielă şi două ghidaje de formă cilindrică pe care
se deplasează pistonul (patina) cu trei variante posibile de setare a lungimii manivelei
(50 mm, 75 mm şi 100 mm). Mecanismul se consideră balansat în cazul când
folosim lungimea manivelei de 50 mm. Manivela în formă de disc se montează pe
arbore prin intermediul îmbinării cu strângere cu ajustare pe con.
44
Fig. 4.4
Montajul prezentat în figura 4.4 reprezintă mecanismul bielă-manivelă propriu-zis.
Astfel montajul din figura 4.4 este format din: 1 – mase compensatoare montate
pe biela în formă de disc; 2 – şuruburi de fixare pentru masele compensatoare;
3 – bucşă de strângere cu ajustare pe con; 4 – cap pivotant; 5 – manşon distanţier;
6 – şuruburi de fixare cu şaibe pentru placa de bază (8); 7 – ghidaje cu formă
cilindrică; 8 – placa de bază a mecanismului bielă-manivelă; 9 – suport pentru
ghidajele (7); 10 – arc solicitat la întindere/comprimare; 11 – inel de fixare pentru
arc; 12 – piuliţe hexagonale pentru fixarea inelului (11); 13 – ghidaje în formă
cilindrică pe care se deplasează pistonul; 14 – ghidaj pentru arc; 15 – şurub pentru
reglarea jocului; 16 – piuliţă hexagonală cu şaibă în vederea prevenirii
autodeşurubării şurubului (15); 17 – piesă ghidată cu şurub cu cap în formă de cruce;
18 – piston (patină); 19 – bielă; 20 – manivelă în formă de disc; 21 – şurub cu cap
hexagonal care asigură poziţionarea corectă pe manşonul distanţier (5) al capului
pivotant (4) al bielei (19).
Atenţie! Placa de bază a mecanismului bielă-manivelă trebuie să fie fixată
corespunzător pe masa de încercări PT 500.01 prin intermediul a două şuruburi
cu locaş hexagonal. După efectuarea oricăror modificari se verifică funcţionarea
optimă a mecanismului bielă-manivelă prin rotirea arborelui de antrenare cu
mâna, înainte de a porni motorul electric.
45
4.4. Cercetarea fenomenelor vibratorii în mecanismul bielă-manivelă
datorate forţelor de greutate
4.4.1. Scopul lucrării
Cercetarea fenomenelor vibratorii în mecanismul bielă-manivelă datorate forţelor
de greutate folosind metoda analizei spectrale. Spectrele de frecvenţă sunt înregistrate
fără a se lua în consideraţie forţele de presiune (a gazelor), adică fără a se utiliza
arcurile.
Fig. 4.5
1– motor electric; 2 – cuplaj elastic cu disc intermediar din cauciuc;

3 – inele de siguranţă; 4 – lagăre cu rulmenţi; 5 – arbore scurt;
6 – doi senzori de acceleraţie montaţi pe direcţie verticală şi
orizontală (în figură este prezentat doar senzorul de pe direcţie
orizontală); 7 – mecanismul bielă-manivelă ( manivela cu lungimea
de 50 mm, fără arcuri şi fără slăbiri mecanice/jocuri în articulaţiile
pistonului); 8 – suport magnetic al senzorului de referinţă fixat pe
placa metalică; 9 – marcaj reflectorizant; 10 – senzor de referinţă cu
fascicul laser.
46
Montajul necesar (fig. 5) precum şi realizarea lucrării necesită parcurgerea
- arborele scurt (5) se montează pe lagărele de rostogolire (4) împreună cu inelele
de siguranţă (3) la acelaşi nivel cu arborele motorului electric;
- arborele motorului electric şi arborele scurt (5) se cuplează prin intermediul
- se fixează manivela (echilibrată) în formă de disc pe arborele scurt (5,) pe capătul
acestuia, prin intermediul îmbinării cu strângere prin ajustare pe con;
- se montează şi fixează mecanismul bielă-manivelă pe masa de lucru. După
fixarea tuturor componentelor se verifică funcţionarea optimă a mecanismului bielă-
manivelă prin rotirea arborelui de antrenare cu mâna, înainte de a porni motorul
electric;
- se monteaza senzorii de acceleraţie (6) pe direcţie orizontală şi verticală pe
lagărul de rostogolire din apropierea manivelei în formă de disc;
- se montează marcajul reflectorizant (9) pe arborele scurt (5) pentru senzorul de
referinţă;
- se fixează senzorul de referinţă (10) cu suportul magnetic (8) pe plăcuţa metalică
şi se aliniază corespunzător faţă de marcajul reflectorizant (9);
- senzorii de acceleraţie (6) şi de referinţă (10) se unesc la amplificatorul de semnal
şi unitatea USB care va transmite semnalul achiziţionat către calculatorul pe care este
instalat softul GUNT PT 500.04;
cum urmează:
Sensor: Acceleration
Scale: 100 mV/g
Offset: 0
Factor: 1.0
- în softul GUNT PT 500.04 se porneşte modulul Frequency Spectrum, care
permite înregistrarea spectrului de frecvenţă la viteza de lucru de 600 rot/min. În
figurile 4.6 şi 4.7 este prezentat spectrul de frecvenţă obţinut pentru cazul când
mecanismul bielă-manivelă este echilibrat (lungimea manivelei de 50 mm), fără
slăbiri mecanice (jocuri) în articulaţiile pistonului la turaţia de 600 rot/min.
47
Fig. 4.6
În fig. 4.6 este prezentat spectrul de frecvenţă rezultat când senzorul de acceleraţie
este montat pe direcţie verticală.
48
Fig. 4.7
În fig. 4.7 este prezentat spectrul de frecvenţă rezultat când senzorul de acceleraţie
este montat pe direcţie orizontală.
49
fk1
Senzor acceleraţie 1 – direcţie verticală
fk2
fk3
fk1
Senzor acceleraţie 2 – direcţie orizontală
fk2
fk3
Fig. 4.8
În fig. 4.8 este prezentat specrul de frecvenţă desfăşurat, obţinut pentru cazul când
pe mecanismul bielă-manivelă sunt instalate ambele mase de corecţie, la turaţia de
lucru de 600 rot/min, fără arcuri, iar manivela are lungimea de 50 mm.
Cum şi era de aşteptat, deoarece turaţia de lucru este 600 rot/min, frecvenţa
fundamentală a fost depistată în domeniul de frecvenţă la valoarea de 10 Hz.
Deoarece s-a folosit mecanismul bielă-manivelă echilibrat (balansat), amplitudinea
frecvenţei fundamentale este aproximativ egală atât pe direcţie vericală cât şi pe
direcţie orizontală. De asemenea, în spectrul de frecvenţe au fost depistate armonicele
de ordinul 1 şi 2 (fk2, fk3) a căror influenţă asupra funcţionării mecanismului este
destul de nesemnificativă din cauza amplitudinilor mici ale acestor armonici.
50
fk1
fk2
fk3 fk4 fk5
fk1
fk2
fk3 fk4 fk5
Fig. 4.9
pe mecanismul bielă-manivelă este instalată o singură masă de corecţie, la turaţia de
Cum şi era de aşteptat, deoarece turaţia de lucru este 600 rot/min, frecvenţa
fundamentală a fost depistată în domeniul de frecvenţă la valoarea de 10 Hz.
Deoarece s-a folosit o singură masă de corecţie, cu toate că amplitudinea frecvenţei
fundamentale pe direcţie verticală s-a micşorat aproape de 2 ori de la 5 mm/s, vezi
fig. 4.8, la 2,2 mm/s , vezi fig. 4.9, mecanismul bielă-manivelă nu va funcţiona optim
din punct de vedere al echilibrului dinamic. De asemenea, în spectrul de frecvenţe au
fost depistate armonicele de ordinul 1, 2, 3, şi 4 (fk2, fk3, fk4, fk5).
51
fk1
fk2 Senzor acceleraţie 1 – direcţie verticală
fk3 fk5
fk7 fk9
fk4 fk6
fk1 Senzor acceleraţie 2 – direcţie orizontală
fk2 fk3 fk4 fk5
Fig. 4.10
pe mecanismul bielă-manivelă nu este instalată nici o masă de corecţie, la turaţia de
La fel, frecvenţa fundamentală este situată la 10 Hz. Ca şi în cazul precedent, pe
direcţie verticală amplitudinea frecvenţei fundamentale scade de la 2,2 mm/s la
aproximativ 1,0 mm/s. Dar pe direcţie orizontală amplitudinea frecvenţei
fundamentale creşte semnificativ de la 4,3mm/s, vezi fig. 4.9, la 7 mm/s, vezi fig.
4.10. Sarcina principală a maselor de corecţie (de echilibrare) este a compensa
oscilaţiile (dezechilibrul) provocat de forţele masice (de inerţie) în timpul mişcării de
rotaţie. După cum se observă şi din cazul de mai sus, atunci când mecanismul bielă-
manivelă funcţionează fără aceste mase de corecţie, avem un dezechilibru pronunţat
pe direcţie orizontală, ceea ce în timp poate duce la apariţia suprasolicitărilor,
vibraţiilor şi şocurilor în timpul funcţionării.
52
datorate forţelor de impact cu sarcini alternante
Cercetarea fenomenelor vibratorii în mecanismul bielă-manivelă datorate forţelor
de impact cu sarcini alternante.

Montajul necesar pentru realizarea lucrării este acelaşi ca şi pentru lucrarea
precedentă cu remarca că se realizează slăbiri mecanice (jocuri) în articulaţiile
pistonului după cum este reprezentat în figura 4.11.
Ajustarea jocului (slăbirii mecanice)
se realizează cu ajutorul filierei şi poate
să fie maxim de 1 mm prin intermediul
şuruburilor de reglare (15) şi a
piuliţelor de blocare (16) cu care se
fixează placa de ghidare (17).
Setarea jocului:
- se slăbesc piuliţele de blocare (16);
- se deşurubează şuruburile de
reglare (15) şi se introduce filiera cu
jocul dorit între suprafaţa de contact şi
placa de ghidare (17);
- după setarea jocului se strâng
şuruburile (15) şi se fixează piuliţele de
blocare (16).
Fig. 4.11
Mersul lucrării:
- se verifică dacă toate piesele sunt montate în siguranţă;
- se porneşte unitatea de comandă a motorului electric şi se alege direcţia dorită de
rotire;
- se porneşte motorul electric şi se setează turaţia de lucru la 600 rot/min;
- se deschide aplicaţia GUNT PT 500.04 (de pe desktop) din care se porneşte
modulul Envelope Analysis pentru înregistrarea vibrogramelor.
Vibrogramele obţinute, după cum este prezentat în figurile 4.12-4.15, reprezintă
două cazuri distincte. În prima fază a fost cercetat mecanismul bielă-manivelă când
jocul este egal cu 0 fig. 4.12 (vibrograma înregistrată de accelerometrul pe direcţie
verticală) şi fig. 4.13 (accelerometrul pe direcţie orizontală). Iar în fig. 4.14 şi 4.15
sunt prezentate vibrogramele obţinute pe direcţie verticală şi orizontală pentru jocul
setat de 0,2 mm.
53
fk2 fk3 Senzor acceleraţie 1 – direcţie verticală
fk1
fk5
fk6 fk9
fk4 fk7 fk8
Fig. 12
fk3
fk2
fk6 fk7
fk4 fk5 fk8
fk9
Fig. 4.13
54
fk2
fk1
fk3 fk4
fk5
fk6
fk7 fk8 fk9
Fig. 4.14
fk2
fk1
fk3 fk4
fk5
fk6 fk7
fk8 fk9
Fig. 4.15
55
4.6. Simularea şi cercetarea influenţei forţelor datorate presiunii gazelor
asupra severităţii vibraţiilor în mecanismul bielă-manivelă
În experimentul de faţă se va studia influenţa forţelor datorate presiunii gazelor
asupra comportamentului vibro-acustic al unui mecanism de acţionare (mecanismul
bielă-manivelă). Forţele datorate presiunii gazelor vor fi simulate prin prezenţa sau
lipsa celor două arcuri în mecanismul bielă-manivelă. Astfel vor fi studiate 3 cazuri
distincte, când nu este instalat nici un arc, când este instalat un singur arc şi când sunt
instalate ambele arcuri.
Fig. 4.16

maşini GUNT PT 500 pe care se montează modulul pentru transmisii cu curele
trapezoidale GUNT PT 500.14, modulul mecanismului bielă-manivelă GUNT PT
500.16 şi softul GUNT PT 500.04 utilizat pentru achiziţionarea datelor (fig. 4.16).
Montajul prezentat în figura 4.16 este format din: 1 – unitate de comandă şi motor
electric; 2 – cuplaj elastic cu disc intermediar din cauciuc; 3 – suport magnetic al
senzorului de referinţă fixat pe placa metalică; 4 – lagăr de rostogolire; 5 – arbore
56
scurt; 6 - marcaj reflectorizant; 7 – senzor de referinţă cu fascicul laser pentru
măsurarea turaţiei de lucru; 8 – transmisie cu curea trapezoidală (raportul de
transmitere i=2); 9 – mecanism bielă-manivelă (lungimea manivelei 50 mm, cu
arcurile montate şi fără joc în articulaţiile pistonului); 10 – senzorii de acceleraţie pe
direcţie verticală şi orizontală (în figură senzorul pe direcţie verticală nu este
prezentat); 11 – inele de siguranţă.
- arborele scurt (5) se montează pe lagărele de rostogolire (4) împreună cu inelele
de siguranţă (11) la acelaşi nivel cu arborele motorului electric;
- arborele motorului electric şi arborele scurt (5) se cuplează prin intermediul
- se fixează roata de cureaua conducătoare (mică) pe arborele scurt (5) prin
intermediul îmbinării cu strângere prin ajustare pe con;
- se fixează modulul (8) pentru transmisia prin curele trapezoidale, care este
compus din lagărul pentru roata de curea condusă (mare) şi mecanismul de tensionare
a curelei;
- pe capătul opus al lagărului, pentru roata de curea condusă, se montează manivela
prin intermediul îmbinării cu strângere prin ajustare pe con;
- se fixează mecanismul bielă-manivelă şi se aliniază corespunzător cu celelalte
elemente. Atenţie! După efectuarea oricăror modificari se verifică funcţionarea
optimă a mecanismului bielă-manivelă prin rotirea arborelui de antrenare cu
mâna înainte de a porni motorul electric.
- pregătim mecanismul bielă-manivelă pentru experimentul dorit, şi anume:
 se montează ambele greutăţile de corecţie (echilibrare) pe manivelă;
 se setează lungimea bielei de 50 mm;
 se setează jocul în articulaţiile pistonului de 0,3 mm;
 se realizează experimentul fără nici un arc, cu un arc şi cu două arcuri.
- se montează senzorii de acceleraţie (pe direcţie orizontală şi verticală) pe cel mai
apropiat lagăr faţă de roata de curea conducătoare (mică);
- se montează marcajul reflectorizant (6) pe arborele scurt (5);
- se fixează senzorul de referinţă (7) cu suportul magnetic (3) pe plăcuţa metalică şi
se aliniază corespunzător faţă de marcajul reflectorizant (6);
57
- senzorii de acceleraţie şi senzorul de referinţă se conectează la amplificatorul de
semnal;
- amplificatorul de semnal se conectează la calculator prin intermediul
unităţii USB;
- se porneşte calculatorul şi se lansează aplicaţia GUNT PT 500.04 după care se
uneşte amplificatorul la sursa de alimentare şi se porneşte de pe panoul frontal;
- se verifică senzorul de referinţă, în special alinierea acestuia faţă de marcajul
reflectorizant, astfel încât să se asigure citirea corectă a datelor;
- în softul GUNT PT 500.04 se selectează meniul Sensor pentru a realiza setarea
corectă (calibrarea) senzorului de acceleraţie după cum urmează:
Scale: 100 mV/g
Offset: 0
Factor: 1.0
- în softul GUNT PT 500.04 pornim modulul Envelope Analysis pentru
înregistrarea vibrogramelor.
Mersul lucrării:
- se verifică dacă toate piesele sunt montate şi fixate în siguranţă;
- se porneşte unitatea de comandă a motorului electric şi se alege direcţia dorită de
rotire;
- se porneşte motorul electric şi se setează turaţia de lucru în primul caz la 600
rot/min şi în al doilea caz la 1200 rot/min;
- se deschide aplicaţia GUNT PT 500.04 (de pe desktop) din care se porneşte
modulul Envelope Analysis pentru înregistrarea vibrogramelor;
- se înregistrează vibrogramele pentu 3 cazuri distincte cand sunt montate pe
mecanismul bielă-manivelă două arcuri, un arc şi, respectiv, nici un arc.
Forţa arcului (forţa simulată a presiunii gazelor) asigură o pretensionare suficientă,
ceea ce înseamnă că, la viteza de lucru (600 rot/min sau 1200 rot/min) nici un impact
(lovitură sau şoc) nu poate să apară atunci când există o schimbare de încărcare.
În continuare sunt prezentate vibrogramele obţinute pentru 3 cazuri distincte când
mecanismul bielă-manivelă funcţionează la turaţia de 1200 rot/min:
- în fig. 4.17 şi 4.18 vibrogramele obţinute când nu sunt prezente arcurile;
- în fig. 4.19 şi 4.20 vibrogramele obţinute când este instalat un singur arc;
- în fig. 4.21 şi 4.22 vibrogramele obţinute când sunt instalate ambele arcuri.
În tabelul 4.1 sunt date amplitudinile maxime la 600 şi 1200 rot/min.
58
fk4
fk6
fk1 fk5 fk7 fk8

fk3 fk9
Fig. 4.17
fk2
fk4
fk6
fk1
fk3 fk5 fk7 fk8 fk9
Fig. 4.18
59
fk3 fk5
fk1
fk4 fk7
fk8
fk9
fk6
Fig. 4.19
fk1 fk3
fk5
fk4
fk7 fk8
fk9
fk6
Fig. 4.20
60
fk3
fk2
fk4 fk5
fk7 fk8
fk6
fk9
Fig. 4.21
fk1 fk2 Senzor acceleraţie 2 – direcţie orizontală

fk4
fk5
fk3
fk9
fk6 fk7
fk8
Fig. 4.22
61
Tabelul 4.1 Gradul de severitate al vibraţiilor înregistrat exeperimental
Gradul de severitate (damge index) pentru jocul de 0,3 [mm] la turaţia de 600 şi 1200
[rot/min]
10 Hz (600 rot/min) 20 Hz (1200 rot/min)
Dir. orizontală Direcţie verticală Dir. orizontală Direcţie verticală
0 arcuri 0,37 1,00 0 arcuri 1,25 2,5
1 arc 0,68 0,73 1 arc 1,16 1,74
2 arcuri 0,07 0,14 2 arcuri 0,07 0,09
Analizând datele obţinute, şi anume vibrogramele din fig. 4.16-4.22 şi Tabelul 4.1
observăm că comportamentul vibro-acustic optim al mecanismului bielă-manivelă se
manifestă atunci când forţele datorate presiunii gazelor sunt relativ mai mari decât
forţele masice de inerţie din timpul funcţionării. În cazul experimetului efectuat s-a
observat că, atunci când mecanismul bielă-manivelă funcţionează cu două arcuri
(presiunea gazelor este mare) amplitudinea armonicilor, în special a celor de ordinul
doi este foarte mică, ceea ce implicit duce la o funcţionare lină, fără şocuri şi vibraţii
a mecanismului bielă-manivelă.
De asemenea, comportamentul vibro-acustic al mecanismului bielă-manivelă este
influenţat şi de turaţia de lucru setată, astfel cu cât viteza de lucru este mai mare se
atestă şi o creştere a gradului de severitate a vibraţiilor. În fig. 4.23 este prezentată
dependenţa mărimii vibraţiilor (şocurilor) faţă de viteza de lucru şi raportul dintre
forţele masice (de inerţie) şi forţele datorate presiunii gazelor.
Forțe de inerție mai mari decât presiunea gazelor
Lovituri (șocuri)
Forțe de inerție mai mici

decât presiunea gazelor
Fig. 4.23
62
5. ARBORI ELASTICI. VIBRAŢII FLEXIONALE, TURAŢIA CRITICĂ ŞI
FENOMENUL DE REZONANŢĂ

Lucrarea are drept scop studierea răspunsului unui rotor elastic sub acţiunea
excitaţiilor perturbatoare (dezechilibru) precum şi familiarizarea cu termenii turaţia
critică şi fenomenul de rezonanţă.

