Digitally signed by Technical

Scientific Library, TUM

Reason: I attest to the
accuracy and integrity of this

Universitatea Tehnică a Moldovei

document

Viorica MARINA

REZISTENŢA MATERIALELOR I

FORȚE ȘI TENSIUNI

Breviarul cunoștințelor fundamentale

Note de curs

0 0 
 F1,1 F1,2  3  
   0 1,5 
 5 0  0 3 
 0 0   
  3 4 5 6
1 3 
 0 3 
2 3 
 
0 0  x 
F 6 7 8 2 2 
 0 0  5 2
   
 0 6  7 3 2 
9
 0 0  4 2 
 
F1,2 F10,2  
 7 0  1 F1,1 F10,1  4 1 
F  10 4 0 
 10,1 F10,2   

n n

F
k 1
k ,i 0  F
k 1
k,i x k, j  Fk, j x k,i   0

Chişinău
2022
 Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Inginerie Mecanică, Industrială și

Transporturi

Departamentul Bazele Proiectării Mașinilor

Viorica MARINA

REZISTENȚA MATERIALELOR I

FORȚE ȘI TENSIUNI

Breviarul cunoștințelor fundamentale

Note de curs

Chișinău
Editura “Tehnica-UTM”
2022
 CZU 539.3/.4(075.8)
M 39
Lucrarea a fost discutată și aprobată pentru editare la
Consiliul Facultății Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi,
proces-verbal nr.7 din 30.06.22.
În această lucrare sunt incluse Notele de curs ce țin de
capitolul Forțe și tensiuni. Noțiunile fundamentale se definesc într-
o formă accesibilă modului actual de gândire și comunicare cu
calculatorul. Se ține cont de impactul pe care îl are dezvoltarea
metodelor numerice asupra modului în care este predat cursul
Rezistența materialelor.
Astfel, se pune accentul pe schemele de discretizare a
structurii și a sistemului de forțe, care permite o formulare
concentrată a problemelor în formă matriceală.
Lucrarea este destinată studenților cu profil mecanic,
construcții și arhitectură.
Redactor responsabil: prof.univ., dr.hab. în șt.fiz.-mat.
Vasile MARINA

Recenzent: prof.univ., dr.hab. în șt.fiz.-mat.

Alexandru BARSUC

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII DIN RM

Marina, Viorica.
Rezistenţa materialelor: Note de curs / Viorica Marina; redactor
responsabil: Vasile Marina; Universitatea Tehnică a Moldovei, Facultatea
Inginerie Mecanică Industrială și Transporturi, Departamentul Bazele
Proiectării Maşinilor.
– Chişinău: Tehnica-UTM, 2022 – . – ISBN 978-9975-45-823-8.
[Partea] 1-a: Forţe şi tensiuni: Breviarul cunoştinţelor fundamentale.
– 2022. – 161 p.: fig., tab. – Bibliogr.: p. 159 (9 tit.). – 100 ex.
– ISBN 978-9975-45-824-5.
539.3/.4(075.8)
M 39

ISBN 978-9975-45-823-8 © UTM, 2022

ISBN 978-9975-45-824-5 (Partea I)
 INTRODUCERE

Pentru utilizarea eficientă a calculatorului se impun

schimbări esențiale de orientare în domeniul calculului structurilor.
Prin posibilitățile noi apărute, când volumul calculelor numerice nu
mai reprezintă un obstacol, s-a ajuns la un alt mod de a privi
schematizarea comportării structurilor și implicit la o altă poziție
privind formularea și sistematizarea aplicării metodelor de calcul.
Datorită metodelor specifice oferite de calculul automatizat,
se deschide posibilitatea unei unificări a modului de abordare pentru
diferite categorii de probleme din calculul structurilor.
Sistematizarea metodelor de calcul sub forma unor algoritmi ușor
programabili impune utilizarea unei formulări adecvate, care este
formularea matricială, prin care se obține o exprimare deosebit de
concentrată și susceptibilă de a cuprinde generalitatea problemelor
tratate. Cu toate acestea, utilizarea metodelor numerice necesită o
bună înțelegere a conceptelor din Rezistența Materialelor și Teoria
Elasticității. Se spune, pe deplin justificat, că o metodă numerică, de
exemplu, Metoda Elementelor Finite, poate transforma un inginer
bun într–unul foarte bun și un inginer slab într-unul periculos [9].
Dacă pentru cei familiarizați cu metodele matriciale avantajele sunt
evidente, acest mod de formulare nu trebuie să umbrească
fenomenele mecanice care se oglindesc în calcul. Ca atare, drumul
normal de înțelegere și însușire a metodelor de calcul nu poate ocoli
formulările particulare înainte de a aborda formulările matriciale
unde domină generalul.
Pornind de la aceste considerente, lucrarea este consacrată
studiului variației eforturilor, tensiunilor și calculul la rezistență în
sisteme mecanice elementare: bare drepte și cadre. În cazul
3
sistemelor simple, avantajele metodelor generale pot fi comparate,
fără a depune mari eforturi, cu cele caracteristice calculului manual
în care fiecare problemă se consideră ca un caz individual, cu
specificul său tratat ca atare. În condițiile utilizării în practica de
calcul a calculatorului, este firesc să se urmărească posibilitățile de
automatizare integrală a rezolvării problemelor, proiectantului
revenindu-i să furnizeze numai datele inițiale. În consecință, metoda
de calcul utilizată trebuie sistematizată astfel încât să se reducă la o
succesiune precis definită de operații simple, conducând la un
algoritm ușor programabil.
Orientarea spre general, condiționată de necesitatea
formulării de algoritmi aplicabili unor categorii mari de structuri,
cere ca structura însăși să fie definită sub formă generală. Aceasta
se realizează definind un anumit model de calcul, obținut prin
discretizarea structurii schematizate, și anume, considerând
structura ca alcătuită dintr-un număr finit de bare prinse între ele în
noduri.
Modelul structurii discretizate cuprinde două categorii de
elemente: (a) nodurile, care sunt privite drept corpuri rigide de sine
stătătoare, asupra cărora pot fi aplicate sarcini și unde pot interveni
legături cu mediul exterior; (b) barele, care sunt prinse la extremități
de noduri prin anumite legături (încastrare, articulare). Definirea
modelului trebuie înțăleasă în sens larg, fiind posibil să se considere
noduri nu numai punctele de întâlnire a mai multor bare, sau cele de
frângere ale barelor cotite, ci și anumite puncte intermediare, de
exemplu punctele de aplicare a forțelor concentrate, puncte în care
se dorește determinarea mărimilor eforturilor, tensiunilor,
deplasărilor etc.
Privitor la încărcări, concepția discretizării structurii implică
și reducerea la noduri a sarcinilor ce acționează pe parcursul barelor
în formă de forțe concentrate aplicate în noduri. În aceste condiții,
se definesc două matrice: matricea coordonatelor nodurilor și
matricea sistemului de forțe exterioare.
Datorită prezentării forței sub formă de matrice coloană, iar
a momentului forței sub formă de matrice antisimetrică 3x 3 , în

4
ecuațiile de echilibru figurează numai matricele coordonatelor
nodurilor și a sistemului de forțe exterioare. Eficiența și
universitalitatea algoritmului necesită și utilizarea unui mod adecvat
pentru notațiile mărimilor mecanice.
În partea ce ține de Forțe și tensiuni se definesc noțiunile de
forțe interioare, modelate din punct de vedere matematic cu tensor
de ordinul al doilea numit tensor tensiune, se deduc ecuațiile locale
de echilibru al mediului continuu deformabil și se pun în evidență
proprietățiile tensorului tensiune. Pe lângă partea ce ține de Forțe și
tensiuni modelul general al mediului deformabil se mai construiește
pe capitolele Deplasări și deformații, Relații între tensiuni și
deformații. Cu scopul de a reduce efectele legate de complexitatea
în creștere a modelului matematic și lipsa unui raport optimal între
curs – seminar – laborator, se propune a trece la calculul tensiunilor
în bare drepte bazat pe ipoteza distribuției liniare a tensiunilor
normale în cadrul secțiunilor transversale. În relațiile pentru tensiuni
în bare drepte intervin două tipuri de mărimi: eforturi secționale și
caracteristici geometrice. Sunt prezentați algoritmii de calcul ai
acestor mărimi.
Pe lângă modelul discretizat al structurii și sistemului de
forțe se examinează modelul continuu. Este elaborat algoritmul de
calcul al eforturilor secționale în cazul unui sistem de forțe
exterioare distribuite. Sunt analizate legitățile de variație a
eforturilor în funcție de particularitățile de distribuire a forțelor
exterioare și modalităților de sprijinire a barei.

prof.univ., dr.hab. în șt.fiz.-mat.

Vasile MARINA

5
 1. NOȚIUNI PRIMARE
1.1. Sistem de referinţă. Notații ordonate [1]

Aprecierea stării de mişcare sau a stării de repaus a unui

sistem de particule materiale implică în mod necesar existenţa unui
reper, adică a unui sistem spaţio - temporal, care să servească drept
sistem de referinţă, la care să fie raportate poziţia sistemului de
particule examinat în funcţie de timp. Reperul de referinţă este un
ansamblu, în cadrul căruia poziţiile spaţiale şi momenele de timp
pot fi deosebite, iar distanţele spaţiale şi intervalele temporale pot fi
măsurate. Astfel, cadrul în care se desfăşoară procesele mecanice
formează universul evenimentelor.
În mecanica clasică, în aproximaţia propusă de I. Newton, se
presupune că universul evenimentelor este spaţiul-timp. Fiecare
eveniment se caracterizează printr-un loc şi un moment de timp.
Menţionăm că modelul spaţiului euclidian cu trei dimensiuni ( E3 )
omogen, izotrop şi infinit, s-a dovedit extrem de satisfăcător în
conformitate cu experienţa la nivelul de precizie al mecanicii. În
sistemul neordonat de notaţii un reper drept este format din trei axe
triortogonale: OX , OY , OZ (fig.1.1, a). În sistemul de notaţii
ordonate cele trei axe triortogonale se notează prin OX i , i=1,2,3
(fig. 1.1, b).
a) y x3
b)

y x2
0
0

x x1
Fig.1.1
6
 Menţionăm că prin reper drept înţelegem acel reper în care
un observator, situat după axa OX i , în sensul pozitiv al acesteia,
vede suprapunerea axei OX j peste OX k , după o rotaţie în sens

pozitiv (de la dreapta la stânga) egală cu ; admitem:
2
(i, j, k)=(1, 2, 3), (1.1)
înţelegând prin aceasta că indicii i, j, k iau valorile distincte 1, 2, 3
în ordinea dată sau după o permutare ciclică a lor. Din cele ce
urmează o să ne convingem că trecerea de la notaţiile tradiţionale
ale sistemului de coordonate x , y , z la x1 , x 2 , x 3 echivalează cu
un salt important în eficienţa analizei fenomenelor naturii.
Unul şi acelaşi eveniment poate fi studiat în diferite sisteme
de coordonate. În cele ce urmează vom defini mărimile care
determină orientarea unui sistem de coordonate faţă de altul.
Poziţia sistemului ( x1,x2 ,x3 ) faţă de sistemul ( x1 , x 2 , x 3 )
(fig.1.2) se precizează prin intermediul a nouă cosinusuri directoare
aij , definiţi prin relaţia:

rij  cosxi, x j  , (i, j=1, 2, 3). (1.2)

Sub forma dezvoltată se obţine tabelul 1.1.
Tab.1.1

x1 x2 x3

x1 r11 r12 r13

x2 r21 r22 r23

x3 r31 r32 r33

7
 x3
x3

arccos a 23
x2

x2

x1

x1
Fig.1.2

La scrierea expresiei (1.2) se menţionează că indicii i şi j

obţin valorile 1, 2, 3. Astfel, se obţin 9 componente:

r11 =cos( x1 , x1 ), r12 = cos( x1 , x2 ),..., r33 = cos( x3 , x3 ),

care sunt prezentate în tabelul 1.1.

Avantajele sistemului ordonat de coordonate x1 , x2 , x3 faţă
de sistemul x , y , z se evidenţiază prin scrierea compactă şi
elegantă a definiţiei (1.2) pentru cele 9 cosinusuri directoare.
Observăm că cosinusurile directoare nu pot fi definite prin
intermediul unei singure relaţii, dacă în analiză se utilizează
sistemul tradiţional de notaţii x , y , z . Un alt avantaj al sistemului
ordonat de notaţii îl constituie posibilitatea extinderii rezultatelor
obţinute în spaţiul cu două dimensiuni la spaţiul cu N - dimensiuni.

8
 1.2. Regula de transformare a coordonatelor la rotirea
sistemului de referință. Scrieri indiciale [1]

Notăm coordonatele unui punct A în sistemul xi , i  1, 2

prin  x1 , x2  , iar în sistemul de coordonate xk , k  1, 2 prin
x1 , x2  , (fig.1.3) [1].

x2
A x1 , x2 ,  x1 , x2 
x2
x2

x1
r
x2   x1


x1 x1

Fig.1.3

Tab.1.2
x1 x2
x1 r11  cos( ) r12  sin( )
x2 r21  sin( ) r22  cos( )
Pornind de la figura 1.3, pot fi scrise relaţiile:

9
 x1  r cos  , x2  r sin   ,
x1  r cos     r cos  cos   r sin( ) sin   ,
x2  r sin      r sin   cos   r cos  sin  ,
din care rezultă:

x1  x1 cos   x2 sin   , (1.3)

x2  x2 cos   x1 sin   . (1.4)

Ţinând seama de valorile componentelor rij date în tabelului

1.2, relaţiile (1.3) şi (1.4) pot fi scrise sub o formă condensată:
2
x1  r11 x1  r12 x2   r1 j x j , (1.5)
j 1
2
x2  r21 x1  r22 x2   r2 j x j . (1.6)Cele 2 relaţii (1.5),
j 1

(1.6) pot fi scrise sub forma unei singure expresii:

2
xi   rij x j , i  1,2 . (1.7)
j 1

Expresia (1.7) poate fi generalizată pentru cazul spaţiului cu

n dimensiuni:

10
 n
xi   rij x j , i  1,2,..., n . (1.8)
j 1

În spaţiul cu trei dimensiuni expresia (1.8) se va scrie în

felul următor:
3
x1  r11 x1  r12 x2  r13 x3   r1 j x j ,
j 1

3
x2  r21 x1  r22 x2  r23 x3   r2 j x j ,
j 1

3
x3  r31 x1  r32 x2  r33 x3   r3 j x j .
j 1

Se poate formula şi problema inversă: de exprimat

coordonatele x1 , x2 , x3 ,..., xn prin coordonatele x1 , x2 , x3 ,..., xn . În
acest scop, vom utiliza din nou spaţiul cu două dimensiuni (fig.
1.4).
x2
x1 A x1 , x2 ,  x1 , x2 
x2
x1  r cos 
x2  r sin  
x2   x1
x1

x1 x1
Fig.1.4

x1  r cos     r cos  cos   r sin  sin   ,

x1  x1 cos   x2 sin    a11 x1  a21 x2 ,

11
 x2  r sin      r sin   cos   r cos sin   ,

x2  x2 cos   x1 sin    a12 x1  a22 x2 .

Expresiile pentru x1 şi x2 pot fi scrise sub forma:
2
x1  r j1 xj   r j1 xj ,
j 1

2
x2  r j 2 xj   r j 2 xj .
j 1

Aceste relaţii pot fi generalizate pentru cazul unui spaţiu

cu n dimensiuni:

n
xi   r ji xj , i  1,2,..., n . (1.9)
j 1

Scrierea diferitor relaţii cu ajutorul componentelor se

numeşte scriere sau notaţie indicială. Pentru scrierea raţională a
expresiilor matematice vom introduce noţiunile indice liber, dacă se
întâlneşte în monomul considerat o singură dată, şi indice mut
atunci, când un indice literal se repetă de două ori într-un monom
(este numit indice mut, deoarece poate fi schimbat după voie). În
calculul tensorial se aplică: dacă într-o expresie oarecare un anumit
indice apare de două ori, atunci această expresie este sumată în
raport cu acel indice mut pentru toate valorile admisibile ale
indicelui. Astfel, în calculul tensorial dispare necesitatea utilizării
simbolului de sumare în expresiile matematice. În spaţiul cu trei
dimensiuni, relaţiile (1.8), (1.9) se scriu sub forma:

xi  rij x j , (1.10)

xi  r ji xj . (1.11)

12
 Dacă fenomenul se studiază într-un spaţiu care diferă de
acela cu 3 dimensiuni, în relaţiile (1.10), (1.11) se indică valorile pe
care le obţin indicii i, j:
i, j  1,2 - în spaţiu cu 2 dimensiuni;
i, j  1,2,...,4 - în spaţiu cu 4 dimensiuni;
i, j  1,2,..., n - în spaţiu cu n dimensiuni.
Astfel, un sistem liniar de ecuaţii:

r11 x 1  r12 x 2  ...  r1n x n  c1 ,

r21 x 1  r22 x 2  ...  r2 n x n  c2 ,

... ... ... ... ... ... ... ... ...

rn1x 1  rn 2 x 2  ...  rnn x n  cn

sub forma compactă se va scrie astfel (n3)

rij x j  ci , (i, j=1, 2,..., n). (1.12)

1.3. Forţe şi tensiuni. Ecuațiile de echilibru

Forţele care acţionează asupra unui corp se împart în forţe de

suprafaţă şi forţe de volum [2,3]. Forţele de suprafaţa reflectă
interaţiunile directe dintre corpuri şi ca urmare reprezintă forţe de
contact. Forţele de volum reflectă interacţiunile la distanţă dintre
corpuri. Cele mai importante forţe de volum sunt forţele
gravitaţionale.

13
 pi
2

bi bi bi bi

1 1

3 4
pi pi

Fig.1.5
bi - forţele de volum se exercită asupra fiecărei particule în corpul
dat.

Pentru a pune în evidenţa forţele de suprafaţă vom izola

corpul (1) de restul corpurilor. Interacţiunile dintre corpul (1) şi
celelalte corpuri se înlocuiesc cu un sistem de forţe de suprafaţă.
Rezultanta forțelor care se exercită asupra unui corp izolat
de restul corpurilor se determină din relația [5]:

Fi   pi dS   bi dV , i  1,2,3 , (1.13)

S V

unde prin  pi dS este notată rezultanta forțelor de suprafață, iar prin

S

 bi dV - rezultanta forțelor de volum. În ecuațiile de mișcare și de

V
echilibru a unui corp, pe lângă noțiunea de forță, mai intervine
noțiunea de moment al forței. În mod tradițional, momentul forței se
modelează prin pseudovector care depinde nu numai de forță, ci și
de coordonatele punctului de aplicare. Prin definiție, momentul

forței Fi  F în raport cu un punct O este produsul vectorial dintre
 
vectorul de poziție r al punctului de aplicație al forței F , adică:

14
   
M rF .

În componente expresia pentru momentul forței se scrie în

forma:

3 3
M i    ijk x j Fk ,
k 1 j 1

unde  ijk este un tensor total antisimetric de ordinul al treilea,

numit simbolul lui Ricci:
 1, ijk  123, 231, 312,

 ijk   1, ijk  132, 321, 213,
 0, in cele lalte cazuri.

