Cuprins

1. Indicaţii generale pentru proiectul/lucrarea de an ..................... ..2

1.1. Noţiuni generale ..................................................................... ..2
1.2. Date iniţiale ............................................................................ ..2
1.3. Conţinutul şi structura proiectului/lucrării de an ...................3-4
2. Calculul pierderilor de căldură ................................................... 4
2.1. Noţiuni generale privind calculul termic al îngrădirilor .......4-6
2.2. Calculul termic al peretelui exterior .........................................7
2.3. Calculul termic al pardoselilor ..............................................8-9
2.4. Calculul termic al planşeului ultimului nivel .........................10
2.5. Calculul pierderilor de căldură .............................................. 11
3. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de încălzire ........................ 12
3.1. Determinarea condiţiilor tehnice de racordare ....................... 12
3.2. Descrierea sistemului de încălzire ......................................... 12
3.3. Amplasarea corpurilor de încălzire şi proiectarea instalaţiei
de încălzire .............. ..................................................................... 13
3.4. Calculul de dimensioanre a conductelor ................................ 14
3.5. Calculul de dimensioanre a corpurilor de încălzire ............... 16
3.6. Calculul de dimensioanre a utilajului din nodul termic ......... 18
4. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de ventilare ........................ 20
4.1. Noţiuni generale ..................................................................... 20
4.2. Calculul instalaţiilor de ventilare ........................................... 2

Mod Coala Nr.document Semnat Data

Elaborat Lit. Coala Coli
Verificat
 1. Indicaţii generale pentru proiectul/lucrarea de an

1.1. Noţiuni generale

Proiectul/lucrarea de an prevede proiectarea sistemelor de
încălzire centrală cu apă şi a sistemelor de ventilare în blocuri de
locuit cu trei nivele.
Elaborarea proiectului/lucrării va contribui la formarea
deprindelor practice, de proiectare şi calcul a elementelor sistemelor
de încălzire şi ventilare, studierea normelor de stat de proiectare în
domeniul protecţiei termice a clădirilor, proiectării sistemelor de
încălzire şi ventilare în vigoare.
Toate soluţiile de proiect adoptate de student trebuie să fie
argumentate prin calcule corespunzătoare şi să corespundă normelor
în vigoare şi regulilor de oformare a desenelor tehnice.
1.2. Date iniţiale
 Planul casei

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

  Localitatea şi parametrii climaterici exteriori
-orașul Ocnița.
Temperatura de calcul a aerului exterior, cu coeficientul k=0.92, °C Durata
sezonului de
Celei mai reci Celei mai reci 5 Media pe duarată încălzire zsi
zile zile,te zile
Sezonul de Celei mai reci
încălzire, tms luni, t ml

-24 -18 -0,4 -4,5 177

 Orientarea faţadei principale faţă de punctele cardinale Nord - Vest

 Încăperea nodului termic este prevăzută în partea : Dreaptă a axei de
simetrie .
 Structura îngrădirilor de protecţie şi unele materiale din care
sunt construite îngrădirile se adoptă
Nr. Denumirea Structura îngrădirii Materialele şi grosimea
îngrădirii straturilor, densitatea
materialelor unor straturi

1 Peretele exterior 1. Mortar din var cu nisip,

δ=0.02 m;
2.Cărămidă din argilă cu goluri,
ρ=1200kg/m3 – δ=0.38m,
3.Saltele din vată minerală
semirigide, ρ=50 kg/m3
4. Mortar din ciment cu nisip
δ=0.02 m.
2 Planşeul ultimului 1. Placă din beton oţel, δ=0.20 m,
nivel ρ=2500 kg/m3;
2. Ruberoid, δ =0.0015 m;
3.Beton din zgură, ρ=1000 kg/m3
4. Mortar din ciment şi nisip,
δ =0.04 m;
5. Ruberoid, δ =0.0045 m (acest strat
este numai pentru acoperişuri plane
din rulouri de ruberoid, pentru celelalte
tipuri de acoperiş acest strat nu există).
3 Pardoseaua 1. Placă din beton oţel,
deasupra subsolului δ=0.20 m, ρ=2500 kg/m3;
2.Ruberoid, δ =0.0015 m;
3.Plăci fibrolemnoase, ρ=400 kg/m3
4. Mortar din ciment şi nisip,
δ =0.04 m;
5. Parchet laminat,
δ =0.012 m.
Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

  Dimensiunile uşilor şi ferestrelor sunt prezentate în table.

