Marian NEACȘU, Procese și sisteme de prelucrare mecanică – UPG Ploieşti, 2018

4. ACŢIONAREA MECANICĂ
A MAŞINILOR-UNELTE

Obiectivele unităţii de învăţare

 Definirea maşinii-unelte;
 Însuşirea noţiunilor de lanţ cinematic şi de mecanism de
acţionare;
 Cunoaşterea principalelor mecanisme mecanice aflate în
componenţa maşinilor-unelte;
 Cunoaşterea modului de etajare a valorilor turaţiilor
furnizate de maşinile-unelte.

Cuvinte cheie: maşină-unealtă, lanţ cinematic, mecanism, raport de

transmitere, etajarea şi standardizarea turaţiilor.

Unităţi de învăţare(UI)
4.1. Acționarea mecanică a mașinilor-unelte ...................................... 78

77
 PROCESE ȘI SISTEME DE PRELUCRARE MECANICĂ

Unitatea de învăţare 4.1.

Acționarea mecanică a mașinilor -unelte
1) Cunoștințe și deprinderi
După parcurgerea acestei unități vei cunoaște :
- care este structura unui lanț cinematic de acționare;
- rapoartele de transmitere ale mecanismelor din lanțurile cinematice.
După parcurgerea acestei unități vei putea să:
- stabilești valorile turațiilor furnizate de lanțul cinematic .
Timp de studiu: 3 ore
2) Secțiunile unității de învăţare Pag.
4.1.1. Noţiuni generale despre maşinile-unelte .............................................. 78
4.1.2. Mecanisme și lanțuri cinematice .......................................................... 80
4.1.3. Mecanisme mecanice utilizate la maşinile-unelte ................................ 82
4.1.4. Etajarea şi standardizarea turaţiilor la maşinile-unelte ......................... 87
3) Rezumatul unității de învăţare ..................................................................... 90
4) Teste de autoevaluare .................................................................................... 91
5) Răspunsul testelor de autoevaluare ............................................................. 204
6) Bibliografie ..................................................................................................... 92

4.1.1. Noţiuni generale despre maşinile-unelte

Maşina-unealtă (MU) este o maşină de lucru care permite generarea

suprafeţelor pieselor prin procesul de aşchiere în anumite condiţii de
productivitate, de precizie dimensională şi de calitate a suprafeţei generate.
Ca urmare a variaţiei formelor şi dimensiunilor pieselor utilizate în
construcţia de maşini, a materialelor utilizate la confecţionarea acestora, a
preciziei dimensionale şi a calităţii suprafeţelor prelucrate a apărut o
diversitate de maşini-unelte, clasificate după mai multe criterii (tab. 4.1).
Simbolizarea MU cuprinde două grupe de semne:
- o grupă de litere formată din iniţialele denumirii MU;
- o grupă de cifre care indică parametri principali, dimensionali sau
funcţionali ai MU.
Uneori grupa de litere se completează cu alte iniţiale care evidenţiază
caracteristicile speciale ale MU. Simbolizarea principalelor tipuri de MU
este prezentată în tabelul 4.2

78
 Acționarea mecanică a mașinilor-unelte

Tabelul 4.1. Clasificarea maşinilor-unelte

Nr.
Criteriul de clasificare Tipul maşinii-unelte
crt.
1. După tipul operaţiei 1) de strunjit; 2) de găurit; 3) de frezat; 4) de rabotat;
5) de mortezat; 6) de broşat; 7) de rectificat.
2. După calitatea
a) de degroşat; b) de finisat; c) de mare fineţe.
suprafeţei prelucrate
3. După mărimea MU a) grele; b) mari; c) mijlocii; d) mici
4. După tipul producţiei  universale (de strunjit, de găurit, de frezat, de
căreia îi sunt destinate rabotat, de mortezat, de rectificat etc.)
 speciale (de filetate, de danturat, pentru prelucrarea
arborilor cotiţi etc.)
 specializate (MU agregat, centre de prelucrare)
5. După gradul de
a) neautomate; b) semiautomate; c) automate.
automatizare