Modelarea momentului forței sub formă de produs vectorial
îngreunează mult elaborarea unor algoritmi eficienți aplicabili unor
categorii largi de sisteme mecanice. Menționăm că produsul
vectorial este valabil numai în spațiul cu 3 dimensiuni. Ca urmare, o
relație matematică obținută în spațiul cu două dimensiuni (problema
plană) nu poate fi generalizată la spațiul cu trei dimensuni.
În [5] momentul forței este definit prin partea antisimetrică a
produsului exterior dintre forță Fi și coordonatele punctului de
aplicare x j :
M ij  Fi x j  F j xi . (1.14)
Din relația de definiție (1.14) rezultă că momentul forței se
modelează prin tensor antisimetric de ordinul al doilea
M ij   M ji care se exprimă prin trei mărimi independente:
 0 M 12 M 13 
 
M ij    M 12 0 M 23  .
 M  M 23 0 
 13

15
 Sub forma dezvoltată relația (1.14) se scrie astfel:
M 21   M12  F2 x1  F1x2 , M13   M 31  F1x3  F3 x1,
M 32   M 23  F3 x2  F2 x3 .
În cazul unor forțe distribuite de suprafață pi și de volum
bi momentul forței se definește prin relația [5]:

M ij    p i x j  p j xi dS    bi x j  b j xi dV , i  1,2,3 . (1.15)

S V

Un corp se află în stare de echilibru dacă:

Fi  0 , M ij  0 .
În formă dezvoltată, din (1.13) și (1.15), în spațiul cu trei
dimensiuni ( i, j  1,2,3 ), rezultă 6 ecuații independente:

 p1dS   b1dV  0 ,
S V

 p dS   b dV  0 ,
S
2
V
2

 p dS   b dV  0 ,
S
3
V
3 (1.16)

  p x  p x dS    b x  b x dV  0 ,
S
2 1 1 2
V
2 1 1 2

p x
S
1 3  p3 x1 dS    b1 x3  b3 x1 dV  0 ,
V

p x
S
3 2  p2 x3 dS    b3 x2  b2 x3 dV  0.
V
(1.17)

Deoarece forțele de suprafață sunt diferite de zero numai în

zonele de contact cu alte corpuri, ecuațiile de echilibru (1.16),
(1.17) se pot prezenta în forma:

16
 n

  p dS   b dV  0 ,
k 1 S
1 1 (1.18)
V

  p x
k 1 S
i j  p j xi dS    bi x j  b j xi dV  0 , (1.19)
V

k 
unde prin S este notată porțiunea de suprfață a corpului
considerat din zona “k” de contact (zonele de contact se
numerotează într-o anumită ordine), iar prin n – numărul total al
zonelor de contact.
Pornind de la faptul că în zonele de contact forțele de
suprafață sunt funcții continui de coordonatele particulelor
materiale, în expresia (1.19) poate fi aplicată teorema de mediere a
integralelor de suprafață și volum:
n  
  x jk  pi dS  xik  p j dS   x cj bi dV xic bi dV  0 ,

k 1 
    
S k  S k   V V

unde prin xik  sunt notate coordonatele unui punct material care
aparține domeniului ocupat de S k  , iar prin xic - coordonatele unui
punct care aparține domeniului V; în cazul în care forțele de volum
nu depind de coordonatele particulelor materiale - xic coincide cu
centrul de greutate, definit prin relația:

1
V V
xi dV . xic  (1.20)

În baza raționamentelor făcute, ecuațiile de echilibru pot fi

scrise în forma:
n k   0 ,
 Fi (1.21)
k 1

k 1
n

k  k  k  k 
 Fi x j  F j xi  0 ,  i, j  1,2,3, (1.22)

17
unde s-au utilizat notațiile:

Fi k    p dS ,i (1.23)
S k 

Fi v    bi dV . (1.24)
V

Prin relațiile (1.23), (1.24) sunt definite rezultantele forțelor

de contact care se exercită pe elementele respective de suprafață
S k  și de volum.
În sistemul celor șase ecuații de echilibru (1.21), (1.22)
figurează două tipuri de necunoscute: n – forțe de contact și n –
coordonate ale punctelor de aplicare xik  . Deoarece în spațiul cu trei
dimensiuni se obțin numai șase ecuații independente de echilibru,
pot fi determinate doar rezultanta și coordonatele punctului său de
aplicare pe o singură suprafață de contact.

1.4. Forțe interioare. Principiul tensiunilor Cauchy

Forţele se mai împart în forţe exterioare şi interioare.

Pentru a pune în evidenţă forţele interioare, corpul examinat prin
intermediul unor secţiuni se împarte în 2 părţi [4].

ti
I
Ai n II I II

tin
Pi

Fig.1.6

18
 Prin intermediul forţelor exterioare se caracterizează
interacţiunile dintre diferite corpuri, iar prin intermediul forţelor
interioare se caracterizează interacţiunile dintre diferite părţi a
unuia şi aceluiaşi corp.
Conform principiului lui Cauchy interacţiunea dintre cele 2
părţi este echivalentă cu acţiunea unui sistem de forţă de suprafaţă.
În continuare, vom examina proprietăţile forţelor interioare. În
acest scop, ne vom referi la un punct oarecare A (fig.1.6). Prima
problema se referă la factorii de care depinde forţa interioară în
punctul A. Este evident că forţa interioară va depinde de
coordonatele acestui punct, însă ea mai depinde şi de modul în care
a fost separat corpul.
Notăm forţa interioară în cazul primei modalităţi de separare
prin tin  , iar prin ni - normala la suprafaţă. Normala la a două
suprafaţă - mi , iar forţa interioară - tim  .

tim 
A A
ni mi

tin 

Fig.1.7

t in   t im 
Pentru a pune în evidenţă proprietăţile forţelor interioare, vom
presupune că particula materială A are forma unei sfere cu o rază
infinit de mică. În jurul acestei particule se exercită o infinitate de
forţe interioare (fig. 1.8).

19
 tin 
A

Fig.1.8
Forţele interioare care se exercită în jurul unei particule
materiale poartă denumirea de vectori tensiune. Mulţimea tuturor
vectorilor tensiune care se exercită în jurul unei particule materiale
formează starea de tensiune în punct.
În anul 1822, Cauchy a demonstrat următoarea teorema
fundamentală:
Starea de tensiune a unei particule materiale este complect
determinată de trei vectori tensiune care se exercită pe trei
suprafeţe reciproc perpendiculare.
Pentru a ilustra mai exact sensul teoremei lui Cauchy, vom
admite că particula materială are formă de cub. Fiecare vector
tensiune pe o suprafață a cubului, în sistemul de coordonate ales,
poate fi descompus în trei componente (fig.1.9).

Fig.1.9
20
 Într-un sistem ordonat de notaţii simbolului ti i se atribuie doi
indici: tij . Primul indice coincide cu numărul normalei la suprafaţă,
iar al doilea cu axa în direcţia căreia se exercită componenta
respectivă.
Obiectul matematic format din cele 9 componente reprezintă
un tensor de ordinul al doilea, care poartă denumirea de tensor
tensiune:
 t11 t12 t13 
 
 
tij   t21 t22 t23  .
t 
 31 t32 t33 
În baza notaţiilor făcute, teorema fundamentală a lui Cauchy
se va scrie în forma:
t in   t ji n j , i, j  1,2,3. (1.25)

x3
C

t11
t 21
t13 nj tin 
t 21
t 22 O
B
t 23 t31 x2
t32 t33

A
x1
Fig.1.10

21
unde n j - normala pe suprafaţa ABC, t in - vectorul tensiune care se
exercită pe suprafața ABC.
În formă matriceală, teorema fundamentală a lui Cauchy se
scrie astfel:
t n   tn . (1.26)

În formă dezvoltată, din (1.25) se obțin trei relații:

tin   ti1n1  ti 2 n2  ti 3n3 , i  1,2,3,

t1n   t11n1  t12 n2  t13 n3

t 2n   t 21n1  t 22 n2  t 23 n3
t3n   t31n1  t32 n2  t 33 n3 . (1.27)
În spaţiul cu două dimensiuni avem fig. 1.11:
x2 n  ti n 
t2

n2 n
t11 

n1 t1n 
t12

x1
t21
t22

Fig.1.11

n1  cos  , n2  sin  ,

t1n  t11n1  t12 n2  t11 cos   t12 sin  ,

22
 t2n  t21n1  t22 n2  t21 cos   t22 sin  .

Componentele diagonale ale tensorului tensiune se numesc

tensiuni normale t11 , t22 , t33 , iar cele nediagonale t12 , t13 , t23 , t21, t31, t32
- tensiuni tangenţiale.

1.5. Ecuațiile locale de echilibru

Ecuațiile locale de echilibru se obțin din (1.16), (1.17) prin

înlocuirea forțelor de suprafață pi cu vectorul tensiune
pi  t i( n)  t ji n j , vom obține [4,5]:
( n)
 t i dS   bi dV  0 ,
S V
 ( n) ( n)
 
 t i x j  t j xi dS    bi x j  b j xi dV  0 . 
S V
Substituind în relațiile de echilibru expresia (1.25), obținem:
 t ji n j dS   bi dV  0 , (1.28)
S V
 t ki n k x j  t kj nk xi dS    bi x j  b j xi dV  0 . (1.29)
S V
În ecuațiile de echilibru figurează două tipuri de integrale:
de suprafață -  (.)dS și de volum -  (.)dV . Între integrala de volum
S V
și de suprafață are loc relația:
t ji
 t ji n j dS   dV , (1.30)
S V x j
stabilită de Carl Gauss (1777-1855) și Mihail Ostrogradski (1801 -
1861). Ținând seama de (1.30), în (1.28) obținem:
t ji  t ji 
 dV   bi dV     bi dV  0 ,
 
V x j V V  x j 
de unde rezultă ecuațiile de echilibru al mediului deformabil
23
obținute de Cauchy în 1824:
t ji
 bi  0 . (1.31)
x j

În formă dezvoltată ecuațiile locale de echilibru se scriu

astfel:
t11 t 21 t 31
   b1  0 ,
x1 x2 x2
t12 t 22 t 32
   b2  0 ,
x1 x 2 x 2
t13 t 23 t 33
   b3  0 . (1.32)
x1 x 2 x2
Formula (1.30) poate fi aplicată și la transformarea integralei
de suprafață în integrală de volum din relația (1.29). În acest scop,
vom efectua transformarea:
 (t ki x j )  x j t ki t ki x j 
t
S
ki nk x j dS   (t ki x j )nk dS  
S V
xk
dV   
V
xk

xk
dV .

x j
Expresia obține valorile:
x k
x1 x2 x3
   1,
x1 x2 x3
x1 x1 x2 x2 x3 x3
      0.
x2 x3 x1 x2 x1 x2
x j
Astfel, este egală cu 1 dacă i  j și cu 0, dacă i  j .
xk
În scrierile compacte se utilizează simbolul lui Kroneker:
x j 1, j  k
 jk ,  jk   . (1.33)
x k 0, j  k
Ținând seama de această formulă, în (1.33) obținem:
24
  x j t ki 
 t ki nk x j dS      jk t ki dV .
S V  x k 
E de menționat că mărimea  jk t ki este diferită de zero
numai pentru j  k și, prin urmare, are loc relația  jk t ki  t ji .
Prin urmare:
 x j t ki 
 t ki nk x j dS     t ji dV ,
S V  x k 
 xi t kj 
S t kj nk xi dS  V  xk  tij dV .
Substituind aceste relații în (1.29), stabilim:
  t ki   t kj  
    bi  x j  t ji    b j  xi  t ij dV  0 .

V   x k   x k  
Deoarece, conform (1.32):
 t ki   t kj 
  bi   0,   b j   0 ,

 x k   x k 
deducem:
t ji  tij , (1.34)
tensorul tensiune Cauchy tij este simetric. Adică:
t12  t 21 , t13  t31 , t 23  t32 . (1.35)
Relațiile (1.35) portă denumirea de legea dualității tensiunilor
tangențiale. Datorită proprietății de simetrie (1.34), tensorul
tensiune se exprimă numai prin 6 mărimi independente.
Ecuațiile locale de echilibru (1.31), (1.34) (în formă dezvoltată
(1.32), (1.35)) au un caracter general și sunt valabile pentru orice
stare a materiei: solidă, lichidă, gazoasă, plasmă.

25
 1.6. Ecuațiile de echilibru la frontiera corpului

Ecuațiile de echilibru (1.31) sunt valabile pentru orice punct

din interiorul corpului examinat. La frontieră, adică pe suprafața
corpului, trebuie să fie satisfăcută condiția de echilibru în tensiuni.
Aceasta înseamnă că la frontieră se impune o trecere continuă de la
tensorul tensiune la forța exterioară de suprafață. Astfel, se impune
condiția [4]:
pi( n)  t in   t ji n j . (1.36)

Ținând seama de faptul că tensorul tensiune este simetric,

condiția de trecere de la forțele interioare la forțele exterioare (1.36)
mai poate fi scrisă în forma:

pi( n)  t ij n j . (1.37)
Din (1.36) sau (1.37) rezultă că la frontieră tensiunile din
interiorul corpului sunt în echilibru cu forțele de pe suprafața
corpului. În formă dezvoltată, expresia (1.37) se scrie astfel:
p1( n )  t11 cos( n, x1 )  t12 cos( n, x2 )  t13 cos( n, x3 ) ,
p2( n )  t21 cos( n, x1 )  t22 cos( n, x2 )  t23 cos(n, x3 ) , (1.38)
p3( n )  t31 cos( n, x1 )  t32 cos(n, x2 )  t33 cos(n, x3 ) ,
unde prin (n, xi ) este notat unghiul dintre normala la suprafața
corpului (în punctul dat) și axa xi .

1.7. Tensiuni principale

La rotirea sistemului de coordonate componentele tensorului

tensiune își modifică valorile lor. În jurul unui punct material se
poate stabili un sistem de coordonate în care tensiunile tangențiale
se anulează, iar cele normale obțin valori extremale. Acest sistem de
coordonate se numește sistem principal [6].

26
 Tensiunile care se exercită în acest sistem se numesc
tensiuni principale.
În sistemul principal de coordonate vectorul tensiune este
perpendicular pe suprafața pe care se exercită. Din acestă cauză
teorema fundamentală lui Cauchy se scrie:

tin  tni . (1.39)

Pe de alta parte, în baza teoremei lui Cauchy vectorul
tensiune se exprimă prin componentele tensorului tensiune:
tin  tij ni . (1.40)

Egalând ecuațiile (1.39) și (1.40), vom obține un sistem de

trei ecuații:
 t11n1  t12n2  t13n3  tn1

t2 1n1  t22 n2  t23n3  tn2 ,
 t n  t n  t n  tn
 3 1 1 32 2 33 3 3
care mai poate fi scris în forma:
 ( t11  t ) n1  t12n2  t13n3  0

t2 1n1  ( t22  t ) n2  t23n3  0. (1.41)
t n  t n  (t  t ) n  0
 3 1 1 32 2 33 3

Din acest sistem de ecuații se determină tensiunile

principale. Sistemul (1.41) este un sistem omogen de ecuații și are
soluții ni  0 numai dacă determinantul principal este egal cu zero,
adică:

t11  t t12 t13

det t 21 t 22  t t 23  0.
t31 t32 t33  t

Dezvoltând determinantul, vom obține:

27
 t11  t t 22  t t33  t   t31t12t 23  t13t 21t32  t13 t 22  t t31 
 t32 t11  t t23  t21 t33  t t12  0 .

Din aceasta relație rezultă următoarea ecuație:

t 3  I1t 2  I 2t  I 3  0 (1.42)
care se numește ecuația caracteristică a stării de tensiune.
Coeficienții I1 , I 2 , I 3 se exprimă prin componentele
tensorului tensiune în modul următor:

I1  t11  t22  t33 ,

t11 t12 t11 t13 t 22 t 23
I2    ,
t 21 t 22 t31 t33 t32 t33
t11 t12 t13
I 3  det t 21 t 22 t 23 . (1.43)
t31 t32 t33

Mărimile I1 , I 2 , I 3 se numesc invarianții stării de tensiune.

Toate rădăcinile ecuației (1.42) sunt numere reale, se
notează prin t1, t2 , t3 și se numesc tensiuni principale. Îndicii pe
lângă t se aleg astfel, ca să fie satisfăcută inegalitatea:
t1  t2  t3 .
De exemplu, au fost obținute rădăcinile: 200, 300, -400,
atunci:
t1  300, t2  200, t3  400.
În funcție de valorile invarianților stării de tensiune I1 , I 2 , I 3 ,
vom deosebi următoarele stări de tensiune:
1. Starea de tensiune spațială:
I1  0, I 2  0, I 3  0.
2. Starea de tensiune plană:

28
 I1  0, I 2  0, I 3  0.
3. Starea de tensiune liniară:
I1  0, I 2  0, I 3  0.

1.8. Descompunerea tensorului tensiune în deviator și tensor

sferic

Tensorul tensiune poate fi descompus în două părți. Una se

numește deviator, care se notează prin  ij și influențează numai
asupra modificării formei particulei materiale și tensor sferic, notat
prin  0 ij , care influențează numai asupra modificării volumului.
Astfel, obținem:

tij   ij   0 ij , (1.44)

unde simbolul  ij se determină în baza formulei (1.33).

Tensorul sferic se determină din relația:

t11  t22  t33 t1  t2  t3

0   . (1.45)
3 3

Componentele deviatorului se calculează în felul următor:

 ij  t ij   0 ij . (1.46)

În calcule la rezistență se utilizează modulul deviatorului

tensorului tensiune definit prin relația:

3 3
  ij  ij   112   222   332  2 122   132   232  . (1.47)
i 1 j 1

29
 2. EFORTURI ȘI TENSIUNI ÎN BARELE DREPTE

În cele trei ecuații locale de echilibru (1.32) figurează 6

funcții necunoscute t ij  t ij ( x1 , x 2 , x3 ) . Prin urmare, distribuția
tensiunilor în interiorul unui corp supus acțiunii unui sistem de forțe
exterioare nu poate fi determinată numai în baza ecuațiilor de
echilibru. Sub acțiunea forțelor exterioare corpul își modifică
configurația. Asupra modificării configurației unui corp, pe lângă
forțele exterioare, mai influențează forma, dimensiunile corpului și
proprietățile mecanice ale materialului din care este confecționat.
Ca urmare, în afară de ecuațiile de echilibru se mai impun studii de
natură geometrică și fizică care reflectă legitățile locale de
modificare a formei și volumului. Relațiile dintre deplasări și
deformații, tensiuni și deformații se studiază în capitole separate ale
Mecanicii corpului deformabil. Pentru a evita denaturarea
modelului Mecanicii corpului deformabil, este rațional a examina în
mod succesiv capitolele ce țin de Forțe și tensini, Deplasări și
deformații, Ecuații fizice.

2.1. Clasificarea și schematizarea corpurilor în rezistența

materialelor

În alcătuirea unei mașini sau construcții intră elemente care

au formă și dimensiuni foarte diferite. Aparent, fiecare dintre aceste
elemente constituie din punct de vedere al calculului de rezistență,
un caz aparte de rezolvare. Prin studiul lor îndeaproape, se observă
totuși că există grupuri mari de piese asemănătoare. Astfel, de
exemplu, un arc de foi de la suspensia unui vehicul sau brațul unei
macarale folosite în construcții sunt piese foarte diferite atât ca
formă și dimensiuni, cât și ca rol funcțional. Pentru calculul de
rezistență însă pot fi considerate niște bare drepte solicitate la
încovoiere.
Rezultă astfel necesitatea prezentării trasăturilor comune,
care fac ca grupe mari de corpuri, aparent foarte diferite ca formă și
30
dimensiuni, să fie considerate asemănătoare sub aspectul calculului
lor de rezistență. Drept criteriu pentru asemenea grupare se
folosește raportul care există între cele trei dimensiuni ale acestora.

Corpurile, a căror comportare în condiţiile unor solicitări

date fac obiectul rezistenţei materialelor, se clasifică în raport cu
dimensiunile lor în trei mari categorii: bare, plăci şi blocuri. Trebuie
de observat că natura fizică a acestor trei categorii este identică, iar
ceea ce le diferenţiază sunt doar considerentele geometrice.

1. Barele (grinzi, stâlpi, coloane) sunt corpuri la care una

dintre dimensiuni predomină faţă de celelalte două. Astfel,
lungimea l a acestor piese este foarte mare în raport cu celelalte
două dimensiuni dintr-o secţiune arbitrară transversală a şi b, având
îndeplinită condiţia a, b  l (fig. 2.1).

l
x3
a

x1

x2

Fig.2.1

Prin secţiune transversală a barei se înţelege, de regulă,

secţiunea plană de arie minimă într-un punct considerat al barei.
Secţiunea transversală are o suprafaţă oarecare, care se notează cu A
şi care se exprimă de obicei în [ mm 2 ] şi uneori în [ m 2 ]. Secţiunea
are diferite forme: dreptunghi, cerc, coloană circulară sau pofile
standardizate L, U, T, I, şi Z. Secţiunea poate fi constantă de-a
31
lungul axei şi în acest caz barele sunt cu secţiune constantă (fig.2.2,
a) sau poate varia de-a lungul axei şi atunci barele sunt cu secţiunea
variabilă (fig. 2.2, b)
a) b)

Fig.2.2

2. Plătci. În această categorie se încadrează corpurile care au

una dintre dimensiuni (grosimea) mult mai mică decât celelalte
două dimensiuni (fig.2.3, a). Suprafaţa care cuprinde mijloacele
grosimilor în toate punctele se numeşte suprafaţă mediană a plăcii.
Plăcile sunt caracterizate prin forma suprafeţei mediane şi prin
dimensiunile geometrice (a, b, c). Suprafaţa mediană poate fi plană
sau curbă (fig.2.3, b), cu simplă sau dublă curbură. Plăcile pot avea
grosime constantă sau variabilă. O categorie particulară de plăci o
constituie membranele care au rigiditatea foarte mică în direcţia
grosimii.
a) b)

Fig.2.3

3. Blocuri. Prin bloc se înţelege corpul ale cărui dimensiuni

măsurate după direcţiile a trei axe rectangulare oarecare sunt de
acelaşi ordin de mărime (blocuri de fundaţii izolate, nituri, bile sau
role de rulment etc., (fig. 2.4).