Tipul îngrădirii Dimensiunile îngrădirii, mm

lăţimea înălţimea
Fereastră mare 1500 1400
Fereastră mică 1000 1400
Fereastră
alăturată uşii de 1000 1400
balcon
Uşă de balcon 700 2000
Uşă de acces 1200 2200

2. Temperatura de calcul a aerului interior este t i =20ºC

3. Condiţiile tehnice de racordare a sistemului de încălzire şi parametrii
agentului termic în sistemul de încălzire.

Ultima Presiunea, MPa, în Temperatura, °C, Temperatura, °C,

cifra a conducta reţelelor în conducta în conducta
codului termice exterioare: reţelelor termice instalaţiilor
exterioare: interioare de
încălzire:
P1 P2 τ1 τ2 t1 t2
tur retur tur retur tur retur
7 0,80 0,65 135 70 85 65

2. Calculul pierderilor de căldură

2.1. Noţiuni generale privind calculul termic al îngrădirilor
În conformitate cu [1] sunt trei indicatori de protecţie termică a clădirii:
a) rezistenţa redusă la transfer termic a elementelor de închidere a clădirii;
b) indicatorul igienico–sanitar care include diferenţa de temperatură dintre temperatura aerului interior şi
de la suprafaţa elementului de închidere, şi temperatura pe
suprafaţa interioară mai înaltă decât temperatura punctului de rouă;
c) consumul specific de energie termică pentru încălzirea clădirii, care permite a varia valorile
proprietăţilor a diferitor tipuri de elemente de închidere, ţinând cont de soluţiile
arhitectural – urbanistice şi de alegerea sistemului de menţinere a microclimei pentru atingerea mărimii
normate a acestui indicator.
Condiţiile de protecţie termică a clădirii vor fi satisfăcute dacă în clădirile de locuit sau publice vor fi
respectate condiţiile ,,a” şi ,,b”, sau ,,b” şi ,,c”. Pentru clădirile de producţie trebuie respectate condiţiile
indicatorilor ,,a” şi ,,b”.

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

2.1.1.Rezistenţa termică a îngrădirilor şi calculul coeficientului
de transfer termic global
Toate îngrădirile exterioare ale încăperilor încălzite a clădirilor de locuit, socio-comunale şi industriale
trebuie să corespundă nu numai cerinţelor de rezistenţă, stabilitate, rezistenţă la foc, durată de viaţă cât
mai mare, economie şi design modern, dar şi să ţină cont de cerinţele privind indicii termotehnici.
Soluţiile
arhitectural-constuctive trebuie astfel adoptate încât rezistenţa termică globală a îngrădirilor de închidere
să fie egală cu valoarea maximă dintre valorile următoarelor rezistenţe:
• rezistenţa termică minimă necesară, R nec min , din considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice
care se determină cu relaţia:

în care: ti - temperatura aerului interior, oC; ce t - temperatura de calcul a aerului exterior (a celor mai
reci 5 zile cu coeficientul de asigurare 0.92), oC; αi - coeficientul de schimb de căldură pe suprafaţa
interioară a îngrădirii, W/(m2 · oC), care se determină în funcţie de tipul îngrădirii conform tabelului 7
[1] sau tabelul 1, anexa nr. 3; Δtn - diferenţa maximă admisibilă dintre temperatura aerului interior şi
temperatura suprafeţei interioare a îngrădirii, oC, care se determină în funcţie de tipul îngrădirii şi
destinaţia clădirii conform tabelului 5 [1] sau tabelul 3, anexa nr. 3; n - coeficient care ţine cont de
poziţia îngrădirii faţă de aerul exterior, care se determină în funcţie de tipul îngrădirii conform tabelului 6
[1] sau tabelul 4, anexa nr. 3;
• rezistenţa redusă la transfer termic din punct de vedere a stocării energiei elementelor de închidere ( cu
excepţia celor vitrate transparente), Rreq, care se determină conform tabelului 4 [1] sau tabelul 6, anexa
nr. 3, în funcţie de tipul îngrădirii, destinaţia clădirii şi indicatorul grade-zi, Dd, care pentru
perioada de încălzire se determină cu relaţia, oC· zi :

