LUCRAREA NR.

SIMBOLIZAREA MATERIALELOR METALICE

1.1. Scopul lucrării

Lucrarea are drept scop cunoașterea normativelor în vigoare cu privire la simbolizarea

principalelor materiale metalice utilizate în industrie.

1.2. Generalități

Materialele metalice (metale și aliaje metalice) sunt acele materiale cu legături specifice
metalice, caracterizate de colectivizarea electronilor din banda de valență și care se mișcă liber sub
formă de ”nor electronic” printre ionii pozitivi din care este alcătuit miezul, au proprietăți metalice,
cum sunt conductivitatea termică și electrică ridicate, ductilitate, luciu metalic etc. Oțelurile
sunt materialele metalice cu cea mai largă utilizare în industrie.
Oțelul este un aliaj ce conține ca elemente principale fierul și carbonul, având un conținut de
carbon sub 2,11 %. Aliajele fier-carbon cu mai mult de 2,11% carbon se numesc fonte. Proprietățile
lor pot să varieze în limite foarte largi în funcție de conținutul de carbon și de alte elemente de
aliere.
Oţelurile şi fontele utilizate în tehnică sunt produse industriale de mare importanţă, care se
elaborează, se transformă în semifabricate şi se utilizează în diverse aplicaţii conform unor
reglementări stricte, a căror cunoaştere şi respectare a impus, ca şi în cazul altor produse,
standardizarea acestora.
Criteriul de identificare a unui oţel sau a unei fonte este marca, prin standardizarea căreia se
realizează o uniformizare planificată a compoziţiei chimice şi/sau a caracteristicilor principale, ceea
ce înlătură barierele tehnice din calea comercializării produselor din aceste materiale şi face posibilă
cooperarea tehnologică naţională şi internaţională. Simbolurile cu ajutorul cărora se notează mărcile
şi clasele de calitate din cadrul unei mărci de oţel sau de fontă sunt şiruri de litere şi cifre
(simbolizare alfanumerică) sau numai cifre (simbolizare numerică), care conţin informaţii
privind: caracteristicile mecanice principale, compoziţia chimică, destinaţia, metodele de obţinere a
semifabricatelor, gradul de dezoxidare la elaborare etc., sau pot fi convenţionale, servind la
identificarea mărcii, fără a da însă vreo informaţie despre caracteristicile de calitate ale materialului.
Ţările europene membre ale Comitetului European de Standardizare, cunoscut sub
abrevierea „CEN“ (Comité Européen de Normalisation) au stabilit un set de norme obligatoriu
pentru simbolizarea materialelor metalice. În cazul oţelurilor, sistemul de simbolizare european
este definit în normele EN10027-2007.
Standardul European EN10027-1-2007 defineşte regulile de simbolizare ale oţelurilor pe
bază de litere şi numere, aşa-numita simbolizare alfanumerică. Standardul European EN 10027-2
-2007 defineşte regulile de simbolizare în sistemul numeric fiind complementare simbolizărilor
alfanumerice. Trebuie menţionat că simbolizarea oţelurilor – în conformitate cu EN 10027 -2007 –
face referire la următoarele standarde europene:
 EN10020-2003 (versiunea română SR EN 10020) “Definirea şi clasificarea mărcilor de
oţel”;
 EN10079-2005 (versiunea română SR EN 10079-2005) “Definirea produselor de oţel”;
 CR10260-2002 (versiunea română SR CR 10260-2002) “Sisteme de simbolizare a
oţelurilor. Simboluri suplimentare”.
În cazul fontelor sistemul de simbolizare alfanumerică şi numerică este stabilit în standardul
EN 1560:2011 publicat cu statutul de standard naţional român în norma SR EN 1560.
 În conformitate cu standardul european EN 1560 şi cel românesc SR EN 1560:2011, toate
mărcile de fontă se simbolizează în mod similar oţelurilor adică fie alfanumeric, fie numeric.

1.3. Principiile simbolizării fontelor [20]

1.3.1. Simbolizarea alfanumerică

Cuprinde maximum şase poziţii nefiind necesară ocuparea tuturor.
La poziţia 1, obligatorie, se indica prefixul EN - desigur pentru fontele standardizate;
La poziţia 2 este prevăzută, tot cu caracter obligatoriu, precizarea tipului de metal, adică
simbolul GJ în care G reprezintă piesa turnată şi J reprezintă fonta.
La poziţiile 3 şi 4, cu caracter opţional, se precizează următoarele: poziţia a 3-a structura
grafitului, iar poziţia a 4-a indică natura microstructurii sau macrostructurii prin notaţiile prezentate
în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Notaţiile pentru tipurile grafitului şi ale structurii fontei

Simbolul Tipul grafitului Simbolul Tipul structurii sau stării
grafitului structurii

L Lamelar A Austenită

S Sferoidal F Ferită

M Grafit în cuiburi P Perlită

V Vermicular M Martensită

N Fără grafit Q Călită

(structura ledeburitică) T Călită şi revenită

Y Structură specială B Inimă neagră

(indicată în standardul de produs) W Inimă albă
(pt. fonte maleabile)

La poziţia a 5-a, cu caracter obligatoriu, se utilizează la alegere indicarea fie a unor

caracteristici mecanice, fie precizarea compoziţiei chimice, separându-se de poziţiile precedente
printr-o cratimă, după cum urmează:

1. indicarea caracteristicilor mecanice:

a) rezistenţa minimă la rupere prin tracţiune, Rm, se indică prin valori minime
corespunzătoare, exprimată în N/mm2, urmată de o literă ce reprezintă modul de prelevare a
probelor astfel:
- “S”- probă turnată separat;
- “U”- probă ataşată la piesă turnată;
- “C’- probă prelevată din piesă turnată.
Exemple:
EN-GJL-300S = fontă cu grafit lamelar cu Rm = 300 N/mm2, din probă turnată separat;
EN-GJV-350C = fontă cu grafit vermicular cu Rm = 350 N/mm2, din probă prelevată din
piesa turnată;
EN-GJL-400U = fontă cu grafit lamelar cu Rm = 400 N/mm2, din probă ataşată la piesa
turnată.
 b) alungirea minimă la rupere, A, exprimată în procente, se indică imediat după valoarea
minimă a rezistenţei la tracţiune (valorile fiind separate printr-o cratimă), urmată de o literă ce
reprezintă modul de prelevare a probelor.
Exemple:
EN-GJS-350-22C = fontă cu grafit sferoidal cu Rm = 350 N/mm2, A= 22%, din probă
prelevată din piesa turnată;
EN-GJMW-400-9U = fontă maleabilă cu inimă albă, cu Rm= 400 N/mm2, A= 9%, din probă
ataşată la piesa turnată.
c) rezistenţa la încovoiere prin şoc, se indică imediat după valoarea minimă a rezistenţei la
tracţiune, fiind separată de celelalte simboluri prin cratimă, urmată de litere ce indică temperatura la
care are loc încercarea: RT pentru temperatură ambiantă sau LT pentru temperatură scăzută.
Exemple:
EN-GJS-350-22U-LT= fontă cu grafit sferoidal cu Rm = 350 N/mm2, cu energia minimă la
rupere prin şoc de 22J, din probă ataşată la piesă, la temperatură scăzută;
EN-GJS-400-18S-RT= fontă cu grafit sferoidal cu Rm = 400 N/mm 2, cu energia minimă la
rupere prin şoc de 18J, din probă turnată separat, la temperatura ambiantă.
d) duritatea exprimată prin unul din cele trei simboluri HB (duritatea Brinell), ori HV
(duritatea Vickers), ori HR (duritatea Rockwell) urmată de valoarea ei efectivă.
Exemple:
EN-GJL- HB180 = fontă cu grafit lamelar cu duritatea Brinell 180 HB;
EN-GJMW- HV300 = fontă maleabilă cu inimă albă cu duritatea Vickers 300 HV.

2. precizarea compoziţiei chimice este personalizată în simbolizarea fontelor prin prezenţa

literei X. Se pot distinge următoarele două posibilităţi:
a) dacă nu se indică şi conţinutul în carbon - litera X este urmată de simbolurile elementelor
chimice principale în ordine descrescătoare şi apoi de conţinutul procentual al acestora rotunjite la
numărul întreg cel mai apropiat; valorile sunt separate prin cratime.
Exemple: EN-GJV-XNiMn12-5; EN-GJL-XCrNi10-3; EN-GJL-XNiMn13-7.
EN-GJV-XNiMn12-5 = fontă cu grafit vermicular conţinând 12% Ni şi 5 % Mn.
EN-GJL-XCrNi10-3 = fontă cu grafit lamelar conţinând 10% Cr şi 3 % Ni.
b) dacă se indică şi conţinutul în carbon - litera X este urmată de conţinutul procentual în
carbon multiplicat cu o sută (de exemplu: 300 pentru 3%)
Exemple:
EN-GJN-X300CrNiSi9-5-2 = fontă ledeburitică conţinând 3%C, 9% Cr, 5% Ni, 2% Si.
EN-GJL-X290NiMn13-7= fontă cu grafit lamelar conţinând 2,9%C, 13% Ni, 7%Mn.

Poziția a 6-a, are caracter opţional separându-se de poziţia a 5-a printr-o cratimă. Se pot
preciza aici condiţii suplimentare cu ajutorul următoarelor notaţii: D - piesă brută turnată; H - piesă
supusă tratamentului termic; W - piesă sudabilă; Z - condiţii suplimentare specificate în comandă.
Exemple:
EN-GJS- 350-22C-H = fontă cu grafit sferoidal cu Rm = 350 N/mm2, A = 22%, din probă
prelevată din piesă, pentru tratament termic.
EN-GJMW -360-12S-W= fontă maleabilă cu inimă albă cu Rm = 360 N/mm2, A = 12%, din
probă turnată separat, sudabilă.

1.3.2. Simbolizarea numerică

Cuprinde nouă caractere (incluzându-se aici şi cratimele).
Primele trei caractere sunt similare cu cele existente în simbolizarea alfanumerică, iar al
patrulea, prin litera J, indică tipul materialului (fonta), adică EN-J.
Cel de-al cincilea caracter este alocat tipului grafitului precizat printr-o literă.
Caracterul al şaselea indică, printr-o cifră, caracteristica principală a fontei (1 - pentru
rezistenţa la tracţiune, 2 - duritate, 3 - pentru compoziţia chimică).
 Caracterele 7 şi 8 sunt alocate numărului (din două cifre) atribuit mărcii de fontă, iar ultimul
caracter indică printr-o cifră, condiţiile specifice materialului (de exemplu: 1 - proba de încercat
este turnată separat, 6 - se specifică sudabilitatea, 8 - piesa este tratată termic, 0 - nu se impun
restricţii specifice).
Exemple:
- mărcii EN-GJL-250C îi corespunde simbolizarea numerică EN-JL1030
- mărcii EN-GJL-HB235S îi corespunde simbolizarea numerică EN-JL2050
- mărcii EN-GJS-600-3U îi corespunde simbolizarea numerică EN-JS1092
- mărcii EN-GJMW-400-5C îi corespunde simbolizarea numerică EN-JM1030
Câteva simboluri alfanumerice ale unor fonte uzuale sunt explicate în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2. Exemple de simbolizare alfanumerică a fontelor

Nr.crt. Simbolul fontei Denumirea fontei
1. EN-GJL-150 Fontă cu grafit lamelar cu Rm= 150N/mm2
2. EN-GJL-150C Fontă cu grafit lamelar cu Rm= 150N/mm2 din proba prelevată
din piesa turnată
3. EN-GJL-HB155 Fontă cu grafit lamelar cu duritatea HB= 155
4. EN-GJV-150S Fontă cu grafit vermicular cu Rm= 150N/mm2 din probă turnată
separat
5. EN-GJMW-360-12S Fontă maleabilă cu inimă albă cu Rm= 360N/mm2;
A = 12% din proba turnată separat
6. EN-GJL-XNiMn13-7 Fontă cu grafit lamelar cu Ni=13% şi Mn=7%

1.4. Principiile simbolizării oțelurilor [20]

SR EN 10027-1:2007 Sisteme de simbolizare a otelurilor. Partea 1: Simboluri alfanumerice;

SR EN 10027-2:2007 Sisteme de simbolizare a otelurilor. Partea 2: Sistemul numeric.