32
 Fig.2.4

2.2. Schematizarea sarcinilor

Scopul alcătuirii unui organ de maşină sau element de

construcţie este preluarea acţiunilor ce i se aplic şi transmiterea
acestora prin intermediul elementelor care îl compun, punctelor sau
suprafeţelor de rezemare. În schemele de calcul încărcările pot fi
reprezentate prin forţe concentrate sau distribuite, numite generic
sarcini exterioare. Sarcinile pot fi transmise organului de măsură
sau elementului studiat prin puncte (acţiune concentrată fig.2.5, b)
sau prin suprafeţe (acţiune distribuită fig. 2.5, a).
a) b)

Fig.2.5
33
 Transmiterea prin puncte de contact constituie o ipoteză
simplificatoare, admisibilă numai dacă valoarea forţei transmise
este mare în raport cu suprafaţa de contact. În realitate, materialele
fiind deformabile, contactul se stabileşte totdeauna prin suprafeţe de
dimensiuni finite (fig.2.5, a).
Dacă contactul dintre corpuri se face prin suprafeţe, acţiunea
unuia asupra celuilalt este reprezentată de o sarcină distribuită pe
suprafaţă (fig.2.6, a). Dacă suprafaţa de contact are o dimensiune
mare în raport cu cealaltă (cazul încărcării grinzilor), distribuţia
poate fi considerată ca făcându-se pe o linie (fig. 2.6, b).
a)

x3

x1 x2

b)

x3

x1
x2

Fig.2.6

34
 2.3. Tipuri de legături

Interacțiunile foarte variate dintre corpurile solide sunt

caracterizate prin posibilitățile de mișcare. Prin generalizare și
idealizare sunt limitate la trei tipuri fundamentale:
a) Reazem articulat mobil sau reazemul simplu. Acest tip
de reazem permite deplasarea liberă paralel cu planul de rezemare şi
rotirea în jurul articulaţiei de reazem, fiind împiedicată deplasarea
după normala la planul de rezemare. Schematic, reazemul simplu se
poate reprezenta ca în fig. 2.7.
În acest reazem, reacţiunea R are punctul de aplicaţie
cunoscut (punctul de reazem) şi direcţia cunoscută (normala la
planul de rezemare).

RA
A

Fig. 2.7

b) Reazemul articulat fix. Acest reazem permite rotirea

liberă a barei într-un plan, în raport cu axa articulaţiei cilindrice,
fiind împiedicată deplasarea barei pe orice direcţie în plan.
Schematic, reazemul articulat fix se poate reprezenta ca în fig. 2.8.
Într-un asemenea reazem apare o reacţiune cu punctul de aplicaţie
cunoscut (punctul de reazem), direcţia şi mărimea ei sau
componentele ei Rx şi Ry după axa barei şi normala la axă fiind
necunoscute.

35
 RA

HA A

Fig. 2.8

c) Încastrarea. Acest reazem nu permite nici o deplasare şi

nici o rotire a capătului barei faţă de elementul de reazem.
Schematic, reazemul încastrat se poate reprezenta ca în fig. 2.9, a.
În reazem pot apărea trei componente – reacţiunile verticală RA şi
orizontală HA şi momentul de reazem MA (fig. 2.9, b).

RA
HA
A
MA

a) b)
Fig. 2.9

2.4. Eforturi secţionale

Calculul rezultantelor forţelor de suprafaţă, interioare sau

exterioare, reprezintă interes practic deosebit pentru sistemele de
bare, deoarece dimensiunile zonelor de contact sunt cu mult mai
mici decât lungimea barei, iar tensiunile din secţiunile transversale
se pot exprima, în mod direct, prin rezultantele forţelor interioare
din secţiunea examinată. Ca urmare, în calculul barelor sau al
sistemelor de bare reprezintă interes cunoaşterea legilor de variaţie a
rezultantelor forţelor interioare în secţiunile transversale ce iau
naştere sub sarcini, numite eforturi secţionale [5].

36
 Se consideră cazul barelor drepte orizontale solicitate de un
sistem de forţe de suprafaţă pi  pi x j  (în acest sistem de forţe
sunt incluse şi reacţiunile) şi un sistem de forţe de volum
bi  bi x j  . Forţele interioare se pun în evidenţă prin metoda
secţiunilor. Un caz particular de solicitare a barei este prezentat în
fig. 2.10. Interacţiunile dintre două părţi al barei, separate printr-un
plan imaginar într-o secţiune oarecare cu ni  const. sunt înlocuite
cu un sistem de forţe continue de suprafaţă. Dacă
n1  n2  0, n3  1, x3  const., atunci forţa interioară tin3  se va
nota prin t 3i , (fig.2.10). Sensurile de referinţă ale componentelor
forţei interioare se raportează la sistemul de referinţă reprezentat în
fig.2.10, fiind stabilite după regula normalei exterioare.

pi

x3
t31
x1 t
t32 33
x2
pi

Fig.2.10

În mod integral, câmpul tensiunilor t3i  x1 , x2 , x3  se

caracterizează prin rezultantele forţelor, definite prin relaţia (1.13)
şi a momentelor forţelor (1.15). Astfel, sistemul de forţe care se
exercită asupra părţii din stânga a barei secţionate se compune
dintr-un subsistem de forţe interioare care se exercită pe suprafaţa
transversală a barei şi un subsistem de forţe exterioare. Deoarece în
secţiunea transversală se exercită numai forţe de suprafaţă pi  t3i ,
iar suprafaţa totală a părţii din stânga a barei secţionate se compune
37
din aria secţiunii transversale care se notează prin A şi suprafaţa S 
(suprafaţa părţii din dreapta a barei secţionate se compune din aria
secţiunii transversale A şi suprafaţa S  , astfel încât S   S   S ),
ecuaţiile de echilibru:

 pi dS   t3i dS   ρbi dV  0 , (2.1)

S A V

 ( pi x j  p j xi )dS   (t3i x j  t3 j xi )dS   ρ(bi x j  bj xi )dV  0 , (2.2)

S A V

unde prin V  este notat volumul părţii din dreapta a barei

secţionate; volumul părţii din stânga se notează prin V   V  V  .
Relaţii analoage se pot întocmi şi pentru partea dreaptă a
barei; conform principiului al treilea al lui NEWTON t3 i  t3i ,
prin urmare, se obţin următoarele expresii:

 pi dS   t 3i dS   ρbi dV  0 , (2.3)
S  A V 

 ( pi x j  p j xi )dS   (t3i x j  t3 j xi )dS   ρ(bi x j  bj xi )dV  0 . (2.4)

S  A V 

În inginerie, pentru mărimile  t3i dA se utilizează

A
următoarele notaţii:

T1   t31dA, T2   t32 dA , N   t33dA . (2.5)

A A A

Mărimile T1 ,T2 se numesc forţe tăietoare, N  forţă normală sau

axială.

38
 În continuare, vom examina expresia  (t3i x j  t3 j xi )dA ,
A
pentru x3  x3  const. ; după cum este cunoscut, orice tensor
antisimetric de ordinul al doilea se exprimă prin trei mărimi
independente. Pentru i  3, j  2, i  1, j  3, i  2, j  1 se obţin
următoarele expresii:

 (t33 x2  t32 x3 )dA  M32  T2 x3 , (2.6)

A

 (t31x3  t33 x1 )dA  T1x3  M13 , (2.7)

A

 (t32 x1  t31x2 )dA  M 21  Mt , (2.8)

A
unde au fost utilizate notaţiile:

 t33 x2 dS  M 32 ,  t33 x1dS  M 31  M 13 . (2.9)

A A
Mărimile M 32 şi M 13 sunt numite momente de încovoiere,
iar M t - moment de torsiune. Observăm că momentele forţelor
interioare M ij se referă la sistemul de coordonate cu originea în
secţiunea transversală  x3  0 , iar momentele forţelor determinate
de expresia  t3i x j  t3 j xi dS sunt raportate la sistemul iniţial de
A
coordonate. Astfel, forţele interioare care se exercită în secţiunea
dată se reduc la şase eforturi, şi anume: două forţe tăietoare, o forţă
normală/axială, două momente de încovoiere şi un moment de
torsiune. Cele şase eforturi care se exercită în secţiunea dată se
numesc eforturi secţionale.
Substituind expresiile (2.6) - (2.9) în (2.1), (2.2), vom obţine
următoarele şase relaţii pentru eforturile secţionale:

39
 T1    p1dS   ρb1dV  0 , (2.10)
S V

T2    p2 dS   ρb2 dV  0 , (2.11)
S V

T3  N    p3 dS   ρb3 dV  0 , (2.12)
S V

M32  T2 x3   ( p3 x2  p2 x3 )dS   ρ(b3 x2  b2 x3 )dV , (2.13)

S V

M31  T1x3   ( p3 x1  p1x3 )dS   ρ(b3 x1  b1x3 )dV , (2.14)

S V

Mt    ( p2 x1  p1x2 )dS   ρ(b2 x1  b1x2 )dV . (2.15)

S V

Din (2.10) - (2.15) se observă că cele şase eforturi secţionale

sunt determinate de sistemul de forţe exterioare în care se includ şi
forţele de contact necunoscute.

2.5. Calculul tensiunilor normale într-o bară dreaptă

Pentru calculul tensiunilor, ecuațiile locale de echilibru

trebuie completate cu ecuațiile de compatibilitate a deformațiilor și
relațiile fizice, care reflectă proprietățile materialului. Însă o serie de
probleme, cu suficientă precizie, pot fi rezolvate în baza unor
ipoteze suplimentare care simplifică în mod radical calculul la
rezistență. Prima ipoteză a fost elaborată de Bernoulli, după care o
secțiune plană și normală la axa barei înainte de deformare rămâne
plană și normală și după deformare. Ipoteza secțiunilor plane nu
este valabilă în cazul apariției în secțiunile transversale a forțelor
tăietoare. O ipoteză care reflectă mai corect fenomenul de solicitare
40
a fost elaborată de către V.Iu. Marina [2]. În conformitate cu ipoteza
V.Iu.Marina, tensiunile normale t33 în secțiunile transversale ale
unei bare variază după o lege liniară:

t 33  a0  a1 x1  a 2 x2 , (2.16)

în care coeficienţii a0 , a1 , a2 depind numai de coordonata x3 .

În cele ce urmează vom stabili relaţiile pentru coeficienţii

din formula (2.16). În acest scop, vom folosi formulele (2.5) și
(2.9):

N   t 33 dA , (2.17)
A

M 31   t33 x1dA , (2.18)

A

M 32   t33 x2 dA . (2.19)
A

Înlocuim (2.16) în (2.17), ca rezultat vom obține:

N   a0  a1 x1  a2 x2 dA   a0 dA   a1 x1dA   a2 x2 dA  a0 A 

A A A A

 a1  x1dA  a2  x2 dA .
A A

În continuare, vom introduce notaţiile:

41
 S1   x1dA , S2   x2dA . (2.20)
A A

Mărimile S1, S2 se numesc momente statice.

Astfel, relaţia pentru forţa normală devine:

N  a0 A  a1 S1  a 2 S 2 . (2.21)

Înlocuim (2.16) în (2.18):

M 31   a0  a1 x1  a2 x2 x1dA   a0 x1dA   a1 x1 x1dA 

A A A

  a2 x2 x1dA  a0 S1  a1  x12 dA  a2  x2 x1dA

A A A

În continuare, vom introduce notaţiile:

I11   x1 x1dA I12   x1 x2dA ,

A A

I 21   x2 x1dA I 22   x2 x2dA (2.22)

A A

şi le vom numi momente de inerţie.

În caz general, momentele de inerție se definesc prin relația:

42
 I ij   xi x j dA , (2.23)
A

unde I ij reprezintă un tensor simetric de ordinul doi în spațiul cu

două dimensiuni. La rotația sistemului de coordonate, componentele
tensorului de inerție I ij se transformă în conformitate cu (1.10).

Astfel, relaţia pentru momentul de încovoiere M 31 devine:

M 31  a0 S 2  a1 I11  a2 I12 (2.24)

Înlocuind (2.16) în (2.19), obținem:

M 32   a0  a1 x1  a2 x2 x2 dA   a0 x2 dA   a1 x1 x2 dA 

A A A

  a2 x2 x2 dA  a0 S 2  a1I12  a2 I 22 .
A

Cu ajutorul notațiilor (2.22) putem scrie:

M 32  a0 S 2  a1 I12  a2 I 22 . (2.25)

Astfel, se obţine un sistem de trei ecuaţii:

 N  a0 A  a1S1  a2 S 2

 M 31  a0 S 2  a1 I11  a2 I12 . (2.26)
M  a S  a I  a I
 32 0 2 1 12 2 22

Sistemul de ecuații (2.26) poate fi simplificat, dacă în

calitate de sistem de referință se utilizează sistemul central de
coordonate. Sistemul de coordonate se numeşte central, dacă trece

43
prin centrul de greutate al figurii. În acest sistem de coordonate,
momentele statice sunt egale cu zero:

S1  S 2  0 .

Astfel, în sistemul central de coordonate sistemul de ecuaţii

(2.26) devine:

 N  a0 A2

 M 31  a1I11  a2 I12 . (2.27)
M  a I  a I
 32 1 12 2 22

Dacă în sistemul central de coordonate orientarea axelor

coincide cu axele principale, atunci componentele nediagonale ale
tensorului de inerție se anulează, iar cele diagonale obțin valori
extremale. Un astfel de sistem de coordonate se numește sistem
principal:

I I12 
I   11 ,
 I 21 I 22 

I 0   I1 0
I   11  .
0 I 22   0 I 2 

În acest sistem de coordonate, sistemul de ecuaţii obţinut

(2.27) devine:

 N  a0 A2

 M 31  a1 I1 ,
M  a I
 32 2 2

de unde găsim valorile coeficienților a0 , a1, a2 :

44
 N M 31 M 32
a0  , a1  , a2  . (2.28)
A I1 I2

Înlocuind aceste constante în relaţia (2.16), vom obţine:

N M 31 M
t33   x1  32 x2 . (2.29)
A I1 I2

Relaţia (2.29) poate fi scrisă și sub formă condensată:

N M 3i
t33   xi , i  1,2 . (2.30)
A Ii

Posibilitatea de a scrie relația pentru tensiunile normale

(2.30) în formă condensată se datorează notațiilor raționale pentru
momentele forțelor și de inerție propuse de V.Iu.Marina.
Menționăm că în mod tradițional momentul forței se modelează prin
pseudovector definit prin produsul vectorial. În acest caz, sunt
utilizate notațiile:

M1  M 32 , M 2   M 31 ,

iar pentru momentele de inerție:

I1   x22dA , I 2   x12dA
A A

și pentru momente statice se utilizează notațiile:

S1   x2dA, S 2   x1dA .
A A

În notațiile tradiționale expresia (2.29) se scrie în formă:

45
 N M1 M
t33   x2  2 x1.
A I1 I2
Menționăm că în acest caz scrierea condensată a relațiilor
pentru tensiuni nu este posibilă.

2.6. Tensiuni tangențiale la încovoiere

La încovoierea transversală într-o secțiune oarecare există

alături de momentele de încovoiere și forțe tăietoare. Forțele
tăietoare sunt egale cu rezultantele de la tensiunile tangențiale:
Ti   t3i dA, T1   t31dA, T2   t32 dA.
A A A

T1
t31 dA T2 x3
t33
x1 t32
x2

Fig.2.11
Datorită existenței tensiunilor tangențiale, la o grindă supusă
la încovoiere nu este valabilă ipoteza lui Bernoulli, după deformare
secțiunile fiind deplanate.
Vom examina cazul T1  0, T2  0, M 31  0, M 32  0. În
acest caz, conform relației (2.29), tensiunile normale se determină
din relația:
M x
t33  32 2 .
I2
Vom admite că pe elementul x2  const., t32  const., iar
t22  t11  t31  t13  0. În aceste condiții, din ecuațiile locale de
echilibru (1.31) bi  0 :

46
 t11,1  t12, 2  t13,3  0,
t 21,1  t 22, 2  t 23,3  0,
t31,1  t32, 2  t33,3  0 ,
t23 t t
rezultă  0, 32  33  0 .
x3 x2 x3
Din prima ecuație rezultă că t23  t32 nu depind de
coordonata x3 . Substituind în a două ecuație valoarea tensiunii
normale t33 în cazul unei secțiuni constante ( I 2  const. ), vom
obține:
t32 x2 M 32
  0.
x2 I 2 x3
M 32
Din relațiile diferențiale dintre eforturi avem  T2 .
x3
Astfel:
xT T x2
t32  c   2 2 dx2  c  2 2 .
I2 I2 2

Constanta de integrare c poate fi determinată în baza

condițiilor de contur (1.37):
pi  t3 j n j  ti1n1  ti 2 n2  ti 3 n3 .

Dacă suprafețele barei nu sunt supuse acțiunii unui sistem de

forța ( pi  0 ), vom obține:
t h  0.
32 / x 2  
2
Astfel:
2 2
T h T h
c  2    0, c 2   .
2I 2  2  2I 2  2 
Prin urmare:

47
 T  h  2 2

t 32  2    x 2  . (2.31)
2I 2 2  
În fig.2.12 este reprezentată diagrama variației tensiunilor
tangențiale t32 în cazul unei secțiuni de formă dreptunghiulară.

h
x3

t32
x1
x2
Fig.2.12
Vom examina sensul expresiei:
2
1  h  2
 1h  h  1 h  h 
   x2     x2   x2   b  x2   x2 
2  2   2  2  2  2b  2  2 
h 
x2 A    x2 b
2 
1h 
  x2 
22 
x2c x2
h
0
x1

Fig.2.13

48
 1 h  h 
S 2*  Ax2c  b  x2   x2  .
2 2  2 

Prin urmare:

2
1  h  2
 S*
   x2   2 , (2.32)
2  2   b

S 2* - momentul static al ariei hașurate .

