Alcoolul etilic Aliment sau drog?

Definitie:
Alcoolul etilic este o substanta organica din clasa alcoolilor (compusi hidroxilici care au grupa OH legata de un atom de carbon saturat). Mai poart denumirea de etanol sau spirt i are formula molecular C2H5OH putnd fi scris CH3 CH2 OH.

Aspect:
Se prezint ca o substan lichid incolor, solubil n ap n orice proporii, cu miros caracteristic. Arde cu o flacara albastra fara fum, care nu este totdeauna vizibila in lumina normala.Solubilitatea se datoreaz gruprii hidroxil din molecula alcoolului prin intermediul careia ntre moleculele de ap i de alcool se stabilesc legaturi de hidrogen intermoleculare.

Proprietati:
Masa molara: 46,7 g/mol Molecula de etanol Stare de agregare: lichid Densitate:0,7894 gcm3 Punct de topire:114,4 C Punct de fierbere:78,37 C Solubilitate: in orice proportie cu apa

Istoria etanolului:
Fermentarea zahrului n etanol este una dintre cele mai vechi biotehnologii utilizate de umanitate. Efectele ameitoare ale consumului de etanol au fost cunoscute inca din antichitate. Etanolul a fost folosit de oamenii din preistorie ca ingredient pentru buturi alcoolice. Reziduu uscat de 9000 de ani, gsit n China, implic faptul c oamenii neolitici consumau buturi alcoolice. Desi procesul de distilare era bine cunoscut de greci si arabi, prima productie de alcool distilat din vin a fost realizata de alchimistii Scolii de la Salerno in secolul al XII-lea. In 1796, Johann Tobias Lowitz a obtinut etanolul pur prin amestecarea etanolului partial purificat cu un exces de alcalin anhidru i apoi prin

distilarea amestecului la foc mic. Antoine Lavoisier a descris etanolul ca un amestec de carbon, hidrogen si oxigen, iar in 1807, Nicolas-Thodore de Saussure a detrminat formula moleculara a etanolului. 50 de ani mai tarziu, Archibald Scott Couper a publicat formula structurala a etanolului.

Metode de obtinere:
Dintre metodele de sinteza, cele mai multe folosesc acetilena ca materie prima. Dupa unele procedee, acetilena, prin hidratare, este transformata in acetaldehida care apoi este supusa unei hidrogenari catalitice ( in prezenta nichelului, la 1400C ). Procedeul prezinta avantaje din punct de vedere tehnic, dar nu este economic. Fermentatia zaharurilor este calea utilizata pentru obtinerea celor mai mari cantitati de alcool. Desi fermentatia alcoolica este cunoscuta din antichitate, cauza fermentatiei si procesele chimice care au loc au fost lamurite mult mai tarziu. In esenta, transformarea zaharurilor (de exemplu, a glucozei, C6H12O6) in alcool poate fi redata prin reactia ( Gay-Lussac, 1789 ) .

 Dar nu numai glucoza poate fi transformata in alcool; industrial, alcoolul se obtine in cea mai mare parte din amidon, substanta cu compozitie mai complicata decat glucoza. Amidonul trebuie trecut mai intai intr-o forma mai simpla, si anume maltoza. Transformarea amidonului in maltoza este de asemenea o reactie enzimatica. Ea este produsa de diastaza sau amilaza, care se gaseste in malt ( bobul de orz incoltit ). Maltoza, la randul ei, este transformata in glucoza sub influenta enzimei maltaza, care se gaseste tot in drojdia de bere.

Prepararea industriala a etanolului cuprinde mai multe operatii. Ca materii prime se folosesc cereale sau cartofi, pentru continutul lor de amidon. Cerealele sau cartofii sfaramati sunt amestecati cu apa la temperatura de 60oC si, preferabil, sub presiune de cca 3 atm. Pana cand rezulta o coca. Independent, se pregateste malt, prin incoltirea orzului. Maltul terciuit cu apa este amestecat cu coca de amidon in zaharificator, un dispozitiv prevazut cu agitator si serpentina de racire. Temperatura nu trebuie sa depaseasca 60oC, deoarece altfel amilaza este distrusa. Dupa cca o ora, amestecul din zaharificator se transforma intr-un lichid subtire si cu gust dulce, cea mai mare parte din amidon s-a transformat in maltoza. Lichidul obtinut este racit la 15-20oC, dupa care i se adauga drojdie de bere. Aceasta se inmulteste si, dupa un timp, incepe o fermentatie energica. Fermentatia alcoolica dureaza 2-3 zile. Vasele in care se produce fermentatia trebuie racite, deoarece prin fermentarea fiecarui kg. de zahar se degaja 133 kcal. Bioxidul de carbon format in acest timp poate fi colectat.

