A MOLDOVEI

UNIVERSITATEA TEHNICA
FACULTATEA CADASTRU, GEODEZIE S
I
CONSTRUCTII

CATEDRA CONSTRUCTII
S
I MECANICA
STRUCTURILOR

MECANICA STRUCTURILOR
Structuri static nedeterminate

Indrumar
metodic

Chisin
au
Editura Tehnica-UTM
2015

CZU 624.041(076.5)
B 54
Indrumarul metodic include metodele de calcul ale structurilor static nedeterminate. Sunt expuse succint aspectele teoretice,
ipotezele de baza, definitiile si algoritmul rezolvarii.
La fiecare compartiment sunt prezentate probleme rezolvate si
scheme de calcul pentru lucrul individual. La sfarsitul ndrumarului metodic este prezentat un exemplu de lucrare individuala.
Indrumarul metodic este destinat studentilor specialitatii
582.1 Constructii si inginerie civila, nvatamant cu frecventa redusa, pentru nsusirea disciplinei Statica constructiilor II.

Autori: conf. univ., dr. M. BIRCA

asist. univ. I. CRETU

Recenzent: dr. V. S PAC

Redactor responsabil: dr. A. TARANENCO
TII
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NATIONALE

A CAR

Brc
a, M.
Mecanica structurilor: Structuri static nedeterminate:
Indrumar metodic/ M. Brca, I. Cretu; red. resp.: A. Taranenco; Univ. Tehn. a Moldovei, Fac. Cadastru, Geodezie
si Constructii, Catedra Constructii si Mecanica Structurilor.
Chisinau: Tehnica-UTM, 2015. 104 p.
ISBN 978-9975-45-363-9.
624.041(076.5)
B 54

ISBN 978-9975-45-363-9

c U.T.M., 2015

1. Notiuni generale
Static nedeterminate sunt structurile cu un numar de legaturi
n surplus fata de numarul minim necesar pentru asigurarea invariabilitatii geometrice. Pentru determinarea reactiunilor si eforturilor n structurile static nedeterminate nu sunt suficiente ecuatiile de echilibru static. De aceea, pentru calculul acestor structuri, se alcatuiesc ecuatii suplimentare n care se tine cont de
deformatii. Structurile static nedeterminate sunt caracterizate
de proprietatile urmatoare:
structurile static nedeterminate sunt mai rigide n comparatie cu cele static determinate. Pentru aceleasi caracteristici
geometrice - forma, dimensiuni, la aplicarea unei ncarcari,
deplasarile n structurile static nedeterminate sunt mai mici.
In figura 1.1 sunt date deplasarile pentru grinda static determinata si nedeterminata;
eforturile n structurile static nedeterminate sunt mai mici
n comparatie cu eforturile n structurile static determinate. In figura 1.2 sunt reprezentate diagramele momentelor ncovoietoare n grinda static determinata si static
nedeterminata;
n structurile static nedeterminate apar eforturi la variatii
de temperatura si cedarea reazemelor;
repartizarea eforturilor n structurile static nedeterminate
depinde de raportul rigiditatilor elementelor.
Dupa tipul legaturilor n surplus, structurile static nedeterminate se clasifica n trei categorii:
- Structuri static nedeterminate de tip exterior

4
Acestea contin un numar n surplus de bare de legatura si
reactiunile nu pot fi calculate din ecuatiile de echilibru static.
a)

b)

l/2

l/2

l/2

l/2

Fl 3
=
48EI

7Fl 3
=
768EI

Fig. 1.1: Valorile deplasarilor pentru grinda static determinata

si static nedeterminata
a)

b)
F

l/2

l/2

Fl
4

l/2

l/2

3Fl
16

5Fl
32

Fig. 1.2: Diagramele momentelor ncovoietoare n grinda static

determinata si static nedeterminata

5
In figura 1.3 sunt reprezentate exemple de structuri static
nedeterminate de tip exterior.
a)

b)

c)

d)

Fig. 1.3: Structuri static nedeterminate de tip exterior

- Structuri static nedeterminate de tip interior
In aceste structuri, numarul barelor de legatura este egal cu
numarul ecuatiilor de echilibru static si reactiunile pot fi calculate
n mod obisnuit, nsa nu pot fi calculate eforturile.
In figura 1.4 sunt date structuri static nedeterminate de tip
interior.

6
a)

b)

c)

Fig. 1.4: Structuri static nedeterminate de tip interior

- Structuri static nedeterminate de tip mixt
Aceste structuri contin n surplus atat bare de legatura, cat
si legaturi interne.

2. Cadre static nedeterminate

Metoda eforturilor
2.1.

Num
arul leg
aturilor n surplus
Structura fundamental
a

In metoda eforturilor, structura initiala static nedeterminata

se transforma ntr-o structura static determinata prin nlaturarea
legaturilor n surplus. Numarul legaturilor n surplus se determina din expresia:
Pentru structurile care nu contin contururi nchise:
.. = 2 + 3 ,

(2.1)

unde:
- numarul echivalent de articulatii simple;
- numarul barelor de legatura;
- numarul elementelor.
In figura 2.1 sunt date exemple de structuri static nedeterminate si este calculat numarul legaturilor n surplus.
La structurile cu contururi nchise .. se determina din
relatia:
.. = 3 + 3,

(2.2)

unde:
- numarul contururilor nchise.
Exemple de structuri cu contururi nchise sunt prezentate n
figura 2.2.
Structura obtinuta din cea initiala prin nlaturarea legaturilor
n surplus se numeste structura fundamentala (de baza).
Inlaturarea legaturilor n surplus poate fi realizata astfel:

8
- nlaturarea barelor de legatura;
- introducerea articulatiilor;
- sectionarea articulatiilor existente;
- sectionarea barelor;
- diferite combinari ntre cele enumerate mai sus.
a)

b)

=1; =6;
=2; .. =2.

=2; =8;
=3; .. =3.

c)

=0; =9; =1; .. =6.

Fig. 2.1: Structuri static nedeterminate

9
a)

b)

=1; =6;
=1; .. =5.

=2; =9;
=0; .. =12.

c)

=1; =7; =2; .. =5.

Fig. 2.2: Structuri static nedeterminate cu contururi nchise
In figura 2.3 sunt prezentate exemple de nlaturare a legaturilor n surplus si transformarea structurilor initiale n structuri
static determinate (fundamentale),
unde:
a - structura initiala static nedeterminata;
b, c, d - structuri fundamentale obtinute prin nlaturarea
barelor de legatura.

10
a)

b)

.. =2
c)

d)

Fig. 2.3: Posibilitati de alcatuire a structurii fundamentale

Introducerea unei articulatii simple este echivalenta cu nlaturarea unei legaturi. Doua sectiuni alaturate dintr-o bara nu au
posibilitatea sa se deplaseze sau sa se roteasca reciproc. Introducerea articulatiei exclude legatura care mpiedica rotirea reciproca a sectiunilor. In figura 2.4 sunt date exemple de nlaturare
a legaturilor n surplus prin introducerea articulatiilor,
unde:
a, c - structuri initiale static nedeterminate;
b, d - structuri fundamentale obtinute prin introducerea articulatiilor.

11
a)

b)

.. =1
c)

d)

.. =3
Fig. 2.4: Structuri fundamentale obtinute din structuri static nedeterminate prin introducerea articulatiilor

Sectionarea unei articulatii existente este echivalenta cu nlaturarea a doua legaturi. Doua sectiuni mbinate cu o articulatie
nu au posibilitatea sa se deplaseze reciproc. Prin sectionarea
articulatiei, aceste legaturi se nlatura si sectiunile alaturate au
posibilitatea sa se deplaseze reciproc pe ambele directii. In figura
2.5 sunt date exemple de nlaturare a legaturilor n surplus prin
sectionarea articulatiilor,
unde:
a, c - structuri initiale static nedeterminate;
b, d - structuri fundamentale obtinute prin sectionarea articulatiilor existente.

12
a)

b)

.. =2
c)

d)

.. =4
Fig. 2.5: Structuri fundamentale obtinute din structuri static nedeterminate prin sectionarea articulatiilor existente

Sectionarea unei bare este echivalenta cu nlaturarea a trei

legaturi. In figura 2.6 sunt prezentate exemple de nlaturare a
legaturilor n surplus prin sectionarea barelor,
unde:
a, c - structuri initiale static nedeterminate;
b, d - structuri fundamentale obtinute prin sectionarea barelor.
Din exemplele date n figurile 2.32.6 rezulta ca structura fundamentala nu este unica. Teoretic, numarul variantelor de structura fundamentala este infinit.

13
a)

b)

.. =3
c)

d)

.. =6
Fig. 2.6: Structuri fundamentale obtinute din structuri static nedeterminate prin sectionarea barelor

2.2.

Ecuatiile canonice ale metodei

eforturilor

La transformarea structurii initiale static nedeterminate ntro structura static determinata intervin modificari cu caracter static si cinematic. Acestea sunt urmatoarele:
n legaturile structurii initiale care au fost nlaturate apar
eforturi. Acestea lipsesc n structura fundamentala;
pe directiile legaturilor nlaturate, n structura fundamentala sunt posibile deplasari care lipsesc n structura initiala.

14
Pentru asigurarea compatibilitatii structurii fundamentale cu
cea initiala trebuie aplicate pe structura fundamentala forte pe
directiile legaturilor nlaturate si egalate cu zero deplasarile posibile.
Structura data n figura 2.7, a) are doua legaturi n surplus. Pentru a trece la structura fundamentala se nlatura barele de legatura din reazemul . Actinile legaturilor nlaturate
se nlocuiesc cu fortele 1 si 2 ce reprezinta echivalentul mecanic al legaturilor nlaturate, valorile carora nu sunt cunoscute.
Astfel, structura fundamentala este ncarcata cu forte exterioare
si doua forte necunoscute 1 si 2 .
a)

b)

F
A

X2
X1

l
Fig. 2.7:

Deplasarile pe directiile legaturilor nlaturate se determina

din relatiile:
1 = 1 + 11 + 12 ;
2 = 2 + 21 + 22 ,

(2.3)

15
unde:
1 - deplasarea pe directie verticala produsa de fortele exterioare;
11 - deplasarea pe aceeasi directie produsa de forta 1 ;
12 - deplasarea pe aceeasi directie produsa de forta 2 .
Deplasarile produse de fortele necunoscute 1 si 2 sunt prezentate sub forma:
11 = 11 1 ;
21 = 21 1 ;

12 = 12 2 ;
22 = 22 2 ,

(2.4)

unde:
- deplasarea pe directia produsa de o forta unitara aplicata pe directia .
Folosind expresiile (2.4) la substituirea acestora n (2.3) si
egaland cu zero deplasarile 1 si 2 , se obtine sistemul de ecuatii:
{
11 1 + 12 2 + 1 = 0;
(2.5)
21 1 + 22 2 + 2 = 0.
Acestea se numesc ecuatiile canonice ale metodei eforturilor.
Sensul lor fizic consta n egalarea cu zero a deplasarilor structurii fundamentale pe directiile legaturilor nlaturate din structura
initiala.
Structura din figura 2.7, a) are doua legaturi n surplus. Insa
nu sunt suficiente trei ecuatii de echilibru static pentru determinarea a cinci componente de reactiuni - trei n reazemul si doua
n reazemul . Doua ecuatii suplimentare - ecuatiile canonice
(2.5) permit egalarea numarului de ecuatii cu numarul necunoscutelor. Sistemul de ecuatii (2.5) este independent de ecuatiile
echilibrului static. Dupa rezolvarea sistemului de ecuatii (2.5),
devin cunoscute reactiunile din reazemul (1 fiind componenta
verticala, iar 2 - componenta orizontala). Ecuatiile de echilibru
static permit acum determinarea componentelor reactiunilor din
reazemul . Dupa rezolvarea ecuatiilor (2.5), problema devine
static determinata.

16

2.3.