O tendinţă a tehnicii moderne este creşterea vitezei de funcţionare a maşinilor.
Aceasta se justifică prin:
- reducerea gabaritului maşinilor la aceeaşi putere de transmisie. Din relaţia puterii
P  F  v , rezultă că, la aceeaşi putere, forţa scade odată cu creşterea vitezei şi, în
consecinţă, organele de maşini pot avea dimensiuni mai mici;
- creşterea vitezei de funcţionare a maşinii are, de regulă, ca o consecinţă
importantă creşterea capacităţii ei de producţie.
Creşterea vitezei este însă limitată de forţele de inerţie care apar în timpul
funcţionării şi care provoacă vibraţii şi solicitări suplimentare în organele de maşini.
Se ştie că orice corp elastic scos din starea de echilibru oscilează cu o frecvenţă
proprie, până la amortizarea energiei de deformaţie. Efectul forţelor centrifuge şi a
vibraţiilor constituie un factor important, de care trebuie să se ţină cont la proiectarea
arborilor.
Forţele de inerţie variază periodic, rezultând astfel vibraţii atât în maşină cât şi în
fundaţie. Dacă la un moment dat, frecvenţa oscilaţiilor forţate cauzate de forţele de
inerţie (forţa perturbatoare) coincid cu frecvenţa oscilaţiilor proprii ale unui element,
mecanism sau maşină, apare fenomenul de rezonanţă mecanică, ceea ce poate duce la
ruperea, cedarea elementului sau distrugerea legăturilor dintre elementele
mecanismului. În consecinţă, în practică trebuie folosite mecanisme şi maşini
echilibrate.
5.2.1. Cazul unui arbore de masă neglijabilă pe care este montat un disc
de masă m, la jumătatea arborelui
Cauzele apariţiei vibraţiilor sunt:
- arborele se deplasează în raport cu poziţia lui de echilibru (deformaţie statică);
- discul este executat cu anumite toleranţe (eroare de execuţie);
- eroare (imprecizie) de montaj;
- neomogenitatea materialului din care este executat discul.
Aceste cauze fac ca centrul de greutate al discului să se găsească la o anumită
distanţă e faţă de axa lui şi a arborelui (fig. 5.1). În timpul funcţionării apare forţa
m  v2
centrifugă: Fc   m 2  r ,
r
63
forţă care creşte odată cu creşterea lui  şi deci săgeata va creşte şi mai mult, până
când forţa elastică din arbore va echilibra această forţă:
Fc  m   2  r  m   2  e  f din 
unde:
r – raza centrului de greutate în raport cu axa de rotaţie;
fdin – săgeata provocată de forţa Fc , astfel:
Fc  l 3
f din  .
48  E  I
Fig. 5.1
Verificarea la vibraţii flexionale constă în determinarea frecvenţei proprii a
arborelui şi deci a turaţiei corespunzătoare care poartă denumirea de turaţie critică.
Scopul este ca turaţia de regim să nu coincidă cu turaţia critică sau să nu fie prea
apropiată de ea. Coincidenţa turaţiei critice cu cea de regim este însoţită de apariţia
fenomenului de rezonanţă, situaţie în care amplitudinea vibraţiei proprii poate creşte
până la ruperea arborelui. Relaţiile de calcul sunt:
m   2   f din  e   l 3 G  l 3  2   f din  e 
f din    ,
48  E  I 48  E  I g
în care:
G  l3
f st  (5.1)
48  E  I
e
f din  . (5.2)
g
1
f st   2
În cadrul fenomenului de rezonanţă fdin tinde spre ∞; pentru aceasta este necesar ca:
g
1 0 ,
f st   2
64
rezultă:
g 30 g
cr  ; ncr   . (5.3)
f st  f st
Pentru o bună funcţionare este necesar ca turaţia la care funcţionează arborele să

nu fie egală cu turaţia critică. Pentru evitarea fenomenului de rezonanţă se recomandă
respectarea următoarelor condiţii:
 n  0,7  ncr  nlim 1  pentru arborii rigizi;
(5.4)
 n  1,3  ncr  nlim 2  pentru arborii elastici.
Pentru cazurile în care turaţia de regim este mai mare decât cea critică, arborii se
numesc elastici şi se recomandă ca trecerea prin zona critică să se facă într-un timp
cât mai scurt pentru ca efectul de rezonanţă să nu ducă la ruperea arborilor. Se
consideră că arborii utilizaţi în zona subcritică sunt arbori rigizi.
Există turaţii critice flexionale cauzate de forţe transversale variabile (forţe
centrifuge), turaţii critice torsionale, determinate de momente de torsiune variabile, şi
turaţii critice provocate de forţe axiale variabile care însă nu prezintă importanţă
pentru practică, deoarece pulsaţia proprie a arborilor este foarte mare şi nu există
pericolul apariţiei fenomenului de rezonanţă.
Fenomenul de rezonanţă se recunoaşte prin variaţia mare a amplitudinii şi
schimbarea unghiului de fază la variaţii mici de turaţie, acestea depinzând de
amortizarea sistemului şi pot fi determinate pe mai multe căi:
- prin calcul cu ajutorul analizei modale, prin programe pe calculator, în care
frecvenţele de rezonanţă obţinute nu sunt exacte, iar valorile lor sunt foarte apropiate
de cele reale;
- prin test practic cu ajutorul unui ciocan, când se loveşte structura mecanică şi, în
acelaşi timp, se măsoară răspunsul la impact al sistemului, după care urmează analiza
datelor obţinute, în urma cărora, de obicei, se obţine prima frecvenţă de rezonanţă;
- prin măsurători reale, prin analizarea datelor vibraţiilor măsurate în timpul
demarării sau al scoaterii din funcţionare a maşinii studiate, la funcţionarea în regim
staţionar cu o turaţie mai mare decât turaţia sau turaţiile critice.
În lucrarea dată se vor compara rezultatele obţinute prin calcul cu cele obţinute pe
cale experimentală.
5.3. Descrierea aparaturii

În vederea realizării lucrării de va utiliza Sistemul de diagnoză al organelor de
maşini GUNT PT 500 pe care se montează modulul pentru arbori elastici GUNT PT
500.10 (fig. 5.2).
65
Fig. 5.2
Montajul prezentat în figura 5.2 se utilizează pentru determinarea vibraţiilor în
lagăr la un arbore elastic cu ajutorul senzorilor de acceleraţie, la pornire şi la oprire
precum şi turaţia critică a arborelui. Montajul propriu-zis este format din: 1 – unitate
de comandă şi motor electric; 2 – cuplaj elastic cu disc intermediar din cauciuc; 3 –
inele de siguranţă; 4 – lagăr oscilant monobloc cu rulment cu role cilindrice; 6 –
arbore elastic (lung); 7 – lagăr de siguranţă (necesar pentru a evita deformarea
excesivă respectiv ruperea arborelui la trecerea prin zona critică); 8 – alezaje pentru
senzorii de poziţie; 9 – disc; 10 – set de fixare a discului pe arbore cu strângere pe
con; 11 – marcaj reflectorizant pentru senzorul de referinţă; 12 – senzor de referinţă
cu fascicul laser pentru înregistrarea turaţiei de lucru a arborelui; 13 – senzor de
acceleraţie; 14 – suport pentru senzorul de referinţă.
5.4. Desfăşurarea lucrării

- se fixează motorul electric pe placa de bază şi se conectează la unitatea de
comandă şi sursa de alimentare cu curent electric;
- se fixează discul (9) pe arborele elastic (6) prin intermediul setului de
fixare (10) pe cât posibil la mijlocul acestuia;
- se introduce arborele elastic (6) cu lagărul de siguranţă (7) montat pe el prin
lagărele de rostogolire (4) direct în cuplajul (2) şi se aşază pe placa de bază;
- se aliniază şi se fixează lagărele corespunzătoare;
- se aplică marcajul reflectorizant (11) pentru senzorul de referinţă (12) pe arborele
elastic (6);
- se fixează senzorul de referinţă în raport cu marcajul reflectorizant (11) cu
ajutorul suportului magnetic (14);
- se înşurubează senzorul de acceleraţie (13) pe lagărul cu rulment (4) şi se
conectează senzorii la aparatul de măsură a vibraţiilor;
66
- se porneşte calculatorul care conţine softul utilizat pentru măsurarea şi
înregistrarea mărimilor ce urmează a fi studiate în cadrul lucrării;
- se deschide aplicaţia GUNT PT 500 (de pe desktop) şi se deschide meniul
Traking Analysis;
- se setează unul din cele două canale şi modulul Continuous de înregistrare a
datelor;
- din opţiunile centrale se înlocuieşte acceleraţia cu viteza (apare pe axa verticală
de coordonate a diagramei);
- se porneşte unitatea de acţionare, pentru motorul electric, se alege sensul de
rotire;
- începe măsurarea reglând încet viteza, prin accelerare de la 0 la
3000 rot/min;
- se salvează imaginea cu diagrama înregistrată pe ecranul monitorului cu butonul
„Prin Screen” într-un fişier pe calculator;
- pe diagrama obţinută se va identifica domeniul în care arborele elastic atinge
lagărul de siguranţă (7) transându-se cele două linii verticale scurte de delimitare
(reprezentate cu portocaliu în fig. 5.3) şi se determină valoarea turaţiei critice;
Fig. 5.3
Se trece la evaluarea rezultatelor încercării experimentale: din figura 5.3 rezultă
clar domeniul de rezonanţă (domeniul critic) cu contact pe lagărul (7). La
aproximativ 1400 rot/min amplitudinea vibraţiilor începe să crească (începe domeniul
de rezonanţă). La aproximativ 2200 rot/min arborele atinge lagărul de siguranţă (7).
Peste 2600 rot/min arborele se detaşează de lagărul (7), amplitudinea vibraţiilor scade
în continuare, domeniul de rezonanţă este depăşit (domeniul supracritic). Domeniul
premergător celui critic poartă denumirea de domeniu subcritic. Turaţia critică (în
cazul de faţă aproximativ 2500 rot/min) este turaţia la care curba de rezonanţă atinge
valoarea maxima fără a fi influenţată de prezenţa lagărului de siguranţă.
67
Fig. 5.4
Figura 5.4 arată vibraţiile existente ale lagărului când turaţia scade de la
3000 rot/min la 0. Curba rezonanţei începe la aproximativ 2600 rot/min şi la 2200
rot/min arborele se desprinde de lagărul de siguranţă (7). Lagărul (7) protejează
arborele prin limitarea vibraţiilor în timpul funcţionării şi previne ruperea acestuia. La
aproximativ 2000 rot/min arborele părăseşte domeniul critic.
5.5. Prelucrarea datelor

Datele obţinute în cadrul încercărilor efectuate şi stabilite prin analiza acestora
(trasarea pe cele două grafice a dreptelor care marchează domeniile) se vor trece în
tabelul 5.1 în coloanele corespunzătoare. Pentru a compara aceste date cu cele
obţinute prin calcul cu relaţiile stabilite teoretic, se va determina pentru început
greutatea G a discului (prin cântărire), iar apoi cu relaţia (5.1) se determină săgeata
statică produsă de această greutate, cu relaţia (5.3) turaţia critică şi cu relaţiile (5.4)
limitele domeniului critic. Rezultatele obţinute se vor trece în tabelul 5.1 în coloanele
corespunzătoare şi se vor reprezenta pe cele două grafice cu o culoare diferită de cea
cu care s-au trasat liniile rezultate din analiză. Prin compararea acestor rezultate se va
constata în ce măsură datele obţinute prin calcul corespund celor obţinute pe cale
experimentală. Se va încerca explicarea eventualelor abateri.
Tabelul 5.1 Datele obţinute pe cale experimentală şi date calculate
Nt. Date experimetale Date calculate
crt.
Experiment ncr n1 n2 nlim1 nlim2 G fst ncr nlim1 nlim2
[rot/min] [kg] [mm] [rot/min]
1 0 … 3000
[rot/min]
2 3000 … 0
[rot/min]
unde:
ncr – turaţia critică;
n1 – turaţia corespunzătoare momentului în care arborele atinge lagărul de siguranţă;
n2 – turaţia corespunzătoare momentului în care arborele se desprinde de lagărul de siguranţă;
nlim1 = 0,7ncr;
nlim2 = 1,3ncr.
68
5.6. Analiza orbitală cu ajutorul senzorilor de deplasare
Prin analiza orbitală se înţelege vibrodiagnoza deplasărilor oricărui sistem rotoric
prin proiectarea în coordonatele X-Y a rezultatelor, oferind o viziune grafică asupra
mişcării curente a centrului arborelui.
Semnalul este exprimat în domeniul timp şi poate fi captat, cu ajutorul
traductoarelor direct de pe carcasa lagărului studiat. Uneori acest tip de reprezentare
este numită mişcare orbitală sau figura Lissajous.

Înregistrarea mişcării orbitale la diferite viteze de lucru ale unui arbore elastic cu
ajutorul senzorilor de deplasare. Valorile sunt înregistrate utilizând doi senzori de
deplasare montaţi în lagărul de siguranţă pe directia orizontală X şi verticală Y.

Pentru realizarea lucrării se va folosi montajul realizat anterior (vezi 5.3, fig. 5.2)
cu remarca că în locul senzorilor de acceleraţie vor fi folosiţi doi senzori de deplasare
fixaţi pe lagărul de siguranţă.
a) Fig. 5.5 b)
Montarea şi setarea senzorului de deplasare pe lagărul de siguranţă se realizează ca

şi în figura 5.5. Astfel în fig. 5.5,a este prezentat montajul (fixarea) senzorului de
deplasare în lagărul de siguranţă faţă de bucşa elastică A. După cum se observă din
fig. 5.5,a în lagărul de siguranţă sunt practicate două găuri filetate pe direcţie
orizontală şi verticală în care se înşurubează senzorii de deplasare. Fixarea senzorilor
de deplasare trebuie efectuată în aşa mod încât să se evite contactul acestora cu
arborele în timpul funcţionării.
69
Fixarea şi calibrarea senzorilor de deplasare:
- cu unitatea de comandă oprită, senzorul de deplasare se înşurubează până ce vine
în contact cu arborele;
- se efectuează calibrarea senzorilor de deplasare. Pentru aceasta, în softul GUNT
PT500.04 în meniul Sensor se specifică că sunt utilizaţi senzori de poziţie, după care
se setează sensibilitatea de 1,25 V/mm în submeniul Calibration;
- pentru a evita atingerea senzorului de deplasare cu arborele în softul GUNT
PT500.04 se deschide meniul Oscilloscope şi se setează senzitivitatea Volts/Div la
Canalele 1 şi 2 ale senzorilor de deplasare la 500 mV (fig. 5.5,b);
- pentru a avea o linie de referinţă la 0 V, se setează Amplitude Limit la 0 V ca şi în
figura 5,b;
- se reglează distanţa reală dintre senzorii de poziţie şi arbore astfel încât în
fereastra Oscilloscope să poată fi citit un semnal de 2 V (fig. 5.5,b), apoi se fixează
senzorii de deplasare cu o contrapiuliţă.
În continuare, în softul GUNT PT500.04 se deschide modulul Orbit Analysis
pentru înregistrarea curbelor orbitale:
- se verifică dacă toate componentele sunt montate şi fixate în siguranţă;
- se porneşte unitatea de comandă şi se alege direcţia de rotaţie a arborelui;
- se seteaza viteza la 0 de pe unitatea de comandă, după care se porneşte motorul
electric;
- se seteaza turaţia de lucru dorită şi se înregistreaza curbele orbitale obţinute.
Atenţie! Curbele orbitale sunt extrem de sensibile la cele mai mici modificări
ale parametrilor vibratorii, adică o uşoară schimbare în fază sau amplitudine
poate duce la un aspect cu totul diferit. Reproductibilitatea exactă pentru o
curba orbitală poate fi considerată ca o simplă coincidenţă.
Curbele orbitale ne arată mişcările arborelui rotorului în raport cu centrul arborelui.
Cu cât forma curbei orbitale se apropie mai mult de forma unui cerc cu atât elementul
cercetat funcţioneaza mai bine din puncr de vedere al severităţii vibraţiilor. În
experimentul de faţă când cercetăm comportamentul la vibraţii al arborelui elastic,
dezechilibrul stimulează vibraţia. Dezechilibrul creează o forţă centrifugă radială care
acţionează în timpul rotaţiei asupra rotorului. În condiţii ideale (arbore izotrop) curba
orbitală descrie un cerc perfect. În realitate, în inginerie sunt folosiţi rulmenţi
anizotropi cu flexibilitate diferită pe axele principale de rigiditate, din această cauză
curbele orbitale obţinute în majoritatea cazurilor au forma unei elipse.
În continuare se prezintă fereastra caracteristică pentru modulul Orbit Analysis în
softul GUNT PT500.04 (fig. 5.6), în care este prezentată curba orbitală obţinută la
turaţia de lucru de n=784 rot/min. Se observă că amplitudinea oscilaţiilor este foarte
mică, aproximativ 0,7/10 mm=0,07 mm.
70
Fig. 5.6
În figurile 5.7-5.12 se prezintă, în funcţie de turaţie, diferite curbe orbitale. Astfel,

în figura 5.7 este prezentată curba orbitală pentru turaţia subcritică
n=784 rot/min unde observăm o amplitudine medie a oscilaţiilor de 1,2/10 mm = 0,12
mm.
În fig. 5.8 este prezentată curba orbitală când se atinge zona critică la turaţia de
n=1989 rot/min. Se observă flexibilitatea diferită pe axele de rigiditate, astfel
amplitudinea oscilaţiilor în plan orizontal 3/10 mm =0,3 mm este mai mare decât în
planul vertical 2/10 mm =0,2 mm.
În fig. 5.9 este prezentată curba orbitală la turaţia n=2398 rot/min. Elipsa s-a rotit
în planul vertical. Vibraţiile arborelui în planul orizontal se micşorează considerabil
1/10 mm =0,1 mm, iar în plan vertical cresc 5/10 mm =0,5 mm.
În fig. 5.10 este prezentată curba orbitală când arborele nu mai atinge lagărul de
siguranţă la turaţia n=2104 rot/min. Elipsa s-a rotit spre planul orizontal, astfel
amplitudinea vibraţiilor în plan orizontal creşte la 5,5/10 mm =0,55 mm, iar în plan
vertical scade la aproximativ 3,7/10 mm =0,37 mm.
În fig. 5.11 este prezentată curba orbitală când este depăşit domeniul critic, la
turaţia de n=2104 rot/min. Amplitudinile oscilaţiilor scad considerabil: astfel în plan
orizontal amplitudinea oscilaţiilor scade la aproximativ 1,0/10 mm = 0,1 mm, iar în
plan vertical la 2,0/10 mm = 0,20 mm.
71
În fig. 5.12 este prezentată curba orbitală când de asemenea este depăşit domeniul
critic la turaţia de n=3072 rot/min. Amplitudinea oscilaţiilor scade foarte mult în
ambele plane, orizontal şi vertical, astfel în ambele plane se atestă o amplitudine a
oscilaţiilor de aproximativ 0,5/10 mm = 0,05mm.
Fig. 5.7 Fig. 5.8
Fig. 5.9 Fig. 5.10
Fig. 5.11 Fig. 5.12
72
6. SIMULAREA PREZENŢEI UNEI FISURI ÎNTR-UN ARBORE AFLAT
ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE
Lucrarea are ca scop studiul influenţei unei fisuri existente în interiorul unui arbore
aflat în mişcare de rotaţie, asupra funcţionării acestuia.
Fisurile datorate oboselii materialului prezintă pericol în cazul elementelor aflate în
mişcare de rotaţie întrucât pot duce la distrugerea prin oboseală a piesei, cu
consecinţe posibil catastrofale.
Fisura, situată în interiorul arborelui, se dezvoltă în timpul funcţionării ca urmare a
acţiunii sarcinilor ciclice, până ce ajunge la o dimensiune critică, putând pune în
pericol funcţionarea pe mai departe, în condiţii de siguranţă, a acestui organ de
maşină.
Modulul GUNT PT 500.11 „Echipament pentru detectarea fisurii într-un arbore
aflat în mişcare de rotaţie” permite simularea comportamentului unui arbore având o
fisură, de diferite lungimi, în interiorul lui.
Fisura din interiorul arborelui influenţează vibraţiile acestuia datorită modificării
rigidităţii. Aceste modificări pot fi detectate prin măsurarea vibraţiilor arborelui,
utilizând un program de analiză corespunzător. Metoda experimentală descrisă mai
jos implică şi utilizarea softului GUNT PT 500.04, modulul GUNT PT 500.11
„Echipament pentru detectarea fisurii într-un arbore aflat în mişcare de rotaţie” şi
modulul GUNT PT 500.14 „Transmisii prin curele”. Ca alternativă, pot fi utilizate
echipamente de măsurare a vibraţiilor realizate de alţi producători.
Rezultatele măsurătorilor vor reflecta caracteristicile procesului, dar depind
calitativ de montajul provizoriu experimental.
6.2. Simularea prezenţei fisurii în arbore

Comportamentul caracteristic al unui arbore cu o fisură în interior este simulat
printr-o îmbinare cu flanşe asimetrice (fig. 6.1).
Îmbinarea flanşelor este realizată prin şase şuruburi distribuite de-a lungul
circumferinţei.
Prin strângerea ansamblului flanşelor cu distanţiere se realizează o legătură care, în
funcţie de direcţia de montare a bucşelor, asamblează flanşele cu sau fără joc.
Prin imprimarea mişcării de rotaţie, sub acţiunea unei sarcini de încovoiere, această
legătură între flanşe va prezenta o discontinuitate temporară. Acest efect este similar
cu cel produs de o fisură din arbore.
Figura 6.1,a corespunde cazului unui arbore fără fisură, cele două flanşe fiind unite
prin toate cele şase şuruburi B. Figura 6.1,b corespunde unui arbore cu o fisură mică
A (flanşele sunt unite cu cinci din cele şase bolţuri B) iar figura 6.1,c corespunde unui
arbore având fisura de dimensiune maximă (flanşele sunt prinse doar cu două
şuruburi B din cele şase). Pentru a crea efectul dat de fisură, această îmbinare a
flanşelor trebuie supusă încărcării sub un moment încovoietor (de exemplu transmisia
prin curea GUNT PT 500.14 sau prin dezechilibrarea ansamblului cu discul de masă).
73
REMARCĂ: În cazul asamblării fără joc, asamblarea flanşelor se face cu cel
puţin două şuruburi strânse.
a) b) c)
Fig. 6.1
Fig. 6.1
6.2.1. Descrierea echipamentului de simulare