Ținând seama de notația (2.32) în formula (2.31), vom
obține:

T2 S 2*
t32  t23  . (2.33)
bI 2

Formula (2.33) se numește formula lui Juravski, după

numele savantului rus, care s-a ocupat primul de studiul general al
tensiunilor tangențiale la încovoiere transversală. Expresia (2.33)
permite să se calculeze, cu suficientă precizie, tensiunile tangențiale
și pentru secțiuni de altă formă.
În cazul încovoierii oblice, formula (2.33) se generează sub
forma:

Ti S i*
t3i  , i  1,2 , (2.34)
bi I i

T2 S 2* T1S1*
t32  , t31  . (2.35)
b2 I 2 b1I1

49
 3. CALCULUL EFORTURILOR ÎN BARELE DREPTE ȘI
CADRE

3.1. Probleme unidimensionale [5]

În relaţiile de calcul a eforturilor (2.10) - (2.15) figurează

integrale de suprafaţă şi integrale de volum. În cazul unei bare
drepte (mulţimea centrelor geometrice de greutate ale tuturor
secţiunilor transversale sunt situate pe o linie dreaptă care coincide
cu axa x3 ), integralele de suprafaţă şi volum se aproximează prin
integrale simple de variabila x3 . În acest scop, vom reveni, la
început, la unele proprietăţi ale integralelor de volum şi suprafaţă.
Amintim că noţiunea de integrală de suprafaţă este o
extindere a noţiunii de integrală dublă, care se introduce în mod
analog cu aceea de integrală curbilinie, ca extindere a noţiunii de
integrală simplă.
Vom examina mărimea pi dS , care se mai poate reprezenta
în forma pi dsdx3 , unde prin ds este notată lungimea unui element
de arc, adică ds  dx12  dx22 . Rezultanta forţei de suprafaţă care se
exercită pe elementul de arc considerat se va nota prin dqi :
dqi  pi ds . (3.1)

Fiind dat conturul secţiunii transversale (pentru valoarea

respectivă a coordonatei x3 ), putem face împărţirea în două arcuri;
în cazul componentei pi , împărţirea se va efectua în arc superior
notat prin s  s( x3 ) şi inferior - s  s( x3 ) . Astfel, rezultanta lui
dqi de pe arcul s superior, solicitat de forţa de suprafaţă pi , se
determină din relaţia:

qi ( x3 )   pi ( s, x3 )ds , (3.2)

s

50
iar de pe cel inferior, solicitat de forţa de suprafaţă pi - din
expresia:

qi( x3 )   pi( s, x3 )ds . (3.3)

s 

Astfel, pe elementul de contur al barei de lungimea dx3 se

exercită o forţă rezultantă din următoarele componente:

qis ( x3 )  qi( x3 )  qi( x3 )   pi ( s, x3 )ds . (3.4)

L

Cu ajutorul integralei curbilinii (3.4) se determină

rezultantele forţelor care se exercită pe un element de contur al barei
de lungime L . Se observă că forţele distribuite qi se măsoară în
N / m . Rezultantele forţelor exterioare de suprafaţă care se exercită
asupra părţii din stânga a barei secţionate se compun din
x 3
rezultantele de pe suprafaţa laterală 0 qis ( x3 )dx3 şi secţiunea
transversală de la capătul barei - A0 ; se obţine relaţia:

x3
 pi dS   pi dS   qi ( x3 )dx3 .
s
(3.5)
0
S A0

Astfel, integrala de suprafaţă poate fi reprezentată ca o

integrală curbilinie, în baza căreia se determină rezultanta forţelor
pe o unitate de lungime, şi o integrală obişnuită.
În continuare, vom arăta că şi schema de calcul al
rezultantelor care provin de la forţele de volum poate fi reprezentată
în o formă mai convenabilă. Într-adevăr, integrala de volum poate fi
reprezentată în forma unei integrale duble şi o integrală obişnuită,
adică:

51
 x 3
 ρbi dV   ( 0 A( x3 )
bi dx1dx2 )dx3 . (3.6)
V

Mărimea A( x ) bi dx1dx2

3
este egală cu rezultanta forţei de
volum care se exercită pe aria secţiunii transversale A( x3 ) ; această
rezultantă, la fel, se măsoară în N / m şi se va notată prin qiv , adică:

qiv ( x3 )   bi dx1dx2 . (3.7)

A( x3 )

Dacă forţa de volum este o mărime constantă, adică

bi  const , atunci:
qiv ( x3 )  bi A( x3 ) . (3.8)

Amintim că în cazul forţelor de volum gravitaţionale

 bi bi   , unde  este greutatea specifică a materialului din care
este confecţionată bara. Rezultanta forţelor de volum, care se
exercită asupra părţii din stânga a barei secţionate, se determină din
relaţia:

x3
 ρbi dV  0 qiv ( x3 )dx3 . (3.9)
V

Cu ajutorul notaţiilor (3.5), (3.9) expresiile pentru forţele

tăietoare (2.10), (2.11) şi normală/axială (2.12) se pot prezenta în
forma:

x 3
Ti ( x3 )  Ti 0   qi ( x3 )dx3 , (3.10)
0

52
 Ti 0    pi dS , (3.11)
A0

qi ( x3 )  qis ( x3 )  qiv ( x3 )   pi ( s, x3 )ds   bi dx1dx2 . (3.12)

L A( x3 )

Observăm că din (3.10) rezultă următoarea relaţie

diferenţială între forțele tăietoare și sarcini:

dTi
  qi . (3.13)
dx3

În continuare, ne vom referi la scrieri mai convenabile ale

relaţiilor pentru momentele forţelor. Vom examină la început
expresia integralei de suprafaţă  ( pi x j  p j xi ) dS ; în acest caz, se
S
poate scrie relaţia:

 ( pi x j  p j xi )dS   ( pi x j  p j xi )dS 
S A0
. (3.14)
x3
  (  ( pi ( s, x3 ) x j  p j ( s, x3 ) xi )ds )dx3
0 L

Vom analiza integrala curbilinie pentru componentele care

se referă, de exemplu, la momentul de încovoiere M 32 . Se obţine
următoarea expresie:
0
 ( p3 x2  p2 x3 )dS  M 32 
S


0
x 3
 p (s, x ) x ds  x  p (s, x )dsdx ,
L 3 3 2 3 L 2 3 3 (3.15)
unde:
0
M 32    ( p3 x2  p2 x3 )dS . (3.16)
A0

53
 Dacă pentru fiecare contur al secţiunilor transversale forţa de
suprafaţă p3 ( s, x3 ) are proprietatea de simetrie
p3 ( s, x3 )  p3 ( s, x3 ) , atunci sistemul de coordonate se poate alege
astfel, încât, L p3 (s, x3 ) x2ds  0 ; ţinând seama de aceasta
consideraţie şi relaţiile (3.5), (3.11), expresia (3.14) poate fi scrisă
în forma:

x3
 ( p3 x2  p2 x3 )dS  M 32  0
0
x3q2s ( x3 )dx3 . (3.17)
S
Deoarece în calcul întâlnim, de regulă, forţe de volum
gravitaţionale, care pot fi considerate constante, expresia integralei
de volum se poate reduce la relaţia:

x 3
 ρ(b3 x2  b2 x3 )dV    ρb2 x3dV   0 q2v ( x3 ) x3dx3 . (3.18)
V V
La scrierea relaţiilor (3.18) s-a ţinut seama de faptul că axa
x3 trece prin totalitatea centrelor geometrice de greutate ale
secţiunilor transversale; amintim că noţiunea de centru geometric de
greutate se defineşte prin relaţia:

1
A A
xic  xi dA . (3.19)

Se observă că în sistemul central de coordonate relaţiile de

calcul se simplifică, şi, ca urmare, noţiunea de centru de greutate
geometric este utilă la analiza comportării sistemelor de bare.
Ţinând seama de (3.17), (3.18) în (2.13), obținem:
x3
0
M 32 ( x3 )  M 32  T2 x3   x3q2 ( x3 )dx3 . (3.20)
0

La scrierea expresiei (3.20) s-a ţinut seama de notaţia (3.12)

şi de faptul că din integrala de pe porţiunea de suprafaţă A0 se
54
 0
obţine numai termenul M 32 ; din (3.5) rezultă că pe suprafaţa
laterală avem:
x3
 pi dS  0 qis ( x3 )dx3 .
S   A0
Din (3.20) deducem următoarea relaţie diferenţială dintre
eforturi:
dM 32 dM 32
  T2 , (3.21)
dx3 dx3
unde s-a ţinut seama de (3.12). În relaţia (3.21) şi cele ce urmează,
în scopul simplificării relaţiilor de calcul, coordonata x3 se va nota
prin x.
Substituind în (3.20) expresia (3.10), stabilim următoarea
relaţie finală pentru momentele secţionale de încovoiere:

x
M3i ( x)  M30i  Ti 0 x   ( x  x)qi ( x)dx, i  1,2. (3.22)
0
Din relaţiile (3.10) şi (3.22) ne convingem că eforturile
secţionale M 32 ( x3 ) , T2 ( x3 ) se exprimă direct prin sarcina
distribuită qi . În cazul unui sistem de forțe concentrate, relațiile
pentru eforturi obțin forma:
j
Ti , j  Ti   Fk ,i ,
0

k 1

j
 
M j ,i  M 30i  Ti 0 x j   Fk ,i x j ,i  xk ,i . (3.23)
k 1

La scrierea expresiei pentru momentele de încovoiere indicile 3 a

fost exclus M 3, j ,i  M j ,i .
Cu ajutorul relațiilor (3.10), (3.22), (3.23) stabilim legile de
variație a eforturilor în bare sau sisteme de bare. Cunoașterea
acestor legi este deosebit de importantă în calculul la rezistență.

55
 3.2. Tipuri simple de solicitări

În cazul general de solicitare, într-o secţiune a unei bare

coexistă șase eforturi: N, T1, T2, M31, M32, Mt. Dacă într-o secţiune
există doar un singur efort, solicitarea o numim simplă. În caz
contrar, avem de-a face cu o solicitare compusă.
În funcție de valorile eforturilor vom defini următoarele
tipuri de solicitare a barelor
1) Intindere-compresiune
La acest tip de solicitare toate eforturile în afară de forța
normală N sunt egale cu zero.
 Întindere. Sistemul de eforturi în secţiune transversală a
barei se reduce la componenta N dirijată după normala exterioară a
secţiunii (fig. 3.1, a).
 Compresiune. Sistemul de eforturi în secţiune se reduce
la componenta N dirijată după normala interioară a secţiunii (fig.
3.1, b).
F F F
F

N F N F

a) b)

Fig. 3.1. Intindere-compresiune

2) Forfecare sau tăiere. Sistemul de eforturi în secţiune

transversală a barei se reduce la T1 sau T2. Este cazul solicitării unei
îmbinări a două elemente suprapuse supuse la întindere (fig. 3.2).

56
 F
F

F
F

Fig. 3.2. Forfecare

3) Încovoiere. Sistemul de eforturi în secţiune transversală a

barei se reduce la un moment încovoietor M1 sau M2. De exemplu,
cazul unei bare drepte solicitate de cupluri de acelaşi moment la
capete, acţionând într-un plan de simetrie longitudinal al barei (fig.
3.3)

M M

Fig. 3.3. Încovoiere

Bara se încovoaie sub acţiunea acestor cuple, axa ei luând o

formă curbată.
4) Torsiunea sau răsucirea. Sistemul de eforturi se reduce
la un moment de torsiune Mt (fig. 3.4). Este cazul unei bare drepte
acţionată la capete de două cuple în plane normale la axa barei. În
cursul solicitării, două secţiuni normale au o rotire relativă în jurul
axei longitudinale a barei.

57
 Mt
Mt

Fig. 3.4.Torsiune

3.3. Algoritm eficient de calcul al eforturilor

Reprezentarea matriceală a sistemului de forțe aplicate

asupra unui corp și ecuațiile de echilibru
În condițiile de trecere de la calculul manual al unei structuri
la calculul automatizat se impune o schimbare în modul de
considerare a structurilor schematizate. Orientarea spre general,
adusă de necesitatea formulării de algoritmi aplicabili unui spectru
larg de structuri cere ca structura însăși să fie definită în formă
generală.
Un corp interacționeză cu mai multe corpuri și, prin urmare,
asupra lui acționează un sistem de forțe exterioare. Cea mai
rațională și eficientă prezentare a sistemului de forțe și a punctelor
de aplicare este reprezentarea matriceală. Punctele de aplicare a
forțelor le vom nota cu cifre k  1,2,3,..., n și le vom numi noduri.
Coordonatele fiecărui punct se exprimă prin trei componente:
xk ,1, xk , 2, xk ,3 , unde prin k este notat numărul punctului în care este
aplicată forța dată.

58
 2
x3 4
F1,3 3
F1, 2 F5,3
F1,1
1 F5,1 F5, 2
x1,3 5
x2
x1,1 6 x5,3
x1, 2 x5,1
x1
x5, 2
Fig.3.5

Astfel, punctul cu numărul “1” are coordonatele

( x1,1 , x1, 2 , x1,3 ), iar forța care acționează în punctul “1” se exprimă
prin componentele F 1,1 , F1, 2 , F1,3  . Punctul cu numărul “5” are
coordonatele ( x5,1, x5, 2 , x5,3 ), iar componentele forței aplicate în
punctul “5” se notează prin F5,1 , F5, 2 , F5,3  ,…
În forma matriceală, coordonatele punctelor de aplicare a
forțelor se prezintă astfel:

 x1,1 x1, 2 x1,3 

x x2 , 2 x2,3 
 2,1
x   x3,1 x3, 2 x3,3  . (3.24)
 
 ... ... ... 
 xn,1 xn , 2 xn ,3 


Sistemul de forțe aplicate în punctele respective se va

reprezenta prin matricea forțelor:

59
  F1,1 F1, 2 F1,3 
F 
 2,1 F2, 2 F2,3 
F   F3,1 F3, 2 F3,3  . (3.25)
 
 ... ... ... 
 Fn ,1 Fn, 2 Fn,3 
 
Reprezentarea matriceală a ecuațiilor de echilibru a fost dată
în (1.21), (1.22). În conformitate cu aceste relații, un corp se află în
stare de echilibru dacă:
n
 Fk ,i  0, i  1,2,3, (3.26)
k 1
3

 F
k 1
k ,i xk , j  Fk , j xk ,i   0, i, j  1,2,3. (3.27)

Sau în formă desfășurată:

n n n

F
k 1
k ,1  0, F
k 1
k ,2  0, F
k 1
k ,3  0, (3.28)

3 3

 F
k 1
x
k ,1 k , 2  Fk , 2 xk ,1   0,  F
k 1
x
k ,1 k , 3  Fk ,3 xk ,1   0,

 F
k 1
x
k , 2 k ,3  Fk ,3 xk , 2   0. (3.29)

Din relațiile (3.28) și (3.29) rezultă că un corp solid supus

acțiunii unui sistem de forțe este în echilibru, dacă și numai dacă
sunt satisfăcute 6 ecuații independente de echilibru.
În cazul unui sistem plan, numărul de ecuații independente
de echilibru se reduce până la trei ecuații:
n n
 Fk ,1  0,  Fk , 2  0, (3.30)
k 1 k 1
n
 Fk ,1 x k , 2  Fk , 2 x k ,1   0. (3.31)
k 1

60
 Ex.1. Examinăm o bară ce se sprijină pe două reazeme.

3 1 1

2 1 1 1

Fig.3.6

Sistemul de forțe exterioare date și reacțiunile sunt aplicate în

5 noduri. Schema de calcul este reprezentată în fig.3.7.
x2
3 F2, 2 1 1 F5, 2
F2,1
1 0 2 3 4 5
x1
2 1 1 1

Fig.3.7

Forțele și coordonatele lor de aplicare se reprezintă prin

următoarele matrice:

 0 3  2 0
   
 F2,1 F2, 2   0 0
F  0 1  , x 1 0 .
   
 0 1   2 0
 0 F5, 2   
  3 0

Ecuațiile de echilibru:

61
 n n

 Fk ,1xk ,2  Fk ,2 xk ,1   0, F k ,2 0.

k 1 k 1

După cum am menționat, în problema unidimensională se

consideră că forțele sunt aplicate asupra axei barei. Prin urmare, în
relațiile pentru momentul forțelor xk , 2  0 , adică:

n
 Fk ,2 xk ,1  0 .
k 1

În formă desfășurată ecuația dată obține forma:

5

F
k 1
x
k , 2 k ,1  F1, 2 x1,1  F2, 2 x2,1  F3, 2 x3,1  F4, 2 x4,1  F5, 2 x5,1  0

 3 2   F2, 2  0  (1)  1  (1)  2  F5, 2  3  0

F5, 2  1 .

Din ecuația proiecției forțelor obținem:

5

F
k 1
k ,2 F1, 2  F2, 2  F3, 2  F4, 2  F5, 2  0 ,

 3  F2, 2  1  1  F5, 2  0 ,

F2, 2  6 .

Dacă pe lângă forțele exterioare date sunt cunoscute și

reacțiunile ( F2, 2  6kN , F5, 2  1kN ), în baza relațiilor (3.23) pot fi
calculate eforturile T2 și M 32 , pe care îl vom nota prin M j (j
corespunde cu numărul de noduri). Se consideră că capetele barei
62
sunt libere, atunci Ti0   0, M 30,i  0 relațiile pentru eforturi (3.23)
obțin forma:
j j
T j   Fk , 2 , M j   Fk , 2 x j ,1  xk ,1  , j  1,2,...5 . (3.32)
k 1 k 1

Cu ajutorul acestor relații calculăm valorile eforturilor în cele

5 noduri. În fig.3.8 este reprezentată diagrama forței tăietoare.
3.2

1.65

Tj 0.1
2 1 0 1 2 3
 1.45

3

xj 1

Fig.3.8

Diagrama momentului de încovoiere este reprezentată în fig.3.9.

6.1

4.525
M4j
2.95
M4j
1.375

 0.2
2  1.5 1  0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
xj 1

Fig.3.9

Dacă în schema de calcul sunt date și forțele distribuite, ele

pot fi înlocuite cu un sistem de forțe concentrate. Forța distribuită
din fig.3.10 în prima aproximație se poate reprezenta în forma unei
singure forțe concentrate (fig.3.11). În a doua aproximație, prin
două forțe concentrate. În a treia prin trei forțe concentrate...
63
Ex.2. O bară se sprijină pe două reazeme, pe toată lungime a barei
acționează forța distribuită.
q

l
Fig.3.10

În prima aproximație forța distribuită se va reprezenta printr-o

singura forță concentrată F  ql .
x2
ql F3, 2
F1, 2
F1,1
1 2 3 x1
l/2 l/2
l
Fig.3.11

Pentru cazul din fig.3.11 matricele forțelor exterioare și a

coordonatelor punctelor de aplicare sunt:

 F1,1 F1, 2   0 0
   
F  0  ql  , x  l 2 0 .
 0 F3, 2   l 0
  

Din ecuațiile de echilibru:

3 3

 Fk ,2  0 ,
k 1
F k 1
x
k , 2 k ,1 0.

Deducem:
64
 ql ql
F1, 2  , F3, 2  .
2 2

Diagramele eforturilor se determină în baza relațiilor:

j j
T j    Fk , 2 , M j   Fk , 2 xk , j  xk ,1 , j  1,2,3
k 1 k 1

sunt reprezentate în fig.3.12 și 3.13.

1.2

0.6

Tj
0 0.5 1 1.5 2
0.6

1.2

xj 1

Fig.3.12

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2

0.275
M1j
0.55
M1j
0.825

1.1

xj 1

Fig.3.13
65
 Dacă forța distribuită se schematizează prin două forțe
concentrate,
x2 ql/2 ql/2 F4, 2
F1, 2
F1,1
1 2 3 4 x1
0,25l 0,5l 0,25l
l
Fig.3.14

atunci matricele x și F se exprimă prin următoarele componente:

 0 0  F1,1 F1, 2 
   
 0,25l 0  0  ql 2 
x , F  .
0,75l 0 0  ql 2 
   
 l 0   0 F4, 2 
 

Din ecuațiile de echilibru:

4 4

F k 1
k ,2 0, F k 1
x
k , 2 k ,1 0

deducem: F1, 2  ql 2 , F4, 2  ql 2 . Diagramele de eforturi calculate

în baza formulelor (3.33) (j=1,2,...4) sunt reprezentate în fig.3.15 și
3.16.
1.2

0.6

Tj
0 0.5 1 1.5 2
 0.6

 1.2

xj 1

Fig.3.15

66
 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2
 0.15
M2j
 0.3
M2j
 0.45

 0.6

xj 1

Fig.3.16

În fig.3.17 este reprezentată schematizarea forței distribuite

prin trei forțe concentrate.
x2
ql/3 ql/3 ql/3
F1, 2 F5, 2
F1,1
1 2 3
l/3
4
l/6
5 x1
l/6 l/3
l

Fig.3.17

 0 0  F1,1 F1, 2 
   
l 6 0  0  ql 3 
x l 2 0 , F  0  ql 3  .
   
 5l 6 0  0  ql 3 
   0 F5, 2 
 l 0 

Diagramele de eforturi calculate în baza formulelor (3.33)

(j=1,2,...5) se determină în mod analog și sunt reprezentate în
fig.3.18 și 3.19.
67
 1.2

0.6

Tj
0 0.5 1 1.5 2
 0.6

 1.2

xj 1

Fig.3.18

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2

 0.15
M3j
 0.3
M3j
 0.45

 0.6

xj 1

Fig.3.19

În fig.3.20 este reprezentată schematizarea forței distribuite

prin opt forțe concentrate.
x2
ql/8 ql/8 ql/8 ql/8 ql/8 ql/8 ql/8 ql/8
F1, 2 F10, 2
F1,1
1
2 3 4 5 6 7 8 9 10 x1
0,125l

0,125l
0,25l
0,25l

0,25l

0,25l
0,25l
0,25l

0,25l

l
Fig.3.20
68
Diagramele de eforturi calculate în baza formulelor (3.33)
(j=1,2,...10) se determină în mod analog și sunt reprezentate în
fig.3.21 și 3.22.

1.2

0.65

Tj 0.1
0 0.5 1 1.5 2
 0.45

1

xj 1

Fig.3.21

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2

0.138
M4
j
0.275
M4
j
0.413

0.55

xj1

Fig.3.22

Prezentăm cele patru diagrame pe un singur grafic.