Algoritmul metodei eforturilor

Ordinea rezolvarii problemelor static nedeterminate cu aplicarea metodei eforturilor este urmatoarea:
- se determina numarul legaturilor n surplus;
- se alege structura fundamentala;
- la structura fundamentala se aplica forte unitare pe directiile legaturilor nlaturate ( = 1) si se traseaza diagramele momentelor ncovoietoare ( );
- se traseaza diagrama momentelor ncovoietoare de la
actiunea fortelor exterioare;
- prin multiplicarea diagramelor respective se calculeaza
coeficientii si termenii liberi ai ecuatiilor canonice:

=
;

=1

;
=

=1

(2.6)

(2.7)

- se rezolva sistemul de ecuatii canonice din care se obtin

valorile fortelor ;
- se traseaza diagramele finale ale eforturilor , , .
In forma generala sistemul de ecuatii canonice are urmatoarea
forma:

11 1 + 12 2 + + 1 + 1 = 0;

+ + + + = 0;
21 1
22 2
2
2
(2.8)

1 1 + 2 2 + + + = 0.

17
Cum a fost remarcat anterior, dupa rezolvarea ecuatiilor canonice, problema devine static determinata si trasarea diagramelor
de eforturi poate fi realizata n mod obisnuit. Diagramele finale
, pot fi obtinute mai simplu prin aplicarea relatiilor:
= +

(2.9)

=1

= + ,

(2.10)

unde:
- diagrama fortelor transversale trasata pentru fiecare bara
de la actiunea ncarcarii locale. Fiecare bara va fi considerata ca
o grinda simplu rezemata:
=

(2.11)

unde:
, - valorile momentelor la capetele barei; - dreapta;
si - respectiv stanga; - lungimea barei.
Diagrama fortelor normale se traseaza folosind diagrama
fortelor taietoare din conditiile de echilibru a nodurilor.

2.4.

Rezolvarea cadrelor static

nedeterminate folosind metoda
eforturilor

Aplicatia 2.1
Pentru cadrul static nedeterminat din figura 2.8, a) sa se traseze diagramele eforturilor , si . Momentele de inertie pentru toate elementele cadrului sunt egale, iar sectiunea transversala are aceeasi forma.

18
a)

4m

p=3kN/m

HA=8,27kN

HB=3,73kN

VC=1,44kN

VA =3,65kN

VB =2,21kN
4m

5m

b)

c)
4

4
X2
S.F.

M1
X1

X1=1

d)

e)
24

X2 =1

18

MF

HA =12kN

M2

VA =4,8kN

Fig. 2.8:

VB =4,8kN

19
a)

b)
14,92

14,92

5,76
M2 X2

M1 X1

c)

d)
9,16

9,08

14,92

6,0
-

5,76
TF

M[kN m]

10,54

e)

6,0

f)
3,65
3,73

3,73

3,65
+
8,27

1,44

T[kN]
HA=8,27kN
3,73

2,21

3,65
VC =1,44kN

+ 3,73

3,73

N[kN]

3,65
2,21

HB=3,73kN

VA=3,65kN

VB=2,21kN

Fig. 2.9:
Rezolvare:
- Numarul legaturilor n surplus se determina folosind relatia
(2.1):
= 0; = 5; = 1;

20
.. = 2 0 + 5 3 1 = 2.
- Structura fundamentala se obtine prin nlaturarea unei bare
de legatura n reazemul si a barei de legatura n reazemul . Actiunea legaturilor nlaturate se nlocuieste cu
forte necunoscute 1 si 2 . Astfel se obtine structura fundamentala (figura 2.8, b).
- Pe structura fundamentala (figura 2.8, b) se aplica forte
unitare 1 = 1 si 2 = 1 si se traseaza diagramele momentelor ncovoietoare 1 si 2 (figura 2.8, c, d ).
- Diagrama momentelor ncovoietoare se traseaza pe structura fundamentala de la actiunea fortelor exterioare (figura
2.8, e).
- Coeficientii ecuatiilor canonice se determina prin multiplicarea diagramelor respective folosind relatia (2.6):

1 1
4
=
(4 4 + 4 2 2) 2+
11 =

6
=1
5
122,67
(4 4 + 4 4 4 + 4 4) =
;
6

1 2
5
40
=
=
(4 2 4 + 4 4) = ;

=1
+

12 = 21

22

2 2
5
=
=
(4 2 2 + 4 4)+

6
=1

4
48
(4 4 + 4 2 2) =
.
6

- Termenii liberi ai ecuatiilor canonice se calculeaza prin

multiplicarea diagramei cu diagramele unitare folosind formula (2.7):

21

4
1
=
(4 18 2 + 24 4)
=

6
=1

5
400
(24 4 + 4 12 4) =
;
6

5
80
2
=
=
(4 2 12) =
.

=1

- Sistemul de ecuatii canonice are urmatoarea forma:

122,67
40
400

1
2
= 0;

40 1 + 48 2 + 80 = 0.

- Solutiile sistemului de ecuatii sunt:

1 = 3,73; 2 = 1,44.
- Diagramele corectate 1 1 si 2 2 (figura 2.9, a), b)
se obtin prin multiplicarea ordonatelor diagramelor unitare
1 si 2 cu valorile 1 si 2 .
- Diagrama finala a momentelor ncovoietoare (figura 2.9,
c) se traseaza folosind relatia (2.12).
= + 1 1 + 2 2 .

(2.12)

- Incarcarea locala este aplicata pe o singura bara - bara

nr.1. Diagrama fortelor transversale s-a trasat folosind
diagramele din anexa 3 si este prezentata n figura 2.9, d ).
- Corectia fortelor taietoare se calculeaza prin relatia (2.11):

22
9,08 0
= 2,27;
4
14,92 0
= 3,73;
.2 : 2 =
4
9,16 9,08
= 3,65;
.3 : 3 =
5
0 5,76
.4 : 4 =
= 1,44.
4
.1 : 1 =

- Ordonatele diagramei finale (figura 2.9, e) se obtin prin

nsumarea ordonatelor diagramei cu valorile corectiilor
.
- Din conditiile de echilibru a nodurilor, folosind diagrama
fortelor taietoare , se calculeaza valorile fortelor normale
(figura 2.9, f ). Fortele normale necunoscute se presupun
pozitive (produc ntindere).
Nodul nr.2

Nodul nr.1

3,65

3,65
N3

3,73
N1

= 0; 3,65 1 = 0;
1 = 3,65.
= 0; 3 + 3,73 = 0;
3 = 3,73.

1,44
N4

3,73
3,73
N2

= 0; 1,44 3,65 2 = 0;
2 = 2,21.
= 0; 4 + 3,73 3,73 = 0;
4 = 0.

La rezolvarea problemei, ecuatiile de echilibru nu au fost folosite. Din diagramele finale si se determina valorile reactiunilor. Se verifica conditiile de echilibru static:
= 4 8,27 3,73 = 0;

23
= 3,65 + 2,21 + 1,44 = 0.
Unitatile de masura pentru eforturi pe diagramele intermediare nu sunt notate. Acestea sunt date numai pe diagramele
finale.

Aplicatia 2.2
Sa se traseze diagramele eforturilor , si la cadrul dat
n figura 2.10, a). Momentele de inertie si sectiunea transversala
pentru toate elementele sunt aceleasi.
Rezolvare:
- Deoarece cadrul are contur nchis, numarul legaturilor n
surplus se calculeaza folosind relatia (2.2):
= 1; = 4; = 1;
.. = 3 1 + 4 1 3 = 3.
- Structura initiala contine trei legaturi n surplus. Structura
fundamentala (figura 2.10, b) se obtine prin sectionarea
articulatiei si nlaturarea legaturii orizontale n reazemul . Dupa cum a fost remarcat anterior, structura fundamentala nu este unica. In cazul structurilor simetrice
se recomanda o structura fundamentala de asemenea simetrica, ce permite reducerea volumului de calcul. Actiunea
legaturilor nlaturate se nlocuieste cu fortele necunoscute
1 , 2 , 3 . Fortele 1 , 2 din articulatie, opuse dupa sens,
reprezinta valorile eforturilor din aceasta sectiune, iar forta
3 reprezinta reactiunea orizontala din reazemul .
- Pe structura fundamentala se aplica consecutiv forte unitare = 1 si se traseaza diagramele unitare ale momentelor ncovoietoare (figura 2.10, c)e).

24
a)
p=2kN/m
1 C

3m

3m

F=6kN
5

HA=4,18kN

HB=1,82kN
B

A
VA =5,75kN

4m

b)

4m

VB =10,25kN

c)
X1

p
X2

X1

X2

X1 =1

X1 =1

F
4

4
S.F.

M1

X3

d)

e)
X2 =1 X2 =1
3

3
3

3
M2

M3

Fig. 2.10:

X3 =1

25
a)

b)
p=2

16

p=2
4

4
18

16
F=6
34

16
1,06

2,12

1,06

2,12

25
16

HA=6

2,12

MF

2,12

M1 X1

VB =10,25

VA =5,75

c)

d)

5,46

5,46
20,43

20,43
M2 X2

M3 X3

e)

f)

13,88

18,12
2,94

6,55
5,99

5,06
12,54

8,0
+

8,0

7,77
5,46

2,31
TF

M[kN m]

Fig. 2.11:

26
a)
3,735m
7,47

6,81
-

+
6,81
-

4,18

6,81

8,53
+

6,81

1,82

1,72 T[kN]
1,72
+
+
4,18 HA=4,18
1,82 HB=1,82
A
B

b)
7,47

6,81

8,53

5,75

4,99

10,25

8,53
-

7,47

4,99

5,75
VA =5,75

N[kN]

10,25
VB =10,25

Fig. 2.12:
- Diagrama momentelor ncovoietoare se traseaza de la
actiunea fortelor exterioare (figura 2.11, a).
- Asa cum structura initiala are trei legaturi n surplus, obtinem
un sistem din trei ecuatii canonice.

11 1 + 12 2 + 13 3 + 1 = 0;
(2.13)
21 1 + 22 2 + 23 3 + 2 = 0;

31 1 + 32 2 + 33 3 + 3 = 0.

27
Coeficientii ecuatiilor canonice se determina folosind expresia (2.6) prin multiplicarea diagramelor unitare respective:
11

4
1 1
=
(4 4 + 4 2 2) 4+
=

6
=1

3
181,33
(4 4 + 4 4 4 + 4 4) 2 =
.
6

Diagramele 2 si 3 sunt simetrice, iar diagrama 1 este

antisimetrica. Produsul dintre o diagrama simetrica si o diagrama antisimetrica este egal cu zero. Astfel, 12 = 21 = 0 si
13 = 31 = 0;
22

2 2
3
=
(3 3 + 4 1.5 1.5) 2+
=

6
=1

+
23

90
8
(3 3 + 4 3 3 + 3 3) =
;
6

2 3
8
72
=
=
(3 3 + 4 3 3 + 3 3) =
;

=1

33

3 3
3
=
=
(3 3 + 4 1.5 1.5) 2+

6
=1

8
90
(3 3 + 4 3 3 + 3 3) =
.
6

Termenii liberi ai sitemului de ecuatii canonice se determina

prin formula (2.7). Partea superioara a diagramei este simetrica, iar a diagramei 1 - antisimetrica. Multiplicarea se face
numai pe un singur sector:
+

1
8
96
=
=
(34 4 + 4 25 0 16 4) =
;

=1

28

2
3
=
(3 16 + 4 1,5 16) 2
=

6
=1

8
744
(3 34 + 4 3 25 + 3 16) =
;
6

3
3
=
=
(3 18 + 4 1,5 9) 2

6
=1

654
8
(3 34 + 4 3 25 + 3 16) =
.
6

Sistemul de ecuatii (2.13) se descompune ntr-o ecuatie independenta si un sistem din doua ecuatii:
181,33
96
1 +
= 0;

90
72
744

2 +
3
= 0;

72 2 + 90 3 654 = 0.

Solutiile ecuatiilor sunt: 1 = 0,529; 2 = 6,81; 3 = 1,82.