În figura 6.2 se prezintă asamblarea dintre cele două flanşe, deci şi a arborilor,
corespunzător cazului în care nu există fisură în interiorul vreunui arbore (toate cele
şase şuruburi sunt strânse).
Fig. 6.2
74
Centrarea arborelui se face prin intermediul unui dorn de centrare 3, care intră în
alezajul prevăzut în arborele lung cu flanşă 7 cu ieşire la un disc de masă mare.
Setul de strângere 2 este montat pe discul de prindere 4, iar şuruburile cu cap
hexagonal 5 se montează cu distanţiere în locaşurile prevăzute în flanşe, poziţionarea
distanţierelor făcându-se astfel încât să se obţină fie o conexiune fixă, fie un joc între
flanşe.
Astfel montajul din figura 6.2 este alcătuit din următoarele elemente: 1 – arbore
conducător; 2 – set de strângere; 3 – dorn de centrare; 4 – disc de prindere;
5 - şuruburi cu cap hexagonal; 6 – distanţier; 7 – arbore lung (ieşire pentru discul de
masă); 8 – flanşă cu arbore scurt (ieşire pentru transmisia prin curea).
6.2.2. Montarea flanşelor pentru simularea fisurii
- se aliniază flanşa cu arborele (fig. 6.2, poz.7 sau 8) şi discul de prindere 4 folosind
dornul de centrare 3;
- se introduc distanţierele 6 în concordanţă cu funcţiile acestora şi se strâng cu
şuruburile cu cap hexagonal 5:
- utilizarea
distanţierului pentru o
conexiune liberă este
prezentată în figura
6.3,a; când se
utilizează un distanţier,
flanşa şi discul de
prindere sunt ţinute
a) b)
împreună cu joc prin
Fig. 6.3 intermediul
şuruburilor;
- când se foloseşte distanţierul pentru o conexiune fixă se inversează poziţia
acestuia, aşa cum este prezentat în figura 6.3,b;
- utilizarea distanţierului pentru o conexiune fixă între flanşa şi discul de prindere
este prezentată în figura 6.3,b; în acest caz flanşa şi discul de prindere sunt asamblate
fără joc datorită forţelor din şuruburi;
- se introduce setul de strângere 2 în discul de prindere 4;
- se montează unitatea „arbore cu fisură“ în montajul provizoriu cu setul pentru
strângere la un capăt al arborelui.
75
6.2.3. Asigurarea îmbinării flanşei cu setul de strângere pe arbore
Pentru a fixa sigur discul de prindere cu setul de strângere pe arbore (fig. 6.4) se
procedează astfel:
- cu setul de strângere slăbit, se împinge discul de prindere pe arbore;
- se verifică dacă setul de strângere este introdus la acelaşi nivel cu discul de
prindere;
- se strânge şurubul cu cap hexagonal exterior (A), în timp ce este ţinut nemişcat
şurubul hexagonal interior (B); filetul şurubului hexagonal exterior se înşurubează pe
conul (C) în bucşa hexagonului interior. Acesta deformează arborele cu discul de
masă.
La slăbirea setului de strângere se ţine fix hexagonul interior (B) şi se deşurubează
hexagonul exterior. După depăşirea momentului de torsiune iniţial de separare, se
continuă rotirea până când rezistenţa creşte din nou. Prin continuarea rotirii, setul de
strângere este scos afară din montaj şi poate fi detaşat cu mâna.
Disc de prindere
Arbore
Fig.6.4
Atenţionări:
- există riscul de rănire datorat componentelor aflate în mişcare de rotaţie; se va
lucra numai cu capacul standului închis;
- există risc sporit pentru echipamentul de lucru şi anume:
- nu este voie să se depăşească valorile maxime permise ale turaţiei, încărcării
transmisiei prin curele etc (conform datelor tehnice);
- cel puţin două şuruburi hexagonale de pe circumferinţă trebuie să fie strânse
cu distanţiere în cazul conexiunilor fixe fără joc;
- la încercarea „arbore cu fisură cu capăt de arbore” încărcarea maximă din
curea este de 70 N.
4
76
6.3. Simularea fisurii în arbore în cazul unui arbore în consolă
O fisură într-un arbore în consolă este simulată folosind arborele scurt cu flanşă,
conform montajului prezentat în figura 6.5.
Fig. 6.5
Montajul folosit pentru realizarea experimentului va fi alcătuit din: 1 – întinzător
de curea; 2 – curea; 3 – roată de curea conducătoare (mică); 4 – arbore scurt cu
flanşă; 5 – disc de prindere; 6 – set pentru strângerea arborelui; 7 – sensor de
acceleraţie; 8 – lagăr cu rulmenţi; 9 – arbore scurt; 10 – senzor de referinţă cu fascicul
laser; 11 – inele de siguranţă; 12 – lagăr cu rulmenţi; 13 – cuplaj; 14 – motor electric;
15 – suport magnetic pentru senzorul de referinţă; 16 – marcaj reflectorizant;
17 – roată de curea condusă (mare).
Încărcarea radială constantă este realizată de transmisia prin curea, cu următoarele
precizări:
- în experimentul fără fisură în arbore, toate cele şase şuruburi cu distanţiere sunt
asamblate ca şi în cazul conexiunilor fixe fără joc (fig. 6.3,b).
- în experimentul cu fisură în arbore, sunt slăbite patru şuruburi consecutive şi sunt
asamblate cu distanţiere pentru conexiuni libere (fig. 6.3,a).
Se procedează în felul următor:
- se montează motorul electric 14 în cadrul de bază şi se conectează la unitatea de
comandă;
77
- se asamblează arborele scurt 9 în lagărele cu rulmenţi 12 şi 8 astfel încât acesta să
poată fi conectat prin intermediul cuplajului 13 la mecanismul de acţionare;
- se asigură întreaga asamblare conţinând discul de prindere 5 şi arborele scurt cu
flanşă 4 (secţiunea 6.2.2) cu setul de strângere 6 la capătul arborelui 9. Pentru
încercările “arbore cu fisură” flanşa trebuie să fie montată aşa cum s–a arătat în
secţiunea 6.2.3:
- 4 şuruburi hexagonale cu distanţier pentru
conexiuni libere;
- 2 şuruburi hexagonale cu distanţier pentru
conexiuni fixe;
Set pentru întinderea - se asigură roata de curea mică 3 cu setul
curelei de strângere la capătul arborelui cu flanşă;
- se completează transmisia prin curea cu
lagărul cu rulmenţi şi întinzătorul de curea
din GUNT PT 500.14, se aliniază şi se
tensionează transmisia prin curea;
- se înşurubează un senzor de acceleraţie în
alezajul orizontal din lagărul cu rulmenţi;
- se poziţionează şi se aliniază un senzor de
referinţă pentru a înregistra turaţia;
- se aplică pe arbore un marcaj
reflectorizant pentru senzorul de referinţă
(unghiul de reflexie pe arbore trebuie să fie
diferit de 90° pentru că poate interfera cu
Joc 0,4 [mm] înregistrarea turaţiei).
Reglarea tensiunii din curea la arborele cu
Fig. 6.6 o fisură în interior se face conform figurii 6.6.
Cureaua se tensionează până când un calibru cu grosime de 0,4 mm intră între cele
două flanşe.
Măsurătorile vor fi efectuate pe partea lagărului depărtată faţă de transmisia prin
curele, pe faţa unde acţionează tensiuni de întindere asupra arborelui.
Fig. 6.7 Fig. 6.8

78
Pretensionarea curelei se poate realiza în două moduri:
- cureaua se tensionează cu ajutorul setului pentru întinderea curelei (fig. 6.7) astfel
încât jocul măsurat cu ajutorul filierei de 0,4 mm;
- se foloseşte dispozitivul de pretensionare al curelei (fig. 6.8), cu ajutorul căruia se
măsoară tensiunea în curea, această tensiune nu trebuie să depăşească 70 N.
6.3.2. Înregistrarea spectrului de frecvenţă
Pentru pregătirea finală a standului de încercări se urmează următorii paşi:
- se montează senzorul de acceleraţie (7) în poziţie orizontală în lagărul cu
rulmenţi, cel mai apropiat faţă de roata de curea conducătoare (mică);
- se montează senzorul de referinţă (10) pe suportul magnetic (15) şi se aliniază
faţă de marcajul reflectorizant (16) de pe arborele (9);
- se conectează senzorul de acceleraţie (7) şi senzorul de referinţă (10) la
amplificatorul de semnal, care la rândul său va fi conectat prin unitatea USB la
calculatorul pe care este instalat softul GUNT PT 500.04;
- se rulează aplicaţia GUNT PT 500.04 de pe desktop în care se selectează meniul
Sensor şi se setează următoarele caracteristici petru sensorul de acceleraţie din meniul
Calibration:
Scale: 100 mV/g
Offset: 0
Factor: 1,0
- după calibrarea senzorului de acceleraţie din aplicaţia GUNT PT 500.04 se
deschide modulul Frequency Spectrum şi se setează următoarele caracteristici:
Channel A: Channel 1; Channel B: Reference;
Scan Rate: 8 k/s; Scan Time: 4 Seconds;
Of Means: 1; Mode: Velocity;
Window Function: Uniform; Log Or Linear: Linear;
Unit Of Magnitude: rms.
6.3.3. Înregistrarea şi evaluarea rezultatelor

Pentru înregistrarea rezultatelor vor fi efectuate următoarele etape:
- se închide capacul de protecţie;
- se acţionează dispozitivul de comandă al motorului electric;
- se alege sensul de rotaţie;
- se reglează turaţia la valoarea dorită, de exemplu 2400 rot/min;
- în softul GUNT PT 500.04 în modulul Frequency Spectrum se înregistrează
spectrul pentru cazul „arbore fără fisură”;
- se reduce turaţia până la 0;
- se opreşte motorul;
- se modifică poziţia „arbore fără fisură” în cea „arbore cu fisură”;
- se porneşte motorul electric păstrând acelaşi sens de rotaţie;
- se reglează turaţia la aceeaşi valoare ca şi mai sus, 2400 rot/min;
79
- se înregistrează spectrul pentru “arbore cu fisură”;
- se readuce turaţia la 0;
- se opreşte motorul electric.
Caracteristic pentru arborele cu fisură în interior sunt vibraţiile secundare (de
ordinul al doilea) în spectrul de frecvenţe. Acestea sunt cauzate de rigiditatea
anizotropică a arborelui.
Arborele trece de două ori prin gama de rigidităţi scăzute şi tot de două ori prin
gama de rigidităţi mari, la fiecare rotaţie. Acestea au ca rezultat apariţia vibraţiilor la
dublul valorii turaţiei nominale.
La început se prezintă spectrul de frecvenţă pentru arborele fără fisură.
f1
40
fC2 fC5
17,6 44,2 f4
f1/2 fC4 fC7
20 160
fC3 35,4 fC6
61,9
fC1 26,5 52,8 f2 f3 f5

8,8 80 120 200
0
Fig. 6.9
fC2 fC5
17,6
44,1
fC4f1
40
35,2 fC7 f2 f4
f1/2 61,8 160
20 80
f5
fC3 200
26,4
fC6
52,8 f3 0
fC1 120
8,8
Fig. 6.10
80
În figura 6.9 se prezintă spectrul de frecvenţă al arborelui cu capăt de arbore fără
fisură (6 şuruburi strânse), corespunzător unei turaţii de 2400 rot/min, respectiv
oscilaţia fundamentală f1 = 40 Hz.
În figura 6.10 se prezintă spectrul de frecvenţă al arborelui cu capăt de arbore cu
fisură (2 şuruburi strânse), pentru turaţia de 2400 rot/min, respectiv oscilaţia
fundamentală f1 = 40 Hz. Amplitudinea oscilaţiilor fundamentale, cu sau fără fisuri,
este aproape aceeaşi (0,4/0,5 mm/s). La arborele cu fisură se constată o creştere
caracteristică a oscilaţiilor secundare, fenomenul fiind un indicator al prezenţei
fisurii. Prezenţa celorlalte armonici în spectrul de frecvenţe este cauzată de transmisia
prin curea, care în cazul de faţă este fC=8,8 Hz (calculată), iar roata de curea mare se
roteşte cu jumătate din oscilaţia fundamentală f1 / 2 = 20 Hz.
Calculul frecvenţei de oscilaţie a transmisiei prin curea se face cu relaţia:
n LR 2400[min 1 ] 197,9[mm]
fC      8,7[ Hz ],
60 LC 60 912[mm]
unde: n=2400 rot/min – turaţia nominală;
LR=197,9 mm – lungimea circumferinţei rolei de antrenare;
LC=912 mm – lungimea curelei.
6.4. Simularea fisurii în arbore la un rotor elastic

Simularea unei fisuri în arbore în cazul unui rotor elastic se realizează cu ajutorul
arborelui lung cu flanşă şi a discului de masă.
Se vor determina curbele de ordinul unu şi doi precum şi analiza orbitală prin
înregistrarea curbelor orbitale.
Determinările se vor face pe stand, conform montajului din figura 6.11.
Accesoriile necesare sunt: GUNT PT 500 Machinery Diagnostics System, GUNT
PT 500.04 Computerised Vibration Analyser şi GUNT PT 500.10 Elastic Shaft Kit.
Fig. 6.11
81
Montajul folosit pentru realizarea experimentului este alcătuit din: 1 – senzor de
acceleraţie montat pe direcţie orizontală; 2 – lagăr pentru rulmenţi; 3 – arbore lung cu
flanşă; 4 – disc de prindere; 5 – senzor de deplasare montat pe direcţie verticală;
6 – senzor de deplasare montat pe direcţie orizontală; 7 – lagăr de siguranţă;
8 – arbore scurt; 9 – senzor de referinţă; 10 – lagăr cu rulmenţi; 11 – cuplaj;
12 – motor electric; 13 – suport magnetic pentru senzorul de referinţă fixat pe o placă
metalică; 14 – inele de siguranţă; 15 – marcaj reflectorizant; 16 – disc cu set de
strângere pe arbore; 17 – set de strângere pentru discul de prindere; 18 – distanţier;
19 – şuruburi cu cap hexagonal.
Modul de lucru este următorul:
- se introduce motorul electric 12 în cadrul suportului şi se conectează la unitatea
de comandă;
- se montează arborele scurt 8 în lagărul cu rulmenţi 10, apoi inelele de siguranţă
14, discul de masă 16 şi lagărul de siguranţă 7, astfel încât să se realizeze conectarea
arborelui scurt la motorul electric prin cuplajul 11;
- se montează întreaga asamblare (arbore cu fisură) conţinând discul de prindere 4,
arborele lung cu flanşă 3, cu setul de strângere 17 pe celălalt capăt al arborelui scurt
8; pentru o mai bună manevrare, cel de-al doilea lagăr cu rulmenţi, 2, se va fixa pe
capătul liber al „arborelui cu flanşă”;
- se înşurubează senzorul de acceleraţie 1 în orificiul orizontal din lagărul cu
rulmenţi 2;
- se poziţionează şi se aliniază senzorul de referinţă 9 pentru înregistrarea turaţiei;
- se aplică pe arbore un marcaj reflectorizant pentru senzorul de referinţă (unghiul
de reflexie pe arbore trebuie să fie diferit de 90° pentru că poate interfera cu
înregistrarea turaţiei);
- se montează senzorii de deplasare în lagărul de siguranţă 7 pe direcţie orizontală
(Canal 1) şi pe direcţie verticală (Canal 2).
6.4.2. Montarea şi ajustarea senzorilor

Pentru a efectua acest lucru se procedează în felul următor:
- se înşurubează senzorii de deplasare în lagărul de siguranţă astfel încât aceştia să
nu poată intra în contact cu arborele;
- se înşurubează senzorul de acceleraţie în lagărul cu rulmenţi pe direcţie
orizontală;
- în softul GUNT PT 500.04 în meniul Sensor se setează tipul senzorului şi în
submeniul Calibration se introduc următoarele date:
Pentru experimentul cu senzor de acceleraţie setăm
Sclae: 100 mV/g
Offset: 0
Factor: 1,0
Pentru experimentul cu senzor de deplasare setăm
Sensor: Displacement
Scale: 1,25 V/mm
Offset: 0
Factor: 1,0
82
Montarea şi setarea senzorilor de deplasare pe lagărul de siguranţă se realizează la
fel cum este descris în capitolul 5.6.3.
6.4.3. Analiza traseelor de ordinul 1 şi 2

Pentru analiza traseelor de ordinul 1 şi 2 se va folosi senzorul de acceleraţie.
Primul experiment va fi efectuat pentru cazul „arbore fără fisură” când toate cele 6
şuruburi hexagonale sunt montate pe flanşă cu distanţier pentru conexiuni fixe.
Se procedează după cum urmează:
- se acţionează unitatea de comandă a motorului electric;
- se alege sensul de rotaţie;
- se creşte încet turaţia de la 0 la 3000 rot/min;
- în softul GUNT PT 500.04 se porneşte modulul Tracking Analysis cu următoarele
setări:
Channel: 1
Mode: Velocity
Graph Order A: 1
Graph Order B: 1
Scale: Auto
- se vizualizează pe monitor curbele obţinute, se salvează în calculator sau se
tipăresc;
- se opreşte motorul electric.
În continuare se realizează experimentul pentru „arbore cu fisură” când doar 2 din
cele 6 şuruburi hexagonale sunt montate pe flanşă cu distanţier pentru conexiuni fixe
şi se procedează la fel ca şi în cazul experimentului „arbore fără fisură”.
Fig. 6.12
În cazul arborilor elastici, apariţia oscilaţiilor de ordinul doi depinde de încărcarea

pe arbore. Aceasta se modifică cu turaţia datorită oscilaţiilor de rezonanţă. În
83
consecinţă, o măsurătoare la o valoare fixă a turaţiei s-ar putea să nu fie utilă. Este
necesară o analiză a traseelor de-a lungul unei game largi de frecvenţă pentru
determinarea oscilaţiilor de ordinul doi.
Analizele traseelor de ordinul 1 şi 2 pentru un rotor elastic fără fisură sunt
prezentate în figura 6.12.
Analizele traseelor de ordinul 1 şi 2 pentru un rotor elastic cu fisură sunt prezentate
în figura 6.13.
Fig. 6.13
Se observă o creştere semnificativă în amplitudine a oscilaţiilor de ordinul 2, la

aproximativ 1850 rot/min.
Analize de acest gen ale traseelor se pot efectua pentru rotoarele existente (de
exemplu în cazul turbinelor centralelor electrice) la verificările periodice programate.
Un rol important în acest caz îl au datele de referinţă pentru un rotor iniţial, în stare
nedefectată.
Pentru a arăta creşterea oscilaţiilor de ordinul 2, în funcţie de existenţa fisurii se
suprapun mai multe trasee pe aceeaşi imagine. Aici se constată, chiar şi pentru o
fisură mică (cinci bolţuri ajustate), deviaţii semnificative faţă de arborele fără fisură.
Înregistrarea traseelor de ordinul 1 şi 2 pentru fisuri de dimensiuni diferite se
prezintă în figurile 6.14, respectiv, 6.15.
Caracteristic pentru arborele cu fisură denotă următoarele aspecte:
- amplitudinea oscilaţiior de ordinul 2 este, în anumite game, mai mare decât cele
de ordinul 1;
- amplitudinea oscilaţiior de ordinul 2 creşte cu creşterea fisurii.
84
3 şuruburi strânse (1)
Fig. 6.14

Fig. 6.15
6.4.4. Înregistrarea curbelor orbitale

În cazul înregistrării curbelor orbitale se vor folosi senzorii de poziţie amplasaţi pe
direcţie orizontală şi verticlă.
Operaţiunile de lucru se desfăşoară după următoarea metodologie:
- se conectează 2 senzori de distanţă la lagărul de siguranţă, senzor
canal 1→ axa X, senzor canal 2 → axa Y;
- se acţionează unitatea de comandă a motorului electric;
- se stabileşte sensul de rotaţie;
- se reglează turaţia şi se vizualizează pe monitor traseele; se salvează sau se
tipăreşte rezultatul.
85
Oscilaţiile de ordinul 2 sunt, de asemenea,
vizibile în curbele orbitale.
- Setarea se face după cum urmează: în
softul GUNT PT 500.04 de alege modulul
Orbit Analysis → Velocity.
În figura 6.16 se prezintă curba orbitală
pentru un arbore fără fisură la turaţia de 2040
rot/min. Se poate observa o formă mai mult sau
mai puţin apropiată de un cerc. În cazul
existenţei fisurii, oscilaţiile de ordinul 2 apar ca
o buclă în curba orbitală. În figura 6.17 se
Fig. 6.16 prezintă, în funcţie de turaţie, diferite curbe
orbitale caracteristice, cu oscilaţii majore de
ordinul 2.
Fig. 6.17
6.4.5. Date tehnice ale dispozitivului
Lungime maximă: 250 mm; Diametrul flanşelor: 90 mm; Greutate
aproximativă: 5 kg; Şuruburi cu cap hexagonal pentru flanşe: DIN 833-8.8, M8x20
mm; Momentul încovoietor maxim admisibil al arborelui scurt pentru roata de
transmisie este 15,9 Nm sau forţa maximă perpendiculară pe arbore (pentru un braţ de
pârghie de l=106 mm) este 150 N; Momentul încovoietor maxim admisibil al
arborelui scurt pentru discul de masă este 3,9 Nm respectiv forţa maximă
perpendiculară pe arbore (pentru un braţ de pârghie de l=220 mm) este 15,5 N.
86
7. SEVERITATEA VIBRAŢIILOR ŞI COMPORTAMENTUL ÎN
FUNCŢIONARE AL RULMENŢILOR CU DETERIORĂRI
Lucrarea are drept scop detectarea deteriorărilor rulmenţilor prin compararea
frecvenţei vibraţiilor care apar datorită acestora cu frecvenţele teoretice ale defectelor
respective şi permite simularea a cinci tipuri de deteriorări diferite ale rulmenţilor.