Tabelul 4.2. Simbolizarea maşinilor-unelte

Nr. Simbol Simbol
Denumirea MU Parametri exprimaţi cifric
crt. literar complet
1 Strung normal SN SN400x1000 D=400 mm - D maxim prelucrat
L = 1 000 mm - L maximă prelucrată
SNA SNA 250 D = 250 mm; L = 500 mm
SNA SNA 800 D = 800 mm; L = 2000…3000 mm
2 Strung carusel SC SC 14 D = 1400 mm
SC SC 33 D = 3300 mm
3 Strung revolver SRV SRV-25 cu turelă şi axă verticală; D = 25 mm
SRO SRO-45 cu disc şi axă orizontală; D = 45 mm
4 Strunguri automate SARO SARO-16 D = 16 mm
monoax revolver
5 MU de găurit cu GC-M GC-M D = 6 mm - diametrul maxim de
masă găurire în oţel
6 MU de găurit cu G G-16 D = 16 mm
coloană
7 MU de găurit cu GM 5GM 5 arbori cap revolver, masă în
montant coordonate
8 MU de alezat şi AF AF 85 D = 85 - diametrul arborelui pentru
frezat alezare
9 MU de frezat FU FU 25x100 Suprafaţa utilă a mesei
universală l = 250 mm; L = 1 000 mm
10 MU de rabotat S S 700 L = 700 mm - lungimea maximă de
cu cap mobil rabotat
11 MU de rectificat RE RE 100 D = 100 mm - diametrul maxim de
rotund exterior rectificat

79
 PROCESE ȘI SISTEME DE PRELUCRARE MECANICĂ

4.1.2. Mecanisme şi lanţuri cinematice

Realizarea procesului de prelucrare prin aşchiere presupune ca

maşina-unealtă să aibă în componenţă lanţuri cinematice, care să permită
obţinerea mişcărilor de aşchiere specifice fiecărui procedeu de prelucrare.
Lanţul cinematic este compus dintr-o succesiune de mecanisme, care
primesc mişcarea de la un mecanism motor, o transformă şi o transmit la un
mecanism executor.
Mecanismul este un sistem tehnic, cu mişcări bine determinate,
caracterizat, din punct de vedere funcţional, de raportul de transmitere (sau
de transfer) i, dat de relaţia
xe
i (4.1)
xi
în care xi este mărimea de intrare şi xe este mărimea de ieşire (vezi şi
figura 4.1).

Fig. 4.1. Reprezentarea simbolică a unui mecanism.

Fig. 4.2. Reprezentarea simbolică a unui lanţ cinematic.

După mărimea lor, rapoartele de transmitere sunt multiplicatoare de

mişcare (i1), demultiplicatoare (i<1) sau de egală transmitere (i=1).
Raportul de transmitere al unui lanţ cinematic (iT) este dat de raportul
dintre mărimile de ieşire şi de intrare ale acestuia, respectiv ye şi yi, fiind
egal cu produsul rapoartelor de transmitere ale mecanismelor componente,
ye n
iT   ij . (4.2)
yi j 1

Pentru realizarea procesului de aşchiere MU trebuie să includă în

cinematica sa mecanisme care să satisfacă cerinţele tehnologice.