1.4.1. Simbolizarea alfanumerică

Simbolizările alfanumerice ale oţelurilor se fac în funcţie de utilizare şi caracteristici
mecanice sau fizice (grupa 1), respectiv în funcţie de compoziţia chimică (grupa 2).
Simbolizarea oţelurilor corespunzătoare grupei 1 (în funcţie de utilizare, caracteristici
mecanice şi fizice). Cuprinde patru poziţii, nefiind necesară ocuparea tuturor.
Poziţia 1, obligatorie, este o literă ce semnifică o anumită destinaţie. În cazul în care oţelul
este specificat sub forma unei piese turnate, simbolizarea prezintă ca simbol iniţial litera G.
Destinaţia oţelurilor este prezentată în tabelul 1.3.

Tabelul 1.3. Destinaţia oţelurilor din grupa 1 funcție de utilizare

Litera Utilizare
S oţeluri pentru construcţii
P oţeluri pentru recipiente sub presiune
L oţeluri pentru ţevi
E oţeluri pentru construcţii mecanice
B oţeluri pentru beton armat
Y oţeluri pentru beton precomprimat
R oţel pentru şine de cale ferată
H oţeluri de înaltă rezistenţă pentru produse laminate la rece
D oţeluri pentru produse plate laminate la rece
T oţeluri pentru table
M oţeluri pentru electrotehnică

Poziţia 2 - prezintă un grup de cifre (un număr) care semnifică o valoare minimă a unei
caracteristici mecanice (tabelul 1.4)
Tabelul 1.4. Simbolizarea oţelurilor în funcţie de utilizare şi caracteristicile mecanice sau fizice
 Caracteristica
Categoria de oţeluri Simbol
mecanică utilizată
limita de curgere,
oţeluri pentru construcţii în general Snnn
Rc, N/mm2
limita de curgere,
oţeluri pentru construcţii mecanice Ennn
Rc, N/mm2
oţeluri pentru recipiente sub limita de curgere,
Pnnn
presiune Rc, N/mm2
limita de curgere,
oţeluri pentru ţevi de conducte Lnnn
Rc, N/mm2
limita de curgere,
oţeluri pentru beton armat Bnnn
Rc, N/mm2
limita de rezistenţă la
oţeluri pentru sau sub formă de şine Rmmm
tracţiune, Rm, N/mm2
oţeluri de înaltă rezistenţă sub
limita de curgere,
formă de produse plate laminate la Hnnn
Rc, N/mm2
rece
oţeluri sub formă de produse plate
limita de rezistenţă la
laminate la rece cu rezistenţă la HTmmm
tracţiune, Rm, N/mm2
ambutisare
D- laminat la cald pt. formare directă
Dpp
oţeluri sub formă de produse plate
- DCpp
laminate pentru ambutisarea la rece
DXpp
oţeluri sub formă de tablă neagră, limita de curgere,
Tnnn
albă, ştanţată, dublu laminată Rc, N/mm2
oţeluri sub formă de tablă neagră, duritatea Rockwell HR
THhh
albă, ştanţată, simplu laminată 30Tm
pierderi magnetice,
oţeluri magnetice sub formă de
pentru 1,5 Tesla la 50 Mrrr-ga
tablă electrotehnică
Hz , W/Kg x100
Observaţii
S-categoria oţelului
nnn-valoarea minimă a lui Rc
E- categoria oţelului
nnn–valoarea minimă a lui Rc
P- categoria oţelului
nnn–valoarea minimă a lui Rc
L- categoria oţelului
nnn–valoarea minimă a lui Rc
B- categoria oţelului
nnn–valoarea minimă a lui Rc
R- categoria oţelului
mmm-valoarea minimă pentru Rm
H- categoria oţelului
nnn–valoarea minimă a lui Rc
HT- categoria oţelului
mmm-valoarea minimă pentru Rm
C-laminat la rece
X-nu se precizează
pp-număr alocat
T- categoria oţelului
nnn–valoarea minimă a lui Rc
TH- categoria oţelului
hh- valoarea medie de duritate
M- categoria oţelului
rrr-pierderi totale magnetice
g-grosimea tablei; a-tipul tablei
a=A-grăunţi neorientaţi
a=N-cu grăunţi orientaţi
a=D–nealiată semifinită
a=E-aliată semifinită
a=P-cu permeabilitate mare
a=S cu pierderi reduse

Poziția 3 – prezintă o combinație de litere și cifre ce semnifică rezistența la impact

(reziliența) funcție de temperatură (tabelul 1.5).

Tabelul 1.5. Rezistența la impact funcție de temperatură

Valoarea minimă a energiei de rupere KV, [J]
27 40 60 Temperatura [oC]
Simbolul
JR KR LR +20
J0 K0 L0 0
J2 K2 L2 -20
J3 K3 L3 -30
J4 K4 L4 -40
J5 K5 L5 -50
J6 K6 L6 -60
Poziția 4 – prezintă simboluri suplimentare (tabelul 1.6).
 Tabelul 1.6. Simboluri suplimentare
G1 Turnat și Necalmat
Dezoxidare
G2 Turnat și Semicalmat
G3 Turnat și Calmat
C Deformabil plastic la rece
D Acoperire la cald
E Pentru emailare
F Forjabil
Destinație
H Secțiuni deschise
L Pentru temperaturi scazute
M Deformat termo-mecanic
R Temperatură ambiantă
S Pentru construcții navale
T Pentru țevi
W Rezistent la coroziune atmosferică
+F Grăunte ereditar fin
Condiții deosebite
H Temperatură ridicată
+Z Alungire la rupere minim 25%
+OC Acoperit cu material organic
Suprafață
+S Zincare cu flacară
+ZN Strat de Zn-Ni electrolitic
+A Recopt
+C Ecruisat
Tratament termic +N Normalizat
+Q Călire şi revenire
+QT Imbunatățit
+T Revenit
+U Fără tratament
+M Tratament termomecanic

De exemplu, simbolul (conform SR EN 10027-1) S235J2G3 corespunde unei mărci de oţel

având limita de curgere minimă Rc = 235 N/mm2, cu garanţii privind tenacitatea la –20 oC (energia

de rupere la – 20 oC, KV ≥ 27 J), dezoxidat complet (cu Si, Mn şi Al) la elaborare.