Scoaterea din uz a rulmenţilor exploataţi corect poate fi determinată de următoarele
cauze:
- oboseala superficială a corpurilor şi căilor de rulare apare la rulmenţii care se
rotesc sub sarcină cu o turaţie n > 10 rot/min şi se manifestă prin apariţia unor
denivelări (efectul pitting) pe suprafaţa corpurilor de rostogolire sau a căilor de
rulare. Are drept consecinţe pierderea preciziei de rotire a rulmentului, creşterea
bruscă a zgomotului şi a vibraţiilor;
- deformaţii plastice locale (amprente) ale suprafeţelor de lucru apar în special la
rulmenţii care nu se rotesc, la cei care au mişcări de oscilaţie sau turaţie foarte mică
( n ≤ 10 rot/min), când sarcina depăşeşte o anumită limită, dar pot să apară şi la
rulmenţii care se rotesc sub sarcină, la încărcări cu şocuri mari, aplicate în fracţiuni de
rotaţie. Consecinţele apariţiei acestei forme de distrugere asupra funcţionării
rulmentului sunt aceleaşi ca şi în cazul precedent;
- uzarea abrazivă care este cauzată de impurităţile dure care pătrund în interiorul
rulmentului datorită unor etanşări necorespunzătoare, a unui lubrifiant cu impurităţi
sau a mediului cu impurităţi;
- ruperea unei piese din componenţa rulmentului reprezintă cea mai periculoasă
formă de distrugere a rulmenţilor, apare în general brusc (la colivie, unul dintre inele
sau corpuri de rulare) şi poare fi datorată, de exemplu, unei defecţiuni de material sau
tratament termic.
Ieşirea din uz a rulmenţilor, în cazul unei exploatări corecte a acestora, se
datorează solicitărilor variabile (la oboseală) produse de trecerile repetate ale
corpurilor de rostogolire încărcate peste acelaşi punct al căilor de rulare. În
continuare se va analiza ce influenţă are asupra solicitării la oboseală faptul că se
roteşte inelul interior (exterior) al rulmentului. Pentru început se consideră cazul
general, când se rotesc ambele inele ale rulmentului (fig. 7.1). Se consideră rulmentul
radial cu bile prezentat în figura 7.1 (caz general). În cazul rostogolirii fără alunecare,
viteza punctului A de pe corpul de rostogolire va fi egală cu viteza periferică a unui
punct de pe calea de rulare a inelului interior cu diametrul Di, respectiv:
  Di  ni
vi  , (7.1)
60
unde: Di – diametrul căii de rulare a inelului interior;
ni – turaţia inelului interior.
87
Fig. 7.1
Viteza punctului B, în mod analogic, este:

  De  ne
ve  , (7.2)
60
unde:
De – diametrul căii de rulare a inelului exterior;
ni – turaţia inelului exterior.
Deoarece bila este rigidă, vitezele punctelor sale cuprinse între A şi B variază
liniar, deci viteza centrului corpului de rostogolire va fi egală cu media aritmetică a
vitezelor. Deoarece centrul corpului de rostogolire execută numai o mişcare în jurul
axei rulmentului, viteza sa liniară va fi egală cu viteza coliviei. Se poate scrie:
ve  vi   Dc  nc
vc   , (7.3)
2 60
în care:
Di  De
Dc   Di  d  De  d , (7.4)
2
iar:
Dc – diametrul cercului centrelor corpurilor de rulare;
d – diametrul corpurilor de rulare.
Înlocuind relaţiile (7.1) şi (7.2) în (7.3) obţinem:
ni  Di ne  De
nc   . (7.5)
2  Dc 2  Dc
88
Cazul în care ambele inele se rotesc este întâlnit mai rar. În practică se pot întâlni
frecvent unul din următoarele cazuri:
I. Cazul când inelul interior este rotitor, iar cel exterior este fix, respectiv pentru ni
= n, ne = 0, relaţia (7.5) devine:
n  d 
ncI   1  . (7.6)
2  Dc 
II. Când inelul interior este fix şi cel exterior se roteşte, respectiv, pentru ni = 0 şi ne
= n, se obţine:
n  d 
ncII   1  . (7.7)
2  Dc 
Comparând relaţiile (7.6) şi (7.7) se observă că turaţia coliviei este mai mare când
inelul exterior este rotitor.
Pentru aprecierea durabilităţii rulmentului este important numărul de treceri ale
corpurilor de rulare peste un anumit punct din zona încărcată de pe calea de rulare
interioară sau exterioară. La o rotaţie completă a coliviei faţă de inel, toate cele z
corpuri de rulare trec peste un anumit punct al inelului, deci z treceri. Dacă forţa
radială Fr are direcţie constantă şi inelul exterior este fix, turaţia relativă a coliviei
faţă de inelul exterior este ncI.
Numărul de treceri în unitatea de timp peste punctul B al inelului exterior este:
f cI  ncI  z . (7.8)
Turaţia relativă a coliviei faţă de inelul interior este (n-ncI), iar numărul de treceri
peste punctul A al inelului interior este:
fcII = (n - ncI) ∙ z. (7.9)
Deoarece inelul interior se roteşte, iar forţa are direcţie constantă, jumătate din
contacte se fac în zona neîncărcată, deci numărul de treceri care trebuie luat în
considerare este:
n  ncI
fI   z. (7.10)
2
Când se roteşte inelul exterior, iar inelul interior este fix, numărul trecerilor în
unitatea de timp peste punctul A al inelului interior fix, este:
f II  ncII  z , (7.11)
iar numărul de treceri peste punctul B al inelului exterior, analogic cu (7.10), este:
n  ncII
fI   z. (7.12)
2
Comparând relaţiile (7.8), (7.10), (7.11) şi (7.12), se observă că numărul cel mai
mare de treceri sub sarcină se realizează în cazul rotirii inelului exterior, iar
încărcarea cea mai defavorabilă este cea a inelului interior (punctul A, relaţia (7.12)).
Inelul interior este deci partea cea mai solicitată a rulmentului şi, ca urmare, el
determină în final capacitatea de încărcare a rulmentului.
89
Uzarea rulmenţilor se manifestă în mod normal printr-o înrăutăţire graduală a
performanţelor în funcţionare. Uzările rulmenţilor pot fi detectate prin măsurarea
vibraţiilor provocate de acestea. Fiecare corp de rulare (bilă, rolă etc.) va produce un
impact/şoc atunci când se rostogoleşte peste punctul în care există o deteriorare
(uzare). Acest impact şi viteza de repetare a acestuia se numeşte în continuare
frecvenţă a deteriorării.
Datele tehnice pentru încercările efectuate în acest studiu de caz sunt:
- Tipul rulmenţilor studiaţi: Rulment radial cu role 1204, d=20 mm,
D=47 mm, B=12 mm;
- Diametrul coliviei: Dc=33 mm;
- Diametrul corpurilor de rulare: d=6,35 mm;
- Numărul corpurilor de rulare: z=12.
Ţinând cont de relaţiile stabilite anterior pentru cazul în care inelul interior este
rotitor şi cel exterior fix (fig. 7.1), frecvenţele elementelor componente ale
rulmentului 1204 (în Hz), produse de turaţia n rot/min a arborelui pe care este montat,
se pot calcula cu relaţiile:
Frecvenţa fundamentală / Viteza de rotaţie a inelului interior:
1,0  n
f  [ Hz ].
60
Frecvenţa deteriorării inelului interior:
n
f i  7,14 [ Hz ].
60
Frecvenţa deteriorării inelului exterior:
n
f e  4,86 [ Hz ].
60
Frecvenţa deteriorării corpului de rulare:
n
f r  5,00 [ Hz ].
60
Frecvenţa / Viteza de rotaţie a coliviei:
n
f c  0,415 [ Hz ].
60
Frecvenţa / Viteza de rotaţie al corpului de rulare:
n
f r  2,50 [ Hz ].
60
În tabelul 7.1 sunt date valorile calculate (teoretice) ale acestor frecvenţe pentru
diferite turaţii ale arborelui, în cazul rulmentului 1204.
90
Tabelul 7.1 Frecvenţele caracteristice pentru diferite turaţii
ale arborelui Rulment 1204
n fe fi fr fc fCurea
[rot/min] [Hz] [min ]
-1
[Hz] [min ]
-1
[Hz] [min ]
-1
[Hz] [min ]
-1
[Hz] [min-1]
200 16,2 969 23,8 1413 16,7 1001 1,3 81 0,7 43
300 24,2 1454 35,8 2146 25,0 1501 2,0 121 1,1 65
400 32,3 1938 47,7 2862 33,4 2002 2,7 162 1,4 87
500 40,4 2423 59,6 3577 41,7 2502 3,4 202 1,8 109
600 48,5 2907 71,5 4293 50,0 3003 4,0 242 2,2 130
700 56,5 3392 83,5 5008 58,4 3503 4,7 283 2,5 152
800 64,6 3876 95,4 5724 66,7 4004 5,4 323 2,9 174
900 72,7 4361 107,3 6439 75,1 4504 6,1 363 3,3 195
1000 80,8 4845 119,2 7155 83,4 5004 6,7 404 3,6 217
1100 88,8 5330 131,2 7870 91,7 5505 7,4 444 4,0 239
1200 96,9 5815 143,1 8585 100,1 6005 8,1 485 4,3 260
1300 105,0 6299 155,0 9301 108,4 6506 8,7 525 4,7 282
1400 113,1 6784 166,9 10016 116,8 7006 9,4 565 5,1 304
1500 121,1 7268 178,9 10732 125,1 7507 10,1 605 5,4 326
1600 129,2 7753 190,8 11447 133,5 8007 10,8 646 5,8 347
1700 137,3 8237 202,7 12163 141,8 8508 11,4 686 6,1 369
1800 145,4 8722 214,6 12878 150,1 9008 12,1 727 6,5 391
1900 153,4 9206 226,6 13594 158,5 9508 12,8 767 6,9 412
2000 161,5 9691 238,5 14309 166,8 10009 13,5 808 7,2 434
2100 169,6 10175 250,4 15025 175,2 10509 14,1 848 7,6 456
2200 177,7 10660 262,3 15740 183,5 11010 14,8 888 8,0 477
2300 185,7 11145 274,3 16455 191,8 11510 15,5 929 8,3 499
2400 193,8 11629 286,2 17171 200,2 12011 16,2 969 8,7 521
2500 201,9 12114 298,1 17886 208,5 12511 16,8 1009 9,0 543
2600 210,0 12598 310,0 18602 216,9 13012 17,5 1050 9,4 564
2700 218,0 13083 322,0 19317 225,2 13512 18,2 1090 9,8 586
2750 222,1 13325 327,9 19675 229,4 13762 18,5 1110 9,9 597
2800 226,1 13567 333,9 20033 233,5 14012 18,8 1131 10,1 608
2900 234,2 14052 345,8 20748 241,9 14513 19,5 1171 10,5 629
3000 242,3 14536 357,7 21464 250,2 15013 20,2 1211 10,9 651
3100 250,3 15021 369,7 22179 258,6 15514 20,9 1252 11,2 673
3200 258,4 15505 381,6 22895 266,9 16014 21,5 1292 11,6 694
3300 266,5 15990 393,5 23610 275,2 16515 22,2 1333 11,9 716
3400 274,6 16475 405,4 24325 283,6 17015 22,9 1373 12,3 738
3500 282,7 16959 417,3 25041 291,9 17515 23,6 1413 12,7 760
3600 290,7 17444 429,3 25756 300,3 18106 24,2 1454 13,0 781
3700 298,8 17928 441,2 26472 308,6 18516 24,9 1494 13,4 803
3800 306,9 18413 453,1 27187 316,9 19017 25,6 1534 13,7 825
3900 315,0 18897 465,0 27903 325,3 19517 26,2 1575 14,1 846
4000 323,0 19382 477,0 28618 333,6 20018 26,9 1615 14,5 868
4100 331,1 19866 488,9 29334 342,0 20518 27,6 1656 14,8 890
91
maşini GUNT PT 500 pe care se montează modulul pentru detectarea deteriorărilor
rulmenţilor PT 500.12, fiind necesar pentru simulare şi modulul transmisii prin curele
PT 500.14 (fig. 7.2).
Montajul prezentat în figura 7.2 este format din: 1 - unitate de comandă şi motor
electric, 2 – cuplaj, 3 – placă din oţel cu suport magnetic pentru senzorul de referinţă,
4 – lagăr cu rulment fără defecţiuni, 5 – senzor de referinţă, 6 – arbore scurt cu
marcaj reflectorizant pentru senzorul de referinţă, 7 – lagărul cu unul din rulmenţii cu
defecţiuni, 8 – transmisie prin curea, 9 – senzori de acceleraţie (montaţi în poziţie
orizontală), 10 – inele de siguranţă.
Fig. 7.2
Modulul GUNT PT 500.12 este format dintr-un lagăr 4 cu rulment fără

deteriorări şi lagărul 7 (fig. 7.2) care va conţine unul din rulmenţii cu deteriorări.
Modulul este dotat cu şase rulmenţi cu diferite tipuri de defecţiuni. Pentru
identificarea tipului de defecţiune a rulmentului, acesta este marcat pe inelul exterior
cu litere, care au următoarele semnificaţii (fig. 7.3):
92
Fig. 7.3
- A – rulment fără deteriorări;
- B – rulment cu deteriorări pe inelul exterior;
- C – rulment cu deteriorări pe inelul interior;
- D – rulment cu deteriorări la unul din corpurile de rulare;
- E – rulment cu deteriorări pe inelul exterior, interior şi pe unul din corpurile de
rulare;
- F – rulment cu uzare severă.
Fig. 7.4
Lagărul prezentat în figura 7.4, pe lângă rulmentul care urmează să fie montat în el
prezintă următoarele elemente: 1,5 - găuri filetate M8x8 pentru ataşarea/montarea
senzorilor de acceleraţie; 2,4 - inele elastice 42x1,75; 3 - rulment cercetat (cu sau fără
defecţiuni); 6 – corpul lagărului; 7 – şuruburile de fixare M8x25; 8 – şaibe plate.
Se va avea grijă ca rulmenţii să fie unşi în mod corespunzător cu ulei curat. Dacă
sunt expuşi unui mediu cu praf, atunci rulmenţii se vor spăla în benzină din timp în
timp şi vor fi suflaţi cu aer comprimat. În continuare rulmentul se va unge imediat cu
ulei curat pentru a preveni coroziunea.
93
Atenţie! Standul va fi pus în funcţiune numai după ce s-a verificat dacă
rulmenţii sunt unşi în mod corespunzător, montajul a fost făcut corect şi după ce
s-a închis capacul de protecţie. Există riscul de accidentare/rănire cu piesele
aflate în mişcare de rotaţie.

Pentru realizarea montajului (fig. 7.2), necesar încercărilor efectuate cu primul
rulment, cu defecţiuni la inelul exterior, notat cu B, se parcurg următoarele etape:
- se fixează motorul electric 1 pe placa de bază şi se conectează la unitatea de
comandă;
- pe arborele scurt 6 se montează cele două lagăre, 4 şi cel experimental 7 (având
montat în el rulmentul B), şi prin intermediul cuplajului 2 se realizează legătura cu
motorul electric;
- se deplasează lagărul experimental 7 astfel încât roata de curea mică să poată fi
montată pe capătul arborelui;
- se fixează roata mică de curea cu ajutorul setului de fixare;
- se completează transmisia prin curea cu lagărul pentru roata mare de curea şi
mecanismul de tensionare al curelei (vezi 6.3.1);
- se montează senzorii de acceleraţie pe lagărul 7;
- se aplică reperul pentru senzorul de referinţă de pe arbore;
- se fixează senzorul de referinţă pe marcajul reflectorizant;
- se aliniază senzorul de referinţă cu arborele, cu ajutorul suportului magnetic şi al
plăcii din oţel, pe placa de bază, şi se fixează pe marcaj;
- se tensionează cureaua pentru a genera un spectru tipic în care să se evidenţieze
clar defectul rulmentului, zona cu defect de culoare roşie trebuie să fie poziţionată
faţă de curea astfel încât sarcina radială să fie maximă (vezi fig. 7.5);
Fig. 7.5 Fig. 7.6

94
- se porneşte calculatorul care conţine softul utilizat pentru măsurarea şi
înregistrarea mărimilor ce urmează a fi studiate în cadrul lucrării;
- se deschide aplicaţia GUNT PT 500.04 (din desktop), se porneşte modulul
Envelope Analysis;
- se setează canalul 1 pentru senzorul de acceleraţie şi modulul Continuous de
înregistrare a datelor şi se trece la efectuarea încercărilor;
- în meniul Sensor setăm următoarele caracteristici:
Senzor: Acceleration Scale: 100 mV/g Offset: 0.0 Factor: 1.0 ;
- se setează sensul de rotire;
- se setează turaţia la 1500 rot/min;
- se salvează imaginea cu diagrama înregistrată pe ecranul calculatorului cu “Print
Screen” şi în continuare într-un fişier în calculator;
- pe diagrama obţinută se va identifica frecvenţa la care se produce impactul.
Pentru a efectua încercări cu un alt rulment deteriorat, pentru schimbarea
rulmentului din lagărul 7 (fig. 7.2), prezentat în figura 7.6, se procedează în felul
următor:
- se opreşte unitatea de antrenare;
- se ridică capacul de protecţie de pe montajul utilizat la încercarea anterioară;
- se demontează senzorii de pe corpul lagărului;
- se detensionează cureaua de la transmisia prin curele;
- se demontează roata mică de curea (se reţine roata cu cureaua şi se deşurubează
setul de fixare cu cheia);
- se desfac şuruburile de prindere a lagărului 7 (fig. 7.6) de pe placa de bază şi se
scoate din montaj;
- se demontează inelul elastic 2 cu ajutorul cleştelui pentru inele elastice;
- se depresează rulmentul 3 utilizat anterior;
- se montează rulmentul care urmează a fi încercat;
- se fixează rulmentul cu inelul elastic 2 cu ajutorul cleştelui;
- se introduce şi se fixează lagărul 7 în montajul prezentat în figura 7.2.
Se repetă încercările, respectând etapele prezentate în cazul rulmentului B, şi
pentru ceilalţi rulmenţii cu defecţiuni şi anume cei notaţi pe inelul exterior cu C, D,
E, F şi respectiv pentru rulmentul fără defecţiuni A.
7.5. Cercetarea experimentală şi analiza vibrogramelor pentru diferite

tipuri de defecte ale rulmenţilor
7.5.1. Rulment cu deteriorări pe inelul exterior (Rulmentul B)
În urma experimentului, pe rulmentul 1204 cu defect pe inelul exterior
(Rulmentul B) s-a obţinut spectrograma din figura 7.7 pentru turaţia de lucru n=1500
rot/min.
95
fe1
121
fe2
242
fe3
363
fe4
f 484
25
Fig. 7.7
Periodicitatea excitaţiilor, şocurilor în zona defectului poae fi uşor depistată în

spectrul de frecvenţă (fig. 7.7). Astfel defectele rulmenţilor în general pot fi depistate
la stadii incipiente de formare în urma analizei spectrale. Cu toate acestea evaluarea
severităţii defectului se bazează doar pe valori empirice, în unele cazuri aceste valori
pot fi şi subiective. Din această cauză analiza trebuie efectuată în timp şi anume
trebuie cercetată tendinţa progresivă de formare a defectului. Astfel, fiecare corp de
rulare generează un impact (şoc), când trece prin zona cu defect. Aceste şocuri şi rata
lor de repetare indică precis locul şi cauza defectului în rulment.
Astfel pe vibrogramă s-au depistat frecvenţa fundamentală f=25Hz şi frecvenţa
fe1=121Hz caracteristică pentru defectul pe calea de rulare a inelului exterior şi de
asemenea armonicele acesteia, iar gradul de severitate este egal cu 10,05.
7.5.2. Rulment cu deteriorări pe inelul interior (Rulmentul C)

În continuare a fost studiat rulmentul 1204 cu defect pe calea de rulare a inelului
interior (Rulmentul C) şi s-a obţinut spectrograma din figura 7.8 pentru turaţia de
lucru n=1500 rot/min.
96
f1
25 f i2
356
f2 f4
50 100 f i1
f3 Benzi Benzi
178 laterale laterale
75
f i2-f1
f i1-f1 f i2-2f1 331 f i2+f1
153 306 381
Fig. 7.8
Defectele pe căile de rulare ale inelului interior se manifestă în mod similar cu cele
de pe inelul exterior, cu remarca că în cazul dat apar şi benzi laterale faţă de frecvenţa
de vârf la ±25 Hz.
Astfel, pe vibrogramă a fost depistată frecvenţa fundamentală f1=25Hz şi
armonicele sale de ordinul 2, 3 şi 4.
De asemenea, a fost depistată frecvenţa fi1=178Hz caracteristică pentru defectul de
pe calea de rulare a inelului interior al rulmentului (vezi Tabelul 7.1) şi armonica
caracteristică acestui defect fi2=356Hz.
Se atestă şi o mărire a gradului de severitate a vibraţiilor, în cazul dat este
de 12,74.
7.5.3. Rulment cu deteriorări pe corpurile de rulare (Rulmentul D)

Următorul rulment studiat este rulmentul 1204 cu defecte la unul din corpurile de
rulare (Rulmentul D) şi s-a obţinut spectrograma din figura 7.9 pentru turaţia de lucru
n=1500 rot/min.
97
fr0,5 fr1 fr1,5 fr2 fr2,5 fr3 fr3,5
62 124 185 248 310 372 434
fc
10
Fig. 7.9
Defectele datorate corpurilor de rulare se manifestă în mod analogic cu cele de pe

căile de rulare ale inelului interior şi exterior, cu remarca că în cazul dat apar şi benzi
laterale faţă de frecvenţele de vârf la ±10 Hz datorate frecvenţei de oscilaţie a
coliviei.
În vibrogramă s-a depistat frecvenţa fundamentală de oscilaţie a coliviei fC=10Hz.
De asemenea a fost depistată frecvenţa fr1=124Hz caracteristică pentru defectul
corpului de rulare al rulmentului (vezi Tabelul 7.1) şi armonica caracteristică în
special de ordinul 2 şi 3 fr2=248Hz şi fr3=372Hz.
În unele cazuri, mai ales atunci când corpul de rulare este bilă, defectul de pe
corpul de rulare poate să nu atingă căile de rulare, astfel pot să se strecoare abateri în
analiza corectă a spectrogramelor, adică defectul să nu se observe uşor.
Gradul de severitate a vibraţiilor în cazul dat a scăzut la 3,67.
7.5.4. Rulment cu deteriorări pe inelul exterior, interior şi pe unul din

corpurile de rulare (Rulmentul E)
Următorul rulment studiat este rulmentul 1204 cu defecte pe calea de rulare a
inelului exterior, inelul interior şi la unul din corpurile de rulare (Rulmentul E) şi s-a
obţinut spectrograma din figura 7.10 pentru turaţia de lucru n=1500 rot/min.
98
f1 fe1
25 f2 121 f i2
fe2 356
50 fe4
f4 242
fc 484
100
10
f3 f i1 fe3
75 178 363
fr1
124
fr2
124
Fig. 7.10
În spectrul de frecvenţă au fost depistate frecvenţa fundamentală f1=25Hz] şi

armonicele acesteia de ordinul 2, 3 şi 4. De asemena, a fost depistată şi frecvenţa de
oscilaţie a coliviei fC=10Hz.
Restul frecvenţelor sunt caracteristice pentru diferite tipuri de defecte întâlnite în
rulmentul E. Astfel s-au depistat:
- frecvenţa fundamentală fe1=121Hz caracteristică defectului pe calea de rulare a
inelului exterior şi armonicele acesteia de ordinul 2, 3 şi 4;
- frecvenţa fundamentală f i1=178Hz caracteristică defectului pe calea de rulare a
inelului interior şi armonica de oridunul 2.
- frecvenţa fundamentală fr1=124Hz caracteristică defectului corpului de rulare şi
armonica de ordinul 2.
De asemenea, se atestă o majorare semnificativă a gradului de severitate al
vibraţiilor egal cu 16,16 faţă de cazurile examinate mai sus.
7.5.5. Rulment cu uzare severă şi fără defecte (Rulmenţii F şi A)