80
 Acționarea mecanică a mașinilor-unelte

Mecanismele de acţionare trebuie astfel realizate încât să permită obţinerea

vitezelor de aşchiere şi de avans într-o gamă largă de valori. Acest lucru
este necesar pentru ca în anumite condiţii date să se lucreze cu un regim
optim de aşchiere.
Posibilitatea de adaptare a MU la marea diversitate de cazuri
întâlnite în practică constituie criteriul principal de apreciere a capacităţii ei
de exploatare economică. De exemplu, la prelucrarea unui arbore cu k
trepte, pentru a păstra aceeaşi viteză de aşchiere economică vec, MU trebuie
să dispună de atâtea turaţii câte diametre sunt, deoarece:
  d1  n1   d 2  n2   d k  nk
vec    ...  (4.3)
1000 1000 1000
în care: vec reprezintă viteza economică de aşchiere; dk - diametrul de
prelucrare; nk - turaţia arborelui principal al MU (turaţia piesei).
Pentru o exploatare economică 100%, soluţia ideală ar fi ca mişcările
să poată lua toate valorile între zero şi infinit, lucru practic irealizabil.
La MU existente, valorile vitezelor de aşchiere şi avansurilor variază
în trepte sau continuu, între două limite. Capacitatea de exploatare a
maşinilor-unelte depinde de valorile limită, la variaţia în mod continuu a
mişcărilor, respectiv de fiecare valoare în parte şi de intervalele dintre ele,
la variaţia în trepte a acestora.
Pentru a se prelucra economic semifabricate confecţionate din
diverse materiale şi având dimensiuni diferite, cuprinse între două limite
(dmin,… dmax) trebuie realizate viteze de aşchiere într-un domeniu de lucru
(vmin, vmax), căruia îi corespund turaţiile limită (nmin, nmax).
Pentru cazul mişcării principale de rotaţie se obţin:
1000v min 1000vmax
nmin  şi nmax  . (4.4)
  d max   d min
Se poate determina astfel raportul de reglare al turaţiilor Rn , în
corelaţie cu rapoartele de reglare ale vitezelor şi diametrelor ( Rv , respectiv
Rd ):
n vmax d max
Rn  max    Rv  Rd (4.5)
nmin vmin d min

81
 PROCESE ȘI SISTEME DE PRELUCRARE MECANICĂ

4.1.3. Mecanisme mecanice utilizate la maşinile-unelte

În construcţia maşinilor-unelte se folosesc cu precădere mecanisme

mecanice, asamblate în lanţuri cinematice. Lanţul cinematic conţine, în mod
obişnuit, o sursă de acţionare (motorul), care asigură una sau două turaţii, din
care se obţin, la ieşire, toate celelalte valori. Sunt utilizate atât mecanisme cu
două elemente cinematice, cât şi mecanisme cu mai multe elemente
cinematice, astfel ca lanţul cinematic să asigure o gamă de valori ale mişcării.
În continuare sunt prezentate cele mai des utilizate mecanisme în construcţia
lanţurilor cinematice.

1) Mecanismul cu curea
La acest mecanism mişcarea este transmisă de una sau mai multe
curele, între roata conducătoare şi roata condusă. Roţile, cu diametrele căilor
de rulare d1 şi d2, sunt montate pe câte un arbore şi au respectiv turaţiile n1 şi
n2 (fig. 4.3).

Fig. 4.3. Schema mecanismului cu curea.

Viteza în lungul curelei, care este şi viteza tangenţială la periferia

fiecărei roţi, este aceeaşi, rezultând egalitatea
v1  v2    d1  n1    d 2  n2 ,
astfel că raportul de transmitere are expresia
n d1
i 2  . (4.6)
n1 d2
Acest mecanism este încă folosit deoarece poate transmite mişcarea
la distanţe mai mari şi joacă şi rol de protecţie a lanţului cinematic în caz de
suprasarcini. Are, însă, un randament mai scăzut şi nu permite rapoarte la
extreme.

82
 Acționarea mecanică a mașinilor-unelte

2) Mecanismul cu roţi dinţate

Acest mecanism (fig.4.4) se prezintă sub forma unui angrenaj între
roata conducătoare, având z1 dinţi, şi roata condusă, cu z2 dinţi, ambele
fiind montate pe câte un arbore.

Fig. 4.4. Angrenaj cu roţi dinţate.

Raportul de transmitere, definit prin mărimile cinematice, poate fi

exprimat şi în funcţie de mărimile constructive, deoarece în punctul de
contact (de angrenarea) al roţilor viteza tangenţială este aceeaşi, iar roţile
au acelaşi modul m:
  d1  n1    d 2  n2    m  z1  n1    m  z 2  n2 ,
de unde
n z1
i 2  . (4.7)
n1 z2
Pentru a avea un randament corespunzător, se recomandă ca raportul
de transmitere să fie cuprins în intervalul [1/4, 2].