Diagramele corectate sunt date n figura 2.11, b)d ). Asa cum
1 are valoare negativa, la multiplicare se schimba semnele, diagrama se deseneaza pe partea opusa.
Diagrama finala a momentelor ncovoietoare este reprezentata
n figura 2.10, e) si se obtine prin relatia:
= + 1 1 + 2 2 + 3 3 .

(2.14)

29
Folosind diagramele din anexa 3, s-a trasat diagrama care
este diferita de zero numai pe bara nr.1 si ncarcata cu sarcina
uniform distribuita (figura 2.12, ).
Folosind relatia (2.11), se calculeaza corectiile fortelor transversale:
18,12 (13,88)
= 0,53;
8
7,77 5,99
= 1,72;
2 =
8
12,54 0
13,88 6,55
3 =
= 4,18; 4 =
= 6,81;
3
3
1 =

18,12 (2,31)
5,46 0
= 1,82; 6 =
= 6,81.
3
3
Diagrama finala a fortelor taietoare este reprezentata n
figura 2.12, a). Pe bara nr.1, diagrama intersecteaza axa la
distanta de 3,375 de la capatul din stanga. In aceasta sectiune,
momentul ncovoietor are un maximum local cu valoarea 0,07.
Din conditiile de echilibru a nodurilor se calculeaza valorile
fortelor normale (diagrama ). Se izoleaza mai ntai nodurile
superioare unde sunt doua eforturi normale necunoscute. Nodurile izolate si conditiile de echilibru sunt date pe pagina 30.
Daca n noduri sunt aplicate forte concentrate, acestea se iau n
consideratie la analiza echilibrului nodurilor. Diagrama fortelor
normale este reprezentata n figura 2.12, b).
Din diagrama fortelor taietoare se determina componentele
orizontale ale reactiunilor n reazemul , , iar din diagrama
cele verticale.
Conditiile de echilibru global sunt:
5 =

= = 6 4,18 1,82 = 0;
= + 8 = 5,75 + 10,25 2 8 = 0.

30
Nodul nr.1

Nodul nr.2

8,53

7,47
N1

6,81

N1

6,81
N6

N4
= 0; 6,81 + 1 = 0;
1 = 6,81.
= 0; 4 7,47 = 0;
4 = 7,47.

= 0; 6,81 1 = 0;
1 = 6,81.
= 0; 6 8,53 = 0;
6 = 8,53.

Nodul nr.3

Nodul nr.4

N6 =8,53
N4 =7,47
6,81

1,72

1,72
N2

F=6
4,18
N3

= 0;
6,81 4,18 + 6 + 2 = 0;
2 = 4,99.
= 0;
3 7,47 + 1,72 = 0;
3 = 3,73.

N2

6,81

1,82
N5

= 0;
6,81 1,82 2 = 0;
2 = 4,99.
= 0;
5 8,53 1,72 = 0;
4 = 0.

31

3. Grinzi continue
3.1.

Structura fundamental
a. Ecuatiile
canonice

Continua se numeste grinda care acopera doua sau mai multe

deschideri si nu este ntrerupta de articulatii. Geometria grinzilor
este mai simpla decat a cadrelor, deoarece axa reprezinta o linie
dreapta. La calculul grinzilor continue intervin cateva particularitati n comparatie cu cadrele. Acestea sunt urmatoarele:
n grinzi lipsesc fortele normale ;
numarul legaturilor n surplus este egal cu numarul reazemelor intermediare;
structura fundamentala rationala la grinzile continue se obtine prin introducerea articulatiilor pe reazemele intermediare. Geometria simpla si structura fundamentala rationala
permit reducerea esentiala a volumului de calcul.
Numerotarea reazemelor se face de la stanga spre dreapta,
ncepand cu zero. Deschiderile au numarul reazemelor din dreapta.
Grinda data n figura 3.1, a) are cinci deschideri, doua reazeme marginale (0, 5) si patru reazeme intermediare (1, 2, 3 si
4). Numarul legaturilor n surplus este egal cu numarul reazemelor intermediare .. = 4. Structura fundamentala se obtine
prin introducerea articulatiilor pe reazemele intermediare si nlocuirea legaturilor nlaturate cu momentele 1 , 2 , 3 , 4 (figura
3.1, b).
Prin introducerea articulatiilor, grinda continua este transformata ntr-un sir de grinzi simple. Fiecare grinda lucreaza inde-

32
a)

p1
1

p2

F1
2

l1

l2

F2
3

l3

l4

l5

b)

p1

X1 X1

F1

l1

X2 X2 p2 X3
2

l2

c)

X3

X4

l3

X4

F2

l4

l5

X1 =1

X1 =1

1,0
l1

l2

d)

l3

l4

l5

l4

l5

X2 =1

X2 =1

1,0
l1

l2

l3

Fig. 3.1:

33
a)

X3 =1

l1

l2

X3 =1

1,0
l4

l3

b)

l5

X4 =1

X4 =1

1,0
l1

l3

l2

c)

l4

l5

l1

p1 l12
8

F1 l2
4

l2

l3

d)

p2 l32
8

l4

n-1

wn

wn+1 n+1
Cn+1

Cn

an

bn

an+1 bn+1

Fig. 3.2:

l5

F2 l5
4

34
a)

yn

yn+1
ln+1

ln
b)

Rn+1=wn+1

Rn=wn

an
f

An

bn

an+1 bn+1
f

Bn An+1

Bn+1

Fig. 3.3:
pendent de celelalte. La rezolvarea grinzilor se foloseste algoritmul formulat pentru cadre.
Dupa determinarea numarului legaturilor n surplus si stabilirea structurii fundamentale urmeaza trasarea diagramelor unitare
de la ncarcarea consecutiva cu momente unitare = 1. Fiecare diagrama unitara (figura 3.1, c) d ) si figura 3.2, a), b) este
diferita de zero numai pe doua deschideri adiacente.
Sistemul de ecuatii canonice pentru structura cu patru legaturi
n surplus are forma:

11 1 + 12 2 + 13 3 + 14 4 + 1 = 0;

+ + + + = 0;
21 1
22 2
23 3
24 4
2
(3.1)

31 1 + 32 2 + 33 3 + 34 4 + 3 = 0;

41 1 + 42 2 + 43 3 + 44 4 + 4 = 0.
Coeficientii ecuatiilor canonice se calculeaza n mod obisnuit
prin multiplicarea diagramelor respective:

35

11

1
=
6

12

)
(
)
1 1
2
1 1
1 + 2
4 +11 +
11+4
=
;
2 2
6
2 2
3

2
=
6

(
)
1 1
2
4
=
; 13 = 0; 14 = 0.
2 2
6

Asa cum forma diagramelor unitare este aceeasi, coeficientii

celorlalte ecuatii pot fi calculati analogic:
2 + 3
3
2
; 22 =
;23 =
;
24 = 0;
6
3
6
3
3 + 4
4
= 0;
32 =
;33 =
;
34 =
;
6
3
6
4 + 5
4
;
44 =
.
= 0;
42 = 0;43 =
6
3

21 =
31
41

Din rezultatele obtinute se observa ca coeficientii ecuatiilor

canonice pot fi calculati n forma generala:
+ +1

; =
.
(3.2)
3
6
La substituirea coeficientilor n sistemul de ecuatii (3.1) se
obtine:

(1 + 2 )
2

1 +
2 + 0 3 + 0 4 + 1 = 0;

3
6

(2 + 3 )
3
2

6 1 + 3 2 + 6 3 + 0 4 + 2 = 0;
(3.3)

(
+

3
3
4
4

0 1 +
2 +
3 +
4 + 3 = 0;

6
3
6

0 1 + 0 2 + 4 3 + (4 + 5 ) 4 + 4 = 0.
6
3
=

36

3.2.

Ecuatia celor trei momente

Matricea sistemului de ecuatii (3.3) nu este completa. Prima

si ultima ecuatie contin cate doua necunoscute, iar cele intermediare contin trei necunoscute. Necunoscutele reprezinta
momentele ncovoietoare n reazemele intermediare. Pentru accentuarea sensului fizic al necunoscutelor, acestea n continuare
se noteaza = . Pentru a simplifica sistemul (3.3), fiecare
ecuatie se multiplica cu 6, termenii liberi se trec n partea
dreapta si se obtine:

2(1 + 2 )1 + 2 2 = 6 1 ;

+ 2( + ) + = 6 ;
2 1
2
3
2
3 3
2

3 2 + 2(3 + 4 )3 + 4 4 = 6 3 ;

4 3 + 2(4 + 5 )4 = 6 4 .

(3.4)

Ecuatiile canonice pot fi nscrise n forma generala. Pentru

una din ecuatiile intermediare expresia este:
1 + 2( + +1 ) + +1 +1 = 6 .

(3.5)

Expresia (3.5) se numeste ecuatia celor trei momente. Coeficientii ecuatiei sunt calculati n forma generala.
Pentru calculul termenilor liberi trebuie construita diagrama
momentelor ncovoietoare de la actiunea fortelor exterioare.
Asa cum structura fundamentala reprezinta un sir de grinzi simplu rezemate, fiecare deschidere lucreaza independent de celelalte. Diagrama este data n figura 3.2, c). Asupra valorii
termenului liber are influenta numai ncarcarea aplicata pe
deschiderile si +1 . Fragmentul care include deschiderile si
+1 se izoleaza (figura 3.2, d ) si figura 3.3, a).
Termenul liber se determina aplicand formula Veresciaghin. Se noteaza aria diagramei prin , +1 . Pozitia centrelor de greutate , +1 este determinata prin coordonatele

37
, si +1 , +1 . Ordonatele diagramei unitare corespunzatoare centrelor de greutate a diagramei sunt egale cu
si +1 .
Termenul liber se determina astfel:
=

1
( + +1 +1 ) .

(3.6)

Din conditiile de asemanare a triunghiurilor din diagrama unitara (figura 3.3, a) se calculeaza valorile ordonatelor:
=

+1
; +1 =
.

+1

(3.7)

Substituind relatiile (3.7) n (3.6) se obtine:

(
)
1

+1
=

+ +1
.

+1

(3.8)

Sa consideram acest fragment ncarcat cu sarcini repartizate

conform diagramei momentelor ncovoietoare (figura 3.3, b). Asfel
de ncarcare nu exista n realitate, de aceea se numeste fictiva.
Reactiunile ce apar de la aceasta ncarcare de asemenea se numesc

.
fictive si sunt notate , si +1 , +1
Se calculeaza reactiunile fictive ale reazemului . Pentru a
calcula reactiunea fictiva 1 , se scrie ecuatia de echilibru n raport cu reazemul 1:
+ = 0; =

Pentru a determina reactiunea fictiva +1 , se scrie ecuatia

de echilibru n raport cu reazemul + 1:
+1 +1 +1 +1 = 0; +1 =

+1 +1
.
+1

Folosind rezultatele obtinute pentru , se obtine expresia:

38

)
1 (
+ +1 .

(3.9)

In forma finala ecuatia celor trei momente are forma:

(
)
1 +2( ++1 ) ++1 +1 = 6 + +1 . (3.10)
Reactiunile fictive depind numai de tipul ncarcarii. Acestea
sunt calculate n forma generala si sunt date n anexa 1. Din cele
expuse mai sus rezulta algoritmul rezolvarii grinzilor continue cu
aplicarea ecuatiei celor trei momente:
se numeroteaza, de la stanga spre dreapta, reazemele si
deschiderile;
se alcatuieste ecuatia celor trei momente pentru reazemele
intermediare;
se calculeaza reactiunile fictive;
se calculeaza momentele pe reazemele marginale. Acestea
sunt diferite de zero la grinzile cu console;
se rezolva sistemul de ecuatii din care se determina valorile
momentelor ncovoietoare pe reazemele intermediare;
se traseaza diagramele eforturilor si . In limitele consolei (daca acestea exista), diagramele se traseaza ca pentru
structurile static determinate.
La rezolvarea grinzilor cu reazeme marginale de ncastrare
(figura 3.4, a), acestea se nlocuiesc cu deschideri fictive egale cu
zero (figura 3.4, b) si se aplica algoritmul formulat mai sus.