în care: ti - temperatura aerului interior, oC; tms - temperatura medie a aerului exterior pe durata
sezonului de încălzire, oC; zsî – durata sezonului de încălzire, zile.
*Notă: Valorile obţinute ale rezistenței termice din considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-
igienice ale îngrădirilor sunt mult mai mici decît cele necesare conform tabelului 4 [1] sau tabelul 6,
anexa nr. 3. Prin urmare, pentru consecvență în selectarea rezistenței termice a îngrădirilor și pentru
reducerea pierderilor de căldură în principalele încăperi funcționale, se recomandă alegerea
rezistenţei termice necesare a îngrădirilor conform tabelului 4 [1] sau tabelul 6, anexa nr. 3. În prezent
formula (2.1) se utilizează pentru determinarea rezistenţei termice a îngrădirilor exterioare (excepţie -
elementele vitrate) ale clădirilor industriale cu excese mari de căldură, clădiri destinate pentru exploatare
sezonieră (primăvara sau toamna), precum și clădiri cu temperatura de calcul a aerului interior 12 ° C și
mai mică.
Rezistenţa termică specifică globală a îngrădirii se determină
cu relaţiile:
• pentru îngrădire fără strat izolant

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

• pentru îngrădire cu strat izolant

în care: δj este grosimea straturilor îngrădirii, cu excepţia celui izolant, mm; δiz - grosimea stratului
izolant, mm; λj şi λiz – coeficientul de contuctibilitate termică a materialului straturilor, inclusiv celui
izolant, W/(m·oC), care se determină în funcţie de materialul stratului din anexa D [2]; αe - coeficientul
de schimb de căldură pe suprafaţa exterioară a îngrădirii, W/(m2 · oC), care se determină în funcţie de
tipul îngrădirii conform tabelului 8 [2] sau tabelul 2, anexa nr. 3.

Rezistenţa termică specifică globală a îngrădirii se adoptă egală cu valoarea maximă dintre valorile
rezistenţelor enumerate mai sus:

dacă înlocuim această valoare în relaţia (2.4) obţinem relaţia pentru determinarea grosimii stratului
izolant:

Valoarea grosimii stratului izolant se rotunjeşte cu precizia +0.005m sau până la grosimea materialului
conform fişei tehnice a producătorului. După aceasta valoarea rezistenţei termice specific globale a
îngrădirii se recalculează folosind relaţia (2.4).
Coeficientul de transfer termic global, k, W/(m2·oC) se determină cu formula:

2.1.2.Temperatura aerului interior

Pentru calculele generale temperatura aerului interior se adoptă conform tabelului 1 [2] , iar pentru
calculul pierderilor de căldură şi calculul instalaţiilor de încălzire şi ventilare, temperatura
de calcul a aerului interior pentru clădiri de locuit, funcţie de destinaţia încăperilor, pentru sezonul rece
se adoptă din tabelul 5, anexa nr. 3.
2.1.3. Temperatura aerului exterior
Temperatura aerului exterior nu este constantă, ci variază în limite destul de mari atât zilnic cât şi pe
toată durata sezonului de încălzire. Pentru calculul puterii termice a sistemului de încălzire trebuie luată o
temperatură concretă pentru localitatea dată. Această temperatură se numeşte temperatură de calcul a
aerului exterior. În calitate de temperatură de calcul a aerului exterior, ce t , trebuie luată acea
temperatură la care pierderile de căldură ale încăperii vor fi maxime pentru o temperatură constantă a
aerului interior. Pentru determinarea stabilităţii termice a îngrădirii de închidere se utilizează indicele D -
grosimea convenţională a îngrădirii (gradul de inerţie termică). Conform normelor în vigoare toate
îngrădirile de închidere se împart în 4 grupe în funcţie de grosimea convenţională D:

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

*Notă: Despre coeficientul de asigurare as k mai amănunţit în literatura de specialitate.
Normele în vigoare stabilesc temperatura de calcul a aerului exterior fiind egală cu media celor mai reci 5
zile la rând din cele mai reci 4 ierni din ultimii 25 - 50 ani.