69
 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2

0.25
M1j

M2k

M3i 0.5

M4c

0.75

1

x1j1x2k1x3i1x4c1

Fig.3.23

Observăm că diagrama momentului de încovoiere construită

pe opt forțe concentrate este cea mai exactă.

Relațiile de calcul al forțelor (3.33) sunt eficiente și în cazul

unui sistem de cadre. Vom examina un cadru reprezentat în fig.3.24.

x2
4
2 1
3 4 5
1

3 2
2

1
F6, 2
F1, 2 1
6 2
F1,1 x1

Fig.3.24

70
Forțele și coordonatele lor de aplicare:

 F1,1 F1, 2  0 0
   
 3 0  0 1
 0 0  0 2
F   x .
 0 4 2 2
 0 0   
 3 2
2 F6, 2  3 0 
 

Din ecuațiile globale de echilibru obținem următoarele relații pentru

reacțiuni:

1 6
F6, 2   Fk ,1 xk ,2  Fk ,2 xk ,1  ,
x6,1 k 1

6 6
F1,1   Fk ,1 , F1, 2   Fk , 2 .
k 1 k 1

Valorile momentului de încovoiere în cele șase noduri se determină

din expresia:

j
   
M j   Fk ,1 x j , 2  xk , 2  Fk , 2 x j ,1  xk ,1 . 
k 1

Diagrama momentului de încovoiere este construită pe un cadru

intins și reprezentată în fig.3.25.

71
 6

Mk
2
Mk

0 1 2 3 4 5 6 7

2

xkxk

Fig.3.25

Vom examina un cadru solicitat și cu forță distribuită

reprezentat în fig.3.26.

x2
10

1 2 3
10
2
20
3
2
F1, 2 F9, 2
F1,1 x1

Fig.3.26

72
În scopul utilizării algoritmului eficient, vom înlocui forța
distribuită cu trei forțe concentrate în nodurile 4,5,6 fig.3.27.
x2 10 10 10

3 4 5 6
7
1 2 3
10
2
2
20
3 8
2
F1, 2 F9, 2 9
1
F1,1 x1

Fig.3.27

Forțele și coordonatele lor de aplicare:

 F1,1 F1, 2   0 0
   
 10 0   0 3
 0 0   0 4
   
 0  10   2 .5 4
  .
F  0  10  x   3 .5 4 
 0  10   4 .5 4
   
 0 0   5 4
  20 0   5 2
   
 0 F9 , 2   5 0 

Relațiile pentru reacțiuni și momentul încovoietor:

1 9 9
 
9
F9, 2  
x9,1 k 1
F x
k ,1 k , 2  F x
k , 2 k ,1 , F1,1   
k 1
Fk ,1 , F1, 2   Fk , 2 ,
k 1

73
 j
  
M j   Fk ,1 x j , 2  xk , 2  Fk , 2 x j ,1  xk ,1 .  
k 1

Diagrama momentului de încovoiere este construită pe un cadru

intins și reprezentată în fig.3.28.
60
40
Mk 20

Mk 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
20
40

x'kx'k
Fig.3.28

Vom examina un cadru reprezentat în fig.3.29.

x2 6

1 1
3 4 5

2 2

5 6 2
2
1 2
1 1
2
7 8 9
F1, 2 1 1

F1,1 F10, 2 x1
1
10 1

Fig.3.29
74
Forțele și coordonatele lor de aplicare:

 F1,1 F1, 2  0 0 
   
 5 0  0 2 
 0 0  0 4 
   
 0 6  1 4 
 0 0   
F   x  2 4  .
2 0  2 2 
   
 0 0  2 1 
 0 2  3 1 
   
 0 0  4 1 
 1 F10, 2   4  1
  

Relațiile pentru reacțiuni și momentul încovoietor:

1 10 10

 F  Fk , 2 x k ,1  , F1,1   Fk ,1 , F1, 2   Fk , 2 ,
10
F10, 2  x
k ,1 k , 2
x10,1 k 1 k 1 k 1

j
   
M j   Fk ,1 x j , 2  xk , 2  Fk , 2 x j ,1  xk ,1 . 
k 1

Diagrama momentului de încovoiere este construită pe un cadru

intins și reprezentată în fig.3.30.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

5

 10

 15
Fig.3.30
75
Vom examina un cadru pe două reazeme care are o articulație
(nodul 6) (fig.3.31, a) și pe care împărțim în 10 noduri (fig.3.31, b).
3
a) 1 1
1 6
1,5
1 1
5 1
7
1,5 1

3
1 1
b) 3 4 5 6
1,5 1
1 1
5 7 8 1
2 7
9
1,5
1
1 6 10

Fig.3.31

Forțele și coordonatele lor de aplicare:

 F1,1 F1, 2  0 0 
   
 5 0   0 1 .5 
 0 0  0 3 
   
 0 3  1 3 
 0 0  2 3  .
F  x 
 0 0  2 2 
   
 0 6  3 2 
 0 0  4 2 
   
 7 0  4 1 
 0 F10 , 2  4 0 
  

76
Relațiile pentru reacțiuni și momentul încovoietor:
10 10
1
 Fk ,1 xk ,2  Fk ,2 xk ,1 ,
10
F10, 2  F1,1   Fk ,1 , F1,2   Fk ,2 ,
x10,1 k 1 k 1 k 1

1 10
    
10
F1,1  
x j , 2 k 1
Fk ,1 x j , 2  xk , 2  Fk , 2 x j ,1  xk ,1 , F10,1   Fk ,1 ,
k 1

j
   
M j   Fk ,1 x j , 2  xk , 2  Fk , 2 x j ,1  xk ,1 . 
k 1

Diagrama momentului de încovoiere este construită pe un cadru

intins și reprezentată în (fig.3.30).

20
10.125
10
Mk

Mk
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1510

0 x'kx'k 10

Fig.3.32

77
 4. CARACTERISTICILE GEOMETRICE

În conformitate cu relația (2.30):

N M 31 M
t 33   x1  32 x 2 (4.1)
A I1 I2

tensiunile normale depind nu de eforturile secționale, dar și de

caracteristicile geometrice a secțiunii transversale. În continuare, ne
vom referi la modalitățile de calcul al momentelor statice, centrului
de greutate și a momentelor de inerție.

4.1. Momente statice. Centrul de greutate

Se consideră o suprafață a secțiunii transversale de arie A

(fig.4.1) raportată la un sistem de axe de coordonate x1 , x 2 .
Conform definiției (2.20), momentele statice sunt definite prin
relația:

S i   x i dA, i  1,2. (4.2)

A

Din (4.2) rezultă că momentul static are ca dimensiuni m 3 .

Dacă se cunosc coordonatele centrului de greutate al suprafeței xic
momentul static se determină prin relația:

S i  Axic , S1  Ax1c , S 2  Ax2c . (4.3)

Datorită proprietății centrului de greutate al unei suprafețe

plane de a se găsi pe axa de simetrie a suprafeței, în cazul în care
aceasta are o singură axă de simetrie, sau la intersecția acestor axe,
dacă are două axe de simetrie, rezultă că momentele statice în raport
cu aceste axe sunt nule.

78
 x2

x1 dA

x2

x1
Fig.4.1

În cazul unor suprafețe compuse din suprafețe simple ale

căror formă este dreptunghiulară, triunghiulară, circulară etc., se va
aplica proprietatea integralei:
S i   x i dA   x i dA   x i dA   x i dA  ...   x i dA 
A A1  A2 ... An A1 A2 An

 xic1 A1  xic2 A2  ...  xicn An ,

A  A1  A2  ...  An ,
c
unde prin xi k sunt notate coordonatele centrului de greutate
c c
( x1 k , x 2 k ) a suprafeței simple cu aria Ak . Pornind de la această
proprietate a integralei, relațiile de calcul al coordonatelor centrului
de greutate a unei suprafețe compuse se pot scrie în forma:

c S i xic1 A1  xic2 A2  ...  xicn An

x  
i , i  1,2. (4.4)
A A1  A2  ...  An

Vom examina suprafața din fig. 4.2, care poate fi

descompusă în două suprafețe dreptunghiulare 1 și 2, ale căror
centre de greutate sunt cunoscute. Poziția centrului de greutate al
suprafeței compuse se precizează în baza relațiilor:

79
 x2

1
a
2 a
a 2a x1
Fig.4.2

A1 x1c1  A2 x1c2 2a 2 0,5a  2a 2 2a a 3  4a 3 5a 3

x1c     2  1,25a
A1  A2 2 a 2  2a 2 4a 2 4a
A1 x2c1  A2 x 2c2 2a 2 a  2a 2 0,5a 2a 3  a 3 3a 3
x 2c     2  0,75a .
A1  A2 2a 2  2a 2 4a 2 4a

Sistemul de coordonate ce trece prin centrul de greutate al

figurii se numeşte sistem central de coordonate.

4.2. Momente de inerţie

Momentele de inerţie au fost definite prin relația:

I ij   xi x j dA . (4.5)
A
În spaţiul cu două dimensiuni matricea momentelor de
inerţie va avea forma:
I I 
I ij   11 12  ,
 I 21 I 22 
I11   x1 x1dA , I12   x1 x2 dA ,
A A

I 21   x2 x1dA , I 22   x2 x2 dA . (4.6)
A A

80
 Vom calcula momentele de inerţie pentru câteva suprafețe
simple.
1. Suprafață dreptunghiulară. Se consideră suprafața
dreptunghiulară din figura fig.4.3 de lățime b și înălțime h și
sistemul de coordonate x1 0 x2 , trecând prin centrul de greutate și
confundându-se cu axele de simetrie ale acestia.

x2 dx1

dx2

h 0
x1

b
Fig.4.3

Pentru calculul momentului de inerție I11 , se consideră

suprafața elementară dreptunghiulară dA de grosime dx1 și lățime h,
situată la distanța x1 de axa de coordonate x2 .
Momentul de inerție I11 al suprafeței dreptunghiulare se
exprimă prin relația:

2
b2
2 x13 b 2 hb 3
I11  x
 1 dA   x1 hdx1 h b 2  .
A b 2 3 12

Procedându-se la fel, se determină momentul de inerție I 22 :

bh 3
I 22  . (4.7)
12

81
 Pentru momentul de inerție centrifugal avem:
b2 h2
x2 x2
I12   x1 x2 dA   x1dx1  x2 dx2  1 b 2 b 2 2 h 2  h 2  0 . (4.8)
A b 2 h 2
2 2

2. Triunghi (fig.4.4)
x2
x2c

h
dx1
bx1
dx2

x2 x1c
hx2
x1 b x1

Fig.4.4

Momentul de inerție I11 față de sistemul de coordonate ce

trece prin baza figurii:

I11   x12 dA, dA  x2 dx1 .

A
Din asemănarea triunghiurilor avem:
h x hb  x1 
 2 , dA  x2 dx1  dx1 ,
b b  x1 b
hb  x1 
b
hb3
I11   x12 dA   x12 dx1  . (4.9)
A 0
b 12

În mod analog deducem relația pentru I 22 :

bh  x2 
dA  bx1dx2  dx2 ,
h
82
 bh  x2 
h
bh3
I 22   x dA   x22
2
2 dx2  . (4.10)
A 0
h 12

Momentele de inerție față de sistemul central de coordonate.

Centrul de greutate al unui triunghi:

1 1
x1  b, x1  h .
3 3
Din asemănarea triunghiurilor:

h hx 2
 ,
b b  x1
de unde:
hb  x1 
hx 2  .
b
Înlocuim în formula pentru momentul de inerție:
2
2h / 3
2
2h / 3 hb  x1  hb 3
I11   x1 dA   x1 hx 2 dx1   x12 dx1  .
A h 3 h 3 b 36

hb 3
I 11  . (4.11)
36
Din asemănarea triunghiurilor:
b bx1
 ,
h h  x2
de unde:
bh  x 2 
bx1  ,
h
înlocuim în formula pentru momentul de inerție:
2b / 3 2b / 3
bh  x 2  bh 3
I 22   x 22 dA   x 22 bx1 dx 2   x 22 dx 2  ,
A b 3 b 3
h 36

83
 bh 3
I 22  . (4.12)
36
3.Cerc (fig. 4.5)
x2
R

 x1
d

Fig.4.5

Momentul de inerţie polar:

R R
R 2 d 4
I p    dA    2  2d 
2
. 
0 0
2 32
Reieșind din faptul că momentul de inerţie polar este egal
cu suma momentelor de inerţie axiale obţinem:
I p d 4
I 11  I 22   . (4.13)
2 64

4.3. Momente principale de inerţie

Deoarece momentele de inerție sunt definite în forma unei
relații unitare:

I ij   xi x j dA ,
A

concludem că componentele I ij formează un tensor de ordinul doi

în spațiul cu două dimensiuni. Componentele oricărui tensor de
84
ordinul doi la rotația sistemului de coordonate variază după
următoarea lege [1]:

3 3
I ij  rin rjm I nm    rin rjm I nm . (4.14)
n 1 m 1
Cosinusurile directoare rij  cos( xi , x j ) în spațiul cu două
dimensiuni se exprimă prin matricea:

 cos  sin  
rij    .
  sin  cos  
În formă desfășurată, din relația (4.14) se obțin următoarele
expresii:

I ij  ri1r jm I1m  ri 2 r jm I 2 m  ri1r j1I11  ri1r j 2 I12  ri 2 r j1I 21  ri 2 r j 2 I 22 ,

  r11r11I11  r11r12 I12  r12 r11I 21  r12 r12 I 22 

I11

 I 11 cos 2   I 12 cos  sin   I 21 cos  sin   I 22 sin 2  

I12  I 21
 I11 cos 2   I 22 sin 2   sin 2 ,
2

  r21r21 I11  r21r22 I12  r22 r21 I 21  r22 r22 I 22 

I 22

 I 11 sin 2   I 12 cos  sin   I 21 cos  sin   I 22 cos 2  

I12  I 21
 I11 sin 2   I 22 cos 2   sin 2 ,
2

  I 21
I12   ri1r j1I11  ri1r j 2 I12  ri 2 r j1I 21  ri 2 r j 2 I 22 
  I 11 cos  sin   I 12 cos 2   I 21 sin 2   I 22 cos  sin  

85
 I 22  I11
 sin 2  I12 cos 2 .
2

Deoarece în sistemul principal de coordonate momentele de

inerție axiali I11 , I 22 obțin valori extremale, iar momentele de inerție
centrifugale I12 , I 21 se anulează, poziția sistemului principal de
coordonate se determină din condiția:

I12  0 .

Notând poziția sistemului principal de coordonate prin  * ,

vom obține:
I 22  I11
sin 2 *  I12 cos 2 *  0 ,
2

de unde rezultă:

2 I12
tg 2 *   ,
I 22  I11
sau:
2 I12
tg 2 *  .
I11  I 22

Din aceasta relație se determină poziția axelor principale:

1 2 I12
 *  arctg . (4.15)
2 I11  I 22
Valorile principale ale momentelor de inerție se mai pot
obține din ecuația caracteristică a unui tensor de ordinul al doilea:

I 3  J1I 2  J 2 I  J 3  0 , (4.16)
86
 J1  I11  I 22  I 33 ,

I11 I12 I11 I13 I 22 I 23

J2    ,
I 21 I 22 I 31 I 33 I 32 I 33

I11 I12 I13

J 3  det I 21 I 22 I 23 .
I 31 I 32 I 33

În spațiul cu două dimensiuni toate componentele ce țin de

axa x3 se anulează și ecuația caracteristica (4.16) devine:

I 2  J1 I  J 2  0 , (4.17)

unde invarianții J1 și J 2 se determină în baza relațiilor:

J1  I11  I 22 ,

J 2  I11I 22  I122 .

Valorile principale ale momentelor de inerție sunt rădăcinile

ecuației caracteristice (4.17):

J1  J12  4 J 2
I1, 2  . (4.18)
2

Substituind valorile invarianților tensorului de inerție în

formula (4.18), obținem:

87
 2
I11  I 22 I I 
I1, 2    11 22   I122 . (4.19)
2  2 
Relația de calcul al valorilor principale ale tensorului de
inerție în forma (4.19) este mai comodă, deoarece în ea figurează în
mod direct componentele tensorului I ij .

4.4. Variația momentelor de inerție în raport cu axele paralele

Se consideră suprafața de arie A și sistemele de coordonate

paralele xi , și xi . Vom examina legile de variație a momentelor de
inerție la translația paralelă a sistemului de coordonate examinate.
x2
x2

a1 a2 x1

x1

Fig.4.6
Punctul B în sistemul de coordonate x1 , x2 are coordonatele
B x1 , x2  , iar în sistemul x1, x2 :
xi  xi  ai . (4.20)
În formă dezvoltată se obțin două relații:

x1  x1  a1 , x 2  x 2  a 2 .
Substituind în expresia pentru momentele de inerție:

88
 I ij   xi x j dA ,
A
relația (4.20) vom obține:

 
I ij    xi  ai x j  a j dA   xi x j  xi a j  x j ai  ai a j dA 
A A

  xi x j dA   xi a j dA   x j ai dA   ai a j dA 
A A A A

 I ij  a j S i  a i S j  ai a j A . (4.21)

Dacă sistemul de coordonate xi trece prin centru de greutate

al secțiunii, atunci momentele statice se anulează Si  S j  0 și
expresia pentru momentele de inerție obține forma:

I ij  I ij  ai a j A . (4.22)

În formă dezvoltată se obțin trei relații de transformare:

I11  I11  a12 A ,

  I 22  a22 A ,
I 22

I12  I 21
  I12  a1a2 A . (4.23)

Deoarece în relațiile pentru momentele axiale de inerție

figurează a12 , a22 , putem formula următoarea concluzie: momentele
axiale de inerție obțin valori minimale față de sistemul central de
coordonate. Abaterile în orice direcție de la sistemul central de
coordonate vor conduce la creșterea valorilor momentului de inerție.

89
 5. CALCULUL LA REZISTENȚĂ

5.1. Proprietățile mecanice ale materialelor

Din experiență s-a stabilit că materialele, sub acțiunea

forțelor, își modifică configurația (forma și volum). În funcție de
valorile tensiunilor care apar în corp, procesele de modificare a
configurației pot fi reversibile sau ireversibile.

Dacă după înlăturarea forțelor corpul își restabilește

configurația inițială, procesul se numește reversibil sau elastic.

Dacă după înlăturarea forțelor corpul nu-și restabilește

configurația inițială, procesul se numește ireversibil sau plastic.

Caracteristicile mecanice care se utilizează în practica de

calcul se determină din experiența la întindere asupra unor epruvete
de formă cilindrică.

5.2. Încercarea materialelor la întindere

La proiectare și în calculele la rezistență, rigiditate și

stabilitate a elementelor de construcții este necesar să cunoaștem
proprietățile materialelor. De aceea, materialele se încearcă la
intindere, compresiune, lunecare, torsiune, încovoiere și la duritate.
Unul dintre tipurile de bază de încercare a materialelor este
încercare la întindere, deoarece în acest caz se află cele mai
importante proprietăți ale lor. Din materialul încercat se
confecționează epruvete speciale de formă ciliindrică (fig.5.1).
A0 d0

l0

Fig.5.1. Epruvetă cilindrică

90
unde l0 este lungimea inițială a epruvetei;

l - lungimea deformată;

A0 - aria inițială a secțiunii transversale a epruvetei.

Pentru încercări la întindere se aplică mașini de încercat la

întindere, care permit a determina în procesul încercării eforturile și
deformațiile corespunzătoare ale epruvetei. Conform acestor date,
se construiește diagrama inițială la întindere, în care pe axa
ordonatelor se depun valorile forței de întindere a epruvetei, iar pe
axa absciselor – alungirile corespunzătoare.

F
E
Fc C
Fel D
B
Fp A
Fmax

l

Fig.5.2. Diagrama întinderii

De la începutul solicitării până la o valoare anumită a forței

de tracțiune are loc o relație direct proporțională între alungirea
epruvetei și forța OA. În acestă etapă a întinderii este valabilă legea
lui Hooke.

91
 Vom nota forța pentru care relația de proporționalitate
încetează a fi aplicabilă prin Pp . Acestei valori a forței îi
corespunde pe diagramă punctul A. Tensiunea provocată de forța
Pp se numește limita de proporționalitate și se calculează după
formula:

Pp
p  . (5.1)
A0

Deci, limita de proporționalitate se numește tensiunea după

care se încalcă relația de proporționalitate dinre forță și deplasare.