39
a)

b)
0

l1=0

l2

l3

l4

Fig. 3.4:

3.3.

Rezolvarea grinzilor continue folosind ecuatia celor trei momente

Aplicatia 3.1
Sa se traseze diagrama momentelor ncovoietoare si diagrama fortelor taietoare pentru grinda continua data n figura
3.5, a).
Rezolvare:
Numerotarea reazemelor si deschiderilor este data n figura
3.5, a).
Ecuatiile celor trei momente pentru reazemele intermediare
are urmatoarea forma:

(
)

= 1 1 0 + 2(1 + 2 )1 + 2 2 = 6 1 + 2 ;
(
)
= 2 2 1 + 2(2 + 3 )2 + 3 3 = 6 2 + 3 .

40
a)

p1 =2
1

p2 =3

F1 =9
2

4
l1 =8

l3 = 6

l2 = 7

b)

F2 =3

2,667
2,0
10,67

15,43

16

c)

10

12,24

8,76

6,12

6,15

6,1

1,9
6,67

9,88

d)

6,07
6,05 6,0
3,95

4,6

3,86

5,14

e)

6,47

4,73

4,025

4,27

9,53

Fig. 3.5:

7,975

41
Reactiunile fictive se calculeaza folosind datele din anexa 1:
61 =

1 13
= 256;
4

4
3
2 = ; 2 = ; 62 = 1 22 2 2 (1 + 2 ) = 154,3;
7
7
62 = 1 22 2 2 (1 + 2 ) = 169,7;
1
4
2
2 33 32 (2 32 )
2

= 112.
3 = = ; 3 = = ; 63 =
6
3
6
3
4
Momentele pe reazemele marginale:
0 = 0; 3 = 2 2 = 6.
Substituind marimile calculate obtinem sistemul de ecuatii:
{
301 + 72 = 410,3;
71 + 262 = 245,7.
Solutiile sistemului de ecuatii sunt:
1 = 12,24; 2 = 6,15.
Diagrama finala a momentelor ncovoietoare poate fi trasata
pentru fiecare deschidere ca pentru o grinda simplu rezemata de
la actiunea ncarcarii proprii si a momentelor aplicate la capete.
Procedura poate fi simplificata astfel:
- se deseneaza linia momentelor ncovoietoare n reazeme;
- diagramele calculate (figura 3.5, b) se traseaza folosind diagramele din anexa 3, luandu-se n calcul ca fiecare
deschidere este o grinda simplu rezemata. Aceste valori se
depun de la linia momentelor ncovoietoare n reazeme;
- diagrama finala a momentelor ncovoietoare este data n
figura 3.5, c).

42
Diagrama (figura 3.5, d ) se traseaza pe fiecare deschidere
ca pentru grinzi simple rezemate folosind diagramele din anexa
3.
Corectiile fortelor transversale:
1 =

6,15 (12,24)
12,24 0
= 1,53; 2 =
= 0,87;
8
7

6 (6,15)
= 0,025.
6
Diagrama finala (figura 3.5, e) se obtine prin nsumarea
ordonatelor diagramei cu corectiile .
3 =

Aplicatia 3.2
Sa se traseze diagramele eforturilor si pentru grinda data
n figura 3.6, a).
Rezolvare:
La grinda continua din figura 3.6, a), reazemul din dreapta
este de ncastrare. Acesta se nlocuieste cu o deschidere fictiva
egala cu zero (figura 3.6, b). Dupa aceasta transformare se obtine
o grinda continua cu trei reazeme intermediare, deci .. = 3.
Ecuatiile celor trei momente pentru reazemele intermediare:

)
(

=1

+
2(
+

)
+

=
6

1 0
1
2
1
2 2
2 ;

( 1
)

=2
2 1 + 2(2 + 3 )2 + 3 3 = 6 2 + 3 ;

)
(

= 3 3 2 + 2(3 + 4 )3 + 4 4 = 6 3 + 4 .
Determinarea reactiunilor fictive se face folosind formulele din
anexa 1. Prima deschidere este ncarcata cu o forta concentrata
si cu sarcina uniform distribuita. La determinarea reactiunii 1
se aplica principiul suprapunerii:
3
4
( )
1 = ; 1 = ; 61
= 1 12 1 1 (1 + 1 ) = 102,86;
7
7

43
a)

F1 =6
p1 =2
p2 =3

F2 =9
m=5
3

b)

F1

p1

m
1

a=3

F2

p2

l1=7

c)

l2=6

l3=6

l4=0

3,713
2,0
20,69

2,5
2,5

20,58

d)

13,5

16,28

9,0 8,3968,338
7,99
7,59 6,84 4,34 5,33
1,08
2,25
1,84
12,184

8,29
12,352

Fig. 3.6:

8,17

9,58

44
a)

6,86

4,5
0,86

0,833

4,5

11,14

b)

7,061

0,252

1,061

3,083

5,917

6,0
10,939

Fig. 3.7:
()

61

2 13 12 (2 1 )2
= 171,43;
4
( )

61 = 61

()

+ 61

= 274,29;

3
1
1
2
= ; 2 = ; 62 =
= 7,5; 62 = 7,5;
6
2
2
4
1
1
3
3 = ; 3 = ; 63 = 63 = 2 32 = 121,5; 64 = 0.
2
2
8
Momentele pe reazemele marginale:
2 =

0 = 1

= 9; 4 = 0.
2

Dupa substituirea marimilor calculate n ecuatiile celor trei

momente obtinem sistemul de ecuatii:

261 + 62 = 203,79;
61 + 242 + 63 = 129;

62 + 123 = 121,5.

45
Solutiile sistemului de ecuatii:
1 = 7,59; 2 = 1,08; 3 = 9,58.
Diagrama finala (figura 3.6, d ) se obtine prin depunerea
diagramei (figura 3.6, c) de la linia momentelor.
Diagrama s-a trasat folosind diagramele din anexa 3 si este
prezentata n figura 3.7, a).
Corectiile fortelor transversale:
1 =

1,08 (7,59)
7,59 (9)
= 0,201; 2 =
= 1,085;
7
6

9,58 (1,08)
= 1,417.
6
Diagrama finala (figura 3.7, b) se obtine prin nsumarea
ordonatelor diagramei cu corectiile .
3 =

3.4.

Metoda punctelor fixe

La calculul grinzilor continue ncarcate pe o singura deschidere s-au stabilit urmatoarele:

- pe deschiderile nencarcate diagrama intersecteaza axa.
Momentele la capetele deschiderii au semne alternante;
- pozitia punctelor de intersectie cu axa este fixa. Acestea se
numesc puncte fixe de stanga, daca ncarcarea se afla mai
la dreapta (figura 3.8, a) sau puncte fixe de dreapta, cand
ncarcarea se afla n partea stanga (figura 3.8, b).
Punctele de intersectie a diagramei cu axa pe deschiderile
ncarcate nu se refera la categoria celor fixe.
Rapoartele dintre valorile momentelor la capetele deschiderilor nencarcate pentru grinda data au valori constante. Se introduce notiunea de rapoarte de puncte fixe de stanga:

46
a)

p
P2

P1

P3

l1

P4

l2

l4

l3

l5

b)

P2
1

l1

l2

P4

P3

l3

P5

l4

l5

Fig. 3.8:

1 =

1
; 2 =
; =
.
0
1
1

(3.11)

si rapoarte de puncte fixe de dreapta:

5 =

4
3
1

; 4 =
; =
.
5
4

(3.12)

Dintr-o grinda continua se izoleaza un fragment alcatuit din

doua deschideri consecutive nencarcate (figura 3.9). Asa cum
ncarcarea pe aceste deschideri lipseste, reactiunile fictive sunt
egale cu zero.
Ecuatia celor trei momente:
1 + 2( + +1 ) + +1 +1 = 0.

(3.13)

47

n-1

n+1
l n+1

ln
Fig. 3.9:

Impartim toti termenii ecuatiei la :

1
+1
+ 2( + +1 ) + +1
= 0.

(3.14)

Din (3.11) rezulta ca rapoartele:

1
1
+1
= +1 ;
=
.

+1
Rezolvand ecuatia (3.14) n raport cu +1 , obtinem:
(
)

1
+1 = 2 +
2
.
(3.15)
+1

Se obtine o relatie recurenta pentru determinarea rapoartelor

de puncte fixe de stanga.
Daca n (3.14) notam:
1
+1
1

= ;
= ,

+1

atunci la rezolvarea ecuatiei n raport cu se obtine:

(
)
+1
1

= 2 +
2
.
(3.16)

+1
Relatia recurenta (3.16) se aplica la determinarea rapoartelor
de puncte fixe de dreapta.

48
Rapoartele de puncte fixe de stanga se calculeaza de la stanga
spre dreapta, cele de dreapta n directie inversa.
Se considera un fragment izolat dintr-o grinda continua, daca
exista o deschidere ncarcata, iar deschiderile vecine sunt nencarcate (figura 3.10).

p
n

n-1

n-2
ln-1

ln

n+1
l n+1

Fig. 3.10:
Ecuatia celor trei momente pentru reazemele deschiderii ncarcate se scrie n felul urmator:
{
1 2 + 2(1 + )1 + = 6 ;
(3.17)
1 + 2( + +1 ) + +1 +1 = 6 .
Pentru excluderea momentelor 2 si +1 , acestea se exprima folosind rapoartele de puncte fixe:
2
1 +1
1
=
;
= .
1
1
+1

(3.18)

Dupa substituirea relatiilor (3.18) n (3.17) obtinem sistemul de ecuatii n raport cu momentele pe capetele deschiderii
ncarcate:
(
)]
[
1
1

2 +
2
1 + = 6 ;

1
(3.19)
[
(
)]

1 + 2 + +1 2
= 6 .

+1

49
Expresiile din paranteze reprezinta n prima ecuatie si
n ecuatia a doua. Atunci:

{
1 + = 6 ;

1 + = 6 .

(3.20)

Din (3.20) se obtin expresiile pentru determinarea momentelor pe capetele deschiderii ncarcate:

6 + 6
6 + 6
; =
.
=

( 1)
( 1)

(3.21)

Algoritmul de calcul al grinzilor continue, folosind metoda

punctelor fixe, se formuleaza astfel:
- se numeroteaza reazemele si deschiderile;
- se calculeaza rapoartele de puncte fixe de stanga si cele

de dreapta ;
- se calculeaza valorile momentelor la capetele deschiderii
ncarcate;
- folosind rapoartele de puncte fixe, se calculeaza valorile momentelor pe capetele deschiderilor nencarcate;
- se traseaza diagramele de eforturi si .
Metoda punctelor fixe este eficienta n cazul ncarcarii unei
singure deschideri. Daca ncarcarea este aplicata pe cateva deschideri, atunci problema trebuie sa fie rezolvata pentru fiecare
ncarcare aparte, iar diagramele finale se obtin cu aplicarea principiului suprapunerii.

50

3.5.

Rezolvarea grinzilor continue folosind metoda punctelor fixe

Aplicatia 3.3
Sa se traseze diagramele eforturilor , cu aplicarea metodei
punctelor fixe pentru grinda continua data n figura 3.11, a).
Rezolvare:
Rapoartele de puncte fixe de stanga se calculeaza folosind
relatia (3.15). Reazemul din stanga este articulat si indiferent de pozitia ncarcarii 0 = 0:
(
)
1
1
1
= ; 2 = 2 +
2
= 3,75;
1 =
0
2
1
(
)
2
1
3 = 2 +
2
= 4,31;
3
2
(
)
(
)
1
4
1
3
2
= 3,51; 5 = 2 +
2
= 4.
4 = 2 +
4
3
5
4
Rapoartele de puncte fixe de dreapta se calculeaza folosind
relatia (3.16):
(
)
4
5
1

5 =
= ; 4 = 2 +
2 = 3,71;
5
4
5
(
)
4
1

3 = 2 +
2 = 4,02;
3
4
(
)
3
1

2 = 2 +
2 = 3,31;
2
3
(
)
2
1

1 = 2 +
2 = 3,94.
1
2

51

a)

p =2kN/m
1

l1=7m

l2=8m

l3=6m

l4=7m

l5=6m

[ ]

b)

7,10

6,48

7,71

0,52
1,92

pl22
- 7,1=8,91
8
c)

8,0
+

8,0
d)

0,93

7,85

[ ]

1,59
+

0,33

8,15
Fig. 3.11:

0,08
+

52
Reactiunile fictive (anexa 1):
62 = 62 =

23
= 256.
4

Valorile momentelor pe capetele deschiderii ncarcate se calculeaza folosind relatiile (3.21):

62 2 + 62
(
) = 6,48;
1 =

2 2 2 1
62 2 + 62
(
) = 7,71.
2 =

2 2 2 1
Valorile momentelor pe capetele deschiderilor nencarcate:
0 =
4 =

2
1
= 0; 3 = = 1,92;
1
3

3
4
= 0,52; 5 =
= 0.
4
5

Diagrama finala este prezentata n figura 3.11, b).