Simbolizarea oţelurilor corespunzătoare grupei 2

Se face în funcţie de compoziţia chimică (tabelul 1.7). Având în vedere modul de

simbolizare, oţelurile se pot clasifica în 4 subgrupe:
2.1 - oţeluri nealiate cu un conţinut mediu în mangan <1% (excepţie oţelurile pentru
automate);
2.2 - oţeluri nealiate cu un conţinut mediu în mangan >1%, oţelurile pentru automate, oţeluri
aliate al căror conţinut al fiecărui element de aliere este <5% (excepţie oţelurile rapide) - (tabelul
1.8);
2.3 - oţelurile aliate al căror conţinut al unui element de aliere este >5% (excepţie oţelurile
rapide);
2.4 - oţeluri rapide.
 Tabelul 1.7. Simbolizarea oţelurilor funcţie de compoziţia chimică

Sub- Elemente chimice Semnificaţia

Categoria de oţeluri Simbol
grupa prezente elementelor simbolului
2.1 oţeluri nealiate cu un carbonul în % de Cnnn -C- carbon
conţinut mediu în masă x 100 -nnn-valoarea medie de
mangan <1% carbon x 100
2.2 oţeluri nealiate cu - carbonul în % de nnnE1E2E3m-p-r -nnn-valoarea medie de
conţinut mediu în masă x 100 carbon x 100
mangan >1%, oţelurile -elementele de aliere - E1E2E3 – elemente de
pentru automate, oţeluri în % de masă aliere în ordine
aliate al căror conţinut multiplicate cu un descrescătoare a
al fiecărui element de factor F (tab.6) conţinutului
aliere este <5% -m,p,r-conţinutul mediu
în % al elementului
multiplicat cu F
2.3 oţelurile aliate al căror - carbonul în % de Xnnn E1E2E3m-p-r X-semnifică prezenţa
conţinut al unui element masă x 100 unui element de aliere
de aliere este >5% -elementele de aliere >5%
(excepţie oţelurile în % de masă -nnn-valoarea medie de
rapide); carbon x 100
- E1E2E3-elemente de
aliere în ordine
descrescătoare
-m,p,r-conţinutul mediu
în % rotunjit la un număr
întreg
2.4 oţeluri rapide -W, Mo, V, Co în HSm-p-q-r m,p,q,r-conţinutul mediu
procente de masă în % al elementelor de
aliere în ordinea W-Mo-
V-Co

Tabelul 1.8. Factorii de multiplicare pentru elementele de aliere

(valabil numai pentru oţelurile din categoria 2.2 din tabelul 1.7)
Elementul chimic, E Factorul de multilicare, F

Cr, Co; Mn, Ni, Si, W 4

Al,Be,Cu,Mo,Nb,Pb,Ta,Ti,V,Zr 10

Ce,N,P,S 100

B 1000
 Tabelul 1.9. Exemple de simbolizări alfanumerice ale oţelurilor conform SR EN 10027-1:2007
Categoria oțelului
Oțeluri pentru construcţii
Oțeluri pentru țevi de conducte
Oțeluri pentru construcţii
mecanice
Oțel beton
Oțeluri pentru recipiente supuse
la presiune
Oțel pentru șine de cale ferată
Oțel magnetic sub formă de
tablă electrotehnică
Oţeluri nealiate cu un conţinut
mediu în mangan <1%
Oțeluri nealiate pentru scule
Oţeluri cu conţinut mediu în
mangan >1%
Oţeluri rapide
Simbolul oțelului Denumirea oțelului
S235JR Oțel de construcții cu Rc = 235N/mm2, având
garantată o energie de rupere KV ≥ 27 J la
temperatura de 20oC.
S355K2 Oțel de construcții cu Rc = 355N/mm2, având
garantată o energie de rupere KV ≥ 40 J la
temperatura de - 20oC.
S450J0 Oțel de construcții cu Rc = 450N/mm2, având
garantată o energie de rupere KV ≥ 27 J la
temperatura de 0oC.
S355NL Oțel de construcții cu Rc = 355N/mm2 normalizat
pentru temperaturi scăzute
S355M Oțel de construcții cu Rc = 355N/mm2 deformat
termomecanic
S355J2H Oțel de construcții cu R c = 355N/mm2, KV ≥ 27 J la
temperatura de -20oC, cu secțiune tubulară
L360GA Oțel pentru țevi cu Rc = 360N/mm2, calmat, clasa
de calitate A
E295 Oțel pentru construcţii mecanice cu Rc =
295N/mm2
GE240 Oțel pentru construcţii mecanice turnat cu Rc =
240N/mm2
E355K2 Otel pentru construcţii mecanice cu Rc =
355N/mm2, având garantată o energie de rupere KV
≥ 40 J la temperatura de -20oC.
B500A Oțel beton cu Rc = 500N/mm2, cu A=2,5%
P265GH Oțel supuse la presiune cu Rc = 265N/mm2, garantat
la temperatură ridicată
P355M Oțel supuse la presiune cu Rc = 355N/mm2,
deformat termo-mecanic
P355Q Oțel supus la presiune cu Rc = 355N/mm2, călit și
revenit
P265S Oțel supus la presiune cu Rc = 265N/mm2, pentru
construnctii navale
R320 Oțel ptr șine de cale ferată cu Rm =320N/mm2
M400-50A Oțel sub formă de tablă cu graunți neorientați, cu
pierderi totale magnetice de 4W/kg, grosimea tablei
50mm,
C15 oţel nealiat cu C=0,15 % (oţel pentru cementare),
C45 oţel nealiat cu C=0,45 % (oţel pentru îmbunătăţire);
C45E HH-TA oţel carbon cu C=0,45%, cu S max. = 0.035%; HH
– bandă superioară de călibilitate; TA – recoacere
de înmuiere;
C45U oţel carbon pentru scule cu un conţinut mediu în
carbon de 0,45%, fără tratament termic.
G17CrMo5-5 oţel aliat turnat cu un conţinut mediu de carbon de
0,17 % şi un conţinut mediu de crom de 1,25% şi
molibden de 1,25% .
20CrMnTi4-4-1 oţel având C=0,20 % (oţel pentru cementare), aliat
cu 4:4 = 1 %Cr, 4:4 = 1%Mn şi 1:10 = 0,1 %Ti;
17CrMo9-10 oţel având 0,17%C, 2,25% Cr, 1 %Mo
X5CrNi18-8 oţel aliat având 0,05%C, 18%Cr, 8%Ni
X5CrNiNb18-10-01 oţel aliat având 0,05%C, 18%Cr, 10%Ni, 0,1%Nb
HS6-5-2-5 oţel rapid cu un conţinut de 6% wolfram, 5%
molibden, 2% vanadiu şi 5% cobalt.
HS3-1-1-2 oţel rapid cu un conţinut de 3%W, 1 %Mo, 1 %V,
 2%Co

