Aminele

Clasificarea aminelor

Aminele sunt derivaţi ai amoniacului, în care atomii de hidrogen sunt

substituiţi cu radicali de hidrocarbură.
 Izomeria. Nomenclatura.
Tipurile de izomerie caracteristică:
Izomerie de catenă;
Izomerie de poziție.
Denumirea aminelor primare, R­NH2, se formează prin adăugarea sufixului
amină la numele radicalului de hidrocarbură (R).

Denumirea aminelor secundare și terţiare simetrice se formează prin

adăugarea sufixului -amină și a unui prefix di-, respectiv tri-, la numele
radicalului.
 Izomeria. Nomenclatura.
Există amine ce conţin în moleculă două grupe ­NH2. La baza
denumirii sistematice a diaminelor alifatice se ia denumirea alcanului
corespunzător urmat de cifrele ce indică poziţia grupelor NH2 cu
adăugarea prefixului di- la sufixul -amină; în paranteze sunt indicate
denumirile uzuale:
 Aminele alifatice. Obținerea
În natură aminele alifatice se formează în urma proceselor de
descompunere (putrefacție) a substanțelor ce conțin azot, în general, a
aminoacizilor din proteine.
Obținerea aminelor din halogenoderivați şi amoniac.

În același mod, se obțin amine secundare și terțiare.

 Aminele alifatice. Obținerea
Obținerea aminelor din alcooli. Reacția unui alcool cu amoniacul are
loc la temperaturi înalte, în stare gazoasă:

Sinteza aminelor prin reacții de reducere a nitroderivaților.

Nitroderivații sunt compuși organici care conțin în moleculă grupa
nitro, – NO2. Nitroderivații pot fi reduși până la amine. Hidrogenul
necesar pentru reducere se obține din reacția acizilor cu metalele (Zn
sau Fe).
Aminele alifatice. Proprietățile chimice.
Bazicitatea aminelor. Deoarece aminele sunt derivați ai amoniacului, ele vor
avea proprietățile bazice specifice lui. Bazicitatea unui compus se caracterizează
prin capacitatea lui de a lega coordinativ un proton. Amoniacul are proprietatea de
a fixa un proton la perechea de electroni neparticipanți în reacția cu apa, formând
soluții bazice. Ca și amoniacul, aminele sunt baze și în reacția cu apa, de
asemenea, formează ioni hidroxil, reacţiile fiind reversibile:

Interacționează cu acizii minerali formând săruri solubile.

Ard fomând dioxid de carbon, apă și azot

 Aminele aromatice. Obținerea
Reducerea nitroderivaților este metoda ce se aplică mai des la obținerea
aminelor aromatice.

Hidrogenul necesar reducerii se obține în urma reacției acizilor cu metale (Zn

sau Fe), prin urmare, reacția completă poate fi scrisă astfel:
 Aminele aromatice. Proprietățile
chimice.
Interacționează cu acizii minerali.

Interacționează cu apa de brom.

Interacționează cu acidul sulfuric.

 Utilizarea
Pentru prima dată anilina a fost sintetizată prin reducerea
nitrobenzenului cu sulfură de amoniu (N. Zinin, 1842). Anilina este
utilizată în industrie la fabricarea materialelor colorate sintetice. Prin
oxidare cu bicromat de potasiu (K2Cr2O7) în mediu de acid sulfuric,
soluția se colorează în albastru­negru cu formarea unui colorant „negru
de anilină”, folosit pentru vopsirea pielii și a țesăturilor de bumbac.
Majoritatea coloranților organici de sinteză au în molecula lor grupa
amino – NH2. Unii coloranți ca albastrul de metilen, violetul de metil
sunt utilizați în laborator pentru colorări biologice. În afară de aceasta,
anilina se folosește pe larg la fabricarea unor medicamente (preparate
din clasa sulfamidelor) – streptocidul alb, etazolul, sulfadimezina etc.
Mulțumesc pentru
atenție