Diagrama este data n figura 3.11, c).
Corectiile fortelor transversale:
1 =
2 =

6,48 0
= 0,93;
7

7,71 (6,68)
= 0,15;
8

1,84 (7,71)
= 1,59;
6
0,49 6,48
0 (0,49)
4 =
= 0,33; 5 =
= 0,08.
7
6
3 =

53

Aplicatia 3.4
Sa se traseze diagramele eforturilor , cu aplicarea metodei
punctelor fixe pentru grinda continua data n figura 3.12, a).
Rezolvare:
Reazemul de ncastrare din stanga se nlocuieste cu o deschidere fictiva egala cu zero.
Rapoartele de puncte fixe de stanga:
(
)
1
1
1
= ; 2 = 2 +
2
= 2;
1 =
0
2
1
(
)
1
2
3 = 2 +
2
= 3,71;
3
2
(
)
3
1
4 = 2 +
2
= 3,73;
4
3
(
)
4
1
5 = 2 +
2
= 3,52.
5
4
Rapoartele de puncte fixe de dreapta:
)
(
4
5
1

= ; 4 = 2 +
2 = 4,29;
5 =
5
4
5
(
)
4
1

3 = 2 +
2 = 3,77;
3
4
(
)
3
1

2 = 3,52.
2 = 2 +
2
3
Reactiunile fictive (anexa 1):
3
5
5 = ; 5 = ; 65 = 52 5 5 (1 + 5 ) = 219,4;
8
8
65 = 52 5 5 (1 + 5 ) = 185,6.

54

a)

F=9kN
3m

5m

b)

F=9kN
2

l1 =0

l2=8m

l3=7m

l5=8m

l4=7m
[ ]

c)

7,79
0,56

4,87

0,28

2,09

d)

F 3 5 - 4,87=12,01
8
5,62

e)

3,38

[ ]

6,59

0,37
+

0,11

1,41

Fig. 3.12:

2,41

55
Valorile momentelor pe capetele deschiderii ncarcate:
65 +
5 +
(
) = (
4 =

5 5 5 1
5 5
65

5 =

65

65

5
1

) = 7,79;

65 5 + 65
(
) = 0.

5 5 5 1

Asa cum 5 = , n expresia pentru 4 , se obtine o ne

. Aceasta se rezolva prin mpartirea
determinare de tipul

termenilor de la numarator si numitor la 5 .

Valorile momentelor pe capetele deschiderilor nencarcate:
3
4
= 2,09; 2 =
= 0,56;
4
3
2
1 =
= 0,28.
2
Pe deschiderile nencarcate diagrama momentelor ncovoietoare coincide cu linia momentelor. Pe deschiderea ncarcata diagrama se obtine prin depunerea diagramei calculate
ca pentru grinda simplu rezemata de la linia momentelor.
Diagrama finala este prezentata n figura 3.12, c).
3 =

Diagrama este data n figura 3.12, d ).

Corectiile fortelor transversale:

2 =

2,09 (0,56)
0,56 0,28
= 0,11; 3 =
= 1,59;
8
7

7,79 2,09
0 (7,79)
= 1,41; 5 =
= 0,97.
7
8
Diagrama se obtine folosind expresia (2.10) (figura 3.12, e).

4 =

56

4. Cadre static nedeterminate

Metoda deplas
arilor
4.1.

Notiuni generale. Ipoteze

La aplicarea fortelor exterioare pe o structura, aceasta se deformeaza, apar eforturi si deplasari. Problema poate fi rezolvata
pe doua cai, si anume:
- se determina mai ntai eforturile, apoi deplasarile. Aceasta
cale este realizata prin metoda eforturilor;
- se determina mai ntai deplasarile, apoi eforturile corespunzatoare. Aceasta cale este realizata prin metoda deplasarilor.

Pozitia noua a unei bare deformate (figura 4.1) se obtine

din cea initiala n rezultatul deplasarilor urmatoare:
deplasarea de corp rigid n directie longitudinala;
deplasarea de corp rigid n directie transversala;
deplasarea liniara a unui capat n raport cu celalalt;
deplasarile de rotire a capetelor.
Deplasarile de corp rigid nu conduc la deformarea barei. Pentru determinarea eforturilor ce apar n bara deformata trebuie sa
fie cunoscuta deplasarea liniara a unui capat n raport cu celalalt
si deplasarile de rotire a capetelor.
In metoda deplasarilor se admit ipotezele urmatoare:
I capetele barelor mbinate ntr-un nod rigid au deplasari liniare si de rotire egale;

57
I deplasarile liniare ale capetelor barelor mbinate ntr-un
nod articulat sunt egale, iar cele de rotire - diferite;
I distanta dintre capetele barei ncovoiate este egala cu lungimea initiala;
I fortele normale si transversale nu se iau n consideratie la
determinarea deplasarilor.

A
B
Fig. 4.1: Deformarea unei bare

4.2.

Num
arul necunoscutelor n metoda
deplas
arilor

Pentru o structura alcatuita din bare drepte numarul deplasarilor care stabilesc starea deformata se determina din relatia
urmatoare:
= + ,

(4.1)

unde:
- numarul deplasarilor unghiulare (de rotire) este egal cu
numarul nodurilor rigide;
- numarul deplasarilor liniare posibile.

58
Cadrul din figura 4.2, a) are doua noduri rigide, deci, numarul
deplasarile unghiulare este egal cu 2, iar deplasarile liniare ale
nodurilor nu sunt posibile.
Cadrul din figura 4.2, b), la fel, are doua noduri rigide, si
n acest caz numarul deplasarilor unghiulare este egal cu 2, nsa
nodurile au posibilitatea deplasarii liniare pe directie orizontala.
Cadrul din figura 4.2, c), are trei noduri rigide. Nodurile 1
si 2 pot fi deplasate pe directie orizontala, iar nodurile 2 si 3
pe directie verticala. Numarul deplasarilor liniare pentru structura data este egal cu numarul gradelor de libertate a schemei
articulate.
a)

b)

= 2; = 0; = 2.

= 2; = 1; = 3.

c)

3
= 3; = 2; = 5.
Fig. 4.2:
Schema articulata se obtine din cea initiala prin introducerea articulatiilor n nodurile rigide si nlocuirea reazemelor de

59
ncastrare cu reazeme articulate imobile. Pentru stabilirea numarului deplasarilor liniare posibile se foloseste expresia:
= = 3 2 .
Determinarea numarului deplasarilor liniare este ilustrata prin
exemplele din figurile 4.34.5.
a)

b)

Structura initiala
Schema articulata
= 4; = 3; = 5; = 1; = 1
Fig. 4.3:

a)

b)

Structura initiala
Schema articulata
= 4; = 3; = 4; = 2; = 2
Fig. 4.4:

60
In structura din figura 4.5, a) este posibila deplasarea nodurilor pe directie orizontala si deplasarea liniara a reazemului
articulat mobil.
a)

b)

Structura initiala
Schema articulata
= 5; = 4; = 5; = 2; = 2
Fig. 4.5:

4.3.

Structura fundamental
a
Algoritmul metodei deplas
arilor

In metoda deplasarilor, structura fundamentala se obtine prin

introducerea legaturilor de ncastrare n nodurile rigide si a legaturilor liniare pe directiile deplasarilor liniare posibile. Spre deosebire de reazemele de ncastrare care blocheaza deplasarile liniare
si cea de rotire, legaturile de ncastrare introduse n nodurile rigide blocheaza numai deplasarea de rotire. In figura 4.6, b) este
prezentat un exemplu de structura fundamentala.
Comparand structura fundamentala cu cea initiala, se atesta
urmatoarele deosebiri:
- n structura initiala sunt posibile deplasari pe directiile legaturilor introduse n structura fundamentala. Acestea sunt
egale cu zero n structura fundamentala;

61
- n legaturile introduse n structura fundamentala apar reactiuni. Acestea lipsesc n structura initiala.
a)
p

Structura initiala
b)
p
Z1

Z2

Z3

Structura fundamentala
Fig. 4.6:
Pentru excluderea acestor deosebiri este necesar:
a impune deplasari ale legaturilor introduse n structura
fundamentala egale cu cele ce apar n structura initiala;
a egala cu zero reactiunile din legaturile introduse.
Admitem ca sunt cunoscute deplasarile structurii initiale pe
directiile legaturilor introduse n structura fundamentala pe care
le notam: 1 , 2 , 3 .

62
La impunerea acestor deplasari, n structura fundamentala
apar reactiuni. Calculam reactiunile n legaturile introduse cu
aplicarea principiului suprapunerii:

1 = 1 + 11 + 12 + 13 = 0;
(4.2)
2 = 2 + 21 + 22 + 23 = 0;

3 = 3 + 31 + 32 + 33 = 0.
unde:
- reactiunea n legatura de la actiunea fortelor exterioare;
- reactiunea din legatura produsa de deplasarea impusa a
legaturii . Reactiunile se reprezinta sub forma urmatoare:
= ,

(4.3)

- reactiunea din legatura de la deplasarea unitara a legaturii

.
Dupa substituirea (4.3) n (4.2) se obtine:

11 1 + 12 2 + 13 3 + 1 = 0;
(4.4)
21 1 + 22 2 + 23 3 + 2 = 0;

31 1 + 32 2 + 33 3 + 3 = 0.
Relatiile (4.4) reprezinta sistemul de ecuatii canonice ale metodei deplasarilor. Sensul lor fizic consta n anularea (egalarea cu
zero) reactiunilor n legaturile introduse n structura fundamentala. In metoda deplasarilor structura fundamentala este unica.
Structura fundamentala n metoda deplasarilor reprezinta un
ansamblu din bare de doua tipuri:
I bare ncastrate la ambele capete;
I bare cu ncastrare la un capat si articulatie la celalalt.
Pentru determinarea coeficientilor este necesara trasarea
diagramelor de la deplasarile unitare = 1.

63
Termenii liberi pot fi calculati daca este cunoscuta diagrama trasata pe structura fundamentala de la actiunea
fortelor exterioare.
Diagramele unitare si diagrama se traseaza n dependenta de tipul de solicitare, folosind diagramele din anexa 2,
luand n consideratie ca fiecare bara este o grinda fie ncastrata la
ambele capete, fie ncastrata la un capat si articulata la celalalt.
Barele din care este alcatuita structura fundamentala sunt
calculate la deplasari impuse si actiunea fortelor exterioare.
Algoritmul metodei deplasarilor se formuleaza astfel:
- se stabileste numarul necunoscutelor;
- de la structura initiala se trece la structura fundamentala
prin introducerea legaturilor pe directiile deplasarilor posibile;
- se traseaza diagramele ( = 1) si diagrama de la
actiunea fortelor exterioare folosind anexa 2;
- se calculeaza coeficientii si termenii liberi ;
- se rezolva sistemul de ecuatii. In forma generala, sistemul
de ecuatii canonice ale metodei deplasarilor are urmatoarea
forma:

11 1 + 12 2 + + 1 + 1 = 0;

+ + + + = 0;
12 1
22 2
2
2
(4.5)

1 1 + 2 2 + + + = 0;
- se traseaza diagrama finala a momentelor ncovoietoare:

;
(4.6)
= +
=1

- se traseaza diagramele si . Aceste diagrame se traseaza

folosind regulile descrise n metoda eforturilor.