3) Mecanismul şurub-piuliţă
Unele subansamble ale maşinilor-unelte trebuie să se deplaseze pe o
traiectorie rectilinie (mese, cărucioare ş.a.), deşi mişcarea transmisă de la
motor este o mişcare de rotaţie. Unul dintre mecanismele care transformă
mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie este mecanismul şurub-piuliţă
(fig.4.5,a). În majoritatea cazurilor şurubul execută mişcarea de rotaţie cu
turaţia n, iar subansamblul solidar cu piuliţa execută mişcarea de translaţie
cu viteza v. Ţinând cont de definiţia raportului de transmitere şi de
mărimile constructive ale mecanismului (pasul filetului p), se obţine
expresia
v pn
i   p. (4.8)
n n

83
 PROCESE ȘI SISTEME DE PRELUCRARE MECANICĂ

a b
Fig. 4.5. Mecanisme de transformare a mişcării de rotaţie
în mişcare de translaţie:
a- mecanismul şurub – piuliţă; b-mecanismul pinion – cremalieră;
p – pasul filetului sau al danturii.

4) Mecanismul pinion-cremalieră
La acest mecanism pinionul (roată dinţată cu z dinţi) execută
mişcarea de rotaţie cu turaţia n, rezultând fie mişcarea de translaţie cu
viteza v a cremalierei (fig.4.5,b-pinionul are poziţie fixă), fie deplasarea
pinionului de-a lungul cremalierei, aceasta fiind fixă. Raportul de
transmitere se poate exprima şi în acest caz în funcţie de mărimile
constructive:
v p zn
i   pz. (4.9)
n n
Mecanismul pinion cremalieră apare în componenţa strungurilor, a
maşinilor de găurit şi de rabotat.

5) Mecanismul melc-roată melcată

Angrenajul melc-roată melcată este un mecanism compus din două
elemente cinematice (fig.4.6):
- melcul, care este un şurub special, cu profil trapezoidal (profilul unei
cremaliere de referinţă cu pasul danturii p) şi care poate fi realizat
combinând un număr de k elice (numite şi k începuturi);
- roata melcată, care este o roată dinţată cu z dinţi înclinaţi, corespunzător
unghiului elicei melcului, dinţi realizaţi pe suprafaţa periferică
toroidală a roţii.
Exprimarea raportului de transmitere, în raport cu mărimile
constructive, numărul de începuturi la melc k şi numărul de dinţi ai roţii
melcate z, se realizează punând condiţia ca viteza axială a profilului
melcului şi viteza tangenţială a roţii melcate să fie egale,

84
 Acționarea mecanică a mașinilor-unelte

v    m  k  n1    m  z  n2 ,
de unde rezultă
n k
i 2  . (4.10)
n1 z

Fig. 4.6. Mecanismul melc-roată melcată.

Se poate constata uşor că raportul de transmitere este puternic

demultiplicator al mişcării (k este 1, 2 sau 3, pe când z este peste 14), fapt
pentru care apare în construcţia lanţurilor cinematice de avans. În plus,
mecanismul poate transmite puteri mari.

6) Mecanismul simplu cu roţi baladoare

Un mecanism simplu cu roţi baladoare este compus din doi arbori pe
care se amplasează roţile angrenajelor: pe unul dintre arbori sunt montate
roţile dinţate fixe ca poziţie, iar pe celălalt arbore se află grupul monobloc
de roţi baladoare (grupul balador, fig.4.7).

Fig. 4.7. Mecanism cu roţi baladoare.

85
 PROCESE ȘI SISTEME DE PRELUCRARE MECANICĂ

Grupul balador se montează pe arbore printr-o asamblare cu

caneluri, asamblare care permite grupului balador să se deplaseze de-a
lungul arborelui. Fiecare roată a baladorului poate fi cuplată, pe rând, prin
deplasare pe arbore, cu una din roţile fixe ale celuilalt arbore (fig.4.7). În
felul acesta, mecanismul poate realiza mai multe rapoarte de transmitere
(trei la mecanismul exemplificat):
z z z
i1  1 ; i2  3 ; i3  5 . (4.11)
z2 z4 z6

7) Mecanismul cu roţi baladoare conexat în cascadă

Lanţurile cinematice ale maşinilor-unelte trebuie să livreze la ieşire o
gamă de valori ale mişcării, motiv pentru care ele conţin cel puţin un
mecanism care realizează mai multe trepte ale turaţiei arborelui de ieşire
din mecanism. Unul dintre cele mai folosite mecanisme este mecanismul cu
roţi baladoare conexat în cascadă (exemplificat în fig.4.8), denumit astfel
deoarece mişcarea trece în cascadă de la un mecanism cu balador la altul.