Vom nota prin Pel valoarea maximă a forței, pentru care

epruveta la descărcare își restabilește dimensiunile inițiale. Acestei
valori pe diagramă îi corespunde punctul B, iar etapei elastice de
întindere a epruvetei – sectorul OB al diagramei.

Tensiunea maximă, pănă la care deformația remanentă la

descărcare nu se observă, se numește limită de elasticitate. Această
tensiune este provocată de forța Pel și se determină prin formula:

Pel
 el  . (5.2)
A0

După punctul A, la întinderea ulterioară a epruvetei, curba

întinderii devine curbilinie și se ridică până la punctul C, unde se
observă trecerea la sectorul orizontal CD, care se numește palier de
curgere. În această etapă a întinderii, alungirea epruvetei crește,
forța de întindere care se notează prin Pc , având valoare constantă.
Acest proces de deformație numit curgerea materialului este însoțit
de o alungire remanentă (plastică), care nu dispare după descărcare.

92
 Limita de curgere  c se numește tensiunea minimă la care
deformația epruvetei are loc la un efort de tracțiune constant.
Mărimea limitei de curgere se calculează prin formula:

Pc
c  . (5.3)
A0

După etapa de curgere, materialul din nou preia efortul

crescând pănă la o anumită limită. Acestei etape îi corespunde un
sector ascendent DE numit sector de ecruisare.

Tensiunea care corespunde forței maxime Pmax se numește

rezistență de rupere  r sau limită de rezistență. Ea se calculează
după formula:

Pmax
r  . (5.4)
A0

Caracteristicile principale ale elasticității și rezistenței

materialelor utilizate în calculele practice sunt limita de elasticitate
 el , limita de curgere  c și rezistența la rupere (limita de
rezistență)  r .

Valorile rezistenței la rupere pentru unele materiale sunt date

în tabelul 5.1.

93
 Tabelul 5.1

Materialul Rezistența la rupere, Mpa, la

întindere compresiune

Fontă cenușie:

Obișnuită 140 - 180 600 – 1000

microgranulară 210 - 250 Pînă la 1400

Oțel Oț2 140

Oțel Oț3 160

Oțel carbon pentru 60-250

construcția de
mașini

Cupru 30-120

Bronz 60-120

Aluminiu 30-80

Pin paralel cu fibre 7-10 10-12

Beton 0,1-0,7 1-9

94
 Deoarece pe parcursul exploatării construcției apar situații
imprevizibile (forța majoară), în calculul de rezistența se introduce
noțiunea coieficient de siguranță n. El este dat în norme de
proiectare, depinde de tipul construcției și este asigurat de un cadru
juridic. Raportul dintre limita de elasticitate și coieficentul de
siguranța se numește tensiune admisibilă:

 el
t1     . (5.5)
n

Deoarece limita de elasticitate depinde numai de

proprietățile materialului, în calcule la rezistență se folosește
tensiunea admisibilă, care conține informația despre proprietățile
materialului și tipul construcției.

5.3. Criteriu de stare limită. Cazuri particulare

Pentru anumite valori ale sarcinilor care acționează asupra

unei piese se poate atinge o stare limită corespunzătoare începutului
apariției deformațiilor ireversibile sau ruperii, care înseamnă
distrugerea sau scoaterea ei din folosință. Expresia analitică a
criteriului de rezistență se obține, egalând mărimea ce
caracterizează starea limită pentru întinderea simplă cu aceeași
mărime scrisă pentru starea spațială de tensiune. Pe parcursul anilor
au fost elaborate mai multe teorii de rezistența. Conform primei
teorii de rezistenă, într-un corp se produce o stare limită atunci când
tensiunea normală maximă atinge valoarea tensiunii normale
corespunzătoare stării limită de la solicitarea de întindere simplă:

t1    . (5.6)

În aceasta teorie de rezistență, din cele trei tensiuni

principale t1  t 2  t 3 în criteriul de rezistență, se ține seama numai
de tensiunea t1 .

95
 În calitate de măsură a trecerii materialului din starea
reversibilă (elastică) în starea ireversibilă (plastică) unii autori
propun tensiunea tangențială maximă care în caz general de
solicitare se exprimă prin relația:

t t
max t13  1 3    . (5.7)
2

Deci, starea limită este atinsă dacă max t13 atinge o anumită
valoare proprie materialului dat.

Una dintre teoriile de mare actualitate este teoria modulului

deviatorului tensorului tensiune. În baza acestei teorii, într-un corp
se produce o stare limită când cel mai mare modul al deviatorului
tensorului tensiune atinge valoarea modulului deviatorului tensiune
de la întinderea simplă:

2
 11 2
  22 2
  33 2
 2  12 2

  13 2
  23    .  (5.8)

În practica de calcul este comod să exprimăm criteriul de

stare limită prin componentele tensorului tensiune:

t11 t 22 t33
 ij  tij   0 ij , 0  .
3

În formă dezvoltată avem:

t11 t 22 t 33 t t  t
 11  t11  ,  22  t 22  11 22 33 ,
3 3

t11 t 22 t 33
 33  t 33  ,  12  t12 ,  13  t13 ,  23  t 23 .
3

96
 Substituind aceste valori în (5.8), vom obține criteriul de
rezistență exprimat prin componentele tensorului tensiune:

2
t11 2
 t22 2
 t33 2
 t11t22  t11t33  t22t33  3 t12  2
 t13 2
 t23 
   . (5.9)

În sistemul principal de coordonate ale tensorului tensiune,

criteriul de rezistență obține forma:

2
t11 2
 t 22 2
 t 33  t11t 22  t11t 33  t 22 t 33    . (5.10)

Expresia (5.10) mai poate fi scrisă în forma:

1
2
t t 
1 2
2

 t 1t 3 2  t 2 t 3 2    . (5.11)

În acest criteriu de rezistență figurează toate tensiunile

principale și el duce la rezultate apropiate de experiență.

Cazuri particulare:

1. Intindere-compresiune

La acest tip de solicitare numai componenta t33 a tensorului

tensiune este diferită de zero (fig.5.3).

t33

Fig.5.3

97
 N
t33  , (5.12)
A

unde: N – forța normală; A – aria secțiunii transversale.

Dacă N  0 are loc intindere, dacă N  0 - compresiune.

La intindere-compresiune relația (5.11) se reduce la o

expresie cu o singură componentă:

2
t 33    . (5.13)

Înlocuind (5.12) în (5.13), obținem:

N
   . (5.14)
A

Din (5.12) observăm că la întindere și compresiune

tensiunile normale nu depind de coordonatele punctului material.
Prin urmare, la acest tip de solicitare întâlnim o stare de tensiune
omogenă. Aceasta înseamnă că fiecare particulă materială din
secțiunea dată preia asupra ei una și aceeași sarcina.

Datorită stării omogene de tensiune, solicitarea la întindere

sau compresiune este cea mai rațională din punct de vedere al
folosirii materialului.

2. Torsiune

La acest tip de solicitare tensiunile tangențiale t31 și t32 sunt

diferite de zero (fig.5.4). Din relația (5.11) obținem:

98
 2

3 t13 2
 t 23 
   . (5.15)

t31
 t32

Fig.5.4

Rezultanta tensiunilor tangențiale se determină din relația:

 2  t312  t322 .
Ținând seama de această relație în (5.15) obținem:

3 2    . (5.16)

Înlocuind valoarea maximală a lui  :

Mt

W

în relația (5.16), obținem:

99
 Mt 2

  , (5.17)
2 3
W

de unde rezultă condiția de rezistență la torsiune a barelor de

secțiune circulară:

M t  
 , (5.18)
W 3

unde: W p - modulul polar de rezistență care pentru secțiunea

circulară este egal cu relația

d 3
Wp  .
16

Uneori condiția de rezistență la torsiune se mai scrie în

forma:

Mt
  adm. ,
W

unde:  adm este tensiunea admisibilă la torsiune.

3. Încovoierea transversală

Tensiunile normale t33 și tangențiale t32 se determină din

relațiile:

M 32 T S (x )
t 33  x2 , t 32  2 2 2 . (5.19)
I2 I 2 b( x 2 )

100
 x3
t33
x1
t32 x2
Fig.5.5

Din (5.19) rezultă că la încovoiere tensiunile normale

variază după o lege liniară,

I
x3
II x1

x2
Fig.5.6

iar tensiunile tangențiale după parabolă.

t32
Fig.5.7
101
 Din relația (5.9) rezultă următoarea condiția de rezistență:

2
t 33 2
 3t 32    . (5.20)

În conformitate cu relațiile (5.19), tensiunile normale și

tangențiale în condiția de rezistență (5.20) depind de coordonata
x2 . Datorită faptului că în punctele în care tensiunile normale obțin
valori maximale, tensiunile tangențiale sunt egale cu zero, și invers
în punctele în care tensiunile tangențiale obțin valori maximale,
tensiunile normale se anulează, condiția de rezistență la încovoiere
transversală se poate scrie în forma a două relații.

Deoarece la încovoiere influența tensiunilor tangențiale t32

este cu mult mai mică decât a tensiunilor normale t 33 , expresia
(5.20) poate fi scrisă:

max t332   , max t33    ,

sau:

3 max t322   , 3 maxt 32    .

Ținând seama de relațiile pentru tensiunile normale și

tangențiale maxime:

M 32 M 32
max t33  max x2 , max t33  ,
I2 W2


T2 S 2 (0) T2 S 2 
max t32   , S 2  S 2 (0), b  b(0) ,
I 2 b ( 0) I 2b

102
condițiile de rezistență la încovoierea transversală se vor scrie în
forma:

M max
  , (5.21)
W2

T2 S 2   
 . (5.22)
I 2b 3

Observăm, că la încovoiere particula materială din secțiune

suportă sarcini diferite. Din această cauză, la încovoiere materialul
nu poate fi utilizat în mod rațional. Eficiența de utilizare a
materialului poate fi majorată dacă din zonele cu tensiuni mici
materialul este scos.

Menționăm că prin intermediul momentelor de inerție să reflectă

toate detaliile legate de forma și dimensiunile secțiunii. Prin urmare,
la încovoiere rezistența unei bare depinde nu numai de dimensiuni,
dar și de forma ei geometrică. Proiectarea rațională a formei
secțiunii transversale a barei la încovoiere va fi mai detaliat
prezentată în continuare.

4. Încovoiere cu torsiune

La acest tip de solicitare componentele tensorului tensiune

t33 , t31 , t32 sunt diferite de zero:

103
 2
t 33  2
 3 t 31 2
 t 32 
   .

Exprimând în condiția de rezistență componentele

tensiunilor tangențiale prin rezultanta lor, vom obține:

2
t 33  3 2    . (5.23)

Spre deosebire de încovoierea transversală, atăt tensiunile

maximale normale cât și tensiunile tangențiale maximale se exercită
la suprafața barei:

M 32 Mt
max t 33  , max   . (5.24)
W2 W

Ținând seama de (5.24) în (5.23), vom obține condiția de

rezistență la încovoiere cu torsiune:

2 2
 M 32  M 
   3 t     . (5.25)
 W2   W 
 

Deoarece:

d 3 d 3
W32  , W  , W  2W2 .
32 16

Condiția de rezistență (5.23) ia forma:

2
 M 32  3M t2
      , (5.26)
 W2  4W2

104
sau

1 2
M 32  0,75M t2    . (5.27)
W1

5.4. Proiectarea optimală a barei la încovoiere

Vom compara patru secțiuni transversale ale barei,

confecționate din același material de aceeași arie A  1 (fig.5.8). În
acest caz semicostul materialului este același.

1) 2) 3) d/D=0,09 4) b
0,05d
0,1b
b d
d
b 0,1b
0,05d
1,1d 0,1b
D

Fig.5.8

1) A  b2 ,  b  A  1  1,

b4 1
I2   ,
12 12

1 1
W2  :  0,167 .
12 2

d 2
A  1,1d    d 2 1,21  0,785  0,425d 2 , 
2
2)
4

105
 A
d   1,53 .
0,425

I2 
1,1d  d 4
4
  d 4 0,122  0,049   0,073d 4 ,
12 64

1,1d
x2 max   0,55d ,
2

0,073d 4
W2   0,133d 3  0,133  1,533  0,476 .
0,55d
D 2  
2
D 2 d 2 d    0,785 D 2  0,19  0,149 D 2 ,
3) A    1  
4 4 4   D  


A
D  2,591 ,
0,149

D 4 d 4 D 4
I2 
64

64

64
1  0,9   0,049D
4 4
 0,343  0,017 D 4 ,

0,017 D 4
W2   0,034 D 3  0,033  2,593  0,591 .
0,5 D

A
4) A  0,1b 2  3  0,3b 2  b   1,826 ,
0,3

b1,2b  0,9b  b3
3
I2    0,144b 4  0,075b 4  0,069b 4 ,
12 12

106
 0,069b 4
W2   0,115b3  0,115  1,8253  0,7 .
0,6b

Am obținut valorile modulului de rezistență în toate patru

cazuri:
W2I  0,167 , W2II  0,476 , W2III  0,591 , W2IV  0,7 .
Comparăm cazul I și IV:

W2IV 0,7
I
  4,192 .
W2 0,167

Secțiunea cu profil IV este de 4,192 ori mai rezistentă decât

secțiunea cu profil I.
Să comparăm cazul I și II:

W2II 0,476
  2,85 .
W2I 0,167

Secțiunea cu profil II este de 2,85 ori mai rezistentă decât

secțiunea cu profil I.
Să comparăm cazul I și III:

W2III 0,591
  3,539 .
W2I 0,167

Secțiunea cu profil III este de 3,539 ori mai rezistentă decât

secțiunea cu profil I.
Cea mai rezistență este secțiunea cu profi IV, apoi urmează
secțiunea cu profil III, urmată de profil II și cea mai slabă este
secțiunea de profil I.

107
 6. CALCULUL EFORTURILOR CU FORȚE DISTRIBUITE

La rezolvarea multor probleme din domeniul ingineriei

interacţiunile dintre corpuri se schematizează prin intermediul unor
legături cu ajutorul cărora se evită problemele de contact. Până la
utilizarea pe scară largă a calculatoarelor, ocolirea problemelor de
contact avea la bază cauze obiective; în majoritatea cazurilor nici
prin metode analitice, nici numerice nu puteau fi rezolvate astfel de
probleme. Pornind de la importanţa cunoaşterii fenomenelor
mecanice care se produc în zonele de contact şi posibilităţile actuale
de analiză, utilizarea abuzivă a diferitelor modele de legături nu este
justificată.
Pentru orice problemă inginerească trebuie căutate nu doar
soluţii care se referă numai la unele aspecte ale obiectului proiectat,
dar şi soluţia generală care trebuie să fie optimală; a cunoaşte ce se
produce în unele zone şi necunoaşterea a ceea ce se produce în alte
zone echivalează cu o proiectare arbitrară, care pe lângă irosirea de
resurse materiale, implică pe parcursul exploatării apariţia multor
fenomene imprevizibile.
Este adevărat în studiul efectuat în cadrul unei scheme de
calcul mai aproape de obiectul real conduce la calcule voluminoase.
Însă, la etapa actuală, acest aspect al problemei rămâne pe seama
calculatorului. Abordarea problemelor în cadrul calculului
tensorial/matriceal nu conduce la scrieri voluminoase ale relaţiilor
de calcul, în schimb utilizatorul are posibilitatea să formuleze şi să
urmărească mai adecvat sistemul pe care îl proiectează.
În p.3.3 a fost examinat un algoritm eficient de calcul bazat
pe schematizarea forțelor exterioare cunoscute și necunoscute
(reacțiunile) în formă de forțe concentrate. În cele ce urmează
forțele exterioare cunoscute și cele necunoscute se vor schematiza
în formă de forțe distribuite q i  q i (x); i  1,2 ... Pentru
simplificarea scrierii expresiilor matematice vom utiliza notația
x  x3 . În acest caz, forțele tăietoare și momentele de încovoiere
într-o bară dreaptă se determină în baza relațiilor (3.11), (3.23) [5]:

108
 Ti ( x )  Ti0  0x  qi ( x)dx , (6.1)

M 3i ( x )  M 30i  Ti0 x   0x  ( x   x)qi ( x)dx . (6.2)

Dacă grinda examinată la capetele ei nu este supusă acțiuni

unor forțe exterioare, atunci:
Ti0  0, M 30i  0, Ti ( L)  0, M 3i ( L)  0 . (6.3)

Ținând seama de condițiile de la capetele barei în (6.1) și

(6.2), vom obține ecuațiile globale de echilibru:

L
0 qi ( x )dx  0 , (6.4)

L
0 ( L  x ) qi ( x )dx  0 . (6.5)

Relația (6.5):
L L L
0 ( L  x ) qi ( x )dx  L 0 qi ( x )dx  0 xqi ( x )dx  0 ,
se simplifică dacă în ea se ține seama de (6.4):

L
0 xqi ( x )dx  0 . (6.6)

Dacă bara este solicitată numai de forța distribuită în

direcțiile axelor x1 și x2 , atunci ecuațiile de echilibru (6.4), (6.6) se
reduc la două subsisteme a câte două ecuații:

L L
0 q1 ( x )dx  0 , 0 xq1 ( x )dx  0 , (6.7)

L L
0 q 2 ( x )dx  0 , 0 xq 2 ( x )dx  0 . (6.8)
Din fiecare grup din cele două ecuații de echilibru pot fi
109
precizați doi factori necunoscuți. Este evident că forţele de suprafaţă
care apar în zonele de contact ale grinzii cu stâlpii pot fi determinate
numai în cadrul modelului corpului deformabil. Însă în practica de
calcul problemele se rezolvă în mai multe etape; în prima
aproximaţie se admite că forţele de suprafaţă în zonele de contact
variază după o lege liniară. Pornind de la reacţiunile calculate în
prima aproximaţie, se determină eforturile şi deplasările care apar în
bară. În etapele de calcul ce urmează se urmăreşte concordanţa
dintre deplasări şi reacţiuni în zonele de contact. În figurile de mai
jos sunt reprezentate două moduri de rezemare a unei grinzi
solicitate de o forţă uniform distribuită pe lungimea grinzii. În
zonele de contact se consideră că forţele de suprafaţă variază după
legi liniare. Înainte de a trece la calculele distribuţiilor forţelor
tăietoare şi a momentelor de încovoiere în secţiunile transversale ale
celor două grinzi, în baza formulelor (6.7), (6.8), se întocmesc
ecuaţiile globale de echilibru; cu ajutorul lor se precizează forţele
necunoscute care intervin în zonele de contact.

Problema nr.1. Să se determine eforturile în bara

reprezentată în fig.6.1.
q

q11 q21
q12 q22

a b l b d

Fig.6.1.

Se consideră că în zonele de contact forțele de suprafață

variază după o lege liniară, iar suprafața superioară este solicitată de
o forţă uniform distribuită (fig.6.1), care provine de la o forță de

110
suprafață constantă și greutatea proprie a barei: q  A , unde  este
greutatea specifică, iar A - aria secțiunii transversale.

Pornind de la ecuația unei drepte care trece prin două puncte

( x1 , y1 ) și ( x2 , y2 ) :

y  y1 x  x1
 ,
y 2  y1 x 2  x1

în care pentru stâlpul din partea stânga:

y  q1( x), y1  q11 , y 2  q12 , x1  a, x 2  a  b,

iar pentru stâlpul din dreapta:

y  q 2( x), y1  q22 , y2  q21 , x1  a  b  l , x2  a  2b  l ,

după unele transformări elementare, vom obținem următoarele

expresii pentru forțele distribuite în zonele de contact

aq11  aq12  q11b q12  q11 

q1( x)   x, (6.9)
b b

q 2( x ) 
aq22  aq21  2bq22  q21b  lq22  lq21  
b
(6.10)
q  q22  x.
 21
b

Astfel, forța sumară distribuită pe lungimea barei se

determină din relația:

111
  q( x), daca 0 xa
 aq11  aq12  q11b q12  q11 
q( x)   x, daca a  x  a  b
 b b
 q( x), daca a  b  x  a  b  l
 aq22  aq21  2bq22  q21b  lq22  lq21 
q ( x)   q ( x)  
 b
 q  q22 
  21 x, daca a  b  l  x  a  2b  l
b
 q( x), daca a  2b  l  x  L


(6.11)
Substituind (6.11) în ecuațiile globale de echilibru (6.8), în ipoteza
q11  0,5q12 ; q21  0,5q22 vom obține valorile forțelor distirbuite
necunoscute.
Dacă forțele care se exercită asupra barei sunt cunoscute,
atunci în baza relațiilor (6.1) și (6.2) stabilim legitățile de variație a
forței tăietoare și momentului de încovoiere în secțiunile
transversale ale barei precizate de coordonata x :

Ti ( x )  0x  qi ( x)dx , (6.12)

M 3i ( x)  0x  ( x  x)qi ( x)dx . (6.13)

La scrierea relațiilor (6.12) și (6.13) s-a considerat că capătul
din stânga al barei este liber, adică Ti0  0 , M 30i  0 . Diagramele
eforturilor obținute în baza relațiilor (6.11) - (6.13) sunt reprezentate
în fig.6.2.