2.2. Calculul termic al peretelui exterior

Succesiunea calculului termic al peretelui exterior este următoarea:
1. se calculează rezistenţa termică minimă necesară, R nec min , din considerente de asigurare a
condiţiilor sanitaro-igienice şi de confort;
2. se determină valoarea rezistenţa redusă la transfer termic din punct de vedere a stocării energiei
elementelor de închidere, Rreq;
3. se alege valoarea cea mai mare dintre, R nec min ,R req , şi se
calculează grosimea stratului termoizolant, δiz, cu precizia +0.005m;
4. se recalculează valoarea rezistenţei termice specifice globale a peretelui, Ro, şi se determină valoarea
coeficientului de transfer termic global, k.

Nr. Materialul Densitatea Grosimea Coeficientul de

str. stratului materialului, straturilor conductibilitate
ρ , kg/m3 constructive, termică
δ,m λ , W/(m·oC)
1 Mortar din 1600 0,02 0,70
nisip şi var
2 Cărămidă din 1200 0.38 0.35
argilă cu goluri
3 Saltele din vată 50 0.07 0.048
minerală
semirigide,
4 Mortar din ciment 1800 0,02 0,76
şi nisip

Rezolvare:
Pentru or. Ocnița avem: t ce= -18 oC; tms=+0,2 oC; zsî=177 zile.
Calculăm rezistenţa termică minimă necesară, R nec min , din considerente de asigurare a condiţiilor
sanitaro-igienice şi de confort:

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

 2.3. Calculul termic al pardoselilor
Calculul termic al pardoselilor se deosebeşte de calculul termic al altor îngrădiri. În continuare vom
prezenta metodologia de calcul termic al pardoselilor cu diferite structuri.
2.3.1. Pardoseli aşezate pe sol
Transferul de căldură prin pardoseaua amplasată pe sol este un proces foarte complicat. Pentru
simplificarea calculelor suprafaţa pardoselii se împarte în fâşii paralele cu peretele exterior a câte 2 m
fiecare. Fâşia din apropierea nemijlocită cu peretele exterior se notează cu numărul 1, următoarele două
zone cu numerele 2 şi 3, respectiv, iar restul pardoselii se referă la zona 4. Calculul pierderilor de bază
de căldură se calculează ca şi pentru pereţii exteriori considerându-se că diferenţa de temperaturi ( ) ce
i t − t este egală cu cea pentru pereţi şi nu variază de la o zonă la alta.
Rezistenţele termice globale pentru pardoseaua amplasată pe sol pentru fiecare zonă sunt:
- RI = 2.1, (m2·°C)/W;
- RII = 4.3, (m2·°C)/W;
- RIII = 8.6, (m2·°C)/W;
- RIV = 14.2, (m2·°C)/W.
Pentru pardoseaua ce are în structura sa straturi izolante, coeficientul conductibilităţii termice a
aterialelor cărora nu depăşeşte 1.2 W/(m·oC), rezistenţa termică pentru fiecare zonă se măreşte cu
rezistenţa termică a stratului izolant:

Succesiunea calculului termic al pardoselii aşezate pe sol este următoarea:

1. se calculează rezistenţa termică minimă necesară, R nec min , din considerente de asigurare a
condiţiilor sanitaro-igienice şi de confort;
2. se determină valoarea rezistenţei redusă la transfer termic din punct de vedere a stocării energiei
elementelor de închidere, Rreq;
3. se alege valoarea cea mai mare dintre R nec min R req, şi se calculează grosimea stratului
termoizolant, δiz, cu precizia +0.005m. Acest calcul se face numai pentru prima zonă, deoarece această
zonă are cea mai mică rezistenţă, iar la celelalte zone se va folosi aceeaşi grosime a stratului izolant
ca pentru prima zonă;
4. se recalculează valoarea rezistenţei termice specifice globale a peretelui, Ro, şi se determină valoarea
coeficientului de transfer termic global, k, pentru toate zonele aparte.