Pentru rulmentul 1204 cu uzare severă (Rulmentul F) s-a obţinut spectrograma din
figura 7.11, iar pentru rulmentul fără defecte (Rulmentul A) s-a obţinut spectrograma
din figura 7.12 la turaţia de lucru n=1500 rot/min.
99
fc
10
f1
25
Fig. 7.11
fc
10
Fig. 7.12
Nivelul de vibraţii şi zgomot în cazul rulmentului fără defecte (Rulmentul A) este

foarte mic în comparaţie cu rulmentul cu uzare severă (Rulmentul F), astfel, după
cum se observă şi din spectrograme, gradul de severitate 0,53 (Rulmentul A) este
foarte mic faţă de gradul de severitate 18,29 (Rulmentul F).
100
8. STUDIUL FACTORILOR DE INFLUENŢĂ ASUPRA FUNCŢIONĂRII
TRANSMISIILOR PRIN CURELE
Transmisiile prin curele proiectate, montate şi reglate corect, asigură o funcţionare
silenţioasă, durabilă cu întreţineri minime. Existenţa acestor caracteristici impune
evitarea vibraţiilor şi fenomenului de alunecare a curelei în timpul funcţionării.
Lucrarea permite studiul comparativ al vibraţiilor în diferite tipuri de montaje (cu
roată de curea excentrică, curea deteriorată) la transmisiile prin curele POLY V. Este
posibil, de asemenea, studiul influenţei diferitelor valori ale întinderii
(pretensionării) curelei, în diferite montaje, asupra vibraţiilor şi alunecării curelei
POLY V.
Transmisia prin curea este o transmisie cu element intermediar flexibil şi elastic
fără sfârşit, înfăşurat pe roţile de curea montate pe arborii între care se realizează
transmiterea puterii. Acest tip de transmisie funcţionează prin frecarea dintre roţile de
curea şi curea sau prin efectul de angrenare dintre cureaua dinţată sau banda perforată
ori profilată şi roţile de curea profilate corespunzător.
Frecarea dintre roţile de curea şi curea se obţine în urma întinderii (pretensionării)
curelei, respectiv apăsării ei pe roţi pentru transmisiile prin curea
lată, bandă metalică netedă, curea trapezoidală, POLY V şi curea cu profil rotund.
Aceste transmisii au aplicaţii numeroase în transmisiile de putere, transmisii de
mişcare (putere redusă), benzi transportoare, transmisii cu bandă-sculă etc.
Transmisiile prin curele sunt foarte diverse, în funcţie de forma curelei, regimul de
funcţionare, materialele utilizate pentru construcţia curelei, lungimea curelei,
dispunerea axelor, modul de acţionare şi sistemele de întindere.
Forma curelei de transmisie influenţează în măsura cea mai mare performanţele
transmisiei, metoda de proiectare a acesteia şi comportarea în funcţionare.
Deoarece lucrarea de laborator îşi propune studiul experimental al vibraţiilor la
transmisiile prin curele POLY V elementele geometrice, cinematice şi dinamice ale
transmisiei se vor referi în special la acest tip de transmisie. În figura 8.1 se prezintă
elementele geometrice ale curelei POLY V (fig. 8.1,a) şi dimensiunile roţilor de curea
(fig. 8.1,b).
Fig. 8.1
101
În fig. 8.1,a sunt prezentaţi următorii paramentri: b – lăţimea; h – înălţinea şi
t – pasul de profil. În fig. 8.1,b sunt prezentaţi următorii parametri: d1,2 – diametrul
primitiv; de1,2 – diamentrul exterior; hm=(d1,2 – de1,2)/2; f – distanţa faţă de margine;
e – pasul canalelor şi br – lăţimea roţii de curea.
Geometria transmisiei este prezentată în figura 8.2, unde: d1,2 este diametrul
caracteristic (primitiv) pentru roata de curea 1,2 (v. fig. 8.1,b), iar cu 1 s-a notat roata
motoare (fulie mică), cu 2 – roata condusă (fulie mare) şi cu 3 – curea de transmisie.
În general diametrul d1 poate fi corelat, pentru gabarit redus şi rezistenţă
acceptabilă, cu grosimea curelei h. Astfel, pentru curele POLY V, d1 min ≈ 9h.
Fig. 8.2
Distanţa dintre axe, a, se află în intervalul:
amin  a  2(d1  d 2 ) [mm]. (8.1)
Unghiul  2  180   , iar unghiul  este dat de relaţia:
Lungimea curelei la nivelul diametrelor d1,2 este:
Elementele cinematice principale ale transmisiei sunt:

– raportul geometric al transmisiei:
u  d 2 / d1 ; (8.4)
– raportul real al transmisiei i1,2 pentru curele late, trapezoidale şi POLY V,
considerând efectele de alunecare elastică:
i1,2  u /(1   ), (8.5)
unde ξ reprezintă coeficientul de alunecare;
– viteza periferică a roţii 1:
v1    n1  d1  10 3 / 60, [m / s ] (8.6)
n1 este turaţia roţii 1, în rot/min, iar d1 diametrul roţii 1, în mm;
102
– frecvenţa îndoirilor, la înfăşurarea pe 2 roţi cu viteza periferică v în m/s şi
lungimea curelei L, în mm, este:
f  2  v  103 / L, [ s 1 ] sau la modul general f  x  v  10 3 / L, [ s 1 ] (8.7)
x fiind numărul de roţi pe care se îndoaie cureaua.
Funcţionarea transmisiei prin curea presupune apăsarea curelei pe roţi, obţinută
prin întinderea curelei. Cureaua se montează pe roţi astfel încât să existe o forţă de
întindere iniţială F0. Între F0 şi forţele din ramurile de curea F1,2 (fig. 8.3) există
relaţia:
F1  F2  2F0 [ N ]. (8.8)
Fig. 8.3
Frecarea dintre roată şi curea, datorată apăsării curelei pe roţi, asigură transmiterea
unei forţe periferice Fu – forţă utilă de transmis:
Fu  F2  F1 [ N ] , (8.9)
sau
2 T 1000  P
Fu  1  [ N ]. (8.10)
d1 v
unde: T1 – momentul de torsiune transmis, Nm; P – presiunea transmisă, kW;
d1 – diametrul roţii motoare 1, m; v – viteza periferică, în m/s.
Aceste forţe provoacă tensiunea în curea, de forma:
 tu   t 2   t1 şi  t 0  F0 / Ac , (8.11)
sau
  
 e 1
 
 t0   u   tc , (8.12)
  
2   e 1
 
în care Ac este aria secţiunii transversale a curelei, mm2;  tc - tensiunea provocată de
forţele centrifuge.
103
În baza relaţiilor de calcul a forţelor şi tensiunilor principale prezentate rezultă
unele aspecte practice privind montarea, funcţionarea şi reglarea transmisiilor prin
curele. Astfel:
− dependenţa dintre forţa, respectiv tensiunea, de întindere şi forţa utilă transmisă
impune realizarea unei întinderi controlate a curelei, precum şi a unor verificări şi
reglaje, datorită caracteristicilor mecanice reale de tip elasto/plastic ale materialelor
pentru curele;
− creşterea vitezei periferice are ca rezultat creşterea forţelor şi tensiunilor de
întindere (prin forţele şi tensiunile centrifuge  tc );
− pentru un anumit material, în condiţii de funcţionare date, există un domeniu de
întindere optimă, în baza următoarelor restricţii:
 apare patinarea dacă  t 0   tu   e
 1 / 2   e  1   şi




 
 tc
 apare ruperea dacă  t 0   t 2 lim   tu / 2 , pentru  t 2 lim care se
consideră caracteristicile limită ale curelei în structură compactă sau complexă.
Pretensionarea transmisiei prin curele (întinderea curelei), realizează condiţia
obligatorie pentru asigurarea funcţionării transmisiei prin curele care presupune
apăsarea curelei pe roţi.
Forţa de întindere iniţială, F0, este corelată cu forţele din ramurile de curea şi în
funcţie de tipul curelei are relaţii specifice de calcul. Astfel, pentru transmisiile prin
curele POLY-V (cele de pe stand), unde e   1 , valoarea forţei de întindere
iniţială F0 este:
 2,5  1
F0  Fc  1   mv 2 [ N ], (8.13)
 K  2
K  1,25 1 1 / 5  ,

 
(8.14)
  
unde: masa unitară m    s  b / 1000 , în kg/m;  − densitatea materialului curelei, în
kg/m3; b – lăţimea curelei, în m; s – mărime caracteristică structurii curelei, în m;
v – viteza periferică, în m/s.
Măsurarea forţei de pretensionare se poate realiza direct sau indirect, în funcţie de
instalaţia experimentală.
Deoarece deformaţia elastică a curelei se transformă, în timp, în deformaţie
remanentă este necesară întinderea periodică a curelei pentru a fi tensionată la
parametrii iniţiali. Întinderea curelei, necesară funcţionării, se realizează prin
deplasarea relativă a arborilor transmisiei, sub control deformaţie-solicitare. Soluţiile
constructive în acest sens sunt multiple, cum ar fi: deplasarea unei dintre roţi odată cu
motorul, pe patine, cu ajutorul şuruburilor; întinderea prin forţele de greutate; printr-o
rolă de întindere; prin role duble, sau prin role de întindere acţionate de o greutate
sau de un arc care oferă posibilităţi de reglare.
104
Încercările experimentale se efectuează pe un montaj cu o transmisie prin curele
POLY V, care, echipat cu o unitate de frânare şi încărcare PT500.05 şi setul
PT500.04 Computerised Vibration Analyser, face posibilă studierea condiţiilor care
duc la apariţia vibraţiilor şi a nivelului acestora.
În figura 8.4 este prezentat montajul cu o curea POLY V dublă (de pe standul
experimental), având role pentru reglarea întinderii curelei 9 pe fiecare curea. Roata
conducătoare 5 (fulia mică) se montează pe arborele unităţii de bază. Roata condusă
2 (fulia mare) este asamblată pe un lagăr cu rulmenţi 1.
Reglarea forţei de întindere din curea se realizează prin rolele 9 şi şuruburile de
reglaj 8, fixate în dispozitivul 10.
Cureaua de transmisie POLY V, 3, poate fi înlocuită cu o curea de acelaşi tip
deteriorată, iar roata motoare a transmisiei 5 poate fi înlocuită cu o fulie excentrică
11 (B), în funcţie de tipul încercărilor experimentale.
Realizarea încercărilor experimentale este posibilă prin includerea montajului în
construcţia unui stand experimental prezentat în figura 8.5, dotat cu unitate de forţă 1,
unitatea de încărcare/frânare 12 şi setul PT500.04 cu senzorii de măsură. Legătura la
unitatea de forţă se realizează prin montarea fuliei mici 8 pe arborele scurt 7 al
unităţii de forţă 1, iar prin cureaua (sau curelele) 14 şi fulia mare 13 se face cu
dispozitivul de frânare/încărcare 12.
Ramura activă
Ramura pasivă
(B)
Fig. 8.4
Montajul prezentat în figura 8.4,a este format din: 1 – lagăr cu rulmenţi, 2 – fulie
condusă, 3 – curea POLY V, 4 – întinzător, 5 – fulie motoare, 6 – şurub de fixare,
7 – bucşă elastică, 8 – şurub de reglaj al întinzătorului, 9 – rolă de întindere a curelei,
10 – dispozitiv de fixare al întinzărotului, 11 – fulie mică, excentrică (B).
105
Vibraţiile în transmisia prin curea se măsoară pe standul experimental prezentat în
figura 8.5, în care este înglobat montajul cu curele POLY V (fig. 8.4), parcurgând
următoarele etape:
− se fixează motorul electric 1 al standului experimental, pe placa de bază;
− se conectează motorul electric;
− se montează arborele scurt 3 pe cele două lagăre cu rulmenţi 9 şi se realizează
legătura cu motorul electric 1 prin intermediul cuplajului 2;
− se fixează fulia mică 4 pe capătul liber al arborelui scurt, cu o bucşă elastică;
− se fixează fulia mare pe arborele de intrare în unitatea de
încărcare/frânare 12;
− se montează cureaua POLY V 4;
− se pretensionează (întinde) cureaua, prin poziţionarea rolelor 9 de reglare a
tensiunii din curea (fig. 8.4);
Fig. 8.5
− reglarea tensiunii prin curea se execută cu şurubul de reglaj 6 (fig. 8.4) al

dispozitivului de reglare a întinderii curelei (fig. 8.6);
− se măsoară forţa de întindere (pretensionare) a curelei, cu un dispozitiv din trusa
de măsurare (fig. 8.7);
106
Fig. 8.6 Fig. 8.7
− se verifică apoi montajul executat prin acţionarea motorului 1 la turaţie joasă;

− dacă curelele sar de pe rolele de (întindere) reglaj a tensiunii din curea, se
corectează alinierea acestora şi întinderea curelei;
− se conectează frâna la unitatea de reglaj;
− se fixează senzorii de acceleraţie 10 şi 11 pe lagărul cu rulmenţi şi respectiv pe
frână;
− se ataşează suportul magnetic 6 pe placa de bază şi se aliniază senzorul de
referinţă 7 împreună cu suportul magnetic 6, la marcajul reflectorizant de pe curea;
− se aplică marcajul reflectorizant 5 pentru senzorul de referinţă 7;
− se conectează senzorii la dispozitivul de măsurare a vibraţiilor;
− amplificatorul de semnal se conectează la calculatorul pe care este instalat softul
GUNT PT500.04 prtin intermediul unitaţii USB;
− se rulează programul GUNT PT500.04, în care se deschide meniul Sensor şi în
căsuţa Calibration se aleg următorii parametri pentru senzorii de acceleraţie utilizaţi:
Scale: 100 mV/g
Offset: 0,0
Factor: 1,0
− înainte a începe experimetului propriu-zis se verifică puterea semnalului în
fereastra Osciloscope;
− în softul GUNT PT500.04 se deschide modulul Frequency Spectrum pentru a
înregistra spectrul de frecvenţe.
8.4.1. Înregistrarea spectrului de frecvenţă pentru transmisia cu curele

cu fulia mică (fără excentric) şi cureaua POLY V cu defecte
Înregistrarea spectrului de frecvenţă se va realiza pentru o curea POLY V cu
defecte, pretensionată cu o forţă de 130 N, la o turaţie constrantă de lucru de
1800 rot/min şi frânată cu un moment de încărcare de 2 Nm.
În figura 8.8 este prezentată realizarea pretensionării curelei POLY V cu defecte.
În continuare sunt prezentaţi paşii care trebuie urmaţi prentru a realiza înregistrarea
107
spectrului de frecvenţă pentru transmisia prin curele cu fulia mică (normală – fără
excentric) şi cureaua POLY V cu defecte. Înregistrarea spectrului de frecvenţe:
Fig. 8.8
− se verifică dacă toate componentele sistemului sunt bine fixate şi aliniate;

− înainte de începerea măsurătorilor se închide capacul de protecţie;
− se verifică sensul de rotaţie al motorului electric;
− se reglează turaţia la valoarea de 1800 rot/min care să producă valori întregi şi
pare ale frecvenţei, evitându-se frecvenţele de rezonanţă;
− se acţionează frâna şi se reglează cuplul de frânare la 2 Nm;
− se înregistrează spectrul de frecvenţe în softul GUNT PT500.04 cu specificaţia
că în modulul Frequency Spectrum se alege parametrul Velocity în căsuţa Mode
pentru reprezentarea pe axa y;
− după înregistrarea spectrului de frecvenţă momentul de frânare şi turaţia se reduc
la 0 şi se opreştre motorul electric.
În figura 8.9 este prezentat spectrul de ferecvenţă obţinut cu ajutorul
accelerometrului montat pe unitatea de frânare, iar în figura 8.10 este prezentat
spectrul de frecvenţă obţinut cu ajutorul accelerometrului montat pe lagărul de
rulmenţi din apropierea fuliei mici.
În spectrele de frecvenţă se pot depista uşor frecvenţa fundamentală caracteristică
pentru curea fR1=6,5 Hz şi armonicele acesteia fR2 … fRn , precum şi frecvenţa
fundamentală f1 = 30 Hz şi prima armonică a frecvenţei fundamentale
f2 = 59,5 Hz , care coincide cu armonica a opta de la frecvenţa fundamentală a
curelei fR9.
108
fR7
fR2
f2 fR9
fR4 fR5
fR11
fR6 fR8 fR10
fR3 f1 fR12
Fig. 8.9
fR7
fR2
fR3 f2
fR1 fR6 fR9
f1 fR5 fR8
fR11
fR3 fR10 fR12
Fig. 8.10
Notă: Amplitudini destul de mari ale vibraţiilor curelei se pot obţine prin varierea
pretensionării curelei şi a turaţiei de lucru. Astfel în figura 8.11 este prezentat cazul
când cureaua nu vibrează şi fasciculul laser al senzorului de referinţă are forma unui
punct şi respectiv în figura 8.12 este prezentat cazul când cureaua vibrează excesiv,
iar fasciculul laser al senzorului de referinţă are forma unei linii.

cu fulia mică (cu excentric) şi cureaua POLY V fără defecte
Înregistrarea spectrului de frecvenţă se va realiza pentru o curea POLY V fără
1800 rot/min şi frânată cu un moment de încărcare de 0 Nm.
109
Fig. 8.11 Fig. 8.12
f1=30 Hz
fR4 fR5
f1 – fR/2 f1 + fR/2
fR2 fR7 f2
fR3
Fig. 8.13
f1=30 Hz
fR4 fR5
f1 – fR/2 f1 + fR/2
fR2 fR7
fR3 f2
Fig. 8.14
110
Înregistrarea spectrului de frecvenţe:
Din spectrele de frecvenţă obţinute (fig. 8.13 şi 8.14) se observă o creştere
substanţială a amplitudinii frecvenţei fundamentale f1 = 30 Hz, datorită fuliei mici cu
excentric. Pentru ambele cazuri accelerometrele au fost montate pe direcţie
orizontală.

cu fulia mică (fără excentric) şi cureaua POLY V cu şi fără defecte
Înregistrarea spectrului de frecvenţă se va realiza pentru o curea POLY V fără
2451 rot/min pentru a evidenţia vibraţiile curelei şi frânată cu un moment de
încărcare de 0 Nm.
− înainte a începe măsurătorile se închide capacul de protecţie;
− se reglează turaţia la valorea de 1800 rot/min care să producă valori întregi şi
− se înregistrează spectrul de frecvenţe în softul GUNT PT500.04 cu modulul
Envelope Analysis;
− după înregistrarea spectrului de frecvenţă, momentul de frânare şi turaţia se
reduc la 0 şi se opreştre motorul electric.
111
f2
fR2 82 Hz
17,6
fR6
fR1 52,9
8,8 Hz fR5
44 fR7
fR3 61,7
26,5 fR4 fR7 fR8
35,2 70,6 79,4
Fig. 8.15
f2
82 Hz
Fig. 8.16
112
În figura 8.15 este prezentat spectrul de frecvenţă obţinut cu accelerometrul montat
pe direcţie verticală pe lagărul de rulmenţi din apropierea fuliei mici, iar senzorul de
referinţă înregistrează viteza curelei. Astfel se pot observa cu uşurinţă frecvenţele
fundamentale şi armonicele motorului şi curelei, cea mai evidenţiată fiind armonica 2
f2 = 82 Hz. Spre comparaţie, în figura 8.16 este prezentat acelaşi spectru de frecvenţă
pentru o curea fără defecţiuni.
Date tehnice ale transmisiei prin curele:

- distanţa dinte axe; 300 mm;
- diametrul fuliei mici (cu excentric şi fără); 63 mm;
- diamatrul fuliei mari; 125 mm;
- lungimea curelei; 912 mm.
Frecvenţa curelei (de exemplu pentru n=1800 rot/min):
n l 1800[rot / min] 197,9[mm]

fR      6,5 [ Hz],
60 L 60 912[mm]
unde: l este lungimea cercului pentru fulia mică.
113
9. STUDIUL DEFECTELOR PRIN ANALIZA VIBRO-ACUSTICĂ A
REDUCTOARELOR CU ROŢI DINŢATE CILINDRICE
Modulul GUNT PT500.15 „Defecte specifice ale angrenajului cilindric” poate fi
utilizat cu succes pentru simularea diferitelor tipuri de defecte care pot să apară în
angrenajul cilindric exterior pentru a se putea efectua o analiză şi un studiu al acestor
defecte asupra comportamentului vibro-acustic al angrenajului cilindric. În acest sens
sunt prezente mai multe seturi cu roţi dinţate fără defecte şi cu defecte pentru a se
putea efectua un studiu comparativ.