64

4.4.

Rezolvarea cadrelor static nedeterminate folosind metoda deplas

arilor

Aplicatia 4.1
Sa se traseze diagramele eforturilor , si cu aplicarea
metodei deplasarilor la cadrul dat n figura 4.7, a). Momentele de
inertie pentru toate elementele cadrului sunt egale, iar sectiunea
transversala are aceeasi forma.
a)
p=2kN/m

3m

3m

F=6kN

5m

b)

6m

c)
2EI
5

Z1=1
p

4EI
6
4EI
5
6EI
36

Fig. 4.7:

2EI
6

M1

65
a)

b)
4EI
5

Z2=1
4EI
6

2EI
5

Z3=1
6EI
36
M3
6EI
36
12EI
216

3EI
6

M2

2EI
6

6EI
36

6EI
36

c)

6EI
36
3EI
36
12EI
216

3EI
216

d)
p36
8 =9

F6 =4,5
8
F=6
MF
F6 =4,5
8

1,02

1,71

p36
16 =4,5
F6 =4,5
8

2,05
M1 Z1

F =3
2

0,85

e)

f)

1,84

3,69

1,15

3,07

2,31
M2 Z2

0,77

5,59

5,59
M3 Z3

5,59

1,54

g)

5,59

2,80

h)
3,88

4,71

6,69
6,0 +

1,98
M[kN m]
4,74

8,55

5,66

- 3,0

3,73

TF
2,80

Fig. 4.8:

3,0 +

6,0

66
a)
7,12

T[kN]
4,1 +
HA=1,44

1,72
1,44 +

4,88

0,47 +

1,9

HC=0,47

HB=4,1

b)
1,44
+

0,46
1,72

N[kN]

VA =1,72

8,84

VB =8,84

4,88

VC =4,88

Fig. 4.9:
Rezolvare:
- Numarul necunoscutelor:
= + = 2 + 1 = 3.
In structura data sunt posibile deplasarile de rotire a nodurilor rigide si deplasarea liniara pe directie orizontala.
- Structura fundamentala (figura 4.7, b) se obtine prin introducerea ncastrarilor n nodurile rigide si a legaturii liniare
pe directie orizontala.

67
- Diagramele unitare se traseaza de la deplasarile unitare
ale legaturilor introduse. Pozitive se considera deplasarile
de rotire n sens orar, iar cele liniare spre dreapta la
legaturile orizontale sau n jos la legaturile verticale. Diagramele unitare (figura 4.7, c) si figura 4.8, a), b) si
diagrama (figura 4.8, c) de la actiunea fortelor exterioare se traseaza folosind rezultatele din anexa 2.
- Reactunile din ncastrari (momentele) se determina din conditia de echilibru a nodurilor. Reactiunile din legaturile liniare se determina din conditia de echilibru a fragmentului
de-a lungul caruia este introdusa legatura liniara. Reactiunile necunoscute se presupun pozitive.
Din diagrama 1 se calculeaza coeficientii 11 , 21 , 31 :
r11
r21

4EI
5

r31

2EI
5

4EI
6

= 0;
11 = 1,467.

6EI
36

= 0;
21 = 0,4.

31

= 0;
= 0,1667.

Din diagrama 2 se calculeaza coeficientii 12 , 22 , 32 :

r22
r12
2EI
5

= 0;
12 = 0,4.

3EI
6

4EI
5

r32
6EI
36

4EI
6

= 0;
22 = 1,967.

32

= 0;
= 0,1667.

68
Din diagrama 3 se calculeaza coeficientii 13 , 23 , 33 :
r23
r13
r33
6EI
36

13

6EI
36

= 0;
= 0,1667.

23

= 0;
= 0,1667.

12EI
216

12EI
216

3EI
216

= 0;
33 = 0,125.

Din diagrama (figura 4.8, c), se calculeaza termenii liberi

1 , 2 , 3 :
R2F

R1F

9,0
R3F
4,5

= 0;
1 = 0.

= 0;
2 = 4,5.

3,0

= 0;
3 = 3,0.

Sistemul de ecuatii canonice ale metodei deplasarilor va avea

forma:

1,467 1 + 0,4 2 0,1667 3 = 0;

0,4 1 + 1,967 2 0,1667 3 = 4,5;

0,1667 1 0,1667 2 + 0,125 3 = 3.

Solutiile sistemului:
1 =

2,56
4,61
33,56
; 2 =
; 3 =
.

Diagramele corectate 1 1 ; 2 2 ; 3 3 sunt date n

figura 4.8, d )f ).

69
Diagrama finala a momentelor ncovoietoare (figura 4.8, g)
se obtine prin nsumarea diagramei cu diagramele corectate
.
Diagrama (figura 4.8, h) a fost trasata folosind diagramele
din anexa 3.
Corectiile fortelor transversale:
1 =

1,98 (8,55)
3,88 (4,74)
= 1,44; 2 =
= 1,1;
6
6

0 (2,8)
4,71 3,88
= 0,47; 4 =
= 1,72;
7
5
0 (6,69)
= 1,12.
5 =
6
Diagrama finala a fortelor transversale (figura 4.9, a) se
obtine prin nsumarea diagramei cu corectiile .
Valorile fortelor normale (figura 4.9, b) se calculeaza din
conditiile de echilibru a nodurilor folosind diagrama :
3 =

1,72

1,72
N4

1,44

4,88

7,12
N5

N4 =1,44

N5 =0,47

0,47

1,9
N2

N1

= 0;
4 = 1,44;
= 0;
1 = 1,72.

= 0;
5 = 0,46;
= 0;
2 = 8,84.

N3

= 0;
5 = 0,47;
= 0;
3 = 4,88.

Din diagrama se determina componentele orizontale ale

reactiunilor, iar din diagrama cele verticale.
Conditiile de echilibru global:
= = 0;
= 6 + + = 0.

70

Aplicatia 4.2
Sa se traseze diagramele eforturilor , si cu aplicarea
metodei deplasarilor la cadrul din figura 4.10, a). Momentele de
inertie pentru toate elementele cadrului sunt egale, iar sectiunea
transversala are aceeasi forma.
Rezolvare:
- Numarul necunoscutelor:
= + = 2 + 1 = 3.
In structura data sunt posibile deplasarile de rotire a nodurilor rigide si deplasarea lor liniara pe directie verticala.
a)
F=5kN

6m

p=2kN/m

5
4

D
4m

b)

5m

c)
4EI
4

Z1=1
F
Z1
p

2EI
4

6EI
16

4EI
6

3EI
5

M1

Z2

2EI
6

Z3

Fig. 4.10:

3EI
25

71
a)

b)

Z2=1

Z3 =1

2EI
6

6EI
16
M2

3EI
4

4EI
6

6EI
16

3EI
64

c)

3EI
125

3EI
25

M3

2EI
5
6EI
25

4EI
5

3EI
16

12EI
64

6EI
25
3EI
16

6EI
25

12EI
125

d)
p36
12 =6,0

0,98
0,81

p36
24 =3,0

MF

1,63
M1 Z1

p36
12 =6,0

1,08
0,27

0,54

e)

f)
0,88
4,7
M2 Z2
1,99

4,7

0,44
1,77

1,51

M3 Z3

3,01

1,06
2,35

2,12

Fig. 4.11:

3,01

72
a)

b)
5,8

0,53
6,0

5,51

3,71
TF

4,07

6,33
M[kN m]
4,77
0,36

6,0

5,13

c)
2,96
+

6,17

VA =2,96

0,11
T[kN]

0,09
+

VB =0,11

1,84

5,83

VD=1,84

VC=0,09

d)
6,17
+
HA=6,17
N[kN]

1,93

5,83

HD=5,83

Fig. 4.12:

- Structura fundamentala (figura 4.10, b) se obtine prin introducerea ncastrarilor 1 , 2 n nodurile rigide si a legaturii
liniare 3 pe directie verticala.

73
- Folosind tabelele din anexa 2, se traseaza diagramele unitare ale momentelor ncovoietoare (figura 4.10, c) si
figura 4.11, a), b) de la deplasarile unitare ale legaturilor
introduse si diagrama (figura 4.11, c) de la actiunea
fortelor exterioare.
- Coeficientii sistemului de ecuatii canonice ale metodei deplasarilor se determina folosind diagramele , iar termenii
liberi folosind diagrama din conditia de echilibru a nodurilor pentru deplasari de rotire si din conditia de echilibru
a fragmentului de-a lungul caruia este introdusa legatura liniara.
Din diagrama 1 se calculeaza coeficientii 11 , 21 , 31 :
6EI
16

3EI
25

r11
3EI
5

4EI
4

2EI
6

r21

4EI
6

r31

= 0;
11 = 2,267.

= 0;
21 = 0,3333.

= 0;
31 = 0,255.

Din diagrama 2 se calculeaza coeficientii 12 , 22 , 32 :

r12

2EI
6

12

= 0;
= 0,3333.

4EI
6
3EI
4

r22
4EI
5

= 0;
22 = 2,217.

3EI
16

6EI
25
r32

32

= 0;
= 0,0525.

74
Din diagrama 3 se calculeaza coeficientii 13 , 23 , 33 :

r13

r23
3EI
25

6EI
16

= 0;
13 = 0,255.

6EI
25

3EI
16

= 0;
23 = 0,0525.

12EI
64

3EI
125

3EI
64

12EI
125
r33

= 0;
33 = 0,3544.

Din diagrama (figura 4.11, c), se calculeaza termenii liberi

1 , 2 , 3 :
F=5

F
R1F
6,0
6,0

= 0;
1 = 6,0.

R2F

= 0;
2 = 6,0.

R3F

= 0;
3 = 5,0.

- Sistemul de ecuatii canonice ale metodei deplasarilor va

avea forma:

2,267 1 + 0,3333 2 0,255 3 = 6;

0,3333 1 + 2,217 2 + 0,0525 3 = 6;

0,255 1 + 0,0525 2 + 0,3544 3 = 5.

75
- Solutiile sistemului sunt:
1 =

2,654
12,546
1,626
; 2 =
; 3 =
.

- Diagramele corectate 1 1 , 2 2 , 3 3 se obtin

prin multiplicarea ordonatelor diagramelor unitare cu
valorile respective ale deplasarilor si sunt date n figura
4.11, d )f ). Deplasarea 1 este negativa. La corectarea
diagramei 1 se schimba semnele de pe diagrama.
- Diagrama finala a momentelor ncovoietoare (figura 4.12,
a) se obtine folosind relatia (4.6).
- Diagrama finala a fortelor transversale se traseaza folosind relatia (2.10).
Diagrama (figura 4.12, b) s-a trasat folosind diagramele
din anexa 3.
Corectiile fortelor transversale:
1 =

0 0,53
6,33 (5,51)
= 2,96; 2 =
= 0,11;
4
5

3 =

4,07 5,13
0,36 0
= 0,09; 4 =
= 1,84;
4
5
5 =

5,80 (4,77)
= 0,17.
6

Diagrama finala a fortelor transversale (figura 4.12, c) se

obtine prin nsumarea diagramei cu corectiile .
- Din conditiile de echilibru a nodurilor, folosind diagrama
fortelor transversale , se calculeaza valorile fortelor normale . Diagrama fortelor normale este reprezentata n
figura 4.12, d ).

76

F=5
0,11
N1

N2 =0
6,17

2,96
N5

= 0; 1 = 6,17;
= 0; 5 = 1,93.

N5 =1,93
5,83
N3 =0

N4
0,09

1,84

= 0; 4 = 5,83;

Din diagrama se determina componentele orizontale ale

reactiunilor, iar din diagrama cele verticale.
Conditiile de echilibru global:
= 6 = 0;
= + + + = 0.