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

 Pardoseli deasupra subsolurilor neîncălzite
Clădirile este prevăzute cu subsol neîncălzit.
Calculul pierderilor de căldură prin pardoseli deasupra subsolurilor neîncălzite nu diferă de calculul termic al
pereţilor şi altor îngrădiri. În cazul când planşeul deasupra subsolurilor are în componenţa sa
plăci cu goluri de aer, mai întâi se calculează rezistenţa la permeabilitatea termică a plăcii, după care se
efectuează calculul termic al pardoselilor. Succesiunea calculului termic al pardoselilor deasupra
subsolurilor neîncălzite exterior este următoarea:
1. se calculează rezistenţa termică minimă necesară, R nec min , din considerente de asigurare a condiţiilor
sanitaro-igienice şi de confort;
2. se determină valoarea rezistenţei redusă la transfer termic din punct de vedere a stocării energiei elementelor
de închidere, Rreq;
3. se alege valoarea cea mai mare dintre req nec Rmin ,R şi se calculează grosimea stratului termoizolant, δiz, cu
precizia +0.005m;
4. se recalculează valoarea rezistenţei termice specifice globale a peretelui, Ro, şi se determină valoarea
coeficientului de transfer termic global, k.
Nr. Materialul stratului Densitatea Grosimea Coeficientul de
str. materialului, straturilor conductibilitate
ρ , kg/m3 constructive, termică
δ,m λ , W/(m·oC)
1 Placă din beton-oţel 2500 0,20 1,92
2 Strat de ruberoid 600 0,002 0,17
3 Plăci fibrolemnoase 400 0.25 0,11
4 Mortar din ciment şi nisip 1800 0,04 0,76
5 Parchet din brad 500 0,025 0,14

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

 2.4. Calculul termic al planşeului ultimului nivel
Calculul termic al planşeului ultimului nivel este asemănător cu cel al pardoselii deasupra subsolurilor
neîncălzite, excepţie fiind numai valorile coeficienţilor de schimb de căldură la suprafeţele planşeului
şi coeficientul ce ţine cont de poziţia planşeului faţă de aerul exterior.

Nr. Materialul stratului Densitatea Grosimea Coeficientul de

str. materialului, straturilor conductibilitate
ρ , kg/m3 constructive, termică
δ,m λ , W/(m·oC)
1 Placă din beton armat 2500 0,20 1,92
2 Strat de ruberoid 600 0,0015 0,17
3 Beton din zgură 1000 0.27 0,09
4 Mortar din ciment şi nisip 1800 0,04 0,76
5 Strat de ruberoid 600 0,005 0,17

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

Calculul pierderilor de căldură
Pentru asigurarea în încăperi a parametrilor aerului conform normelor în vigoare la calculul puterii
termice a sistemului de încălzire este necesar să se ia în consideraţie:
􀂾 pierderile de căldură prin îngrădirile exterioare de construcţie (pereţi exteriori - PE, planşeul ultimului
nivel - Tv, pardosea - Pd, acoperiş - A, îngrădiri vitrate - FD, FT, uşi - UE, UB), repectiv, prin
îngrădirile dintre încăperile a căror diferenţă de temperatură depăşeşte 3 oC;
􀂾 necesarul de căldură pentru încălzirea aerului exterior infiltrat în încăperea încălzită;
􀂾 necesarul de căldură pentru încălzirea materialelor, unităţilor de transport intrate în încăpere;
􀂾 aporturile regulate de căldură degajată de la aparatele electice, corpurile de iluminat, oameni, utilajul
tehnologic şi alte surse.

Pierderile principale de căldură se calculează cu formula:

în care: k este coeficientul de transfert termic global al îngrădirii respective, W/(m2·oC); F - aria
suprafeţei perpendiculare pe direcţia fluxului termic, m2, a îngrădirii respective; n - coeficientul care
ţine cont de poziţia îngrădirii faţă de aerul exterior; i t şi ce t - temperaturile de calcul ale aerului interior
şi exterior, oC, respectiv.
Precizia de determinare a pierderilor de bază de căldură, b Q ,W pentru fiecare încăpere trebuie să fie
±0,5W.