Fig. 4.8. Mecanism cu roţi baladoare conexat în cascadă.

La un mecanism de acţionare compus din mai multe mecanisme

simple se deosebesc două feluri de rapoarte de transmitere: rapoarte parţiale
şi rapoarte totale de transmitere.
Raportul de transmitere parţial reprezintă legătura de mişcare dintre
elementele cinematice ale aceluiaşi mecanism simplu. El se notează cu
simbolul i jk , în care j este simbolul (numărul) arborelui conducător, iar k
este numărul de ordine al raportului de transmitere de la mecanismul
simplu respectiv. La mecanismul exemplificat (fig.4.8) deosebim:

86
 Acționarea mecanică a mașinilor-unelte

- la primul mecanism simplu:

z z
i11  1 şi i12  3 (arborele I este arborele conducător);
z2 z4
- la al doilea mecanism simplu:
z z z
i21  5 , i22  7 , i23  9 (arborele II este arborele conducător).
z6 z8 z10
Raportul de transmitere total exprimă legătura de mişcare între
arborele final şi cel iniţial. Acesta se notează cu i j , indicele j reprezentând
locul raportului în şirul final. Valorile raportului de transmitere total se
obţin ca produse ale rapoartelor de transmitere parţiale, luând câte un raport
parţial de la fiecare mecanism simplu. La mecanismul exemplificat, dacă
menţinem primul balador fix şi-l deplasăm numai pe al doilea, se obţin:
i1  i11  i21 ; i2  i11  i22 ; i3  i11  i23 ;
i4  i12  i21 ; i5  i12  i22 ; i6  i12  i23 .
Numărul de rapoarte totale de transmitere este dat de produsul
numerelor rapoartelor de transmitere ale mecanismelor componente.
Această legătură se numeşte formula structurală a mecanismului şi este, în
cazul mecanismului exemplificat de forma 6 = 2 ∙ 3 (două rapoarte la
primul mecanism simplu şi trei la al doilea). Aceasta înseamnă că acest
mecanism realizează dintr-o singură turaţie la intrare (nI) un număr de şase
valori ale turaţiei la arborele de ieşire,
nIII , j  nI  i j ; j= 1, 2, …, 6.

La maşinile-unelte se obţine gama de turaţii necesară conexând mai

multe mecanisme simple cu grupuri baladoare, acestea având gabarit redus,
transmit puteri mari, au manevrare uşoară, număr minim de arbori şi roţi
dinţate etc.

4.1.4. Etajarea şi standardizarea turaţiilor la maşinile-unelte

Turaţiile lanţurilor cinematice cu variaţie în trepte sunt ordonate, în

ultimul timp, majoritar după serii geometrice. Dacă la o maşină-unealtă s-a
stabilit domeniul de turaţii (nmin, nmax) şi numărul z de trepte de realizat,
atunci ea va furniza valori ale turaţiilor după o serie geometrică cu raţia φ,
astfel:
n1  nmin ; n2  n1   ; n3  n2    n1  2 ; …..
nk  nk 1    n1  k 1 ; …. n z  n z 1    n1   z 1  nmax ; (4.12)

87
 PROCESE ȘI SISTEME DE PRELUCRARE MECANICĂ

n n
  z 1 z  z 1 max  z 1 Rn . (4.13)
n1 nmin
Opţiunea pentru alegerea serie geometrice este justificată de
următoarele argumente:
- seria geometrică acoperă uniform întregul domeniu de viteze de
prelucrare şi de dimensiuni realizate;
- turaţiile se realizează cu ajutorul unor cutii de viteză, la care turaţiile se
obţin prin demultiplicarea turaţiei motorului, caz în care menţinerea
aceleiaşi serii este posibilă numai la seria geometrică;
- seria geometrică prezintă o cădere procentuală maximă de viteză
constantă (Δvmax =ct.), care asigură menţinerea unei productivităţi egale
a maşinii-unelte:
v v  n   1
vmax  k k 1  100  1  k 1   100  1    100  ct. [%] (4.14)
vk  nk   
Pentru stabilirea căderii procentuale maxime se foloseşte exemplul
din figura 4.9.

