AMINĂ

AMINELE SUNT COMPUȘI ORGANICI CARE CONȚIN ÎN MOLECULA LOR

GRUPAREA AMINO (-NH2) LEGATĂ DE UN RADICAL HIDROCARBONAT.
CLASIFICARE

• Aminele sunt asemănătoare din punct de vedere structural cu amoniacul, fiind substanțe
derivate formal de la amoniac unde unul sau mai mulți atomi de hidrogen sunt înlocuiți
cu substituenți precum grupe alchil sau aril. Formula generală a aminelor primare este de
forma R−NH2, a aminelor secundare R1−NH−R2, iar a aminelor terțiare R1−N−R2,R3, .
 PROPRIETĂȚI FIZICE

• Aminele inferioare, precum metil-, dimetil-, etilamina sunt gaze cu un miros de amoniac și sunt solubile în apă.
Aminele cu masă moleculară medie sunt lichide, parțial solubile în apă și au un miros de pește descompus
(trimetilamina). Aminele superioare, similar alcanilor superiori, sunt solide, inodore și practic insolubile în apă. Cu câ
numărul de carboni din catenă este mai mare, solubilitatealor în apă scade[necesită citare].
• Aminele alifatice sunt solubile în solvenți organici, în special în cei polari. Aminele primare reacționează cu cetonele,
precum acetona, și majoritatea aminelor sunt incompatibile[formulare evazivă] cu cloroformulsau tetraclorura de carbon.
• Aminele aromatice, precum anilina, au punctele de fierbere mai joase decât restul, datorită imposibilității de a crea
legături de hidrogen puternice. Tot de aceea solubilitatea lor în apă este redusă, deși se dizolvă în solvenți organici.
Aceste amine sunt toxice și sunt foarte ușor absorbite prin piele.
UTILIZĂRI

• Aminele primare aromatice sunt materie primă pentru fabricarea coloranților. În reacție
cu acidul azotos (HNO2), formează sări de diazoniu, care se supun imediat (datorită
instabilității) unor reacții de cuplare, rezultând azoderivați. Aceștia sunt puternic colorați
și deci folosiți în special în industria textilă.
• Printre substanțele medicamentoase rezultate din amine se numără clorfeniramina,
clorpromazina, efedrina, fenilefrina, amfetamina, metamfetamina, metcatinona.
DIFERENȚA

• Aminele alifatice vs. aromatice

• Diferența cea mai bună și cea mai semnificativă dintre aminele alifatice și
aromatice este diferența structurală dintre cei doi compuși. Aminele alifatice
sunt compușii aminei în care azotul este legat numai la grupele alchil, iar
aminele aromatice sunt compușii aminei în care azotul este legat la cel puțin
una din grupările arii. Această diferență structurală conduce la toate celelalte
diferențe în proprietățile lor, cum ar fi reactivitatea, aciditatea și stabilitatea.
PROPRIETĂȚI CHIMICE

• Aminele au un dublet electronic neparticipant la atomul de azot. Prezența acestor electroni neparticipanți conferă aminelor un caracter bazic, ei putând accepta un proton.
• R−NH2+HOH⟺[R−N+H3]O−H(hidroxid de alchilamoniu)
• Cu apa reacționează mai ales aminele inferioare și cele medii, cele superioare sunt puțin solubile în apă cu urmarea gradului foarte scăzut de reacție corespunzător
solubilității reduse[necesită citare].
• Ionul hidroxid de alchilamoniu apare în compuși rezultați din reacția cu acizi îndeosebi hidracizi (exceptând acidul azotos HNO2, care are caracter oxidant și distruge
grupa amino).
• R−NH2+HCl→[R−N+H3]Cl−(clorhidratul aminei sau clorură de alchil-, arilamoniu)
• Nu toate aminele sunt la fel de bazice. Aminele aromatice sunt mai puțin bazice chiar decât amoniacul. Aminele primare sunt mai bazice decât amoniacul, iar la cele
secundare bazicitatea este și mai crescută.
• Aminele se pot autoioniza, proces numit autoprotoliză, prin care apar ionii de alchil- sau arilamoniu și alchilamidură sau arilamidură. Se exemplifică pentru aminele
primare:
• 2RNH
2 RNH−
(ion alchil(aril)amidură) + RNH+
3 (ion alchil(aril)amoniu)
IMAGINI