77

5. Lucrare individual
a
5.1.

Continutul lucr
arii

In lucrarea individuala nr.2 sunt incluse problemele:

1. Calculul cadrului static nedeterminat cu aplicarea metodei
eforturilor.
2. Calculul grinzii continue cu aplicarea ecuatiilor celor trei
momente.
3. Calculul cadrului static nedeterminat cu aplicarea metodei
deplasarilor.

5.2.

Conditiile de prezentare si sustinere

a lucr
arii individuale

Lucrarea individuala se prezinta pe foi standard A4. Schemele

si diagramele se traseaza cu creionul. La desenarea schemelor
se alege o scara arbitrara pentru dimensiuni si o scara pentru
diagramele de eforturi. Lucrarea se prezinta mpreuna cu caietul
de sarcini si se sustine prin teste simple formate din continutul
problemelor.

5.3.

Exemplu de lucrare individual

a

Problema nr.1
Pentru cadrul static nederminat din figura 5.1, a) sa se traseze diagrama momentelor ncovoietoare , diagrama fortelor
taietoare si diagrama fortelor normale , folosind metoda eforturilor.

78
a)

b)
F1 =6kN

F1

3m

p1 =2kN/m
A

3m

p1

F2 =4kN
p2 =3kN/m

p2

X1

5m

4m

F2

S.F.

c)

X2

d)
1,67

4,33

0,835

6
5,17

1,33

1,67

0,665
VA = 1
3

3,0

HA=1

HA=1

0,665
VA = 1
3

M1
X1=1

2,83

4,5
3
1,33

1,5

M2
VC = 1
3

VC = 1
3

e)

X2=1

f)
F1
p1 4

z4

HA=13

z2

22,76
6

F2

z6

52,5
37,63
33

p2

13,5

z5

z1
VA =8,06

z3

3,26

VC=5,94

Fig. 5.1:

12,12

16,24 3,38
MF

79
a)

b)
28,487

1,513
2,718

39,474

1,513

0,603

4,375

1,205

19,737
9,869

8,75
M2 X2

M1 X1

c)

d)
13,024

4,214

4,25
+

23,477

2,718

26,195

17,1
M[kN m]

4 +

6,237
6,489

0,25
4 4,25
TF

e)
T[kN]

6,42
10,55

2,55
+
0,906

6,42

3,45 +

2,42

6,42
6,42

6,58
H
HB=0,906 C=6,58

VA =10,55
0,906

f)
HA=5,514 2,55

5,514

6,42
N[kN]

VC =3,45

Fig. 5.2:

3,45

8,75

80
Rezolvare:
- Numarul legaturilor n surplus.
.. = 2 + 3 = 2 0 + 5 3 1 = 2.
- Structura fundamentala (figura 5.1, b) se obtine prin nlaturarea reazemului mobil si a legaturii orizontale din reazemul imobil . Actiunea legaturilor nlaturate este nlocuita
cu forte necunoscute 1 si 2 .
- Pe structura fundamentala se traseaza diagramele momentelor ncovoietoare 1 , 2 si .
Se calculeaza reactiunile si se traseaza diagrama momentelor ncovoietoare 1 (figura 5.1, c):
1
= 0; 1 3 9 = 0; = ;
3
1
= 0; = .
3
Se calculeaza reactiunile si se traseaza diagrama momentelor ncovoietoare 2 (figura 5.1, d ).
1
= 0; 1 3 9 = 0; = ;
3
1
= 0; = .
3
Se calculeaza reactiunile si se traseaza diagrama momentelor ncovoietoare (figura 5.1, f ). Ordinea numerotarii
sectoarelor este data n figura 5.1, e).
= 0; 1 4 2 + 1 4 + 2 3 1,5 9 = 0; = 5,94;
= 0; 2 2 3 = 0; = 13;

81
= 0; 1 471 52 32 31,5+ 9+ 3 = 0;
= 8,06.
Sectorul 1. 0 1 4;
(1 ) = 1 1 1

1
;
2

(0) = 0; (2) = 8,06 2 2 2

(4) = 8,06 4 2 4

2
= 12,12;
2

4
= 16,24.
2

Sectorul 2. 0 2 5;
(2 ) = (4 + 2 ) 1 4 (2 + 2 ) 3 1 2 ;
(0) = 8,06 4 2 4 2 13 3 = 22,76;
(5) = 8,06 9 2 4 7 13 3 6 5 = 52,46.
Sectorul 3. 0 3 3; (3 ) = 0.
Sectorul 4. 0 4 3;
(4 ) = 4 1 4 2 4 ;
(0) = 8,06 4 2 4 2 = 16,24;
(3) = 8,06 4 2 4 2 13 3 = 22,76.
Sectorul 5. 0 5 3;
5
(5 ) = 2 5 ; (0) = 0;
2
1,5
3
(1,5) = 3 1,5
= 3,38; (3) = 3 3 = 13,5.
2
2
Sectorul 6. 0 6 3;
(6 ) = 2 3 (1,5 + 6 ) + 2 6 ;
(0) = 3 3 (1,5 + 0) + 4 0 = 13,5;
(3) = 3 3 4,5 + 4 3 = 52,5.

82
- Coeficientii si termenii liberi ai ecuatiilor canonice se determina prin multiplicarea diagramelor respective. Valorile integralelor se calculeaza cu aplicarea formulei
Sympson:
11
+

4
1 1
=
(0 + 4 0,665 0,665 + 1,33 1,33)+
=

6
=1

5
3
(1,67 1,67 + 4 0,835 0,835 + 0) +
(4 1,5 1,5 + 3 3)+
6
6
3
(1,67 1,67 + 4 1,67 1,67 + 1,67 1,67) =
+
6
2,36 4,65
9
8,37
24,38
=
+
+
+
=
;

12 = 21

4
1 2
=
=
(40,6650,665+1,331,33)

6
=1

3
(1,67 1,33 + 4 1,67 2,83 + 1,67 4,33)
6
5
2,36 14,18 20,41
32,23

(1,674,33+40,8355,17) =

=
;
6

22

2 2
4
=
=
(0 + 4 0,665 0,665 + 1.33 1,33)+

6
=1

5
(4,33 4,33 + 4 5,17 5,17 + 6 6)+
6

3
(1,33 1,33 + 4 2,83 2,83 + 4,33 4,33)+
6
6
2,36 134,72 26,28 72
235,36
+
(0 + 4 3 3 + 6 6) =
+
+
+
=
;
6

83

4
1
=
(4 0,665 12,12 + 1,33 16,24)
=

6
=1

5
(1,67 22,76 + 4 0,835 37,63)+
6

3
(1,67 16,24 4 1,67 3,26 1,67 22,76) =
6
36,05 137,11 16,33
189,94
=

=
;

2
4
=
=
(0+40,66512,12+1,3316,24)+

6
=1

5
(4,33 22,76 + 4 5,17 37,63 + 6 52,5)+
6
3
+
(1,33 16,24 + 4 2,83 3,26 + 4,33 22,76)+
6
3
3
+
(4 1,5 3,38 + 3 13,5) +
(3 13,5 + 4 4,5 33 + 6 52,5) =
6
6
1519,14
36,05 993,12 56,93 30,39 474,75
=
+
+
+
+
=
.

- Sistemul de ecuatii canonice are urmatoarea forma:

24,38
32,23
189,94

2 =
;

32,23 1 + 235,36 2 = 1519,14 .

- Solutiile sistemului de ecuatii sunt:

1 = 0,906; 2 = 6,579.

84
- Diagramele corectate 1 1 si 2 2 (figura 5.2, a), b) se
obtin prin multiplicarea ordonatelor diagramelor unitare
1 si 2 cu valorile fortelor 1 si 2 .
- Diagrama finala a momentelor ncovoietoare (figura 5.2,
c) se traseaza folosind relatia (2.12).
- Diagrama finala a fortelor transversale se obtine folosind
relatia (2.10).
Diagrama s-a trasat folosind diagramele din anexa 3 si
este prezentata n figura 5.2, d ).
Corectiile fortelor transversale:

1 =

3 =

16,4 3,02
24,46 0
= 6,12; 2 =
= 3,92;
4
5

3,02 23,97
0,36 0
= 0,16; 4 =
= 6,98;
3
3
5;6 =

16,4 0
= 2,73.
6

Diagrama finala a fortelor transversale (figura 5.2, e) se

obtine prin nsumarea diagramei cu corectiile .
- Din conditiile de echilibru a nodurilor, folosind diagrama
fortelor transversale , se calculeaza valorile fortelor normale . Diagrama fortelor normale este reprezentata n
figura 5.2, f ).
Din diagramele si se determina reactiunile.
Verificarea conditiilor de echilibru global:
= + + 2 2 3 = 0;
= + 1 4 1 = 0.

85
N4 =2,55
6,42
3,45

F1 =6
6,42

3,45 N2

N1

N2 =6,42
N6

N4

= 0;
2 = 6,42;
= 0;
4 = 2,55.

2,55

6,42

= 0;
6 = 3,45.

0,906

N3 =0

= 0;
1 = 5,514.

Problema nr.2
Folosind ecuatia celor trei momente, sa se traseze diagrama
momentelor ncovoietoare si a fortei taietoare n grinda din
figura 5.3, a).
Rezolvare:
- Numerotarea reazemelor si deschiderilor (figura 5.3, a).
- Ecuatia celor trei momente sub forma generala data n relatia
(3.10) se scrie pentru reazemele intermediare:

)
(

= 1 1 0 + 2(1 + 2 )1 + 2 2 = 6 1 + 2 ;
(
)
= 2 2 1 + 2(2 + 3 )2 + 3 3 = 6 2 + 3 .
- Se calculeaza reactiunile fictive n functie de schema de solicitare folosind relatiile din anexa 1:
3
1 13 12 (2 1 )2
4
= 116,68;
1 = ; 1 = ; 61 =
7
7
4
62 = 62 = 0; 63 =

2 33
= 256.
4

86
a)
p =3kN/m

F1 =4kN

p =2kN/m

F2 =5kN

8
l3=8

6
l2=6

l1=7

b)

2,357
1,776
8,333
0

16

7,714

c)

7,827

[ ]

2,357
1,776
12,0

5,026 3,905
2,892
0,204
2,688
4,428 4,935

d)

10,0

8,165

6,329

16-8,165=7,835

1,929
+

8,0

2,357

8,0

7,071

e)

[ ]
3,672
+

4,0

1,776

7,54

1,089
5,328

Fig. 5.3:

5,0
+

8,46

87
- Valorile momentelor pe reazemele marginale:
0 = 1 3 = 12; 3 = 2 2 = 10.
- Substituind marimile calculate, se obtine sistemul de ecuatii:
{
261 + 62 = 32,68;
61 + 282 = 176.
- Solutiile sistemului de ecuatii sunt:
1 = 0,204; 2 = 6,329.
- Diagrama momentelor ncovoietoare (figura 5.3, b) se
traseaza pentru fiecare deschidere ca pentru grinzile simple rezemate, folosind diagramele din anexa 3. Aceste diagrame se depun
de la linia momentelor, astfel obtinandu-se diagrama finala a momentelor ncovoietoare (figura 5.3, c). In limitele consolelor
diagrama se traseaza ca pentru structuri static determinate.
- Diagrama (figura 5.3, d ) la fel se traseaza pentru fiecare
deschidere ca pentru grinzile simple rezemate, folosind diagramele
din anexa 3.
- Corectiile fortelor transversale:
1 =
2 =

0,204 (12)
= 1,743;
7

6,329 0,204
= 1,089;
6

10 (6,329)
= 0,459.
8
- Diagrama finala a fortelor transversale (figura 5.3, e) se
obtine prin nsumarea diagramei cu corectiile .
In limitele consolelor, diagrama se traseaza ca pentru structurile static determinate.
3 =

88

Problema nr.3
Folosind metoda deplasarilor, sa se traseze diagramele ,
si n cadrul dat n figura 5.4, a).
a)
b)
F=8kN
A

5m

Z1
p=2kN/m

Z2

C
Z3

4m

3m

2m

c)

d)