Fig. 4.9. Căderea de viteză la alegerea turaţiei.

88
 Acționarea mecanică a mașinilor-unelte

Viteza de aşchiere v se poate exprima prin relaţia

n
v ( d ; n)  d , (4.15)
1000
considerând-o o funcţie de variabila diametru (d) şi conţinând un
parametru n, care poate lua z valori (n1, n2, ..., nz). Într-un sistem de
coordonate rectangular, graficul funcţiei are forma unei drepte care trece
prin origine (funcţie liniară fără termen liber), având panta diferită pentru
fiecare valoare a parametrului n (fig.4.9).
În urma stabilirii vitezei economice vc,ec pentru o prelucrare (rel.
3.12), se calculează turaţia de lucru economică nec (rel.3.14). Deoarece, în
general, valoarea economică a turaţiei nu se află printre turaţiile din gama
de turaţii posibile la maşina-unealtă, se alege turaţia existentă ce mai
apropiată. Căderea maximă absolută de viteză se obţine în sitaţia în care,
deşi turaţia economică calculată ar corespunde turaţiei nk, se alege turaţia
imediat inferioară nk-1. Căderea maximă relativă de viteză vmax este dată
de raportul dintre caderea maximă absolută (vk – vk-1) şi viteza care trebuia
folosită vk (rel.4,14), iar oţinerea ei în procente presupune înmulţirea
raportului cu 100. Această analiză este valabila în tot domeniul de diametre
şi de viteze de aşchiere.
În construcţia de maşini-unelte se folosesc numai anumite serii
geometrice, având raţii standardizate. Aceste raţii sunt cuprinse valoric în
domeniul
1 < φ ≤ 2, (4.16)
condiţie izvorâtă din admiterea unei căderi procentuale maxime de viteză
de 50%.
Considerentele care stau la baza standardizării turaţiilor sunt
următoarele:
a) turaţiile trebuie să facă parte din seriile de numere standardizate în
E
tehnică, pentru care raţiile sunt de forma   1 10 , unde E1 este un
număr întreg;
b) deoarece maşinile-unelte sunt acţionate de motoare electrice de curent
alternativ, turaţiile acestora fac parte din seria geometrică cu raţia
E
  2 2 , unde E2 este un număr întreg.
Raţia seriilor de turaţii standardizate trebuie să satisfacă simultan
ambele condiţii,
E1 E2
 10  2, (4.17)

89
 PROCESE ȘI SISTEME DE PRELUCRARE MECANICĂ

astfel că unul dintre cei doi indici, E1 sau E2, poate să ia valori fracţionare.
Raţiile φ, normalizate în sistemul internaţional ISO, au valorile
prezentate în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3. Valorile normalizate ale raţiilor

Simbol Valori normalizate în ISO
20 20
E1 20 10 10 10 5 10
10 3 10 6 10
E2 6 3 2 1,5 1
2 2 2 2 2 2
φ 1,12 1,25 1,4 1,6 2
Δv[%] 10 20 30 40 50

Rezumatul unității de învățare

Maşina-unealtă (MU) este o maşină de lucru care permite generarea

suprafeţelor pieselor prin procesul de aşchiere în anumite condiţii de productivitate, de
precizie dimensională şi de calitate a suprafeţei generate.
Realizarea procesului de prelucrare prin aşchiere presupune ca maşina-unealtă să
aibă în componenţă lanţuri cinematice, care să permită obţinerea mişcărilor de aşchiere
specifice fiecărui procedeu de prelucrare.