Reductoarele fac parte din marea categorie a transmisiilor mecanice. Servesc la
reducerea numărului de turaţii la arborele de ieşire şi creşterea corespunzătoare a
momentului de torsiune. Sunt transmisii prin angrenare cu raport de transmitere
constant, montate de regulă în carcase închise.
După tipul angrenajelor componente reductoarele pot fi: cu roţi cilindrice, conice,
elicoidale, melcate şi combinate.
Elementele principale ale unui reductor, indiferent de tip, sunt următoarele:
angrenajele, arborii, lagărele, carcasa, elementele de etanşare, elementele de
asamblare (fig. 9.1).
Angrenajele constituie partea principală funcţională a unui reductor. Cele mai
frecvent utilizate angrenaje în construcţia de reductoare de uz general sunt: cilindrice
(cu dinţi drepţi, înclinaţi şi în V), conice (cu dinţi drepţi, înclinaţi şi curbi) şi melc–
roată melcată. În funcţie de cerinţele locului de utilizare, se va alege angrenajul sau
combinaţia de angrenaje care să întrunească cele mai multe avantaje. La reductoarele
cu mai multe trepte se impune împărţirea raţională a raportului de transmitere pe
fiecare treaptă, pentru obţinerea unor construcţii cu gabarite care să răspundă cât mai
bine scopului, ungerea corespunzătoare a tuturor treptelor etc.
Arborii pe care sunt montate roţile dinţate sunt arbori drepţi. Ei sunt proiectaţi cât
mai scurţi pentru a avea o rigiditate cât mai mare (importantă în funcţionare) şi pentru
a asigura o construcţie compactă reductorului. O tendinţă a tehnicii moderne este
creşterea vitezei de funcţionare a maşinilor. Orice reductor are un arbore de intrare şi
un arbore de ieşire prevăzuţi cu capete de cuplare. La reductoarele cu mai multe
trepte există şi arbori intermediari.
114
Fig. 9.1
În figura 9.1 sunt prezentate elementele constructive ale unui reductor cilindric
într-o treaptă: 1– roată condusă cilindrică; 2 – pană paralelă; 3 – arbore condus;
4 – capac lateral şi plăcuţe de reglare; 5 – manşetă de etanşare; 6 – arbore motor;
7 – rulment radial axial; 8 – dop de scurgere şi garnitură; 9 – jojă (indicator de ulei);
10 – inel de ridicare; 11- şurub; 12 – capac vizor; 13 – răsuflător + garnitură;
14 – şurub; 15 – capac reductor; 16 – şurub; 17 – piuliţă; 18 – ştift de centrare;
19 – corp reductor; 20 – rulment radial axial; 21 – manşetă de rotaţie; 22 – şurub şi
şaibă Grower; 23 – capac lateral şi plăcuţe de reglare.
Există construcţii de reductoare cu două capete de cuplare la ieşire sau cu ieşiri pe

arborii intermediari. Arborii pot fi amplasaţi în plan orizontal sau vertical, în funcţie
de tipul şi de poziţia relativă a angrenajelor, soluţia constructivă aleasă, locul de
utilizare a reductorului etc.
115
Lagărele sunt, în marea majoritate a cazurilor, lagăre de rostogolire. Tipul şi
mărimea rulmenţilor vor fi în funcţie de valoarea şi de sensul forţelor ce solicită
arborii, tipul construcţiei alese etc. Se menţionează faptul că la construcţii speciale de
reductoare de mare turaţie, care lucrează cu sarcini importante, lagărele cu rulmenţi
sunt înlocuite total sau parţial prin lagăre cu alunecare.
Carcasa reductoarelor de uz general este formată în general din corp şi capac. Se
execută în general din fontă, prin turnare. Carcasa trebuie să asigure poziţia relativă
corectă a arborilor (prin intermediul lagărelor) şi roţilor dinţate, servind şi ca baie de
ulei. Este prevăzută cu nervuri care au rolul de a mări rigiditatea ansamblului, a
reduce zgomotul şi vibraţiile şi a mări suprafaţa efectivă de răcire a reductorului.
La nivelul planului de separaţie corpul şi capacul reductorului se prelucrează fin
pentru a asigura etanşeitatea la montare şi în funcţionare. Pentru etanşare se folosesc
lacuri sau vopsele de etanşare cu care se acoperă planul de separaţie înainte de
asamblarea carcasei. Există soluţii constructive în care la nivelul planului de separaţie
sunt prevăzute canale de ungere care au rolul a ghida un debit suplimentar de ulei
spre lagăre.
Carcasa reductorului se asamblează prin şuruburi, iar cele două părţi componente
se centrează cu ştifturi de centrare.
Corpul reductorului (semicarterul inferior) este prevăzut cu un dop de scurgere a
uleiului uzat, după rodaj sau după timpul normat de utilizare. Pe corp se montează
vizorul de nivel de ulei sau joja (indicatorul de ulei), pentru indicarea nivelului de
ulei din baia reductorului. La unele construcţii corpul reductorului este prevăzut cu
umeri de ridicare.
Capacul reductorului (semicarterul superior) este prevăzut cu un orificiu de
vizitare, acoperit cu un capac metalic sau transparent, prin care se poate urmări
periodic starea angrenajelor şi se introduce lubrifiantul în reductor. În partea
superioară a capacului este montat un dop de răsuflare. Capacul reductorului are
montate, în general, două inele de ridicare care să permită manevrarea mecanizată a
reductorului.
În dreptul lagărelor carcasa reductorului are prevăzute capace care se montează cu
şuruburi pe carcasă, sau în locaşuri prevăzute anume în pereţii carcasei.
Trebuie menţionate şi elementele de etanşare de la capacele arborilor de intrare şi
ieşire, respectiv, de la capacele arborilor intermediari. De asemenea, elementele de
fixare şi poziţionare a rulmenţilor şi roţilor dinţate pe arbori şi în carcasă; piuliţe şi
şaibe de siguranţă pentru rulmenţi, plăcuţe (inele) de reglare, bucşe şi inele
distanţiere, pene etc. Ungerea reductoarelor de uz general se face cu ulei. Metodele de
ungere se aleg în funcţie de viteza periferică a roţilor dinţate. Pentru viteze periferice
până la 10 ... 15 m/s ungerea se realizează prin barbotare. La angrenajele cilindrice
roata mare se scufundă în ulei pe cel puţin două înălţimi de dinte, dar nu mai puţin de
10 mm. Roţile de turaţie mică de pe treptele a doua sau a treia se pot scufunda până la
1/3 din diametrul lor exterior.
La angrenajele conice roata mare se scufundă în ulei cel puţin pe toată înălţimea
dintelui, iar ca limită maximă - până la 1/3 din diametrul ei exterior.
116
Melcul angrenajului melcat se scufundă în ulei pe o înălţime de (2,5...4)·mx. Dacă
roata melcată este în ulei iar melcul se află deasupra ei, se vor aplica recomandările
de la angrenajele cilindrice sau se va opta pentru soluţia ungerii prin presiune de ulei.
Rulmenţii se ung în general cu uleiul barbotat de către roţile dinţate. La viteze sub
4 ... 5 m/s rulmenţii se pot unge cu unsori consistente, prevăzându-se în astfel de
cazuri elemente de protecţie care să împiedice pătrunderea produselor de uzură în
rulmenţi sau amestecarea unsorii cu uleiul din baie.
Fig. 9.2
În figura 9.2 sunt prezentate elementele constructive ale reductorui cilindric într-o
treaptă cu raportul de transmitere i=3, care va fi folosit în timpul încercărilor:
1 – capac lateral rulment cu posibilitatea reglării distanţei dintre axe; 2 – şuruburi de
fixare pentru capacele laterale ale rulmenţilor; 3 – arbore pinion; 4 – capac lateral
străpuns de rulment; 5 – gaură filetată pentru fixarea accelerometrelor;
6 – dopuri de etanşare; 7 – şuruburi de fixare şi şaibe pentru carcasa reductorului;
8 – roată dinţată condusă cu dinţi drepţi cu defecte (F); 9 – roată dinţată pinion cu
dinţi drepţi cu defecte (F); 10 – roată dinţată condusă cu dinţi înclinaţi cu defecte (F);
11 – roată dinţată pinion cu dinţi înclinaţi cu defecte (F); 12 – roată dinţată pinion cu
dinţi înclinaţi fără defecte; 13 – roată dinţată condusă cu dinţi înclinaţi fără defecte;
14 – roată dinţată cu pinion cu dinţi drepţi fără defecte; 15 – roată dinţată condusă cu
117
dinţi drepţi fără defecte; 16 – capac transparent pentru carcasa reductorului; 17 – dop
de răsuflare; 18 – găuri filetate pentru fixarea accelerometrelor; 19 – şuruburi de
fixare pentru capacul carcasei; 20 – dopuri de etanşare.
Markaj dinte cu defect

Defect
Defect
Roata condusă Roata pinion
Fig. 9.3
Roţile dinţate deteriorate sunt marcate cu litera "F" ca în figura 9.2. Profilul
dintelui deteriorat este marcat cu o crestătură pe creasta dintelui, ca în figura 9.3, iar
defectul este prezent doar pe un flanc al dintelui, astfel încât pentru a pune în evidenţă
defectul trebuie să alegem corect sensul de rotire în timpul funcţionării.
Fig. 9.4
9.3.1. Modificarea roţilor dinţate

Pentru a nu murdări standul de încercări cu pete de ulei, roţile dinţate trebuie să fie
schimbate pe o suprafaţă de lucru separată. Schimbul se va efectua efectuând
următorii paşi (fig. 9.5):
- reductorul cu roţi dinţate cilindrice se demontează de pe standul de încercări;
- se pune reductorul pe o suprafaţă de lucru pentru a putea modifica roţile dinţate;
- se deşurubează şuruburile de fixare (19);
118
- se scoate capacul de pe carcasa
reductorului;
- se slăbesc seturile de fixare cu
strângere pe con (D) dintre arborii (B) şi
roţile dinţate (C);
- se modifică la început roata dinţată
de pe arborele pinion prin deşurubarea
şuruburilor (2) ale capacului de rulment
(4) şi se extrage arborele pinion în
exterior (fig. 9.5 şi 9.6));
- arborele pinion (B) se extrage până
ce este posibilă înlocuirea roţii dinţate
pinion (C);
- se înlocuieşte roata dinţată pinion
după care se împinge arborele în
direcţie opusă;
- se fixează capacul de rulmentul
Fig. 9.5 străpuns (4) cu cele 3 şuruburi de fixare
A- capac lateral de rulment; C – roţi dinţate; (2), după care se fixează roata pinion
B – arbore pinion şi condus; D – set de fixare (C) în poziţia dorită cu ajutorul setului
de fixare cu strângere pe con (D);
- dacă se doreşte şi modificarea roţii
dinţate conduse, se efectuează aceiaşi
paşi descrişi mai sus;
- după modificarea roţilor dinţate, se
fixează capacul reductorului în carcasă
cu ajutorul şuruburilor de fixare (19);
- reductorul cu roţile modificate se
fixează pe standul de încercări.
Fig. 9.6
9.3.2. Modificarea distanţei dintre axe

Distanţa dintre axe poate fi modificată cu ajutorul capacului de rulment reglabil şi
a marcajului corespunzător de pe carcasă (fig. 9.6).
Mecanismul de reglare permite micşorarea distanţei dintre axe cu 0,45 mm şi
mărirea distanţei dintre axe cu 0,94 mm. Pentru a modifica distanţa dintre axe se
slăbesc şuruburile de fixare (2), iar ajustarea distanţei dintre axe se face prin rotirea
capacului de rulment reglabil. După ajustarea distanţei dintre axe (tab. 9.1),
şuruburile (2) se strâng şi se fixează capacul de rulment reglabil.
119
9.4. Înregistrarea spectrului de frecvenţă în cazul reductorului cu roţi
dinţate cilindrice fără defecte (dinţi drepţi), fără modificarea
distanţei dintre axe sub sarcină la turaţia de lucru 1800 rot/min.
Fig. 9.7

Din spectrele de frecvenţă obţinute (fig. 8.13 şi 8.14) se observă o creştere
substanţială a amplitudinii frecvenţei fundamentale f1 = 30 Hz, datorită fuliei mici cu
excentric. Pentru ambele cazuri accelerometrele au fost montate pe direcţie
orizontală.
120
9.4.1. Descrierea standului de încercări
În figura 9.7 este prezentat standul de încercări:
1 – unitate de comandă şi motor electric; 2 – suport pentru senzorul de referinţă;
3 – cuplaj elastic cu disc intermediar din cauciuc;; 4 – senzor de referinţă cu fascicul
laser pentru înregistrarea turaţiei de lucru a arborelui; 5 – senzor de acceleraţie;
6 – reductor; 7 – senzor de acceleraţie; 8 – cuplaj elastic; 9 - unitate de
încărcare/frânare GUNT PT 500.05 cu moment maxim de frânare de
10 Nm; 10 - marcaj reflectorizant pentru senzorul de referinţă.

- se montează şi se fixează corespunzător toate elementele pe masa de încercări
astfel încât să se poată închide carcasa de protecţie;
- motorul electric şi frâna se cuplează la unitatea de comandă;
- angrenajul cilindric din reductor trebuie să fie compus din două roţi dinţate cu
dinţi drepţi fără defecte;
- distanţa dintre axe nu trebuie modificată (0°);
- se verifică fixarea şi alinierea corespunzătoare a motorului electric, reductorului
şi frânei;
- se fixează zenzorii de acceleraţie 5 şi 7 în poziţie orizontală în carcasa
reductorului;
- se fixează senzorul de referinţă 4 pe masa de încercări şi se aliniază în funcţie de
marcajul reflectorizant 10 de pe arborele de intrare;
- senzorii de acceleraţie şi referinţă se unesc la unitatea de amplificare a
semnalului;
- unitatea de amplificare se uneşte la unitatea USB care transmite datele
achiziţionate la calculator;
- pe calculator se porneşte softul GUNT PT 500.04. În meniul Sensor se setează
senzorii în fereastra Calibration sensor:
Scale: 100 mV/g
Offset: 0,0
Factor: 1,0
- după setarea senzorilor deschidem meniul Frequency Spectrum pentru a
înregistra spectrul de frecvenţă;
- se verifică dacă toate componentele sunt aliniate corespunzător, fixate şi montate
în siguranţă, după care se închide capacul de protecţie;
- se porneşte unitatea de comandă şi se setează direcţia de rotire necesară pentru
motorul electric;
121
- se setează turaţia de lucru la valoarea de 1800 rot/min;
- se porneşte unitatea de comandă pentru frână şi se setează momentul de frânare
la 3,4 Nm;
- înregistrăm spectrul de frecvenţă cu ajutorul softului GUNT PT.500.04 setând în
prealabil parametrul Velocity în căsuţa Mode;
- după înregistrarea spectrogramei, se reduce la zero momentul de frânare şi turaţia
de lucru.
9.4.3. Interpretarea rezultatelor

În figura 9.8 este prezentat spectrul de frecvenţă obţinut pentru cazul cercetat:
Turaţia de lucru fL: 1800 rpm = 30 Hz
Numărul de dinţi ai roţii pinion: 25
Numărul de dinţi ai roţii conduse: 75
Frecvenţa de angrenare fz: 25 x 30 = 750 Hz
În partea stângă din fig. 9.8 (Chanel 1) sunt prezentate rezultatele înregistrate de
primul accelerometru, iar în partea dreaptă din fig. 9.8 (Chanel 2) sunt prezentate
rezultatele înregistrate de al doilea acceleromentru.
În continuare în figurile 9.9 şi 9.10 vor fi prezentate spectrogramele detaliate
pentru cele 2 acceleromentre în parte.
Fig. 9.8
122
Fig. 9.9
123
Fig. 9.10
124
În continuare sunt analizate spectrogramele obţinute pe domeniul 0-1000 Hz
pentru cele 2 acceleromentre în fig. 9.11 şi 9.12.
f2L Chanal 1
60
fL f4L
30 120 fz
750
Fig. 9.11
f2L Chanal 2
f4L
fL fz
Fig. 9.12
Din analiza detaliată a spectrogramelor se observă în ambele cazuri atât pentru

accelerometrul 1 (fig. 9.11) cât şi pentru accelerometrul 2 (fig. 9.12) că în spectrul de
frecvenţă s-au depistat fecvenţa de lucru fL = 30 Hz şi armonicele (subarmonicele)
acesteia cât şi frecvenţa de angrenare fz = 750 Hz, ceea ce denotă faptul că
funcţionarea reductorului se încadrează în parametrii normali.
125
dinţate cilindrice fără defecte (dinţi drepţi) fără încărcare, cu
modificarea distanţei dintre axe (capacul de rulment reglabil fiind
rotit la -30°) şi turaţia de lucru de 1800 rot/min.
- angrenajul cilindric din reductor trebuie să fie compus din două roţi dinţate cu
dinţi drepţi (sau înclinaţi) fără defecte;
- se modifică distanţa dintre axe (-30°), distanţa dintre axe se va reduce cu
0,45mm;
- se verifică fixarea şi alinierea corespunzătoare a motorului electric, reductorului
şi frânei;
- se fixează senzorii de acceleraţie 5 şi 7 în poziţie orizontală în carcasa
reductorului;
- se fixează senzorul de referinţă 4 pe masa de încercări şi se aliniază în funcţie de
marcajul reflectorizant 10 de pe arborele de intrare;
semnalului;
- pe calculator se porneşte softul GUNT PT 500.04. În meniul Sensor setăm
senzorii în fereastra Calibration sensor:
Scale: 100 mV/g
Offset: 0,0
Factor: 1,0
- după setarea senzorilor se deschide meniul Frequency Spectrum pentru a
înregistra spectrul de frecvenţă;
motorul electric;
- se setează turaţia de lucru la valoarea de 1800 rot/min;
- se înregistrează spectrul de frecvenţă cu ajutorul softului GUNT PT.500.04
setând prealabil parametrul Velocity în căsuţa Mode;
- după înregistrarea spectrogramei, se reduce la zero momentul de frânare şi turaţia
de lucru.
126
f2L
60 fz
f4L f Chanal 1
7L
120 210
Benzi laterale Benzi laterale
f2L
Fig. 9.13
60
120
fz
Chanal 2
f4L
210
Benzi laterale
f7L
Benzi laterale
Fig. 9.14
Odată cu micşorarea distanţei dintre axe se observă o creştere în amplitudine a

frecvenţei de angrenare fz = 750 Hz, dar şi apariţia benzilor laterale în jurul frecvenţei
fz la distanţe egale cu frecvenţa de lucru fL = 30 Hz. Apariţia benzilor laterale poate fi
explicată prin angrenarea mai tensionată a dinţilor din cauza micşorării distanţei
dintre axe.
127
dinţate înclinate cilindrice cu defecte:
a – roata pinion cu defect;
b – roata condusă cu defect;
c – ambele roţi cu defect, cu distanţa 0 între axe cu încărcare
(momentul de torsiune egal cu 3,4 Nm) şi turaţia de lucru de
1800 rot/min.

- se fixează senzorii de acceleraţie în poziţie orizontală în carcasa reductorului;
- se fixează senzorul de referinţă pe masa de încercări şi se aliniază în funcţie de
marcajul reflectorizant de pe arborele de intrare;
semnalului;
- după setarea senzorilor deschidem meniul Envelope Analysis pentru a înregistra
spectrul de frecvenţă;
motorul electric;
- se setează turaţia de lucru la valoarea de 1800 rot/min, iar unitatea de frânare se
setează la 3,4 Nm şi se înregistrează cele 3 spectre de frecvenţă pentru cazurile
a), b) şi c).
128
Senzor 1
30
fA2 fA3
60 90
Fig. 9.15
fA1
Senzor 2 30
fA2 fA3
60 90
Fig. 9.16
129
fB1 fB2 fB3
10 20
30 fB4
fB10
40 fB5 fB9
50 fB6 fB8
fB7 90
60 80
70
Fig. 9.17
fB1 fB2
10 fB3
20 30
fB4 fB10
40 fB5 fB7 fB9
fB6 fB8
50
60 70 80 90
Fig. 9.18
130
fA2
fA1 60 fA3
30
90
fB1 fB2
10
20 fB4 fB5
fB7 fB8 fB10
40 50 70 80
Fig. 9.19
fA2
fA1 60
30 fA3
90
fB1 fB2
10 20 fB3 fB4 fB7 fB8
30 40 70 80
Fig. 9.20
131
Pentru ambii senzori 1 şi 2 (fig. 9.15-9.16) s-au obţinut frecvenţa fA1 – pentru roata
pinion cu defect şi armonicele acesteia fA2 şi fA3.
Pentru ambii senzori 1 şi 2 (fig. 9.17-9.18) s-au obţinut frecvenţa fB1 – pentru roata
condusă cu defect şi armonicele acesteia fB2 , fB3, etc.
Pentru ambii senzori 1 şi 2 (fig. 9.19-9.20) s-au obţinut frecvenţa fB1 – pentru roata
condusă cu defect şi armonicele acesteia fB2 , fB3, etc, precum şi frecvenţa fA1 – pentru
roata pinion cu defect şi armonicele acesteia fA2 şi fA3.
Tabelul 9.1 Modificarea distanţei dintre axe
Poziţia capacului reglabil Distanţa dintre axe, Modificarea distanţei
de rulment în ° mm dintre axe, mm
-30 101,090 -0,450
-28 101,118 -0,422
-26 101,146 -0,394
-24 101,174 -0,366
-22 101,203 -0,337
-20 101,232 -0,308
-18 101,262 -0,278
-16 101,292 -0,248
-14 101,322 -0,218
-12 101,353 -0,187
-10 101,384 -0,156
-8 101,415 -0,125
-6 101,446 -0,094
-4 101,477 -0,063
-2 101,509 -0,031
0 101,540 0,000
2 101,571 0,031
4 101,603 0,063
6 101,634 0,094
8 101,665 0,125
10 101,696 0,156
12 101,727 0,187
14 101,758 0,218
16 101,788 0,248
18 101,818 0,278
20 101,848 0,308
22 101,877 0,337
24 101,906 0,366
26 101,935 0,395
28 101,963 0,423
30 101,990 0,450
32 102,017 0,477
34 102,043 0,503
36 102,069 0,529
38 102,094 0,554
40 102,119 0,579
42 102,142 0,602
44 102,166 0,626
46 102,188 0,648
48 102,209 0,669
50 102,230 0,690
132
(Continuarea tabelului 9.1)
52 102,250 0,710
54 102,269 0,729
56 102,287 0,747
58 102,304 0,764
60 102,320 0,780
62 102,336 0,796
64 102,350 0,810
66 102,364 0,824
68 102,376 0,836
70 102,387 0,847
72 102,398 0,858
74 102,407 0,867
76 102,416 0,876
78 102,423 0,883
80 102,429 0,889
82 102,434 0,894
84 102,438 0,898
86 102,441 0,901
88 102,443 0,903
90 102,444 0,904
Caracteristica tehnică:
Dimensiuni reductor (L x W x H): 260 x 210 x 180 mm
Greutate: 20 kg
Raportul de transmitere: i=3
Modulul de angrenare: m=2
Distanţa dintre axe aw=101,540 mm
Nr. de dinţi z1=25
Nr. de dinţi z2=75
133
10. STUDIUL DEFECTELOR PRIN ANALIZA
VIBRO-ACUSTICĂ A TRANSMISIILOR CU ROŢI DINŢATE

Determinarea nivelului admisibil de zgomot în cazul utilajelor dinamice.
10.2. Consideraţii teoretice. Metode de evaluare a zgomotului