Adaosuri la pierderile de bază de căldură

Relaţia de calcul a pierderilor de căldură cu influenţa coeficienţilor de adaos este:

unde: Σβ sunt adaosurile la pierderile de bază de căldură, %, calculate cu relaţia:

Suma adaosurilor la pierderile de bază de căldură se compune din:

adaosuri în funcţie de orientarea îngrădirii, care se adoptă pentru îngrădirile (pereţi exteriori, ferestre şi
uşi de balcon) încăperilor cu orice destinaţie, β1, şi capătă valori:
Nord-West – 10%
adaosuri când într-o încăpere sunt 2 sau mai mulţi pereţi exteriori, , β2, atunci adaosurile prezentate în
punctul 1 se majorează cu 5 %;
- adaosuri pentru uşi exterioare care nu sunt dotate cu perdea de aer cald, β3, care se i-au în dependenţă
de înălţimea clădirii şi anume:
Β3= 20 * H,% = - pentru uşă cu trei pânze şi două tambure între ele;
Β3= 27 * H,% = - pentru uşă cu două pânze şi un tambur între ele;
Β3= 34 * H,% = - pentru uşă cu două pânze fără tambur între ele;
Β3= 42 * H,% = - pentru uşă cu o singură pânză.

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

3. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de încălzire
3.1. Determinarea condiţiilor tehnice de racordare
Alimentarea cu căldură a unei clădiri poate fi realizată astfel:
- de la sursă autonomă pentru fiecare apartament;
- de la sursă autonomă pentru întreaga clădire sau un grup de clădiri
(centrala termică de cartier);
- de la reţelele termice exterioare.
În funcţie de parametrii tehnici de racordare, instalaţiile de încălzire se pot racorda la reţelele termice
exterioare prin următoarele moduri:
- direct;
- cu ajutorul elevatorului;
- cu pompă de amestecare;
- cu schimbător de căldură.
Racordarea directă este cea mai simplă şi cea mai avantajoasă din punct de vedere economic dar este rar
folosită, deoarece parametrii agentului termic din reţelele termice nu corespund cerinţelor sistemului de
încălzire.
După racordarea directă mai avantajoasă din punct de vedere economic este racordarea cu ajutorul
elevatorului. Elevatorul este un dispozitiv care asigură amestecarea apei din conducta tur a
reţelelor termice cu apa din conducta retur a instalaţiei de încălzire astfel asigurând temperatura necesară
a agentului termic în conducta tur a sistemului de încălzire. Condiţia principală pentru a putea
racorda instalaţia de încălzire cu ajutorul elevatorului este dată de relaţia:

în care: P1 – presiunea în conducta tur a reţelelor termice, MPa; P2 – presiunea în conducta retur a
reţelelor termice, Mpa.
Astfel pentru a putea racorda direct cu ajutorul elevatorului această diferenţă trebuie să fie egală cu 0,15
MPa. Presiunea formată de elevator ΔPE, Pa, se determină din figura 3.1 în funcţie de ΔP şi de
coeficientul de amestecare u care se determină cu relaţia:

în care: τ1 – temperatura agentului termic în conducta tur a reţelelor termice, oC; t1, t2 – temperatura
egentului termic în instalaţia de încălzire în conducta tur şi retur, respectiv, oC.

3.2. Descrierea sistemului de încălzire

Deoarece racordarea se realizează cu ajutorul elevatorului, care se amplasează de obicei în subsol, se
recomandă ca instalaţia de încălzire să fie cu distribuţie inferioară. Din punct de vedere al
eficienţei termice se recomandă folosirea sistemului de încălzire bitubular, orizontal cu amplasarea
conductelor de legătură în pardosea. Din punct de vedere economic, atât ca preţ al materialului
cât şi al manoperei, la montare se recomandă folosirea ţevilor din PPE sau Pexal. De asemenea pot fi
folosite şi tevi din oţel. În calitate de corpuri de încălzire pot fi folosite radiatoare din oţel de
tip panou sau corpuri de încălzire cu elemente din aluminiu sau fontă. Pentru o mai bună fiabilitate a
instalaţiei de încălzire şi pentru a putea măsura cantitatea de căldură consumată de fiecare
consumator se recomandă folosirea colectoarelor la fiecare nivel de la care se racordează fiecare
consumator separat şi se montează pe conducta tur contorul termic.

