Aminele sunt compuși organici care conțin în molecula lor grupa amino (-NH2) legată de

un radical hidrocarbonat. Aminele seamănă structural cu amoniacul, cu diferența că unul

sau mai mulți atomi de hidrogen sunt înlocuiți cu substituenți precum grupe alchilice sau
arilice.

Amine primare, secundare și terțiare

Deoarece aminele pot fi considerate ca produși rezultați din înlocuirea atomilor de

hidrogen din amoniac cu radicali alchil, ele pot fi:

Amine primare - din molecula de amoniac se înlocuiește un singur atom de hidrogen.

H2N-CH3(metil amina)
H2N-CH2-CH3(etil amina)
Amine secundare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc doi atomi de hidrogen.

Amine terțiare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc toți trei atomii de hidrogen.

Amine alifatice, aromatice și mixte

În locul hidrogenilor din molecula de amoniac se vor lega radicali. În funcție de tipul
acestora, aminele pot fi:

Amine alifatice - Radicalul (sau radicalii) care se leagă de atomul de azot este unul
alchil.( enamină)

Amine aromatice - Radicalul (sau radicalii) care se leagă de atomul de azot este unul
aril. (fenil amină (anilină))

Amine mixte - Radicalii care se leagă de atomul de azot sunt o parte alchil și alta aril.
(fenil metil amină, etil fenil metil amină)

Nomenclatură

Aminele se denumesc folosind denumirea radicalilor corespunzători urmați de cuvântul

amină. Radicalii sunt denumiți în ordine alfabetică, iar numărul de grupe amino este
evidențiat prin prefixele di, tri.
Proprietăți fizice

Legăturile de hidrogen influențează semnificativ proprietățile aminelor primare și

secundare, ca și a derivaților lor. Prin urmare, punctele de fierbere ale aminelor sunt
ridicate.

Aminele inferioare, precum metil, dimetil, trimetil sau etil amina sunt gaze cu un miros
de amoniac și sunt solubile în apă. Aminele cu masă moleculară medie sunt lichide,
parțial solubile în apă și au un miros de pește. Aminele superioare sunt solide, inodore și
insolubile în apă. Cu cât numărul de carboni din catenă este mai mare, solubilitatea lor în
apă scade.

Aminele alifatice sunt solubile în solvenți organici, în special în cei polari. Aminele
primare reacționează cu cetonele, precum acetona, și majoritatea aminelor sunt
incompatibile cu cloroformul sau tetraclorura de carbon.

Aminele aromatice, precum anilina, au punctele de fierbere mai joase decât restul,
datorită imposibilității de a crea legături de hidrogen puternice. Tot de aceea solubilitatea
lor în apă este redusă, deși se dizolvă în solvenți organici. Aceste amine sunt toxice și
sunt foarte ușor absorbite prin piele.

METODE DE PREPARARE

Există mai multe metode de obţinere a aminelor:

1. Reducerea nitroderivaţilor cu hidrogen atomar obţinut la interacţiunea metalelor

active cu acizi minerali:

Fe, HCl

R-NO2 + 6[H] - R-NH2 + 2H2O

2. Reducerea nitrililor: R-C≡N - R-CH2-NH2

nitril Ni

3.Cu alcooli

Cu sulfat acid de metil

Pentru a obține amine secundare sau terțiare mixte se folosește în mod special reacția
anilinei cu sulfatul acid de metil (CH3OSO3H).
PROPRIETĂŢILE CHIMICE

Aminele, fiind derivaţi ai amoniacului, repetă proprietăţile acestuia. Astfel, dizolvîndu-

se în apă, ele formează baze:

CH3-NH2 + H2O - [CH3NH3]+OH- hidroxid de metilamoniu.

Deoarece aminele posedă proprietăţi bazice (adică adiţionează un proton), deseori ele
sunt numite baze organice. La fel ca şi amoniacul, aminele interacţionează cu acizii,
formînd săruri, care fiind tratate cu baze alcaline formează ulterior iarăşi amine:

CH3-NH2 + HCl - [CH3NH3]Cl clorură de metilamoniu

[CH3NH3]Cl + NaOH - CH3-NH2 + NaCl + H2O

Spre deosebire de amoniac aminele ard în aer:

4CH3NH2 + 9O2 - 4CO2 + 2N2 + 10H2O

Cel mai simplu reprezentant al aminelor aromatice este anilina, C6H5-NH2. Ea are
proprietăţi bazice exprimate mai slab decît la aminele alifatice sau la amoniac. Soluţia de
anilină nu schimbă culoarea turnesolului, dar, interacţionînd cu acizii tari, formează
săruri:

C6H5-NH2 + HCl - [C6H5-NH3]+Cl- sau C6H5NH2.HCl

Aminele primare şi secundare reacţionează, la cald, cu acizii carboxilici

formînd o amiă acilată:

Utilizări ale aminelor

Anilina este cel mai important termen al seriei. Ea se folosește ca materie primă pentru
industria coloranților, a medicamentelor și a detergenților.

Aminele primare aromatice sunt materie primă pentru fabricarea coloranților. În reacție
cu acidul azotos (HNO2), formează sări de diazoniu, care se supun imediat (datorită
instabilității) unor reacții de cuplare, rezultând azoderivați. Aceștia sunt puternic
colorați și deci folosiți în principal în industria textilă.

Printre substanțele medicamentoase rezultate din amine se numără clorfeniramina,

clorpromazina, efedrina, fenilefrina, amfetamina, metamfetamina, metcatinona.