1.5. Principiile simbolizării aluminiului și aliajelor sale [20]

În funcţie de destinaţie, aliajele aluminiului se clasifică în principal în două grupe:

 - aliaje de turnătorie;
 - aliaje deformabile.
SR EN 1780-2:2003- conţine simbolizarea lingourilor de aluminiu nealiat şi aliat pentru retopire, a prealiajelor
şi a pieselor turnate. Sistem de simbolizare bazat pe simboluri chimice .
SR EN 573-1:2005 - simbolizarea aluminiului si aliajelor de aluminiu deformabile. Simbolizarea numerica.

1.5.1. Aliaje ale aluminiului de turnătorie

 Principalele aliaje de turnătorie fac parte din sistemele Al –  Cu, Al – Si, Al – Si– Mg,
Al  –  Si –Cu, Al  –  Mg, Al  –  Zn  –  Mg.
Simbolizarea aluminiului şi a aliajelor de aluminiu de turnătorie se face conform regulilor
stabilite de standardul european EN 1780, respectiv de standardul românesc corespunzător SR EN
1780-2003.
Cel mai utilizat mod de simbolizare este cel pe baza simbolurilor chimice. În general,
simbolizarea prezintă  prefixul EN  urmat de un spaţiu liber apoi de litera A (care reprezintă
aluminiul) şi  fie de litera B (pentru lingouri de retopire), fie de litera C  (pentru piese turnate), fie
de litera M  (pentru prealiaje). Acestea se separă de simbolul aluminiului (Al) şi de simbolul
elementului principal (sau elementelor principale) de aliere printr-o cratimă. Simbolurile
elementelor chimice menţionate sunt în mod uzual urmate de numere care exprimă conţinutul lor în
procente de masă.
 Exemple: EN AB - Al99,7; EN AC - AlSi5Cu3; EN AB - Al Si12CuMgNi; EN AC - Al
Cu4,5Si1; EN AB - Al Si8Cu3Ni; EN AC - Al Si12Fe1.
EN AC - AlSi12Fe1 = aliaj de aluminiu pentru piese turnate, cu siliciu 12% şi Fe 1%.
1.5.2. Aliaje ale aluminiului deformabile
Sistemele de simbolizare pentru aluminiu şi aliajele deformabile pe bază de aluminiu sunt
următoarele:
- simbolizarea numerică;
- simbolizarea bazată pe simbolurile chimice.
a) Simbolizarea numerică a aluminiului şi aliajelor deformabile pe bază de aluminiu este
dată de SR EN 573-2005 şi se constituie astfel:
- prefixul EN urmat de un spaţiu;
- litera A care reprezintă aluminiu;
- litera W care reprezintă produse obţinute prin deformare plastică;
- liniuţa de legătură;
- patru cifre pentru compoziţia chimică;
- dacă este necesar, o literă pentru identificarea unei variante naţionale.
Prima cifră din cele patru indică grupa aliajului şi anume:
- Aluminiu minim 99,00% ............l x x x (seria 1000)
- Aliaje de aluminiu, împărţite după elementul de aliere principal:
- cupru.......... ......................2 x x x (seria 2000)
- mangan ...... ......................3 x x x (seria 3000)
- siliciu ...............................4 x x x (seria 4000)
- magneziu .........................5 x x x (seria 5000)
- magneziu şi siliciu .......... 6 x x x (seria 6000)
- zinc ....................................7 x x x (seria 7000)
- alte elemente .................... 8 x x x (seria 8000)
- serii neuzuale .................. 9 x x x (seria 9000)

Exemple:
 EN AW- 5754 = aliaj de aluminiu cu magneziu, deformabil
EN AW- 6082 = aliaj de aluminiu cu magneziu şi siliciu
EN AW- 7020 = aliaj de aluminiu cu zinc, deformabil
În grupa 1 xxx ultimele două cifre indică procentul maxim de aluminiu. A doua cifră indică
modificările în limitele de impurităţi sau în elementele de aliere.
În grupa de aliaje de la 2 xxx la 8 xxx inclusiv, ultimele două cifre nu au o semnificaţie
specială şi ajută numai la identificarea diferitelor aliaje din grupă. A doua cifră indică modificările
aliajului.

b) simbolizarea bazată pe simbolurile chimice este reglementată de SR EN 573-2:2005.

Simbolurile chimice sunt urmate de obicei de numere care indică puritatea aluminiului sau
conţinutul nominal al elementului considerat. In general toate simbolizările corespunzătoare acestei
codificări trebuie scrise între paranteze drepte şi urmează după simbolizarea cu patru cifre.
Simbolizările pentru aluminiul nealiat deformabil constau în simbolul chimic Al urmat de
procentul de puritate exprimat prin una sau mai multe zecimale.
Exemplu: EN AW - 1199 [Al 99,99]- aluminiu tehnic pur (Al=99,99%)
Dacă se adaugă un element într-un conţinut scăzut, simbolul corespunzător acestui element
se scrie fără spaţiu liber după procentul de puritate.
Exemplu: EN AW - 1100 [Al99,0Cu]- aluminiu tehnic ( Al=99,0% conţinând Cu<1%)
Un aliaj se simbolizează prin Al urmat de un spaţiu şi de simbolul principalului element
(sau elemente) de aliere, completate cu numere care exprimă conţinutul în procente al elementelor
considerate. Dacă se consideră că sunt necesare în simbolizare câteva elemente de aliere, acestea se
indică în ordinea descrescătoare a conţinutului lor nominal.
Exemplu: EN AW - 6061 [Al Mg1SiCu]- aliaj de aluminiu deformabil cu magneziu 1%,
siliciu şi cupru <1%.
Dacă aceste conţinuturi sunt egale, elementele de aliere se indică în ordinea alfabetică a
simbolurilor.
Exemplu: EN AW - 2011 [Al Cu6BiPb] - aliaj de aluminiu cu cupru, deformabil, Cu=6%,
bismut şi plumb <1%.
Simbolurile chimice pentru elementele de aliere trebuie limitate la patru elemente.
Exemplu: EN AW - 7050 [Al Zn6CuMgZr]- aliaj de aluminiu cu zinc, deformabil, Zn=6%,
Cu <1%, Mg <1%, Zr<1%.
În cazul aliajelor cu compoziţii similare, pentru diferenţierea lor se utilizează un sufix; (A),
(B), (C), etc., primul aliaj propus nu are sufix.
Exemple:
EN AW - 2014 [Al Cu4SiMg] - aliaj de aluminiu cu cupru, deformabil, Cu =4%, Si<1%,
Mg<1%.
EN AW - 2014 [Al Cu4SiMg(A)]- aliaj de aluminiu cu cupru, deformabil, Cu =4%, Si<1%,
Mg<1%, varianta A.