Prin fermentatia alcoolica se produce un lichid, numit plamada, care contine pana la 18 % alcool, restul fiind apa, cantitati mici de glicerina, alcooli propilic, butilic, amilic etc. Acest lichid este supus unei prime distilari, in urma careia rezulta etanolul brut, de 90 % concentratie. Reziduul de la distilare se numeste borhot si este folosit ca nutret pentru vite, deoarece contine proteine, grasimi etc. Alcoolul brut este supus rectificarii, in coloana de rectificare, obtinandu-se ca produs de distilare un alcool de 95,6 %, iar ca reziduu de distilare glicerina sifuzelul,un lichid uleios, format din alcooli superiori (propilic, butilic, amilic). Alcoolul de 95,6 % este un amestec azeotrop, cu punct de fierbere 78,15oC; de aceea, pentru obtinerea unui alcool pur (alcool absolut) nu se poate recurge la inca o distilare, ci se aplica metode speciale, de exemplu tratarea cu substante care se combina cu usurinta cu apa (oxid de calciu, sulfat de calciu calcinat etc.) urmata de distilare.

Utilizari:
Etanolul este intrebuintat pentru prepararea diferitelor bauturi spirtoase, ca dizolvant in industria lacurilor si vopselelor, in industria colorantilor, la fabricarea explozivilor, in industria farmaceutica, pentru prepararea unor medicamente (in special la fabricarea eterului etilic), a cauciucului sintetic (procedeul Lebedev), la conservarea preparatelor anatomice, ca dezinfectant, in parfumerie, la unele termometre etc. Alcoolul absolut este folosit drept carburant la avioanele cu reactie, sau in amestec cu benzina pentru motoarele cu explozie.

Efecte:
A) pozitive: aliment, alcool medicinal, utilizat n prepararea tincturilor, B) negative: Pe termen scurt: - iritarea stomacului; - tulburari de vedere (vedere dubla); - lipsa coordonarii miscarilor si a echilibrului; - lipsa coordonarii vorbirii, exprimare greoaie neinteligibila blbieli; - somn, deprimare sau irascibilitate; - greturi, varsaturi, dureri de cap; - scaderea capacitatii de concentrare. Pe termen lung: - sistemul digestiv: ulcer gastro-duodenal, inflamarea pancreasului, boli hepatice; - sistem respirator: laringita, bronsita, pneumonie; - sistem nervos: tremuratul minilor, pleoapelor, muschilor fetei ( delirium tremens), crize de epilepsie - sistemul cardiovascular: hipertensiune arteriala, aritmii

 Efecte nedorite - Actiunea alcoolului asupra sistemului nervos modifica functionarea acestuia, fara ca subiectul sa fie in mod necesar constient: inlaturarea inhibitiilor psihologice, conducand adesea la comportamente periculoase; relaxarea, continuata de o stare de somnolenta, euforie, incredere in sine putand sa fie urmata de o oboseala si de o dispozitie depresiva; diminuarea capacitatilor de concentrare si de judecata. Performantele psihice si reflexele sunt alterate incepand de la o alcolemie (concentratia de alcool in sange) de 1,5 grame pe litru. Un consum excesiv de alcool antreneaza starea de betie care se traduce prin voma si tulburari respiratorii, complicate cu o coma zisa "etilica" (alcoolism acut), si numeroase leziuni organice pe termen lung .In cazul unei come etilice (se spune ca subiectul este beat mort), poate surveni moartea prin colaps sau asfixie. Alcoolul interactioneaza cu numeroase medicamente: el poate diminua efectele lor (in cazul unora dintre antibiotice), sau poate sa le amplifice (risc crescut de somnolenta in asocierea cu tranchilizantele, analgezicele, antitusivele).