Pentru a  0m, d  a, b  1m, l  8m, L  10m, q  10kN / m

au fost stabilite următoarele valori ale forțelor distribuite din zonele
de contact: q11  q21  33,333 kN / m; q12  q22  66,667 kN / m .

112
 q

b l b
a)
60

40

20

-T2(x3)
 T ( x3 )

 T ( x3 ) 0 2 4 6 8 10

20

40

60

x3
20

b)
0 2 4 6 8 10

20

 M ( x3 )
40
 M ( x3 )

60

80

100

x3

Fig.6.2

Pentru a  2m; d  a; b  1m; l  4m; L  10m;

q  10kN / m au fost stabilite următoarele valori ale forțelor
distribuite din zonele de
contact: q11  q21  33,333kN / m; q12  q22  66,667kN / m .
Diagramele forței tăietoare și momentului de încovoiere sunt
reprezentate în figurile 6.3, a, b.

113
 q

a b l b d
a) 20

13.33

6.67

-T2(x3)
 T ( x3 )

 T ( x3 ) 0 2 4 6 8 10

6.67

13.33

20

x3

b) 30

25

20
-M32(x3)
 M ( x3 ) 15

 M ( x3 )
10

0 2 4 6 8 10

x3

Fig.6.3
a  0,25m; d  a; b  1m; L  10m ;
Pentru l  7,5m ;
q  10kN / m au fost stabilite următoarele valori ale forțelor distribuite
din zonele de contact: q11  q21  33,333kN / m;
q12  q22  66,667 kN / m . Diagramele forței tăietoare și momentului
de încovoiere sunt reprezentate în figurile 6.4, a, b.

114
 q

a b l b d
a) 40

26.67

13.33

-T
 2T(x3)
( x3 )

 T ( x3 ) 0 2 4 6 8 10

13.33

26.67

40

x3

20
b)
0 2 4 6 8 10

20

 M ( x3 )
40
 M ( x3 )

60

80

100

x3

Fig.6.4

Problema nr.2. Să se determine eforturile în bara

reprezentată în fig.6.5. Se consideră că în zonele de contact forţele
de suprafaţă variază după o lege liniară, iar pe suprafaţa superioară

115
este aplicată de o forţă distribuită liniar, conform relației
q
q ( x )  q0  0 x .
L
q

q11 q21
q12 q22
a b l b d
Fig.6.5
Pentru a  0m, d  a, b  1m, l  8m, L  10m, q  10kN / m
au fost stabilite următoarele valori ale forţelor distribuite din zonele
de contact: q11  22,917 ; q12  45,83 ; q21  10,417 ;
q22  20,833kN / m . Diagramele forţei tăietoare şi momentului de
încovoiere sunt reprezentate în figurile 6.6, a, b.

b l b
a) 20

10

-T2(x3)
 T ( x3 ) 0 2 4 6 8 10

 T ( x3 )

10

20

30

x3

Fig.6.6

116
 q

b l b
10
b)
0 2 4 6 8 10

10

 M ( x3 )

 M ( x3 ) 20

30

40

50

x3

Fig.6.6

Problema nr.3. Să se determine eforturile în bara

reprezentată în fig.6.7. Se consideră că în zonele de contact forţele
de suprafaţă variază după o lege liniară, iar suprafaţa superioară este
solicitată de o forţă distribuită neuniformă dată de relația:

 5 if 0  x  a
 6 if a  x  a  b

q ( x)   5 if a  b  x  a  b  l .
6 if a  b  l  x  a  b  l  b

 7 if a  b  l  b  x  L

117
 q3
q2 q2
q1 q1

q21
q11
q12 q22
a b l b d

Fig.6.7
Pentru a  1m, d  a, b  1m, l  6m, L  10m, q  10kN / m
au fost stabilite următoarele valori ale forţelor distribuite din zonele
de contact: q11  17,129; q12  34,259;
q21  18,871; q22  37,741kN / m . Diagramele forţei tăietoare şi
momentului de încovoiere sunt reprezentate în figurile 6.8, a, b.
q2 q2 q3
q1 q 1

20
a b l b d
a) 14.17

8.33

-T2(x3)
 T ( x3 )
2.5
 T ( x3 )
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3.33

9.17

15

x3

Fig.6.8

118
 q2 q3
q2
q1 q1

b) 10
a b l b d
5

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

 M ( x3 ) 5

 M ( x3 )
10

15

20

25

x3

Fig.6.8

Problema nr.4. Să se determine eforturile în bara

reprezentată în fig.6.9. Se consideră că în zonele de contact forţele
de suprafaţă variază după o lege liniară, iar suprafaţa superioară este
solicitată de o forţă distribuită sub formă de parabolă dată de relația
 40 x 2 40 x
q ( x)   . Pentru a  1m; d  2,2m; b  1m;
L2 L
l  4,8m; L  10m; q  10kN / m au fost stabilite următoarele valori
ale forţelor distribuite din zonele de contact:
q11  17,535; q12  35,069; q21  26,91; q22  53,819kN / m .
Diagramele forţei tăietoare şi momentului de încovoiere sunt
reprezentate în figurile 6.10, a, b.
q

q11 q12 q21

q22
a b l b d
Fig.6.9
119
 q

a b l b d

a) 30

20

-T2(x3)
T ( x3 )
10

 T ( x3 )

0 2 4 6 8 10

10

20

x3

10
b)
0 2 4 6 8 10

10
 M ( x3 )

 M ( x3 )

20

30

40

x3

Fig.6.10

Problema nr.5. Să se determine eforturile în bara

reprezentată în fig.6.11. Se consideră că în zonele de contact forţele
de suprafaţă variază după o lege liniară, iar suprafaţa superioară este
solicitată de o forţă distribuită în formă de sinusoidă dată de relația
 2x  .
q( x)  40 sin 
 L 
120
 q(x)

q11 q21
q12
q22
a b l b d

Fig.6.11
Pentru a  0m, d  a, b  1m, l  8m, L  10m, q  10kN / m
au fost stabilite următoarele valori ale forţelor distribuite din zonele
de contact: q11  84,883; q12  169,765;
q 21  84,883; q 22  169,765 kN / m . Diagramele forţei tăietoare
şi momentului de încovoiere sunt reprezentate în figurile 6.12, a, b.
q(x)

b l b
200
a)
100

-T2T(x3)
( x3 )

 T ( x3 ) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

 100

 200

x3
Fig.6.12
121
 q(x)

b l b
b) 100

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
 M ( x3 )
 100
 M ( x3 )

 200

 300

x3
Fig.6.12

Problema nr.6. Să se determine eforturile în bara

reprezentată în fig.6.13. Se consideră că în zonele de contact forţele
de suprafaţă variază după o lege liniară, iar suprafaţa superioară este
solicitată de o forţă distribuită în formă de sinusoidă dată de relația
x
q ( x)  40 sin( ) .
2
q(x)

q21
q11
q12 q22

a b l b d
Fig.6.13
122
 Pentru a  0m, d  a, b  1m, l  8m, L  10m, q  10kN / m
au fost stabilite următoarele valori ale forţelor distribuite din zonele
de contact: q11  16,977; q12  33,953;
q21  16,977; q22  33,953kN / m . Diagramele forţei tăietoare şi
momentului de încovoiere sunt reprezentate în figurile 6.14, a, b.
q(x)

b l b
30
a)

15
-T2(x3)
 T ( x3 )

 T ( x3 ) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

15

30

x3

35

b) 30

25

20
-M32(x3)
 M ( x3 )

 M ( x3 ) 15

10

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

x3

Fig.6.14
123
 Problema nr.8. Să se determine eforturile în bara
reprezentată în fig.6.15. Se consideră că în zonele de contact forţele
de suprafaţă variază după legi liniare, iar bara este solicitată de o
forţă q (x) .
q(x) q12
q
11
q22
q21

a/2 a/2 b

Fig.6.15
Pentru a  6m, b  1m, L  7 m se obțin următoarele valori
ale forţelor distribuite din zonele de contact: q11  0; q12  870;
q21  930; q22  0kN / m . Diagramele forţei tăietoare şi
momentului de încovoiere sunt reprezentate în figurile 6.16, a, b.
q(x) q12
q11
q22
q21
a/2 a/2 b
50

a) 0 1 2 3 4 5 6

50

-T2(x3)
 T ( x3 )
100
 T ( x3 )

150

200

250

Fig.6.16
124
 q(x) q12
q11
q22
q21

a/2 a/2 b
150

b)

100

 M ( x3 )

 M ( x3 )

50

0 1 2 3 4 5 6 7

Fig.6.16

Problema nr.9. Să se determine eforturile în bara

reprezentată în fig.6.17. Se consideră că în zonele de contact forţele
de suprafaţă variază după legi liniare, iar bara este solicitată de o
forţă q (x) .
q11
q(x) q12

q22

q21
a b

Fig.6.17

125
 Pentru a  6m, b  1m, L  7m, q  20kN / m au fost
stabilite următoarele valori ale forţelor distribuite din zonele de
contact: q11  0; q12  2,4  103 ; q 21  2,64  10 3 ; q22  0kN / m .
Diagramele forţei tăietoare şi momentului de încovoiere sunt
reprezentate în figurile 6.18, a, b.
q(x) q12
q11

q22
q21
a b
200
a)

0 1 2 3 4 5 6

-T2(x3)
 T ( x3 )
200
 T ( x3 )

400

600

b)
400

300

200
-M32(x3)
 M ( x3 )

 M ( x3 )

100

0 1 2 3 4 5 6 7

100

Fig.6.18
126
 Problema nr.11. Să se determine poziția coloanelor care
corespunde capacității maximale de rezistență a barei reprezentate
în fig.6.19
q

q11 q 21
q12 q 22

a b l b d

Fig.6.19

Din simetria problemei examinate putem considera că

forțele distribuite în cele două zone de contact obțin valori egale
q1  q2 . Pornind de la aceasta egalitate și relația (3.11) obținem,

2q1b  ql  0 .

ql
De aici rezultă că q1  q2  . Distanța optimală a se va
2b
l
stabili din condiția M (a )   M   .
2

Țînând seama de aceasta egalitate în ecuația momentelor

(3.21), deducem a  0,2l .

Diagramele eforturilor în acest caz arată în modul următor

(fig.6.20):
127
 q

q11 q21
q12 q22

a b l b d
22

11.25

-T2(x3)
 T ( x3 )
0.5
 T ( x3 )
0 1.54 3.08 4.62 6.16 7.7 9.23

10.25

21
15

10

-M32(xM3)( x3)
 M ( x3 ) 0 1.54 3.08 4.62 6.16 7.7 9.23

10

15
Fig.6.20

128
 7. LUCRARE DE CALCUL
7.1. Condițiile problemelor și variante
Datele problemelor se iau din tabelul 7.1 la indicația
profesorului. Cifrul reprezintă un număr din trei cifre, sub fiecare
cifră este plasată o literă, de exemplu:
Cifrul 2 8 1
Literele a b c
Din fiecare coloana verticală a tabelului 7.1, marcată în
partea de jos cu o anumită literă, trebuie luată acea mărime, care se
află în rândul orizontal, numărul căruia coincide cu numărul literei.
De exemplu, pentru cifrul marcat mai sus din coloana “a” se ia
rândul al doilea, din coloana “b” rândul al optulea, din coloana “c”
primul rand:

F1 F2 F3 q1 q2 q3 M1 M2 M3
2F F 5F 2q q 2q 2M M 3M

Tab.7.1
Forța concentrată Forța distribuită Momentele Rezistența
forțelor admisibilă,
MPa
Varianta

F1 F2 F3 q1 q2 q3 M1 M2 M3    
1 F 3F F 2q q 3q 2M M 3M 130 50
2 2F F 5F q 2q q 3M M M 150 55
3 F 2F 3F 3q q q 2M M 2M 190 50
4 F 3F F 2q q 2q M 3M M 110 35
5 3F 3F F 5q q q M 2M 2M 180 40
6 2F F 2F 2q q 2q 3M M 3M 170 35
7 F 3F 3F 3q q q 2M 3M 3M 115 40
8 F 5F F 2q q 2q M M 2M 125 55
9 5F F F 3q q q 2M 2M M 160 35
10 3F F 2F q 2q 2q 2M M 3M 140 45
c a b c a a

129
Problema 1. Pentru tensorul tensiune dat se cere (fig.7.1.):
1. Să se afle componentele vectorului tensiune pe suprafata dată,
precum și modulul acestui vector;
2. Să se determinate valorile și directiile principale ale tensorului
tensiune;
3. Să se descompună tensorul tensiune în deviator și tensor sferic;
4. Să se calculeze valoarea modulului deviatorului tensorului
tensiune.

Problema 2. Pentru consola cu secțiune pătrată executată din oțel

(tensiunea admisibilă  ams.  1,6  105 kPa ) din fig.7.2 se cere: să se
traseze diagrama forței normale N și să se dimensioneze bara, dacă
a=1,2m; q=8 kN/m; F=qa=9,6 kN.

Problema 3. Pentru consola cu secțiune circulară (tensiunea

tangențială admisibilă  ams .  50000kPa ) din fig.7.3 se cere: să se
traseze diagrama momentului de torsiune M t și să se dimensioneze
bara, dacă a=1m; M=10 kNm; m=M/2a (kN/m).

Problema 4. Pentru bara reprezentată în fig.7.4 să se construiască

diagramele forțelor tăietoare T2 , momentelor încovoietoare M 32 și
să se determine dimensiunile secțiunii transversale.
Problema 5. Bara cu secțiunea transversală pătrată se sprijină pe
două reazeme. Să se construiască diagramele forțelor tăietoare T2 ,
momentelor încovoietoare M 32 și să se dimensioneze bara din
fig.7.5.
Problema 6. Pentru secțiunea din fig. 7.6 să se determine poziția
centrului de greutate, momentele de inerție centrale, poziția
sistemului de coordonate principal, precum și momentele de inerție
principale.
Problema 7. Pentru un cadru prezentat în fig.7.7 se cere să se
calculeze reacțiunile și să se construiască diagrama momentului de
încovoiere..

130
 2.
1. t   7 2 
,   ,
1 9
t   ,   ,

2 7 4
 9 1 8
 5 07  11  1 0 
       
t  0 1 3 ,   ,   . t    1 1 2 ,   ,   .
7 3 2 3 3 6
 8  0
 2 1 
3. 4.
 0 3  5 8 
t   ,   , t   ,   ,
 3 0 3 8 5 6
 2 0 5  3 1 0
   .    
t  0 3  1,   ,   t    1 0 7 ,   ,   .
 5 1 5  12 4 0 2 7
   7 2 
5. 6.
 3 1   2 8 
t   ,   , t   ,   ,
 1  3 8  8 2 7
 7  1 2 12 3 0 
       
t    1 3 7 ,   ,   . t   3 0 7 ,   ,   .
 2 10 6 9 3
 7 5   0 7 2
 
7. 8.
 2  5   8  1 
t   ,   , t   ,   ,
 5 2  2  1 8  3
8 2 0  9  3 1
       
t   2 11 1 ,   ,   . t    3 0 3 ,   ,   .
 0 1 2 4 4  1 3 7
   3 2 

9. 10 0 10.
    2  3 
t   ,   , t   ,   ,
 0 10  9 3 2  4
  10 3  3  7 2 8
       
t   3 7 1 ,   ,   . t   2 0 7 ,   ,   .
 3 1 2  11 6  8 7 2 6 3
   
Fig.7.1
131
1. 2.
F1 F2 F3 q1 F2 F2 F1 q2 F3

a a 3a a a a 2a a

3. 4.
F3 q3 F1 F1 F2 F2 q1 F2 F1 F3

2a a a a a 2a a a

5. 6.
F1 F2 F3 q1 F2 F1 F3 q2 F2

a a a 2a a a a 2a

7. 8.
F2 F3 q2 F3 q3 F3 F2 F1
F1

a 2a a 2a a a a
a

9. 10.
F3 q3 F1 F2 F1 F3 q2 F1

a a 2a
3a a a a

Fig.7.2
132
1. M1 2. M2
M1 m  M3 M3 m 
a
M2 M1 a M3 M1 M2

2a a a a a 2a a a

3. M 4. M3
m  1 M1 3M1 M1 m  M2
M2 2M1 M3 2a 3a
M1

a a 2a a
a a 2a a

5. M3 6. M1
M3 M1 m  a M1 M2 m
2a M1 2M2 M2 M3

a 2a a a 2a a a a

M3 8.
7. M3 m M3
M1 M2 M1 2a M1 m M1 M3
a M1

a a a 2a a 2a a a

9. 10.
M M1
M1 m 2 m M3 2M3
M3 a M2 2a M2

a a 2a a 2a a a a

Fig.7.3
133
1. 2. M2 F3 q2
F1 q1 M2

F2 F1
a 2a a a a a a 2a

3. 4. q2 M2
q3 M3 F1 F3

F3
2a a 2a a a a 2a a

M2 F1
q2 F3 6. M3 q3
5.
F2
F1 a a a 2a
a 2a a a

7. 8.
M1 q3
F3 q1 F1 M1

F3
F2
a a 2a a 2a a a a

9. M3 10. F2
q2 M1 q1
F1

F2
a 2a a a aF1 a a 2a
Fig.7.4
134
1. q 2. q2
1
M1 M2

F2 a F1
a 2a a a 2a

3. 4.
M1 q2 F3 q3 M3

a a a F1 a a a

5. 6.
q3 M 2 q1
M3 F2

F1 a a a a a
a

7. 8.
F3 M 1 q2 M3 q3

a 3a F3
a 2a a a

10.
9. q2 M2
M1 q1
F1

F2
a a 2a a a a

Fig.7.5
135
1. 2. a

2a 2a
a a

a 3a a a a a
3. 4.
a a
2a 2a
a a
a 3a a a a
5. 6.
2a
2a
2a
2a

a a a a a a
8.
7. a 3a
2a

a a

a a a a a a 2a

9. 10.
3a a
2a
a a
a a 2a a a 2a
Fig.7.6
136
1. F1 2. F2
2 1 F2 1 2 1 F3
F1
2
1 F3 1
F2 1
1 3 2
1
1
1

3. F2 F2
1 F1
4. 1 F3
F1 1 1 F3
F2 1 2
1 1
2 2 1 3
2

5. F2
2 F3 6. F2 F3
F1 1 1
1 2
2 2
3
2F1 3
1
1 1
F2
7. 8. F1
1 1
2 1
2 F2 F3 F2 2 2
F3 F3
F3
1 1 1
1 1 1 1
1

F2
9. 10. F2
F3
1 1 1 1 F1
2F1
1 2
F1 1 F3 1
1 1 3
1 1
1 1
1
Fig.7.7
137
 7.2. Exemple de probleme rezolvate

Problema 1. Sunt dați 2 tensori în spațiile cu 2D și 3D:

5 0 7
1 7     
t    ,   , t   0 1 3  ,   ,   .
7 2 3 7 3 8 4 6
 
Se cere:
1. Să se afle componentele vectorului tensiune pe suprafața dată,
precum și modulul acestui vector;
2. Să se determine valorile și directiile principale ale tensorului
tensiune;
3. Să se descompună tensorul tensiune în deviator și tensor sferic;
4. Să se calculeze valoarea modulului deviatorului tensorului
tensiune.
În lucrare aplicațiile sunt date în softul MathCAD.
Rezolvare. Problema plană:
Date inițiale:
1 7 
t :    :
 7 2 3
Componentele vectorului normalei:
 cos( ) 
n :   .
 sin( ) 
Teorema lui Cauchy:
vt : tn
 2.778 
vt   
 7.279 
Modulul vectorului tensiune:
mt : vt1 2  vt2 2
mt  7.791
Construim graficul componentelor vectorului tensiune
(fig.7.8). Pentru aceasta, reprezentăm vectorul normalei ca funcția
de  1 :
138
  cos(1) 
n(1) :   , vt ( 1) : tn(1) ,
 sin( 1) 
vt (1)1  cos(1)  7 sin(1) ,
vt (1) 2  7 cos(1)  2 sin(1) .
10

vt ( 1) 1

vt ( 1) 2  10 5 0 5 10

5

 10

1

Fig.7.8. Variația componentelor vectorului tensiune în funcție de

orientarea suprafeței 2D
Modulul vectorului tensiune și graficul acestora (fig.7.9):
mvt( 1)  vt (1) 12  vt (1)22
9

mvt (  1 )7

5
0 2 4 6 8 10
 1
Fig.7.9. Variația modulului tensorului tensiune în funcție de
orientarea suprafeței 2D
139
Problemă spațială:
Date inițiale:
5 0 7
   
t :  0 1 3   :  :
7 3 8 2 6
 
Componentele vectorului normalei:
 cos( ) sin(  ) 
 
n( ,  ) :  sin( ) sin(  ) 
 cos(  ) 
 