Exemple de mărci de aluminiu și aliaje pe bază de aluminiu sunt prezentate în tabelul 1.10.
Tabelul 1.10. Exemple de mărci de aluminiu şi aliaje de aluminiu
Nr.crt. Simbolul Denumirea
1 EN AW - 1100 [Al99,0] Aluminiu tehnic Al = 99,00%
2 EN AW - 1070 [Al99,7] Aluminiu tehnic Al = 99,70%
3 EN AW - 2011 [Al Cu6BiPb] Aliaj de aluminiu cu cupru , deformabil, conţinând Cu=6%,
bismut <1% şi plumb <1%.
4 EN AC - AlSi12Fe1 aliaj de aluminiu pentru piese turnate, cu siliciu 12% şi Fe 1%.
5 EN AB - Al Si8Cu3Ni aliaj de aluminiu pentru lingouri de retopire, cu siliciu 8% ,
Cu = 3% şi Ni< 1%.
6 EN AC - 4400 [AlSi11] Aliaj de aluminiu cu siliciu, turnat, conţinând Si=11%,

1.6. Principiile simbolizării cuprului şi aliajelor sale [20]

 Cuprul poate fi aliat mai uşor decât majoritatea metalelor și cu o gamă largă de elemente de
aliere pentru a produce următoarele tipuri de aliaje:
- aliaje din sistemul Cu-Zn (alame) ;
- aliaje din sistemul Cu-Me (bronzuri), în care Me poate fi: staniu, aluminiu, mangan, beriliu,
siliciu, plumb, nichel etc.

1.6.1. Alame
Sunt aliaje ale cuprului cu zincul, în care, pentru aplicaţiile industriale, conţinutul de zinc nu
depăşeşte 45%. Mai prezintă uneori şi staniu, mangan, plumb, aluminiu, fier, nichel, numindu-se
alame speciale sau aliate.
În funcţie de destinaţie, alamele se clasifică în două grupe:
- alame pentru turnătorie;
- alame deformabile.
  Alamele pentru turnătorie sunt reglementate în SR EN 1982:2008, simbolizarea lor respectă
principiul compoziţiei chimice (de ex: CuZn39Pb2 semnifică un aliaj al cuprului cu 39%Zn şi
2%Pb).
  Principalele aliaje comerciale sunt: CuZn33Pb2, CuZn40PbSn (destinate  pentru armături),
CuZn35Mn2Al1Fe1, CuZn30Mn3Fe, CuZn30Al5Fe3Mn2 (destinate pentru a turna piuliţe, roţi
melcate, tije filetate), CuZn38Pb2Mn2 (cu  proprietăţi antifricţiune şi anticorozive).
  A lamele deformabile sunt aliaje Cu-Zn cu adaosuri de plumb, mangan şi staniu.

1.6.2. Bronzuri
Sub această denumire sunt indentificate aliajele cuprului cu staniu, aluminiu, siliciu,
mangan, beriliu şi cu alte elemente chimice, mai puţin zincul.
Bronzurile cu staniu  sunt cele mai utilizate aliaje ale cuprului.
În conformitate cu SR ISO 1190:2005, aliajele de cupru de turnătorie conţin în simbol un
prefix ca indică procedeeul de turnare: GS - turnare în amestec de turnare; GM - turnare în cochilă;
GZ - turnare centrifugală; GC - turnare continuă; GP - turnare sub presiune. Sunt indicate apoi
simbolurile chimice ale elementelor de aliere şi conţinutul în procente al respectivului element. În
plus, există posibilitatea ca simbolul materialului să fie urmat de o literă ce indică starea acestuia.
Stările de bază pot fi: M - brut; O - recopt; H - ecruisat; T- tratat termic.
De exemplu: GMCuSn6Pb5Zn4H este un bronz cu 6% Sn, conţinând 5% Pb şi 4% Zn
turnat în cochilă, ecruisat.
Bronzurile cu aluminiu  sunt aliaje ale cuprului cu aluminiu.
Aliajele comerciale conţin între 9 … 15% aluminiu, având proprietăţi mecanice superioare
celor cu staniu, rezistenţă la coroziune şi proprietăţi tehnologice (în special capacitatea de turnare)
ridicate. Aliajele comerciale de turnătorie sunt: CuAl9, CuAl9Fe3. Standardul European EN
1412:1997, prezintă simbolizarea alfanumerică pentru cupru şi aliaje din cupru.
Simbolul se compune din şase caractere, poziţia caracterelor fiind următoarea:
Poziţia 1- prima poziţie trebuie să conţină litera „C” care indică materialul cupru;
Poziţia 2- caracterul corespunzător acestei poziţii trebuie să fie o literă a cărei semnificaţie este
următoarea:
B – materiale sub formă de lingou pentru retopire în vederea fabricării produselor turnate;
C – materiale sub formă de produse turnate;
F – materiale de adaos pentru lipire şi sudare;
M – prealiaje;
R – cupru brut rafinat;
S – materiale sub formă de materiale prime recirculabile;
W – materiale sub formă de produse obţinute prin deformare plastică;
X – materiale nestandardizate.
Poziţiile de la 3 la 5
 Caracterele destinate pentru a treia, a patra şi a cincia poziţie trebuie să fie cifre, care
formează un număr cuprins între 000 şi 999; nu se atribuie nicio semnificaţie specială acestor
caractere.
Poziţia 6
Caracterul destinat poziţiei şase este o literă care precizează grupa de aliaje, după cum
urmează:
A, B – cupru tehnic
C, D – cupru slab aliat (≤5%)
E, F – aliaje diverse (≥5%)
G – aliaje Cu-Al
H – aliaje Cu-Ni
J– aliaje Cu-Ni-Zn
K – aliaje Cu-Sn
L, M –aliaje Cu-Zn
N, P – aliaje Cu-Zn-Pb
R, S – aliaje Cu-Zn complexe