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

3.3. Amplasarea corpurilor de încălzire şi proiectarea
instalaţiei de încălzire
Proiectarea instalaţiei de încălzire începe cu amplasarea sursei de căldură sau a nodului termic de
racordare, amplasarea colectoarelor la fiecare nivel şi amplasarea corpurilor de încălzire
care realizează transferul de căldură de la agentul termic la aerul interior.
Nodul termic de obicei se amplasează în subsol (dacă acesta există) sau într-o încăpere alăturată special
amenajată . Colectoarele se amplasează în dulapuri special amenajate amplasate în casa scării la fiecare
nivel, dar astfel ca să nu creeze incomodităţi La amplasarea corpurilor de încălzire trebuie să ţinem cont
de următoarele cerinţe:
1. sanitaro-igienice;
2. termotehnice;
3. estetice;
4. tehnologice;
5. de construcţie şi montare.
Ţinând cont de cerinţele prezentate mai sus, corpurile de încălzire se recomandă a fi amplasate pe
peretele exterior sub pervazul de la fereastră. De obicei, alături de peretele exterior nu se amplasează
mobilă sau alte obiecte care vor acoperi corpul de încălzire. Alt avantaj este că peretele exterior este
acoperit cu draperii care camuflează corpul de încălzire, conductele de legătură şi robinetele de închidere
şi reglare a debitului apei ce intră în corpul de încălzire. Iar din punct de vedere termotehnic şi
sanitaroigienic amplasarea sub pervazul ferestrei este un avantaj, deoarece prin neetanşietatea ferestrelor
sau prin grilele higroreglabile, special amenajate, în perioada rece se infiltrează aer rece din exterior care
este nemijlocit încălzit în imediata apropiere şi se formează o perdea de aer cald care nu permite
curenţilor de aer rece să se deplaseze în încăpere şi să creeze disconfort. După amplasarea corpurilor de
încălzire, a colectoarelor şi nodului termic se proiectează instalaţia de încălzire. Pentru început se
desenează schema în plan a instalaţiei de încălzire, apoi se construieşte schema axonometrică a instalaţiei
de încălzire. La proiectarea instalaţiei de încălzire atât pentru conductele magistrale, coloane, cât şi
conductele de legătură trebuie respectată condiţia ca în direcţia curgerii agentului termic conducta tur să
fie proiectată în partea dreaptă. Proiectarea instalaţiei de încălzire începe cu proiectarea conductelor
magistrale care unesc nodul termic cu coloanele. Conductele magistrale de obicei se amplasează în
subsol (dacă acesta există) sau direct în sol. Coloanele se proiectează astfel ca la
ele să poată fi racordate colectoarele de la fiecare nivel . Plus la aceasta se prevede amplasarea şi a unor
coloane aparte în casa scării la care se vor racorda corpurile de încălzire care vor încălzi casa scării,
adică locul de uz comun. După proiectarea coloanelor, se proiectează instalaţiile de încălzire pentru
fiecare apartament în parte. Începând de la colector se proiectează instalaţii separate pentru fiecare
apartament astfel ca să fie racordate toate corpurile de încălzire. Se recomandă ca tipul instalaţiei să fie
ramificat, dar nu inelar sau în lanţ, deoarece cel ramificat necesită un consum redus de materiale şi este
mai funcţionabil şi fiabil. În cutia colectorului se prevede montarea pentru fiecare consumator a
robinetelor pe conductele tur - retur, şi a contorului termic care va măsura cantitatea de căldură
consumată.