Ţinând seama de activitatea nocivă a zgomotului, pentru a preveni îmbolnăvirile şi
accidentele de muncă şi pentru asigurarea condiţiilor realizării unui confort acustic, s-
au elaborat norme privind limitarea puterii acustice a echipamentelor şi instalaţiilor şi
limitarea nivelului de intensitate sonoră maximă la valori la care se consideră că
acţiunea zgomotelor nu este dăunătoare sau nu deranjează.
Fig. 10.1. Curbele de zgomot Cz
134
La început parametrul ales pentru elaborarea normelor de limitare a zgomotului a
fost ales nivelul de tărie în foni, dar nu era suficient pentru aprecierea efectului nociv
al zgomotului. De aceea s-a ales un al doilea parametru, şi anume frecvenţa. Prin
reprezentarea variaţiei nivelului de presiune acustică în funcţie de frecvenţă, au
rezultat curbele de zgomot. Normele au fost elaborate în funcţie de locul de muncă
rezultând norme separate pentru zgomotul industrial, zgomotul în locuinţe şi oraşe,
zgomotul în mijloacele de transport. Pentru evaluarea zgomotului şi încadrarea în
limite admisibile, au fost stabilite mai multe tipuri de asemenea curbe: NC(Noise
Criteria), RC (Room Criteria), NR(Noise Rating).
NC (Noise Criteria ) şi RC (Room Criteria ) sunt utilizate în principal în Statele
Unite. Curbele NR (Noise Rating) sunt utilizate în Europa, în România fiind
denumite curbe de zgomot Cz.
Evaluarea zgomotului se poate face şi global în dB(A).
NR (Noise Rating) sunt utilizate pentru evaluarea zgomotului după ISO şi sunt
utilizate în principal în Europa. Comitetul Tehnic nr.43 al Organizaţiei Internaţionale
de Standardizare (ISO-TC 43) a adoptat sistemul de evaluare a nivelului de
intensitate al unui zgomot printr-o serie de curbe desfăşurate în benzile de opt octave
între 63 si 8000 Hz, considerate ca reprezentând nivelul de intensitate care produce
acelaşi disconfort fiziologic. Aceste curbe, numite curbe de zgomot Cz (sau NR)
(conform STAS 6156-86), sunt evidenţiate printr-un număr cuprins între 0 şi 130 -
numărul care defineşte o anumită curbă de zgomot, corespunde nivelului de presiune
sonoră, măsurat în dB, al unui sunet de 1000Hz. Curbele Cz sunt date în figura 10.1
prin niveluri de presiune acustică corespunzătoare benzilor de frecvenţă de
1/1 octavă.
Etapele evaluării nivelului de zgomot folosind curbele Cz sunt următoarele :
- se determină nivelul de zgomot în benzi de octavă;
- se trasează curba de lucru, unind punctele obţinute prin măsurători;
- curba Cz pentru sistemul pentru care s-au făcut măsurătorile este curba reală NC
care se intersectează cu cel mai înalt punct al curbei teoretice.
În tabelul 10.1 sunt date valorile nivelurilor de presiune acustică în benzi de
octavă corespunzătoare curbelor Cz.
Tabelul 10.1 Niveluri de presiune acustică în benzi de octavă pentru curbele Cz

Curba Frecvenţe medii [Hz]
Cz 31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000
Nivelul de presiune acustică [dB]
0 55,4 35,5 22,0 12,0 4,0 0 -3,5 -6,1 -8,0
5 58,8 39,4 26,3 16,6 9,7 5 1,6 -1,0 -2,8
10 62,2 43,4 30,7 21,3 14,0 10 6,6 4,2 2,3
15 65,6 47,3 35,0 25,9 19,4 15 11,7 9,3 7,4
20 69,0 51,3 39,4 30,6 24,3 20 16,8 14,4 12,6
25 72,4 55,2 43,7 35,2 29,2 25 21,9 19,5 17,7
30 75,8 59,2 48,1 39,9 34,0 30 26,9 24,7 22,9
35 79,2 63,1 52,4 44,5 38,9 35 32,0 29,8 28,0
40 82,6 67,1 56,8 49,2 43,8 40 37,1 34,9 33,2
135
(Continuarea tabelului 10.1)
45 86,0 71,0 61,1 53,6 48,6 45 42,2 40,0 38,3
50 89,4 75,0 65,2 58,5 53,5 50 47,2 45,2 43,5
55 92,9 78,9 69,8 63,1 58,4 55 52,3 50,2 48,6
60 96,3 82,9 74,2 67,8 63,2 60 57,4 55,4 53,8
65 99,7 86,8 78,5 72,4 68,1 65 62,5 60,5 58,9
70 103,1 90,8 82,9 77,1 73,0 70 67,5 65,7 64,1
75 106,5 94,7 87,2 81,7 77,9 75 72,6 70,8 69,2
80 109,9 98,7 91,6 86,4 82,7 80 77,7 75,9 74,4
85 113,3 102,6 95,9 91,0 87,6 85 82,8 81,0 79,5
90 116,7 106,6 100,3 95,7 92,5 90 87,8 86,2 84,7
95 120,1 110,5 104,6 100,3 97,3 95 92,9 92,3 89,8
100 123,5 114,5 109,0 105,0 102,2 100 98,0 96,4 95
105 126,9 118,4 113,3 109,6 107,1 105 103,1 101,5 100,1
110 130,3 122,4 117,7 114,3 111,9 110 108,1 106,7 105,3
115 133,7 126,3 122,0 118,9 116,8 115 113,2 111,8 110,4
120 137,1 130,3 126,4 123,6 121,7 120 118,3 116,9 115,6
125 140,5 134,2 130,7 128,2 126,6 125 123,4 122,0 120,7
130 143,9 138,2 135,1 132,9 131,4 130 128,4 127,2 125,9
10.3. Echipamentul utilizat pentru măsurarea nivelului de zgomot

Într-o primă etapă a analizei comportamentului
vibroacustic al reductoarelor planetare precesionale
s-au efectuat măsurători cantitative ale nivelului de
zgomot, utilizând un aparat de măsură a nivelului de
zgomot tip Brüel & Kjær Type 2250 Light
(figura 10.2).
Măsurătorile propriu-zise au fost realizate pe
curba de ponderare A, într-o cameră închisă, în
absenţa oricărui zgomot de fond.
Caracteristici de bază ale sonometrului:
- indicarea stării şi a măsurătorii, utilizând indicatori
tip semafor;
- uşor de regăsit şi vizualizat datele;
- pachet de baterii reîncărcabile, capacitate mare Fig. 10.2. Analizor acustic
Li-Ion;
- ecran color tactil (touch) - de mari dimensiuni, de rezoluţie mare;
- stocare de date pe cartele de memorie standard plug-in Secure Digital şi Compact
Flash;
- interfaţă PC standard USB (On-the-Go);
- domeniu dinamic 120 dB;
- domeniu liniar de frecvenţă 3 Hz – 20 kHz;
- analiza de frecvenţă în timp real în benzi de 1/1 sau 1/3 de octavă (modul opţional);
- datele de bandă largă sau spectrale pot fi înregistrate (logging) pe termen lung în
vederea analizei ulterioare (modul opţional);
- setare personalizată a ecranului, a măsurătorilor şi procedurii de lucru;
136
- pachet de software (BZ5503) pentru PC pentru setări, analize, raportare şi arhivare a
datelor;
- facilităţi pentru configurare automată şi detecţie a ecranului de protecţie;
Tasta „backerase”
- permite ștergerea ultimelor 5 s
roșu, galben, verde

Tastă reinițializare
Porțiune filetată
pentru trepied
Protecție mufe
Ieșire AC/DC a
semnalului software
Mufă 3,5 mm pentru căști
Buton resetare
Interfață USB
Fig. 10.3. Caracteristici funcţionale ale sonometrului 2250 Light

- conectivitate – interfeţe standard de mare viteză;
- măsurători de sunet clasa 1 de precizie, conform tuturor standardelor internaţionale;
- ecran de protectie vânt cu detecţie automată;
- robust şi are grad de protectie IP44.
137
Printre principalele avantaje pe care le reprezintă sonometrul integrator Brüel &
Kjær Type 2250 Light pot fi menţionate următoarele: uşor - designul ergonomic şi
interfaţa utilizator intuitivă permite operarea uşoară, cu o singură mână, în mediile
necesare; sigur - suprafeţele antialunecare asigură un contact bun al mâinii
operatorului cu aparatul, informaţiile de stare sunt vizibile de la distanţă, în timp ce
toate operaţiile vitale necesită o singură acţiune pentru operare; inteligent - un
microfon încorporat permite efectuarea de comentarii vocale ce pot fi, astfel, ataşate
la măsurători pentru o documentare mai uşoară, iar diferitele scheme de culori de
prezentare a ecranului permit vizualizarea cu uşurinţă a informaţiilor afişate atât în
soare puternic, cât şi pe timp de noapte; investiţie sigură - plan de dezvoltare pe
viitor; măsurători de calitate garantate - ingeniozitate încorporată şi îmbunatăţiri
continue; gata de utilizare imediat - preconfigurat şi particularizat din fabrică,
pentru utilizator.
Hardware şi Software-ul de bază. Analizorul Bruel & Kjær 2250 posedă un
hardware generos şi specificaţii software ce creează un instrument extrem de flexibil
pentru îndeplinirea tuturor necesităţilor în materie de analiză acustică, de la utilizări
tradiţionale în evaluarea zgomotului în mediul înconjurător sau la locul de muncă
pâna la control industrial de calitate. Instrumentul se bazează pe un concept-platformă
unic ce va permite alegerea unei combinaţii de opţiuni, făcând posibilă
particularizarea analizorului 2250 pentru necesităţile dorite. Opţiunile disponibile
sunt sub formă de module preinstalate ce pot fi activate cu uşurinţă prin intermediul
codurilor de licenţă software. Aceste opţiuni pot fi activate la cerere, direct din
fabrică sau ulterior, oricând este necesar. În funcţie de cerinţe, combinaţia dintre
modulele SONOMETRU, ANALIZĂ DE FRECVENŢĂ şi ÎNREGISTRARE
(Logging) va asigura crearea platformei de măsurare cea mai potrivită. Ca rezultat,
obţinem funcţionalitatea necesară, plus opţiunea de adăugare de noi funcţionalităţi în
viitor. Modulele software sunt îmbunătăţite şi mai mult de pachetul software de
postprocesare Brüel &Kjær, ce include BZ 5503 Software PC pentru transfer de date,
setări şi vizualizare în timp real pentru analizoare portabile.
Aparatul 2250 din dotarea Departamentului Bazele Proiectării Maşinilor este
prevăzut cu modulul SONOMETRU şi ANALIZA DE FRECVENŢĂ activate.
Astfel, cu ajutorul acestui aparat se pot efectua măsurători de sunet, clasa 1 de
precizie. El corespunde tuturor cerinţelor IEC 61672-1. Softul include proceduri de
calibrare internă/externă pentru verificarea stării microfonului. Opţional stocarea de
date se poate face pe carduri de memorie standard Compact Flash (CF) şi Secure
Digital (SD). În figura 10.3 este prezentat pe larg sonometrul 2250 Light cu
explicarea în detaliu pentru fiecare tastă, buton, soclu etc.
În general, principiul de proiectare al aparatului este acela că toate funcţiile sale
pot fi controlate doar prin intermediul tastelor, prin intermediul creionului
“touchscreen” sau al unei combinaţii a celor două variante.
În fig. 10.4 este arătată fereastra tipică pentru măsurarea curbelor de zgomot cu
ajutorul sonometrului 2250 Light, iar în fig. 10.5 - datele obţinute pentru nivelul de
presiune acustică dB pentru frecvenţele medii:
138
Fig. 10.4 Fig. 10.5
Fig. 10.6
Cu datele obţinute (fig. 10.5) se trasează curba de zgomot (fig. 10.6). Curba Cz
pentru sistemul pentru care s-au făcut măsurătorile este curba reală NC care se
intersectează cu cel mai înalt punct al curbelor teoretice, cazul dat curba Cz 80.
139
10.4. Cercetarea acustică a reductorului planetar precesional de putere
Experimentele au fost efectuate pe standul de încercări (figura 10.7) în
laboratorul „Mecanica fină” al Departamentului Bazele Proiectării Maşinilor într-o
cameră închisă cu podea rigidă. Standul experimental este alcătuit din masa de
încercări din profil de aluminiu GUNT PT500.01, prevăzută cu canale în formă de T,
în care se fixează electromotorul de curent continuu cu P=0,36 kW, reductorul
planetar precesional 2K-H cu raportul de transmitere i=-10,5 şi momentul maxim de
torsiune T2=40 Nm şi frâna electromagnetică de tipul ПТ-6. Legătura dintre arborii
reductorului cu motorul electric a fost realizată prin intermediul unui cuplaj
compensator cu craboţi, iar legătura dintre arborele reductorului şi frână - prin
intermediul unui cuplaj cu bucşe elastice.
Fig. 10.7
În figura 10.7 este prezentat standul de încercări pentru vibrodiagnoza reductorului

precesional 2K-H: 1 – motor electric; 2 – portmagnet; 3 – cuplaj compensator cu
craboţi; 4 – senzor de referinţă; 5 – reductor 2K-H; 6 – cuplaj cu bucşe elastice;
7 – frână; 8 – senzor acceleraţie 1; 9 – senzor acceleraţie 2.
140
Pentru compensarea erorilor de execuţie şi asamblare, arborele manivelă a fost
instalat cu autoaşezare pe doi rulmenţi radiali cu role cilindrice, figura 10.8, unde sunt
prezentate elementele componente ale reductorului precesional 2K-H.
Rulment radial-axial Rulment radial-axial

cu bile 6014 cu bile 46208E
Roată 1 Roată 2
Capac 1 Precesională Precesională CARCASĂ
fixă SATELIT mobilă
Capac 2
Arbore condus
Manșetă Manșetă de etanșare

15x30x7 30x52x10
Rulment radial cu
Rulment radial cu role cilindrice NJ204E
role cilindrice NJ204E 2 rulment radial-axiali
cu bile 6306
Fig. 10.8
10.5. Determinarea curbelor de zgomot (Cz)

O caracteristică de bază în vederea estimării acusticii reductoarelor o constituie
întocmirea curbelor de zgomot (Cz). Conform standardelor şi normativelor cu privire
la valorile maxime admise, reductoarele în timpul funcţionării trebuie să se încadreze
sub curba Cz85. În această ordine de idei, s-au realizat măsurărori cu sonometrul
Brüel & Kjær 2250 Light pe curba de
ponderare (Z), în cameră închisă în
lipsa oricărui zgomot de fond
(fig. 10.9). Valorile rezultate din
măsurători sunt prezentate în figura
10.10, când reductorul funcţionează
fără sarcină, Tn=0 Nm şi în figura
10.11, când reductorul funcţionează
sub sarcina Tn=25 Nm. Astfel,
zgomotul emis de reductorul planetar
precesional 2K-H atinge curba Cz70 la
mers în gol şi curba Cz65 sub sarcină.
Rezultatele obţinute recomandă
reductorul planetar precesional 2K-H
de putere ca fiind unul silenţios, cu
Fig.10.9. Măsurarea curbelor de zgomot emisie redusă de vibraţii şi zgomot.
141
31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000 Hz
Fig.10.10 Curba Cz70 pentru cazul cand reductorul funcţionează fără sarcină
31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000 Hz
Fig.10.11 Curba Cz65 pentru cazul cand reductorul funcţionează sub sarcină
142
11. DEPISTAREA VIBRAŢIILOR PROVOCATE DE EFECTELE
ELECTRICE PENTRU UN MOTOR ASINCRON DE CURENT
ALTERNATIV
Introducere
Motoarele asincrone sunt utilizate pe scară largă ca mecanisme de acţionare şi pot
genera vibraţii mecanice, care pot duce la defectarea înfăşurărilor electrice. În acest
caz, câmpul magnetic devine asimetric şi induce vibraţii mecanice. De asemena,
poate fi deconectată o bobină, ceea ce induce o asimetrie electromagnetică în timpul
funcţionării motorului, care este supus unei sarcini cu ajutorul frânei GUNT PT
500.05.
În cadrul laboratorului de faţă se va studia:
- influenţa jocului asupra severităţii vibraţiilor;
- influenţa asimetriei electromagnetice asupra severităţii vibraţiilor;
- influenţa sarcinii asupra nivelului de vibraţie;
- influenţa vitezei de lucru asupra severităţii vibraţiilor;
- înţelegerea şi interpretarea spectrului de frecvenţă obţinut pentru diferite cazuri.
Vibraţiile produse de maşinile electrice rotative pot fi de natură mecanică,

aerodinamică sau magnetică.
143
Vibraţiile de natură mecanică pot fi generate de dezechilibrul pieselor maşinii
aflate în mişcare de rotaţie, de eforturile dinamice variabile în timp, date de un montaj
necorespunzător, de vibraţiile periilor (în cazul maşinilor electrice cu colector) etc.
Aceste tipuri de vibraţii pot fi reduse printr-o echilibrare statică şi dinamică a
rotorului, prin utilizarea lagărelor de alunecare în locul celor de rostogolire, prin
prelucrarea corespunzătoare a colectorului şi prin alegerea unei presiuni optime a
periilor pe colector.
Vibraţiile de natură aerodinamică sunt cauzate de circulaţia forţată a aerului de
răcire în interiorul maşinii datorită ventilatorului şi a rotorului, de rezonanţa aerului
din golurile şi orificiile rotorului şi statorului (acestea au un caracter armonic).
z
Frecvenţa fundamentală se calculează cu relaţia f  n , unde: n este turaţia
60
rot/min; z – numărul de palete corespunzătoare ventilatorului (pentru vibraţiile
generate de ventilator) sau numărul de crestături ale rotorului (pentru vibraţiile
generate de rotor). Vibraţiile date de acest fenomen pot fi reduse prin micşorarea
rezistenţei aerodinamice a reţelei de ventilare şi prin realizarea unor forme
aerodinamice pentru paletele şi orificiile radiale de ventilare (în stator sau rotor).
Vibraţiile de natură magnetică se datorează forţelor magnetice de natură periodică
date de interfierul maşinii electrice şi de forţele magnetomotoare sau a câmpurilor
magnetice parazite. Nivelul vibraţiilor date de efectul magnetic creşte foarte mult
dacă frecvenţa unghiulară a câmpului magnetic parazit este egală cu frecvenţele
armonice ale câmpului principal (în cazul motoarelor asincrone). Frecvenţa
unghiulară a vibraţiilor produse de câmpurile magnetice parazite este egală cu dublul
frecvenţei unghiulare a câmpului magnetic. Vibraţiile de natură magnetică au un
spectru de frecvenţă vârfuri la frecvenţa reţelei de (50Hz) şi o serie de armonici ale
acesteia. Nivelul vibraţiilor produse de maşinile electrice rotative creşte odată cu
creşterea turaţiei şi a puterii. În cadrul încercărilor de laborator pot fi întâlnite
următoarele frecvenţe: fD=25Hz=1500rot/min/60 – turaţia arborelui; fE=fD·P –
frecvenţa de excitare al convertorului, fără încărcare fE=fD, deoarece P=1 (nr. de
poli), iar când avem şi încărcare fE=fD·P+S, unde S – mărimea alunecării; fP=fD·P·2 –
frecvenţa de traversare a polului.
Câmpul magnetic
Forţa magnetică
Frecvenţa de traversare a polului
144
Descriere motor
Notă!!!
Nu slăbiţi şuruburile, în caz
Fig. 11.1 contrar există risc ireparabil
pentru deteriorarea motorului.
Motorul electric supus cercetărilor este alcătuit din (fig. 11.1): 1– sondă pentru
măsurarea curentului electric; 2 – conexiune la unitatea de comandă GUNT PT 500; 3
– scală de reglare cu came; 4 – suport
Excentricitate rulment cu came de reglare;
Joc 5 – şuruburi de prindere pentru camele
de reglare; 6 – găuri de fixare pe masa
de lucru; 7 – comutatorul pentru
conectarea/deconectarea unei bobine;
8 – adaptor pentru senzorul de vibraţii;
9 – arborele motorului electric;
Rotor 10 – mecanism antirăsucire pentru
senzorul de turaţii.
Pentru a dezaxa rotorul se parcurg
Stator următorii paşi:
- se desfac cele trei şuruburi de
Fig. 11.2 fixare (5) de pe ambele părţi ale
motorului;
145
- se răsucesc uniform ambele came de reglare, astfel încât rotorul este deplasat
paralel cu axa (fig. 11.2). Dispozitivele de reglare ale camelor pot fi răsucite cu
maximum 45 °. Aceasta corespunde unei excentricităţi de 0,2 mm;
- se fixează cele trei şuruburi de fixare (5) de pe ambele părţi al motorului.
11.1. Scopul experimetnului