Exemple:
- CW024A - cupru tehnic pentru produse obţinute prin deformare plastică;
- CB752S - cupru sub formă de lingou pentru retopire;
- CC383H - aliaj Cu - Ni pentru produse turnate.
Câteva exemple de simbolizare a aliajelor pe bază de cupru sunt prezentate în tabelul 1.11.

Tabelul 1.11. Exemple de simbolizare a aliajelor pe bază de cupru

Nr.crt. Simbolul Denumirea
1. CuZn38Pb2Mn2 Alamă antifricțiune cu 38%Zn, Pb 2%şi Mn2%
2. CuZn39Pb2 Alamă de turnătorie cu 39%Zn şi 2%Pb.
3. GMCuSn6Pb5Zn4H Bronz cu 6% Sn, conţinând 5% Pb şi 4% Zn turnat în cochilă,
ecruisat.
4. GSCuAl7Si2 Bronz turnat în amestec de turnare conţinând 7% Al şi 2% Si.

1.7. Principiile simbolizării altor metale şi aliaje [20]

1.7.1. Nichelul şi aliajele sale
Nichelul şi aliajele sale au o largă utilizare în special în industria chimică şi alimentară.
Proprietăţile şi caracteristicile sale sunt asemănătoare oţelurilor inoxidabile însă prezintă faţă de
acestea o mult mai bună rezistenţă la coroziune şi o plasticitate ridicată.
Aliajele pe bază de nichel au proprietăţi speciale ce depind de elementul de aliere principal:
Cu, Mn, Cr, Fe, Mo, Si sau Be. Principalele tipuri de aliaje de nichel sunt:
- monel: aliaj Ni - Cu, cu 65-70 % Ni şi 32-27 % Cu;
- inconel: aliaj Ni- Cr- Fe, cu 80% Ni, 14% Cr şi 6% Fe.
Aliajele pe bază de nichel se simbolizează în acelaşi mod ca şi aliajele pe bază de aluminiu sau
cupru (de ex. Ni99,8 sau NiCr15 Fe8 ). Conform standardului SR CR 12187, nichelu1 şi a1iajele de
nichel sunt grupate conform tabelului 1.12.
Tabelul 1.12. Grupele de nichel şi de aliaje de nichel
Grupa Tipuri de nichel şi de aliaje de nichel
41 Nichel pur
42 Aliaie Ni - Cu cu Ni >45 %, Cu > 10 %
43 Aliaie Ni- Cr (Ni/ Fe/Cr/Mo) cu Ni >40%
44 Aliaje Ni - Cr (Ni/Mo) cu Ni > 45 %, Mo <30 %
45 Aliaje Ni- Fe- Cr (Ni/Fe/Cr) cu Ni >45 %
46 Aliaje Ni - Cr - Co (Ni/Cr/Co) cu Ni >45 %, Co>10 %
47 Aliaie Ni- Fe- Cr (Ni/Fe/Cr/Cu) cu Ni > 45%
Exemple: NiCr26MoW (aliaj pe bază de Ni cu 26%Cr, Mo şi W1%); NiCr20Co18Ti (aliaj pe bază
de Ni cu 20%Cr, 18%Co, 1%Ti); NiCr29Fe (aliaj pe bază de Ni cu 29%Cr, 1% Fe);
NiCr20Co13Mo4Ti3Al (aliaj pe bază de Ni cu 20%Cr, 13%Co, 4%Mo, 3%Ti, 1%Al);
NiCr23Co12Mo (aliaj pe bază de Ni cu 23%Cr, 12%Co, 1%Mo).

Deoarece în prezent continuă să apară noi tipuri de aliaje de nichel, iar multe dintre acestea
nu sunt încă standardizate, ele continuă cel mai adesea să fie cunoscute în practică prin denumirile
de firmă. În tabelul 1.13 sunt prezentate câteva dintre aceste tipuri de aliaje şi compoziţia chimică a
elementelor de aliere.

Tabelul 1.13. Tipuri de aliaje de nichel ale unor firme producătoare

Denumire de firma Compozitie chimica
Nimonic 80 A Ni+ 19,5%Cr+2,4% Ti+ 1,4 %Al
Brightray S Ni+20 %Cr+0,3%Si+0,04%C
Nilo 42 Ni + %Fe 36
Incoloy 800 H 32 %Ni+ 45%Fe +21% Cr+0,4% Ti+0,3% Al+0,08% C
Monel400 Ni+32 %Cu+2% Fe
Monel K 500 Ni+30% Cu+ 2,8% Al +l% Fe+0,6%C
Hastelloy C 4 Ni+17% Cr+ 15% Mo
Incoloy 903 38%Ni+ 41% Fe +15% Co+3 %Nb+l,4% Ti

1.7.2. Titanul şi aliajele sale

Materiale speciale cum ar fi titanul, magneziul, tantalul şi zirconiul câştigă o importanţă tot
mai mare în industria chimică (datorită rezistenţei lor ridicate faţă de acţiunea mediilor corozive),
aerospaţială şi respectiv cea a automobilelor.
Simbolizarea aliajelor de titan se face la fel ca în cazul aliajelor de aluminiu sau al celor de
nichel. De exemplu: Ti 99,5, reprezintă titan cu puritate 99,5%; Ti Al6 V4 este un aliaj de titan cu
6% Al şi 4%V. Uneori în practică se utilizează şi aliaje de titan sub denumirile comerciale ale unor
firme producătoare.
Titanul este un metal cu o bună rezistenţă faţă de apa de mare, de acidul azotic indiferent de
concentraţie, de acidul sulfuric de concentraţie scăzută şi faţă de toţi acizii organici.
Aliajele de Ti pot fi împărţite în funcţie de structură, astfel:
- aliaje alfa, cu stabilitate termică bună până la 882 oC, Rm= 700-900 N/mm2, plasticitate
scăzută;
- aliaje alfa+beta , sunt sensibile la fragilizare (la răcire Rm= 900-1200 N/mm2);
- aliaje beta, cu stabilitate termică bună peste 882 oC, plasticitate bună şi Rm= ... 1500
N/mm2.
Conform standardului SR CR 12187, titanul şi aliajele de titan sunt grupate ca în tabelul 1.14.