90
 Acționarea mecanică a mașinilor-unelte

Lanţul cinematic este compus dintr-o succesiune de mecanisme, care primesc

mişcarea de la un mecanism motor, o transformă şi o transmit la un mecanism executor.
Mecanismul este un sistem tehnic, cu mişcări bine determinate, caracterizat, din
punct de vedere funcţional, de raportul de transmitere (sau de transfer) i, exprimat în
raport de mărimile constructive ale componentelor.
În construcţia maşinilor-unelte se folosesc cu precădere mecanisme mecanice,
asamblate în lanţuri cinematice. Lanţul cinematic conţine, în mod obişnuit, o sursă de
acţionare (motorul), care asigură una sau două turaţii, din care se obţin, la ieşire, toate
celelalte valori. Sunt utilizate atât mecanisme cu două elemente cinematice, cât şi
mecanisme cu mai multe elemente cinematice, astfel ca lanţul cinematic să asigure o gamă
de valori ale mişcării. Principalele mecanisme mecanice sunt: mecanismul cu curea,
mecanismul cu roţi dinţate, mecanismul şurub-piuliţă, mecanismul pinion-cremalieră,
mecanismul melc-roată melcată, mecanisme cu grupuri baladoare simple sau conectate în
cascadă.
Turaţiile lanţurilor cinematice cu variaţie în trepte sunt ordonate, în ultimul timp,
majoritar după serii geometrice standardizate. Opţiunea pentru alegerea serie geometrice
este justificată atât de condiţii constructive, cât şi de motive ce productivitate uniformă
pentru întreaga gamă de turaţii şi de dimensiuni prelucrate.

Test de autocontrol
(Timp de lucru: 10 min.)

4.1. Un lanţ cinematic se caracterizează prin raportul de transmitere:

a) total;
b) parţial;
c) intermediar.

4.2. Raportul de transmitere este definit:

a) raportul dintre mărimea de ieşire şi mărimii de intrare; b) raportul dintre mărimea
de intrare şi mărimea de ieşire; c) raportul dintre variaţia mărimii principale şi
variaţia mărimii secundare.

4.3. Raportul de transmitere poate fi:

a) de multiplicare;
b) de egală transmitere;
c) de demultiplicare.

4.4. Etajarea treptelor de turaţii ale maşinilor-unelte se realizează după:

a) serii aritmetice;
b) serii geometrice;
c) serii armonice.

4.5. Raportul care exprimă legătura de mişcare între două elemente cinematice alăturate
(o cuplă cinematică), dintr-un lanţ cinematic, reprezintă:
a) raport de transmitere total;
b) raport de transmitere parţial;
c) raport de transmitere principal.

91
 PROCESE ȘI SISTEME DE PRELUCRARE MECANICĂ

4.6. Mecanismele de acţionare în trepte, folosite la construcţia maşinilor-unelte, pot

avea doi sau mai mulţi arbori, între care se realizează mai multe rapoarte de
transmitere. Care din următoarele mecanisme au în alcătuite din doi arbori:
a) mecanismul şurub-piuliţă;
b) mecanismul pinion-cremalieră;
c) mecanismul cu roţi dinţate.

4.7. Mişcările maşinilor-unelte se pot realiza după traiectorii circulare (mişcări de

rotaţie) sau rectilinii (mişcări de translaţie). Pentru obţinerea mişcării de translaţie
din cea de rotaţie, sunt necesare mecanisme care să realizeze această transformare.
Care din următoarele tipuri de mecanisme sunt utilizate pentru obţinerea mişcării
rectilinii:
a) mecanismul cu roţi baladoare;
b) mecanismul melc-roată melcată;
c) mecanismul şurub-piuliţă.

(Răspunsuri în Anexa 1)

Lucrare de verificare
(Timp de lucru: 20 min.)

Schiţaţi un mecanism cu roţi baladoare conexat în cascadă de formulă

structurală 6 = 3 ∙ 2 ∙ 2 şi exprimaţi rapoartele de transmitere parţiale în funcţie de
numerele de dinţi ale roţilor dinţate.
(Indicație în Anexa 1)

Subiecte de evaluare
1. Mecanisme mecanice utilizate la maşinile-unelte.

2. Etajarea şi standardizarea turaţiilor la maşinile-unelte.

Bibliografie

1. Antonescu N.N., – Maşini-unelte şi prelucrări prin aşchiere, Îndrumar

Nae I., de lucrări practice, Editura U.P.G. Ploieşti, 1996.
Neacşu M. ş.a.
2. Amza Gh. ş.a. – Aşchierea şi microaşchierea materialelor, Editura
BREN, Bucureşti, 1999.

92