 0 
 
n   0.5 
 0.866 
 
Teorema Cauchy:
vt : tn
 6.062 
 
vt   3.098 
 8.428 
 
Modulul vectorului tensiune:
mt : vt1 2  vt2 2  vt3 2
mt  10.834
Construim graficele componentelor vectorului tensiune și a
modulului lui:
 cos(1) sin(  1) 
 
n(1,  1) :  sin(1) sin(  1) 
 cos(  1) 
 
vt (1,  1) : tn( 1,  1)
vt (1,  1)1  7 cos(  1)  5 cos(1) sin(  1)
vt (1,  1) 2  3 cos(  1)  sin(1) sin(  1)

140
 vt (1,  1) 3  8 cos(  1)  7 cos(1) sin(  1)  3 sin(1) sin(  1)
Construim graficele componentelor (fig.7.10):
t1( ,  1) : vt (1,  1)1
t 2( ,  1) : vt (1,  1) 2
t 3( ,  1) : vt (1,  1) 3

t1 t2

t3
Fig.7.10. Variația componentelor vectorului tensiune în funcție de
orientarea suprafeței 3D
141
 Modulul vectorului tensiune:
mt : t1( 1,  1) 2  t 2(1,  1) 2  t 3( 1,  1) 2
Construim graficul modulului (fig.7.11):

Fig.7.11. Variația modulului tensorului tensiune în funcție de

orientarea suprafeței

Calculăm invarianții stării de tensiune:

I1 : t1,1  t 2, 2  t3,3 I1  14
I 2 : t1,1t 2, 2  t1,1t3,3  t3,3t 2, 2  t1, 2   t1,3   t 2,3 
2 2 2
I 2  5
I 3 : t I 3  54
Rezolvăm ecuația caracteristica:
f ( x) : x 3  x 2 I1  xI 2  I 3
 54 
 
 5 
v : f ( x) coeffs, x  
 14 
 
 1 
 
De unde aflăm valorile tensiunilor principlale tp :
142
  2 
 
tp : polyroots (v) tp   1.917  .
14.083 
 
Determinăm direcțiile principale:
n1 : 1 n 2 : 1 n3 : 1
given
t1,1  tp1 n1  t1,2 n2  t1,3n3  0
t 2,1n1  t 2, 2  tp1 n 2  t1,3n3  0
n12  n22  n32  1
r : find (n1, n 2, n3)
 0.577 
 
r   0.577 
  0.577 
 
r - direcția axei principale x1 .
Dacă în sistemul dat de ecuații înlocuim în loc de tp1  tp2 ,
obținem direcția axei principale x2 :
  0.533 
 
r   0.797  .
 0.244 
 
Înlocuind tp1  tp3 obținem direcția axei principale x3 :
 0.601 
 
r   0.179  .
 0.779 
 
Descompunem tensorul tensiune în deviator și tensor sferic:
i : 1..3 j:  1..3
Simbolul lui Kroneker:
1 if i  j
 i , j :
0 otherwise

143
 Tensor sferic:
tr (t )
 0 :  0  4.667
3
 4.667 0 0 
 
 0   0 4.667 0 
 0 0 4.667 

Deviatorul tensorului tensiune:
 0.333 0 7 
 
 i , j : ti , j   0 i , j   0  3.667 3 
 7 3 3.333 


Verificare:
5 0 7
 
   0   0 1 3  .
7 3 8
 
Determinăm modulul deviatorului tensorului tensiune:
m :  12,1   22, 2   32,3  2 12, 2   12,3   22,3 
m  11.86 .

Problema 2. Pentru consola cu secțiune pătrată executată din oțel

(tensiunea admisibilă  adm.  1,6  10 5 kPa ) din fig.7.12 se cere: să
se traseze diagrama forței normale N și să se dimensioneze bara,
dacă a=2m; q=5 kN/m; F=qa=10 kN.

F 3q 2F F 3F

b
3a a a a b

Fig.7.12. Consola cu secțiune pătrată

144
Rezolvare:
q : 5 a : 2 F : qa M : Fa
 F  3qx3 if 0  x3  3a
 F  3q3a  2 F if 3a  x3  4a
N ( x3) :
 F  3q3a  2 F  F if 4 a  x 3  5a
 F  3q3a  2 F  F  3F if 5a  x 3  6 a
x3 : 0,0.1..12
F 3q 2F F 3F

3a a a a
10

8

 26
 N ( x3)

 N ( x3)
 44

 62

 80
0 2 4 6 8 10 12
x3

Fig.7.13. Diagrama forței normale

Verificare:
F  3q3a  2 F  F  3F  80
N (6a )  80 .
145
 Dimensionarea barei: condiția de rezistență la întindere-
compresiune:
N max
 .
A
Valoarea maximă a forței normale se obține din diagrama
N max  80kN , aria secțiunii transversale A  b 2 , înlocuim în
condiția de rezistență, obținem:
80
 160000
b2
80
b  0,022m  22mm .
160000

Problema 3. Pentru consola cu secțiune circulară (tensiunea

tangențială admisibilă  adm.  50000kPa ) din fig.7.14 se cere: să se
traseze diagrama momentului de torsiune M t și să se dimensioneze
bara, dacă a=1m; M=10 kNm; m=M/a (kN/m).

M 2M 7M
m=M/a 5M

5a 2a a a

Fig.7.14. Consola cu secțiune circulară

Rezolvare:
M
M : 10 a : 1 m :
a

146
  M  mx3 if 0  x3  5a
 M  m5a  2 M if 5a  x3  7 a
Mt ( x3) :
 M  m5a  2 M  7 M if 7 a  x3  8a
 M  m5a  2 M  7 M  5M if 8a  x3  9a

Construim diagrama momentului de torsiune:

x3 : 0,0.05..9a

M 2M 7M
m=M/a 5M

5a 2a a a

60

40

20
 Mt ( x3)

 Mt ( x3)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

 20

 40

x3

Fig.7.15. Diagrama momentului de torsiune

Verificare: Mt (9a )  20kNm ,

M  m5a  2 M  7 M  5M  20kNm

Dimensionarea barei: condiția de rezistență la torsiune:

147
 Mt max
 .
Wp
Modulul de rezistență polar pentru secțiunea circulară este
egal:
d 3
Wp 
16
Mt max  60kNm
Înlocuim în condiția de rezistență:
d 3
60 :  50000 ,
16
60  16
d 3  0,183m  183mm .
 50000

Problema 4. Să se construiască diagramele forțelor tăietoare T2 ,

momentelor încovoietoare M 32 și să se dimensioneze bara din
fig.7.16, dacă a=1m; q=10 kN/m; F=qa=10 kN, M  Fa  10kNm ,
  1,6  105 kPa .
q M
2F b
b
F
2a a 2a
Fig.7.16. Consola solicitată la încovoiere
Rezolvare: construirea diagramelor forței tăietoare și a
momentului de încovoiere:
q : 10 a : 1 F : qa M : Fa -M32(x3)

 qx3 if 0  x3  2a
 q 2a  F if 2a  x3  3a
T2 ( x3) : ,
 q 2a  F if 3a  x3  5a
 q 2a  F  2 F if 5a  x 3  6 a
148
 x3 2
q if 0  x3  2a
2
 q 2a ( x3  a )  F ( x3  2a ) if 2a  x3  3a .
M 32 ( x3) :
 q 2a ( x3  a )  F ( x3  2a )  M if 3a  x3  5a
 q 2a ( x3  a )  F ( x3  2a )  M  2 F ( x3  5a ) if 5a  x3  6a
q M
2F

F
2a a 2a a
30

20
 T2 ( x3)

 T2 ( x3)

10

0 1 2 3 4 5 6

x3
100

80

 M 32 ( x3) 60

 M 32 ( x3)
40

20

0
0 1 2 3 4 5 6
x3
Fig.7.17. Diagramele forțelor tăietoare și a momentului de încovoiere

149
 Dimensionare:
Condiția de rezistența la încovoiere:
M 32 max
 ,
W2
M 32 max  90kN ,
I2 bh 3 b b3
W2  , I2  , x2 max  , W2  ,
x2 max 12 2 6
90  6
b3  0,15m  150mm .
160000

Problema 5. Bara cu secțiunea transversală dreptunghiulară se

sprijină pe două reazeme. Să se construiască diagramele forțelor
tăietoare T2 , momentelor încovoietoare M 32 și să se dimensioneze
bara din fig.7.18, dacă a=1m, q=10 kN/m, F=qa=10 kN,
M  Fa  10kNm ,   1,6  105 kPa .

3q
2M b
2b
F
2a a 3a

Fig.7.18. Bara pe două reazeme

Rezolvare:
q : 10 a : 1 F : qa M : Fa
Calculăm reacțiunile. Întocmim ecuațiile momentelor față de
ambele reazeme:
Ra : 0 Rb : 0
Given
2 M  Rb3a  3q3a 4.5a  F 6a  0
 Ra3a  2 M  3q3a1.5a  F 3a  0

150
  Ra 
  : find ( Ra, Rb)
 Rb 
 Ra    28.333 
    
Rb
   108 . 333 
Verificare: suma reacțiunilor este egală cu suma forțelor:

Ra  Rb  80 3q3a  F  80 .

Construim diagrama forței tăietoare:

Ra if 0  x3  2a
T2 ( x3) : Ra if 2a  x3  3a
Ra  Rb  3q( x3  3a) if 3a  x3  6a

Ra x3 if 0  x3  2a
M 32 ( x3) : Ra x3 - 2M if 2a  x3  3a
( x3  3a ) 2
Rax3  2 M  Rb( x3  3a )  3q if 3a  x3  6a
2

Dimensionarea:
M 32 max
 ,
W2
M 32 max  105kN ,
I2 bh3 2b 4
W2  , I2   , x2 max  b ,
x2 max 12 3
2b3
W2  ,
3
105  3
b3  0,099m  100mm .
2  160000

151
 2M 3q

F
2a a 3a
50

0
 T2 ( x3 )

 T2 ( x3 )

 50

 100
0 1 2 3 4 5 6
x3

100

 M 32( x3)
50
 M 32( x3)

0
0 1 2 3 4 5 6
x3
Fig.7.19. Diagramele forței tăietoare și a momentului de
încovoiere
152
Problema 6. Pentru secțiunea din fig. 7.20 să se determine poziția
centrului de greutate, momentele de inerție centrale, poziția
sistemului de coordonate principal, precum și momentele de inerție
principale.
x2

2a

a
x1
a a 2a 2a
Fig. 7.20
Împărțim figura inițială în figuri elementare (fig.7.21).

x2

3 a

2a

1 a
2
x1
a a 2a 2a

Fig.7.21

Aflăm centrele de greutate și ariile figurilor elementare:

a : 1 n : 3 i : 1..n

153
 1.5a   1.5a   3a 2 
     
x1 :  3a  x 2 :  0.5a  A :  2a 2 
 3a   3.5a   6a 2 
     
Centrul de greutate al figurii compuse:
n

 A x1 i i
x1c : i 1
n
x1c  2.591
A
i 1
i

 A x2 i i
x 2c : i 1
n
x 2c  2.409
A i 1
i

Aratăm centrul de greutate și sistemul central de coordonate

(fig. 7.22).
x2c
x2

3 a
c
x
1

2a

1 a
2
x1
a a 2a 2a
Fig.7.22
Determinăm lățimile și inălțimile figurilor:
a  3a 
   
b :  2a  h :  a 
 6a  a
   

154
 Determinăm momentele de inerție ale figurii compuse față
de sistemul central de coordonate:
n
 hibi3 
I1,1      x1c  x1i  Ai 
2
I1,1  23.826
i 1  12 
n
 b h3 
I 2, 2    i i   x 2c  x 2i  Ai 
2
I 2, 2  19.826
i 1  12 
n
I1, 2    x1c  x1i x 2c  x 2i Ai  I1, 2  4.091
i 1

Din simetria momentelor de inerție rezultă I 21  I12 . Am

obținut matricea momentelor de inerție centrale:
 23.826 4.091 
I    .
 4.091 19.826 
Determinăm poziția sistemului de coordonate principal. Ea
se obține prin rotația sistemului central de coordonate sub un unghi

1  2I 
  arctg  1, 2
.

2 I  I
 1,1 2, 2 
1  
2 I1, 2
 : a tan 
   31.973 deg .
2 I  I
 1,1 2, 2 
Determinăm momentele de inerție principale, pentru aceasta
aflăm invarianții ecuației caracteristice (4.17):
J 1 : I1,1  I 2, 2 J 1  43.652
J 2 : I1,1I 2, 2  I12, 2 J 2  455.628
Momentele de inerție principale:
J 1  J 12  4 J 2
I1  I1  26.379
2

J 1  J 12  4 J 2
I2  I 2  17.272
2
155
 Aratăm poziția sistemului principal de coordonate (fig.7.23).
Dacă unghiul  este pozitiv, sistemul central de coordonate se
rotește contra acelor de ceasornic și invers:
x2p x2c
x2
 x1p
3 a
x1c
2a

1 a
2
x1
a a 2a 2a

Fig.7.23

Problema 7. Pentru un cadru reprezentat în fig.7.24 se cere să se

calculeze reacțiunile și să se construiască diagrama momentelor de
încovoietoare.
x2

2 1
10
3
15

1
F1, 2 F8, 2
F1,1 x1

Fig.7.24
156
În scopul utilizării algoritmului eficient, vom înlocui forța
distribuită cu trei forțe concentrate în nodurile 2, 3, 4 fig.7.25.
x2

5 2 6
15
1 10
4 3
15 7
3
15
2 3

1
F1, 2 F8, 2
1 8 x1
F1,1

Fig.7.25

Forțele și coordonatele lor de aplicare:

 F1,1 F1, 2  0 0 
   
 15 0   0 1.5 
 15 0   0 2.5 
   
 15 0   0 3.5 
F 
0 
x .
 0 0 4 
 0 0  2 4 
   
  10 0  2 3 
 0 F8, 2  2 0 
  

Relațiile pentru reacțiuni și momentul încovoietor:

1 8 8
 
8
F8, 2  
x8,1 k 1
Fk ,1 xk , 2  Fk , 2 xk ,1 , F1,1   Fk ,1 , F1, 2   Fk , 2 .
k 1 k 1

157
 j
    
M j   Fk ,1 x j , 2  xk , 2  Fk , 2 x j ,1  xk ,1 .
k 1

Valorile reacțiunilor și ale momentelor sunt prezentate mai jos:

  35  41.25   0 
   
 15 0    52.5 
 15 0    72.5 
   
 15 0    77.5 
F   M  .
 0 0    72 . 5 
 0 0   10 
   
  10 0   0 
 0 41.25   0 
  

Diagrama momentului de încovoiere este construită pe un cadru

întins și reprezentată în fig.7.26.

20

Mk 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
 20
Mk  40

 60
 80

x'k x'k

Fig.7.26

158
 Bibliografie

1. Marina V. Calculul tensorial pentru ingineri, Vol I.,

Chişinău: Editura „Tehnica-Info”, 2006, ISBN 978-9975-
910-00-2, - 404 p.
2. Marina V. Considerații privind o nouă concepție de predare
a cursului rezistența materialelor. REZMAT 4, Buletinul
metodico-științific al Consfătuirii Naționale REZMAT-4,
Brașov 29 mai 1997, pp. 47-50.
3. Marina V. Considerații privind noțiunile fundamentale ale
mecanicii corpului deformabil. REZMAT 6, Buletinul
metodico-științific al Consfătuirii Naționale REZMAT-6,
Constanța, 3-5 iunie, 1999, pp. 51-56.
4. Marina V. Introducere în mecanica corpului deformabil și
rezistența materialelor. Ciclu de prelegeri. Partea I.
Chișinău: Editura UTM, 1993. - 56 p.
5. Marina V. Mecanica rațională. Vol.I. - Chișinău: Editura
Elena V.I., 2011, ISBN 978-9975-106-69-6, - 552 p.
6. Marina V.Iu., Marina V.I. Introducere în mecanica corpului
solid deformabil și rezistența materialelor. - Chișinău:
Editura UTM, 2017, ISBN 978-9975-45-475-9, - 324 p.
7. Fiodosiev V.I. Rezistența materialelor. - Chișinău: Editura
Lumina, 1992, ISBN 5-372-01188-2, - 253 p.
8. Bărsănescu P.D., Ciobanu O. Rezistența materialelor. Vol.I.
- Iași: Ed. „Gheroghe Asachi”, 2001, ISBN 973-8292-05-0,
420 p.
9. Bărsănescu P.D. Rezistența materialelor. Elemente de
stabilitate, elasticitate și solicitări compuse. Vol.II. - Iași:
Ed.Tehnopress, 2022, ISBN 978-606-687-482-3, - 407 p.

159
 CUPRINS

Introducere.......................................................................................3
1. NOȚIUNI PRIMARE.................................................................6
1.1. Sistem de referinţă. Notații ordonate....................................6
1.2. Regula de transformare a coordonatelor la rotirea
sistemului de referinţă. Scrieri indiciale...............................9
1.3. Forţe şi tensiuni. Ecuațiile de echilibru..............................13
1.4. Forțe interioare. Principiul tensiunilor Cauchy..................18
1.5. Ecuațiile locale de echilibru……………………………...23
1.6. Ecuațiile de echilibru la frontiera corpului…………….....26
1.7. Tensiuni principale.............................................................26
1.8. Descompunerea tensorului tensiune în deviator și tensor
sferic...................................................................................29
2. EFORTURI ȘI TENSIUNI ÎN BARELE DREPTE...............30
2.1. Clasificarea și schematizarea corpurilor în rezistența
materialelor.........................................................................30
2.2. Schematizarea sarcinilor.....................................................33
2.3. Tipuri de legături……………………................................35
2.4. Eforturi secţionale………………………...........................36
2.5. Calculul tensiunilor normale într-o bară dreaptă................40
2.6. Tensiuni tangențiale la încovoiere......................................46
3. CALCULUL EFORTURILOR ÎN BARELE DREPTE ȘI
CADRE.......................................................................................50
3.1. Probleme unidimensionale……………….........................50
3.2. Tipuri simple de solicitări...................................................56
3.3. Algoritm eficient de calcul al eforturi................................58
4. CARACTERISTICILE GEOMETRICE................................78
4.1. Momente statice. Centrul de greutate..................................78
4.2. Momente de inerţie………………………………………..80
4.3. Momente principale de inerţie.............................................84
4.4. Variația momentelor de inerție în raport cu axele paralele.88
5. CALCULUL LA REZISTENȚĂ.............................................90
5.1. Proprietățile mecanice ale materialelor...............................90
5.2. Încercarea materialelor la întindere.....................................90

160
 5.3. Criteriu de stare limită. Cazuri particulare..........................95
5.4. Proiectarea optimală a barei la încovoiere.........................105
6. CALCULUL EFORTURILOR CU FORȚE
DISTRIBUITE.........................................................................108
7. LUCRARE DE CALCUL.......................................................129
7.1. Condiţiile problemelor şi variante....................................129
7.2. Exemple de probleme rezolvate.......................................138
Bibliografie....................................................................................159
 REZISTENŢA MATERIALELOR I
FORȚE ȘI TENSIUNI
Breviarul cunoștințelor fundamentale

Note de curs

Autor: Viorica MARINA

Redactor Eugenia Balan

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 08.07.22 Formatul 60x84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 100 ex.
Coli de tipar 10,0 Comanda nr. 72
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
UTM, bd. Ştefan cel Mare și Sfânt, 168, MD-2004, Chişinău
Editura ”Tehnica-UTM”, str. Studenţilor, 9/9, MD-2045, Chişinău

162