Tabelul 1.14. Grupele de titan şi de aliaje de titan

Grupa Tipuri de titan şi de aliaje de titan
51 Titan pur
51.1 Titan cu O2 < 0,20 %
51.2 Titan cu 0,20 % < O2  0,25 %
51.3 Titan cu 0,25 % < O2 0,35 %
51.4 Titan cu 0,35 % < O2  0,40 %
52 Aliaje alfa: TiAl5Sn3; TiAl8MoV; TiAl6Sn2Zr4Mo2; TiAl6Nb2TaMo.
53 Aliaje alfa-beta: TiAl3V2; TiAl6V4; TiAl6V6Sn2; TiAl7Mo4.
54 Aliaje beta: TiV10 Al3Fe2; TiV13Cr11Al3; TiMo12Zr6Sn5; TiV8Cr6Zr4Mo4Al3.

1.7.3. Magneziul şi aliajele sale

 Magneziul şi aliajele lui au o utilizare tot mai mare în industria aeronautică, chimică, în
construcţia de automobile, datorită masei specifice mai mici decât a aliajelor pe bază de aluminiu, a
bunei rezistenţe la şoc şi a bunei prelucrabilităţi prin aşchiere.
În funcţie de comportarea la temperaturi ridicate, aliajele de magneziu se împart în trei
grupe:
- aliaje care se utilizează la temperatura camerei sau la temperaturi care nu depăşesc 150
°C, de tipul Mg-Al-Zn-Mn, Mg-Zn-Zr, Mg-Ag-Cd-Al-Mn;
- aliaje care se utilizează la temperaturi între 200-250 °C, de tipul Mg-Mn-Al-Ca;
- aliaje care se utilizează la temperaturi mai mari de 300 °C, de tipul Mg-Th-Zr, Mg-Th-Mn.
Aliajele de magneziu pot fi împărţite după destinaţie în:
 aliaje turnate;
 aliaje destinate deformării plastice.
Aliajele pentru turnare aparţin sistemelor Mg-Si, Mg-Mn, Mg-Al-Zn şi Mg-Zn. Aliajele
Mg-Si (1-1,5% Si) se utilizează rar deoarece au caracteristici mecanice slabe, fluiditate mică;
aliajele Mg-Mn au ca reprezentant aliajul cu 2 % Mn, Mn are un efect pozitiv în sensul creşterii
rezistenţei la coroziune; aliajele Mg-Al-Zn se utilizează pe scară largă, au bune caracteristici
mecanice şi de rezistenţă la şoc, zincul îmbunătăţeşte proprietăţile mecanice şi tehnologice; aliajele
Mg-Zn prezintă fragilitate, în special la cald, datorită prezenţei în structura lor a unor compuşi
intermetalici; acest neajuns se elimină prin alierea cu zirconiu, cadmiu, ceriu, thorium.
Aliajele de Mg deformabile aparţin în special sistemelor: Mg-Mn, Mg-Al-Zn, Mg-Mn-Ce.
Adaosurile de Li, Ag, Cd, Be au făcut ca numărul aliajelor deformabile să crească şi să se lărgească
domeniul limitelor caracteristicilor acestora.
În tabelul 1.15 este prezentată influenţa elementelor de aliere asupra proprietăţilor mecanice,
pentru principalele aliaje de magneziu simbolizate conform SR EN 1754/2000.
Tabelul 1.15. Aliaje de magneziu
Conţinutul elementelor Proprietăţi mecanice
Tipul aliajului de aliere (%) Rm Rp0,2 A5
(N/mm2) (N/mm2) (%)
MgMn 2Be 2 % Mn, < 1% Be 200 120 8
MgMn 2Ce 2 % Mn, < 1% Ce 250 150 7
Aliaje Mg Mn2 Al 2 % Mn, 1 % Al 260 230 10
deformabile Mg Al4Zn 4 % Al, 1 % Zn 280 180 12
Mg Al8ZnMn 8 % Al, 1 % Zn, 1 % Mn 300 220 14
MgZn6Zr 6 % Zn, 1 % Zr 330 280 9
MgMn3Nd3 3 % Mn, 3 % Nd 280 140 10
MgAl3ZnMn 3 % Al, 1 % Zn, 1 % Mn 180 55 8
Aliaje pentru MgAl8ZnMn 8 % Al, 1 % Zn, 1 % Mn 240 120 3
turnare MgNd2ZnZr 2 % Nd, 1 % Zn, 1 % Zr 240 120 5
MgTh4Zr 4 % Th, 1 % Zr 200 90 6

FIŞA DE LUCRU nr.1

Identificaţi simbolurile următoarelor materiale:

Nr.crt. Simbol Semnificaţie

1. EN-GJL-150U
2. EN-GJL-150S
3. EN-GJMB-300-6S
4. EN-GJS-800-8U
5. EN-GJS-450-20S-RT
6. EN-GJN-X300CrNiSi9-5-2
7. S355J2
8. S355K2W
9. S460QL
10. S355MC
11. L360NB
12. L360QB
13. E350
14. GE320
15. E270K3
16. B500B
17. B500C
18. P355NH
19. C15
20. C25
21. C120U
22. 18NiMoCr7-12-2
23. 40CrB10-10
24. X10CrNi 18-10
25. HS7-2-2-1
26. EN AW - 1199 [Al99,99]
27. EN AW - 7050 [Al Zn6CuMgZr]
28. EN AC -2100 [AlCu4MgTi]
29. CuZn30Mn3Fe
30. GCCuSn7Zn4Pb7