Investigarea vibraţiilor unui motor asincron de curent alternativ, cu şi fără
încărcare.
11.1.1. Descrierea standului de încercări
Fig. 11.3
În figura 11.3 este prezentat echipamentul folosit pentru realizarea lucrării de

laborator: 1 – senzor de turaţie; 2 – dispozitiv de reglare cu came pe partea senzorului
de turaţii; 3 – senzor de acceleraţie Canalul 1; 4 – alimentarea fazelor; 5 - comutator
pentru conectarea/deconectarea unei bobine; 6 – senzor de acceleraţii canalul 2;
7 – dispozitiv de reglare cu came pe partea cuplajului; 8 – cuplaj elastic; 9 – senzor
de referinţă; 10 – suport metalic pentru senzorul de referinţă; 11 – frână; 12 – marcaj
reflectorizant pentru senzorul de referinţă; 13 - conexiune pentru unitatea de comandă
GUNT PT 500; 14 – motorul electric studiat.
146
Realizarea standului de încercări:
- se montează motorul asincron (14) GUNT PT 500.19 pe masa de încercări;
- se conectează motorul asincron (14) la unitatea de comandă, iar unitatea de
comandă la sursa de alimentare;
- se montează cuplajul elastic (8) pe capătul arborelui motorului asincron (14);
- se conectează unitatea de frână şi de încărcare (11) la motorul asincron (14) prin
intermediul cuplajului elastic (8);
- se aliniază şi fixează unitatea de încărcare (11) în raport cu motorul asincron (14)
pentru a minimiza abaterile unghiulare;
- se montează senzorii de acceleraţie (3 şi 6) orizontal pe motorul asincron (14);
- se ataşează marcajul reflectorizant (12) pentru senzorul de referinţă (9) pe
semicuplajul elastic (8);
- se fixează suportul magnetic (10) pentru senzorul de referinţă (9), care se aliniază
corespunzător faţă de marcajul reflectorizant (12);
- se conectează senzorul de referinţă şi senzorii de acceleraţie la amplificator;
- se conectează amplificatorul de semnal la calculator prin intermediul casetei de
măsurare USB;
- se porneşte calculatorul de pe care rulăm programul GUNT PT500.04;
- se deschide meniul Sensor şi Calibration şi se setează următorii paramentri:
Scale: 100 mV/g
Offset: 0,0
Factor: 1,0
- se porneşte Frequency Spectrum pentru a înregistra spectrul de frecvenţă.
Realizarea experimentului:
- se mai verifică încă o dată dacă toate piesele sunt montate în siguranţă şi aliniate
corespunzător;
- dispozitivul de reglare a camelor se setează la 0°;
- comutatorul pentru conectarea/deconectarea unei bobine trebuie să fie activ;
- se setează sarcina de frânare la zero;
- se porneşte unitatea de comandă pentru motorul asincron;
- se setează direcţia dorită de rotaţie;
- se setează viteza la 1500 rot/min;
- se setează cuplul de frânare în funcţie de experiment;
- se înregistrează spectrul de frecvenţă folosind programul GUNT PT 500.04, cu
specificarea că la meniul Mode trebuie să fie selectată Velocity;
- după finalizarea măsurătorii cu un un cuplu de frânare, se opreşte frâna!
NOTIFICARE!!!
În funcţie de nivelul cuplului de frânare, motorul poate fi supraîncărcat şi şă se
oprească.
147
11.1.2. Evaluarea datelor
Fig. 11.4
În figura 11.4 este prezentată fereastra tipică pentru modulul Frequency Spectrum
Amalysis şi datele înregistrate pentru turaţia de lucru n=1531 rot/min, fără încărcare
şi cu rotorul centrat.
Vibraţiile date de forţele magnetice alternative apar în cazul în care statorul nu este
circular, rotorul nu are o simetrie axială sau nu există o centrare între cele două
componente. Crestăturile rotorului produc vibraţii cu un caracter armonic. Frecvenţa
z
componentei fundamentale se calculează cu relaţia f  n , dar în acest caz cu z se
60
va nota numărul de crestături ale rotorului.
Suprapunerea tuturor surselor de vibraţii conduce la apariţia unui spectru larg de
momente şi forţe excitatoare. Cercetările experimentale privind nivelul vibraţiilor,
care apar la motoarele trifaze cu rotor în scurtcircuit şi cu puteri între 0,6-7,5 kW, au
arătat că spectrul de frecvenţă cuprins între 16…350 Hz prezintă interes. Acelaşi
domeniu se poate considera şi pentru motoarele cu curent continuu.
În continuare vom analiza spectrul de frecvenţă 0…200 Hz folosind butonul
Maxima (fig. 11.4).
148
fD=frecvenţa fundamentală fP3 Canalul 1
fE=frecvenţa de excitare
fP=frecvenţa de travesare a polului
fD2 fD4
fD1=fE1 fP1
fP2
fD3
fD2 fP3 Canalul 2

fD1=fE1 fD4
fP1
fP2
fD3 fD5
Fig. 11.5
În figura 11.5 sunt prezentate spectrele de frecvenţă înregistrate cu ambele

accelerometre, Canalul 1 şi Canalul 2, la turaţia de lucru n=1500 rot/min, cu rotorul
centrat şi fără încărcare.
Astfel în spectrul de frecvenţă sunt depistate foarte uşor frecvenţa fundamentală fD,
frecvenţa de excitare fE, frecvenţa de traversare a polului fP şi armonicele acestora.
Pentru cazul când nu avem încărcare se observă că frecvenţa fundamentală şi cea
de excitaţie sunt aproape egale.
149
fD=frecvenţa fundamentală
Canalul 1
fE=frecvenţa de excitare fD6
fP=frecvenţa de travesare a polului
fD1
fP1
fD4 fP2
fD3
Canalul 2
fD6
Alunecare
fD4
fD1 fD2 fP1

fD3 fP2
Fig. 11.6
În figura 11.6 sunt prezentate spectrele de frecvenţă înregistrate cu ambele

accelerometre, Canalul 1 şi Canalul 2, la turaţia de lucru n=1500 rot/min, cu rotorul
centrat şi cu încărcare.
Faţă de primul caz, fără încărcare, apare fenomenul de alunecare, care se observă
între prima armonică a frecvenţei fundamentale fD2 şi frecvenţa de traversare a polului
fP1 care era 50 Hz (fără încărcare fig. 11.5) şi 55 Hz (cu încărcare fig. 11.6). Cu cât
încărcarea este mai mare cu atât fenomenul de alunecare este mai vizibil.
150
11.2. Influenţa vibraţiilor de natură aerodinamică într-un motor
asincron. Scopul experimentului
Influenţa vibraţiilor de natură aerodinamică asimetrică într-un motor asincron şi
depistarea acestei influenţe în spectru de frecvenţă.
11.2.1 Desfăşurarea experimentului
Înregistrarea spectrului de frecvenţă:
- se verifică dacă toate elementele sunt fixate şi aliniate corespunzător;
- spectrul de frecvenţă va fi înregistrat pentru excentricitatea 0º, 30º şi 45º;
- experimentul va fi efectuat cu toate cele 3 bobine conectate;
- se porneste motorul electric şi se setează turaţia de lucru 3000 rot/min;
- se vor înregistra spectrele de frecvenţă în prima fază când nu avem încărcare, iar
în faza următoare se va seta o încărcare de 3 Nm;
- spectrul de frecvenţă va fi înregistrat folosind softul GUNT PT 500.04 cu ajutorul
modulului Frequency Spectrum Amalysis cu specificaţia că în căsuţa Mode să fie
selectat parametrul Velocity.
11.2.2 Evaluarea rezultatelor

Vibraţiile de natură aerodinamică într-un motor asincron conduc la mărirea
amplitudinii frecvenţei de traversare a polului (fP1) fie că motorul lucrează în gol sau
sub sarcină. Acest fenomen poate fi explicat prin apariţia dezechilibrului magnetic în
timpul funcţionării motorului, din cauză că fizic centrul câmpului magnetic este
diferit de centrul de greutate al rotorului. Câmpul magnetic generează forţe
alternative în stator, care duc la apariţia vibraţiilor în carcasa motorului.
În continuare, în figurile 11.7-11.10 sunt prezentate spectrele de frecvenţă
înregistrate când motorul funţionează în gol şi sub sarcină pentru 3 cazuri distincte:
cu excentricitate 0º, 30º şi 45º.
După cum se observă din rezultatele obţinute, frecvenţa de traversare a polului (fP1)
diferă mult de prima armonică a frecvenţei fundamentale (fD2) odată cu creşterea
sarcinii.
151
fD1 Excentricitate: 0º-0º
Canal 1
fD2
fP1 fD3
fD4
Excentricitate: 30º-30º
Canal 1
Fig. 11.7
În fig. 11.7 avem rezultatele pe canalul 1, la 3000 rot/min, fără încărcare.
152
fD1 Excentricitate: 0º-0º
Canal 2
fD2 fD3 fD4
fP1
Canal 2
Canal 2
Fig. 11.8
În fig. 11.8 avem rezultatele pe canalul 2, la 3000 rot/min, fără încărcare.
153
fD1 Canal 1
fD3
fP1
6Hz 6Hz 6Hz
fD4
fD2
Canal 1
Canal 1
Fig. 11.9
În fig. 11.9 avem rezultatele pe canalul 1, la 3000 rot/min, cu încărcare 3 Nm.
154
Excentricitate: 0º-0º fD3
Canal 2
fD1
6Hz
6Hz 6Hz fP1 fD4
fD2
Canal 2
Canal 2
Fig. 11.10
În fig. 11.10 avem rezultatele pe canalul 2, la 3000 rot/min, cu încărcare 3 Nm.
155
11.3. Defectarea unei bobine în motorul asincron. Scopul
experimentului
Cercetarea şi depistarea în spectrul de frecvenţă a comportamentului la vibraţii
pentru cazul când una din cele trei bobine ale motorului iese din funcţie.
Experimental defectarea unei bobine se obţine prin intermediul comutatorului pentru
conectarea/deconectarea unei bobine.
11.3.1 Desfăşurarea experimentului

Înregistrarea spectrului de frecvenţă:
- se verifică dacă toate elementele sunt fixate şi aliniate corespunzător;
- spectrul de frecvenţă va fi înregistrat pentru excentricitatea 0º;
- în prima fază experimentul va fi efectuat cu toate cele 3 bobine conectate;
- se porneşte motorul electric şi se setează turaţia de lucru 3000 rot/min;
- se vor înregistra spectrele de frecvenţă în prima fază când nu avem încărcare, iar
în faza următoare se va seta o încărcare de 3 Nm;
- spectrul de frecvenţă va fi înregistrat folosind softul GUNT PT 500.04 cu ajutorul
modulului Frequency Spectrum Amalysis cu specificaţia că în căsuţa Mode să fie
selectat parametrul Velocity;
- în continuare înregistrăm spectrul de frecvenţă pentru cazul când funcţionează
doar 2 bobine din cele 3 ale motorului electric asincron. Pentru aceasta folosim
comutatorul de deconectare al unei bobine.
Atunci când motorul funţionează în gol (fără sarcină) deconectarea unei bobine nu
duce la schimbări mari, în spectrul de frecvenţă obţinut se poate observa doar o
creştere nesemnificativă a amplitudinii frecvenţei fundamentale (turaţia arborelui).
Atunci când mototrul funcţionează sub sarcină, deconectarea unei bobine duce la
amplificarea fenomenului de alunecare, care pe spectrul de frecvenţă este reprezentat
de benzile laterale care apar în jurul frecvenţei fundamentale fD1 (turaţia arborelui
motorului electric). În figurile care urmează sunt prezentate spectrele de frecvenţă
obţinute pentru diferite cazuri de încărcare.
156
fD1
fD2
fP1 fD3
fD4
Fig. 11.11 Canalul 1, turaţia 3000 rot/min, mers în gol, 2 bobine
Fig. 11.12 Canalul 1, turaţia 3000 rot/min, mers în gol, 3 bobine (comparaţie)
157
fD1
fD3
fD4
fD2
fP1
Fig. 11.13 Canalul 2, turaţia 3000 rot/min, mers în gol, 2 bobine
Fig. 11.14 Canalul 2, turaţia 3000 rot/min, mers în gol, 3 bobine (comparaţie)
158
fD1
fP1
9 Hz
9 Hz 9 Hz fD3 9 Hz
fD2 fD4
Fig. 11.15 Canalul 1, turaţia 3000 rot/min, sarcină 3Nm, 2 bobine
fD1
fD3
fP1
6 Hz 6 Hz 6 Hz
fD4
fD2
Fig. 11.16 Canalul 1, turaţia 3000 rot/min, sarcină 3Nm, 3 bobine (comparaţie)
159
fD1
fD3 9 Hz
9 Hz fP1
9 Hz 9 Hz fD4
fD2
fD3
fD1
6 Hz
6 Hz
6 Hz 6 Hz fP1
fD4
fD2

(comparaţie)
Fenomenul de alunecare este mai pronunţat atunci când o bobină este scoasă din
funcţiune şi creşte odată cu valoarea încărcării.
160
BIBLIOGRAFIE
1. Malcoci Iu. Cercetarea nivelului de vibraţii şi zgomot în transmisiile planetare

precesionale, Teză de doctor, Universitatea Tehnică a Moldovei, Chişinău,
2015.
2. Abraham D., Boxhammer J., Mittasch P. Computerised vibration analyzer.
Instruction Manual, GUNT, Barsbuttel, 2011.
3. Abraham D., Boxhammer J., Mittasch P. Roller bearing faults kit. Experiment
instructions, GUNT, Barsbuttel, 2011.
4. Abraham D., Boxhammer J., Mittasch P. Brake & Load Unit. Instruction Manual,
GUNT, Barsbuttel, 2010.
5. Abraham D., Boxhammer J., Mittasch P. Elastic shaft kit. Experiment
6. Abraham D., Boxhammer J., Mittasch P. Crack detection in rotating shaft kit.
Experiment instructions, GUNT, Barsbuttel, 2010.
7. Abraham D., Boxhammer J., Mittasch P. Belt drive kit. Experiment instructions,
GUNT, Barsbuttel, 2010.
8. Abraham D., Boxhammer J., Mittasch P. Damage to gears kit. Experiment
9. Abraham D., Boxhammer J., Mittasch P. Krank mechanism kit. Experiment
10. Abraham D., Boxhammer J., Mittasch P. Electromechanical vibration kit.
Experiment instructions, GUNT, Barsbuttel, 2010.
11. Sucală F., Belcin Ov., Bojan Şt., Haragăş S., Kerekes Gh., Pop D., Pustan M.,
Tudose L., Antal A., Bîrleanu C., Căzilă A., Juchişan-Matieşan D., Oltean I.,
Popa C., Tătaru Ov., Turcu I. Organe de maşini, mecanisme şi tribologie. Studii
de caz. Ed. Todesco, Cluj, 2008.
12. Ridzi M. C., Cherecheş T., Ridzi M. E. Diagnosticarea vibromecanică a
maşinilor şi utilajelor industriale, Editura Militară, Bucureşti, 2000.
13.http://www.envi.ro/index.php?view=page&categoryid=9&subcatid=67&tabid=1
61#2250light
161
CUPRINS
Prefaţă …………………………………………………………………….. 3
1. Aprecierea severităţii vibraţiilor ……………………………………….. 4
1.1. Scopul lucrării ……………………………………………………... 4
1.2. Consideraţii teoretice …………………………………………........ 4
1.3. Severitatea vibraţiilor în cazul unui rotor echilibrat/dezechilibrat … 5
1.4. Severitatea vibraţiilor în cazul reductorului planetar precesional ..... 9
2. Echilibrarea dinamică (într-un plan) …………………………………... 12
2.1. Scopul lucrării ……………………………………………………... 12
2.2. Consideraţii teoretice …………………………………………….... 12
2.3. Echilibrarea unui rotor instalat pe capătul unui arbore scurt ………. 13
2.4. Echilibrarea rotorului (metoda grafică) ………………………….... 24
2.5. Evaluarea procesului de balansare (echilibrare experimentală) …… 25
3. Echilibrarea dinamică (în două plane) …………………………………. 29
3.1. Scopul lucrării ……………………………………………………... 29
3.2. Consideraţii teoretice ………………………………………………. 29
3.3. Descriere echipament ……………………………………………… 31
4. Mecanismul bielă-manivelă …………………………………………… 41
4.1. Scopul lucrării ……………………………………………………... 41
datorate forţelor de greutate ……………………………………………… 46
datorate forţelor de impact cu sarcini alternante …………………………. 53
4.6. Simularea şi cercetarea influenţei forţelor datorate presiunii gazelor
asupra severităţii vibraţiilor în mecanismul bielă manivelă ……………… 56
5. Arbori elastici. Vibraţii flexionale, turaţia critică, fenomenul de
rezonanţă …………………………………………………………………. 63
5.1. Scopul lucrării ……………………………………………………... 63
5.3. Descrierea aparaturii ……………………………………………….. 65
5.4. Desfăşurarea lucrării ……………………………………………….. 66
5.5. Prelucrarea datelor …………………………………………………. 68
5.6. Analiza orbitală cu ajutorul sensorilor de deplasare ………………. 69
6. Simularea prezenţei unei fisuri într-un arbore în mişcare de rotaţie …... 73
6.1. Scopul lucrării ……………………………………………………... 73
6.2. Simularea prezenţei fisurii în arbore ………………………………. 73
6.3. Simularea fisurii în arbore în cazul unui arbore în consolă ……….. 77
6.4. Simularea fisurii în arbore la un rotor elastic ……………………… 81
162
7. Severitatea vibraţiilor şi comportamentul în funcţionare al rulmeţilor
cu deteriorări …………………………………………………………….. 87
7.1. Scopul lucrării ……………………………………………………... 87
7.4. Desfăşurarea lucrării ………………………………………………. 94
7.5. Cercetarea experimentală şi analiza vibrogramelor pentru diferite
tipuri de defecte ale rulmenţilor ………………………………………….. 95
8. Studiul factorilor de influenţă asupra funcţionării transmisiilor prin
curele ……………………………………………………………………... 101
8.1. Scopul lucrării ……………………………………………………... 101
8.4. Desfăşurarea lucrării ……………………………………………… 106
9. Studiul defectelor prin analiza vibro-acustică a reductoarelor cu roţi
dinţate cilindrice ………………………………………………………….. 114
9.1. Scopul lucrării ……………………………………………………... 114
dinţate cilindrice fără defecte (dinţi drepţi) fără modificarea distanţei
dintre axe sub sarcină la turaţia de lucru de 1800 rot/min ……………….. 120
dinţate cilindrice fără defecte (dinţi drepţi) fără încărcare, cu modificarea
distanţei între axe (capacul de rulment reglabil rotit la -30°) şi turaţia
1800 rot/min ……………………………………………………………… 126
dinţate înclinate cilindrice cu defecte …………………………………….. 128
10. Studiul defectelor prin analiză vibro-acustică a transmisiilor ……….. 134
10.1. Scopul lucrării ……………………………………………………. 134
10.2. Consideraţii teoretice. Metode de evaluare a zgomotului ………... 134
10.3. Echipament pentru măsurarea nivelului de zgomot ……………… 136
10.4. Cercetarea acustică al reductoruli planetar precesional de putere ... 140
10.5. Determinarea curbelor de zgomot Cz …………………………….. 141
11. Depistarea vibraţiilor provocate de efectele electrice în cazul unui
motor asincron de curent alternativ ………………………………………. 143
11.1. Scopul experimentului ……………………………………………. 146
11.2. Influenţa vibraţiilor de natură aero-dinamică într-un motor
asincron. Scopul experimentului …………………………………………. 151
11.3. Defectarea unei bobine în motrul asincron ……………………….. 156
Bibliografie ……………………………………………………………….. 161
163
Autori: Malcoci Iulian

Ciobanu Radu
Ciobanu Oleg
Redactor E. Gheorghişteanu
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 11.05.17 Formatul 60 x 84 1/8
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 20,5 Comanda nr. 41
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
2004, UTM, Chişinău, bd.Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168
Editura „Tehnica-UTM”
2045, Chişinău, str.Studenţilor, 9/9
164

Sisteme Dinamice Analiza Vibro Acustica Indr Lab DS

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Dinamice Analiza Vibro Acustica Indr Lab DS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Digitally signed by

Library TUM UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Sisteme dinamice – analiza vibro-acustică

FACULTATEA INGINERIE MECANICĂ, INDUSTRIALĂ ŞI

Sisteme dinamice – analiza vibro-acustică

Lucrarea de faţă urmăreşte ca prin structura şi conţinutul său să pună la dispoziţia

Autori: conf. univ., dr. Malcoci Iulian

Recenzent: prof. univ., dr. hab. Dulgheru Valeriu

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAȚIONALE A CĂRȚII

ISBN 978-9975-45-489-6. © UTM, 2017

Diagnoza vibro-acustică a maşinilor şi utilajelor mecanice este un domeniu de

1.1. Scopul lucrării

1.2. Consideraţii teoretice

Tabelul 1.1 Limitele permise de vibraţii şi zgomot pentru cele 4 grupe

1.3. Severitatea vibraţiilor în cazul unui rotor echilibrat/neechilibrat

1.3.2. Desfăşurarea lucrării

- amplificatorul de semnal (10) se uneşte la calculator prin intermediul unităţii

- în softul GUNT PT 500.04 se porneşte modulul Vibration Severity. Valoarea

1.3.3. Prelucrarea datelor

Tabelul 1.2 Datele obţinute pe cale experimentală

În vederea realizării lucrării se va utiliza Sistemul de diagnoză al organelor de

1.4.2. Desfăşurarea lucrării

1.4.3. Prelucrarea datelor

Tabelul 1.3 Datele obţinute pe cale experimentală

2.2. Consideraţii teoretice

2.3. Echilibrarea unui rotor instalat pe capătul unui arbore scurt

Montajul prezentat în figura 2.1 se utilizează pentru echilibrarea (într-un plan) al

2.3.2. Desfăşurarea lucrării

- în continuare se apasă butonul „Next” iar programul procesează valorile obţinute

- se opreşte motorul electric şi viteza se setează la 0;

- în continuare se efectuează Testul de Verificare pentru a aprecia gradul de

Amplitudinea oscilaţiilor forţate (de rezonanţă) a maselor este proporţională masei

2.5. Evaluarea procesului de balansare (echilibrare experimentală)

În continuare calculăm dezechilibrul rezidual cu relaţia U R  mR  e per , în cazul

În continuare verificăm calitatea echilibrării, care conform standardului

Rezultatele obţinute denotă faptul că cerinţele pentru nivelul de calitate al

G  3,83[mm / s ]  G 6,3  6,3[mm / s ].

Clasa e per   [mm / s ] Tipul rotorului – Exemple cu caracter general

3.2. Consideraţii teoretice

unde: ms – masa suplimentară (de corecţie); r – distanţa la care se amplasează masa

Echilibrarea prin care se realizează coincidenţa dintre centrul de greutate al

3.3. Descriere echipament

Montajul prezentat în figura 3.2 se utilizează pentru echilibrarea dinamică (în

3.3.1. Desfăşurarea lucrării

Atenţie! Întotdeauna trebuie închis capacul de protecţie înainte de a porni

Etapa 1. Testul iniţial:

- se porneşte motorul electric şi se reglează turaţia de la 0 la 2400 rot/min;

Tabelul 3.1 Datele obţinute pe cale experimentală

4.1. Scopul lucrării

4.2. Consideraţii teoretice

Relaţia (4.1) exprimă matematic condiţia echilibrării statice a mecanismelor plane

- centrul de greutate Gi să reprezinte centrul celor două mase, adică suma

miA si  miB li  si   0. (b)

Rezolvând sistemul de ecuaţii format de relaţiile (a) şi (b) se obţin formulele de

În acest fel în articulaţiile A0, A şi B (fig. 4.2, b) sunt amplasate masele

4.3. Descriere echipament

1– motor electric; 2 – cuplaj elastic cu disc intermediar din cauciuc;

Senzor acceleraţie 2 – direcţie orizontală

fk3 fk4 fk5

fk1 Senzor acceleraţie 2 – direcţie orizontală

fk2 fk3 fk4 fk5

4.5.2. Desfăşurarea lucrării

fk1 Senzor acceleraţie 2 – direcţie orizontală