3EI
25

Z2=1

3EI
5

Z1=1
4EI
5

M2

3EI
16

3EI
4

2EI
5

2EI
4

4EI
5

M1

6EI
16

4EI
4

2EI
5

e)

f)

Z3=1

6,72
3EI
25

3EI
125
M3

3EI
64

3EI
16

6EI
16
6EI
16

12EI
64

Fig. 5.4:

4,17
6,91
MF

p25
24 =2,08

p25
12 =4,17

89
a)

b)

0,24

4,19
4,46

0,94

0,59

1,12

M1 Z1

M2 Z2

0,12

3,35

0,47

2,23

0,29

c)

d)
0,98

0,46

0,96 2,39

0,53
3,73

M3 Z3

9,21

3,08

7,46

7,17

M[kN m]
7,46

6,87

e)

f)
4,60
+

5,0

3,2

3,40
VA =4,60

TF

T[kN]

5,0

0,12
+
3,52

6,48

g)

3,52
+
HA=3,52
N[kN]

3,52

6,48

Fig. 5.5:

VB =0,12

4,80
+

HC=5,83

3,51
VC=3,51

90
Rezolvare:
- Numarul necunoscutelor:
= + = 2 + 1 = 3.
Pentru acest cadru (figura 5.4, a) sunt posibile deplasarile
de rotire a nodurilor rigide si deplasarea liniara a acestora
pe directie verticala.
- Structura fundamentala (figura 5.4, b) se obtine prin introducerea legaturilor de ncastrare 1 si 2 n nodurile rigide
si a legaturii liniare 3 pe directie verticala.
- In structura fundamentala se traseaza diagramele unitare
ale momentelor ncovoietoare (figura 5.4, c)-e) de la
deplasari impuse = 1 si diagrama (figura 5.4, f ) de
la actiunea fortelor exterioare. La trasarea diagramelor se
folosesc schemele date n anexa 2.
- Se calculeaza coeficientii si termenii liberi ai ecuatiilor canonice.
Din diagrama 1 se calculeaza coeficientii 11 , 21 , 31 :
3EI
25

3EI
16

r11
3EI
4

3EI
5
4EI
5

= 0;
11 = 2,15.

2EI
5

r21
r31

= 0;
21 = 0,4.

= 0;
31 = 0,0675.

Din diagrama 2 se calculeaza coeficientii 12 , 22 , 32 :

91

r12

4EI
5

r22

2EI
5

6EI
16

4EI
4

= 0;
12 = 0,4.

= 0;
22 = 1,8.

r32

= 0;
32 = 0,375.

Din diagrama 3 se calculeaza coeficientii 13 , 23 , 33 :

3EI
125
r13

3EI
64

r23

6EI
25

3EI
16

13

= 0;
= 0,0675.

12EI
64

6EI
16

= 0;
23 = 0,375.

r33

33

= 0;
= 0,2584.

Din diagrama (figura 5.4, f ), se calculeaza termenii liberi

1 , 2 , 3 :
4,544
R1F
4,17
6,72

4,17

= 0;
1 = 10,89.

R2F

= 0;
2 = 4,17.

R3F

= 0;
3 = 4,544.

92
- Sistemul de ecuatii canonice ale metodei deplasarilor va
avea forma:

2,15 1 + 0,4 2 + 0,0675 3 = 10,89;

0,4 1 + 1,8 2 + 0,375 3 = 4,17;

0,0675 1 + 0,375 2 + 0,2584 3 = 4,544.

- Solutiile sistemului sunt:
1 =

5,58
0,588
19,9
; 2 =
; 3 =
.

- Diagramele corectate 1 1 ; 2 2 ; 3 3 sunt date

n figura 5.5, a)c).
- Diagrama finala a momentelor ncovoietoare (figura 5.5,
d ) se obtine folosind relatia (4.6).
- Diagrama finala a fortelor transversale se traseaza folosind relatia (2.10).
Diagrama (figura 5.5, e) se traseaza pentru barele ncarcate folosind diagramele din anexa 3. Fiecare bara se considera ca o grinda simplu rezemata.
Corectiile fortelor transversale se calculeaza folosind relatia
(2.11):
1 =

2 =

3 =

0,98 0
= 0,2;
5

0 (0,46)
= 0,12;
4

0,53 (6,87)
= 1,48;
5

93

4 =

7,17 6,87
= 3,51.
4

Diagrama finala a fortelor transversale (figura 5.5, f ) se

obtine prin nsumarea diagramei cu corectiile .
- Din conditiile de echilibru a nodurilor, folosind diagrama
fortelor transversale , se calculeaza valorile fortelor normale (figura 5.5, g):

3,40

0,12

N1

N2 =0
3,52

N3 =3,52
6,48
N4

N3

3,51

= 0; 1 = 3,52;
= 0; 3 = 3,52.

= 0; 4 = 6,48.

Din diagramele si se determina reactiunile.

Verificarea conditiilor de echilibru global:
= 3 = 0;
= + + = 0,01 0.

94

Bibliografie
1.
2.

3.

4.
5.

6.

Colcin G., Brca M., Prtac I. Mecanica structurilor din

bare. Chisinau: Lumina, 1992. -383 p.
Hangan S., Iordanescu M., Ghermanescu-Kunst M.
Mecanica constructiilor. Bucuresti: Editura didactica
si pedagogica, 1975. -560 p.
Ivan M., Vulpe A., Banut V. Statica, stabilitatea si
dinamica constructiilor. Bucuresti: Editura didactica
si pedagogica, 1982. -515 p.
Soare M., Ilie V., Bia C. et al. Rezistenta materialelor
n aplicatii. Bucuresti: Editura Tehnica, 1996. -384 p.
., ., . et al.
. : ,
1976. -600 .
. . :
, 1976. -295 .

95

Anexe
Anexa 1

Valorile reactiunilor fictive si la diferite tipuri de solicitari pentru grinda simplu rezemata.
Tabelul 1.1
Nr.

Schema de solicitare

2 (1 + )

2 (1 + )

d/o
F

1
Af

Bf
ul

vl
l

daca = = 0,5
3 2
3 2

8
8

2
Af

Bf
l

3
4

3
4

3 2
(2 2 )
4

3 2
(2 )2
4

53
32

53
32

(1 3 2 )

(1 32 )

3
Af

Bf
ul

vl
l
p

4
A

B
l/2

l/2
m

5
Af

Bf
ul

vl
l

daca = = 0,5

4
4

96

Anexa 2
Diagramele momentelor ncovoietoare si valorile reactiunilor
pentru grinda ncastrata la un capat si articulata la celalalt.
Tabelul 2.1
Schema de solicitare
Valorile momentelor
Nr.
Diagrama momentelor
ncovoietoare si ale
d/o
ncovoietoare si directia
reactiunilor
reactiunilor

A=1

EI

= =

3
2

VA

MA

VB

=1

EI

= =

VB

MA

3
3

3
2

VA
F

A
a

b
l

MA
VA

2
(3 2 )
23
2
= 3 (3 )
2

= 2 (2 2 )
2
2
=
(3 )
23
=

MC

VB

97
Tabelul 2.1 (continuare)
F

l/2

l/2

5
11
; =
16
16

MA
VA

VB

MC

4
2
= ; =
3
3
B

5
l/3

l/3
l

l/3

1
=
3

MA
VA MC

MD VB

2
1
= ; =
9
9

C
A
l/4

5
3
; =
16
32

D
B
l/4

l/2
l

41
23
; =
32
32

9
5
; =

32
128

23

128

MA
VA MC

MD VB
p

7
A

C
l

MA
VA

MC

VB

5
3
= ; =
8
8

1
1
= 2 ; = 2
8
16

98
Tabelul 2.1 (continuare)

EI

t1
t2

= =

VA
MA

3
2

3
2

= 1 2 ; 1 > 2

VB

Digramele momentelor ncovoietoare si valorile reactiunilor

pentru grinda ncastrata la ambele capete.
Tabelul 2.2
Nr.
d/o

Schema de solicitare
Diagrama momentelor
ncovoietoare si directia
reactiunilor

Valorile momentelor
ncovoietoare si ale
reactiunilor

A=1

EI

= =

6
2

MB

VA

MA

4
2
; =

VB

=1

EI

= =

12
3

VB

MA
VA

= =

MB

6
2

99
Tabelul 2.2 (continuare)

A
a

b
l

MA

MB
VA

2
( + 2)
3
2
= 3 ( + 2)

2
2
= 2 ; = 2

2 2
2
=
3
=

VB

MC
F

A
l/2

l/2

= =

MB

MA
VA

F
l/3

l/3
l

l/3

MB

MA
VA MC

C
A
l/4

F
l/2
l

D
l/4

MA

= =
2
= =
9
1
= =
9

MD VB

= = =

VB

MC

= =
= =

16

= =

16

MB
VA MC

MD VB

100
Tabelul 2.2 (continuare)

C
l

1
= =
2
= =

MA

MB
VA
EI

MC

VB
t1
t2

1 2

24

= = 0

= =

MA

1 2

12

MB

= 1 2 ; 1 > 2

101

Anexa 3
Diagramele fortelor taietoare , momentelor ncovoietoare
si valorile reactiunilor pentru grinda simplu rezemata.
Tabelul 3.1
Schema de solicitare
Nr.
Diagrama fortelor taietoare,
d/o
momentelor ncovoietoare si
directia reactiunilor
1

F
B

A
a

VA

VB

MC
TA

TB

Valorile fortelor
taietoare, momentelor
ncovoietoare si ale
reactiunilor

=
; =

=
; =

daca = = 0,5

= =
2

=
4

= ; =
2
2

2
A

= =

VA

VB
2
=
8

MC
TA +

TB

; =
2
2

102
Tabelul 3.1 (continuare)
= =

3
m
C

A
a

VA

VB

= =
S

MC
D

MC
TA

TB

daca = = 0,5

= =

= =
2

= =

103

CUPRINS
1. Notiuni generale
2. Cadre static nedeterminate. Metoda eforturilor
2.1. Numarul legaturilor n surplus. Structura fundamentala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2. Ecuatiile canonice ale metodei eforturilor . . . . .
2.3. Algoritmul metodei eforturilor . . . . . . . . . . .
2.4. Rezolvarea cadrelor static nedeterminate folosind
metoda eforturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Grinzi continue
3.1. Structura fundamentala. Ecuatiile canonice . . .
3.2. Ecuatia celor trei momente . . . . . . . . . . . . .
3.3. Rezolvarea grinzilor continue folosind ecuatia celor
trei momente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4. Metoda punctelor fixe . . . . . . . . . . . . . . .
3.5. Rezolvarea grinzilor continue folosind metoda punctelor fixe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Cadre static nedeterminate. Metoda deplas
arilor
4.1. Notiuni generale. Ipoteze . . . . . . . . . . . . . .
4.2. Numarul necunoscutelor n metoda deplasarilor .
4.3. Structura fundamentala. Algoritmul metodei deplasarilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4. Rezolvarea cadrelor static nedeterminate folosind
metoda deplasarilor . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Lucrare individual
a
5.1. Continutul lucrarii . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2. Conditiile de prezentare si sustinere a lucrarii individuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3. Exemplu de lucrare individuala . . . . . . . . . .
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Anexa 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Anexa 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Anexa 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3
7
7
13
16
17
31
31
36
39
45
50
56
56
57
60
64
77
77
77
77
94
95
95
96
101

MECANICA STRUCTURILOR
Structuri static nedeterminate

Indrumar
metodic

Autori: M. BIRCA
I. CRETU

Redactor: E. BALAN
Bun de tipar 03.04.2015
Hartie ofset. Tipar RISO
Coli de tipar 6,5

Formatul 60x841/16
Tirajul 60 ex.
Comanda nr.27

2004, UTM, Chisinau, bd. S tefan cel Mare, 168

Editura Tehnica-UTM
2068, Chisinau, str. Studentilor, 9/9

 A MOLDOVEI
UNIVERSITATEA TEHNICA

MECANICA STRUCTURILOR
Structuri static nedeterminate

Indrumar
metodic

Chisin
au
2015