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

3.4. Calculul de dimensioanre a conductelor
Pentru a putea realiza calculul de dimensionare a conductelor mai întâi se construieşte schema
axonometrică a instalaţiei de încălzire şi în interiorul fiecărui corp de încălzire se înscriu pierderile de
căldură calculate anterior pentru fiecare odaie în parte. Dacă într-o încăpere sunt amplasate două sau mai
multe corpuri de încălzire, atunci pierderile de căldură se împart proporţional. De obicei schema
axonometrică se construieşte în aceeaşi scară în care este prioectată instalaţia de încălzire în plan.
La construirea schemei axonometrice se ţine cont de următoarele condiţii:
- conducta tur se desenează deasupra conductei retur;
- conductele orizontale proiectate în plan la fel orizontale se desenează şi în schema axonometrică;
- iar conductele verticale în schema axonometrică se desenează sub un unghi de 45o faţă de orizontală;
- intersectarea conductelor în schema axonometrică se desenează prin întreruperea uneia din conducte;
- când se suprapun unele porţiuni din schema axonometrică, atuci porţiunea de schemă se deplasează
arătând cu linie punctată locul de unde a fost deplasată.
După construirea schemei axonometrice se determină care este traseul de bază de calcul al instalaţiei de
încălzire. Acesta va fi traseul de la nodul termic până la cel mai nefavorabil punct şi acesta va fi cel mai
îndepărtat şi încărcat corp de încălzire de la primul nivel. Se recomandă ca numerotarea tronsoanelor să
înceapă cu conductele retur de la cel mai îndepărtat şi încărcat corp de încălzire până la nodul termic,
apoi de la nodul termic cu conductele tur pe acelaşi traseu. Pentru fiecare tronson se determină lungimea
şi sarcina sa.
Calculul de dimensionare a conductelor se realizează prin metoda rezistenţelor liniare specifice.
Rezistenţa liniară medie specifică pentru circuitul de bază ales se determină cu relaţia:

în care: ΔPd – presiunea disponibilă de circulaţie a circiutului de bază, Pa; Σl tr – suma lungimilor
tronsoanelor traseului de bază, m.
Presiunea disponibilă de circulaţie se determină cu relaţia:

în care B este coeficient care ţine cont de cota-parte a presiunii naturale şi care conform [6] pentru
sisteme bitubulare cu circulaţie forţată are o valoare egală cu 0,4.
Presiunea naturală de circulaţie apărută în urma răcirii apei în corpul de încălzire se determină cu relaţia:

în care: g este acceleraţia căderii libere, valoarea căreia este egală cu 9,81 m/s2;
h – distanţa pe verticală între centrul de încălzire, adică nodul termic, şi centru de răcire, adică corpul de
încălzire, m; ρtur şi ρtreur – densitatea apei din conducta tur, respectiv, retur, kg/m3, adoptată din tabelul
3.1 în funcţie de temperatura apei.

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

 Tabelul 3.1. Densitatea apei în funcţie de temperatură

Pentru calculul de dimensionare a conductelor se va folosi nomograma prezentată în anexa nr. 5, iar
pentru determinarea rezistenţelor locale se va folosi anexa nr. 6 şi tabelul 3.2.
Rezultatele calculului de dimensionare a conductelor se înscriu în anexa nr. 7.
Debitul de apă pentru fiecare tronson se determină cu relaţia:

în care: Qtr este sarcina tronsonului, W; c – capacitatea termică specifică masică a apei, valoarea căreia
este egală cu 4,187 kJ/(kg·oC). Viteza de mişcare a agentului termic prin conducte se determină cu
relaţia:

în care: ρ este densitatea apei din conducta tur, respectiv, retur, kg/m3; di – diametrul interior al
conductei, m.
Pierderile de presiune în instalaţia de încălzire vor fi egale cu suma pierderilor liniare şi locale de
presiune. Pierderile lineare de presiune se vor determina cu relaţia:

în care: Σζ este suma coeficientului rezistenţelor locale a fiecărui tronson; Pdin – presiunea dinamică care se determină în
funcţie de viteza de mişcare a agentului termic din [4].
Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

Pierderile totale de presiune se determină cu relaţia:

Pentru buna funcţionalitate a instalaţiei de încălzire şi eficienţă economică maximă privind costul
instalaţiei de încălzire trebuie să se respecte următoarea condiţie:

Când această condiţie nu se respectă atunci se realizează calculul de finisare prezentat în anexa nr. 7 prin
modificarea diametrelor unor tronsoane (pentru ambele tronsoane, tur şi retur) până când se va respecta
condiţia, iar dacă totuşi aceasta nu este posibil, atunci se prevede montarea unor vane de închidere sau
clapete automate de reglare.
Tabelul 3.2. Coeficienţi de rezistenţă locală a unor elemente a sistemelor de încălzire

3.5. Calculul de dimensioanre a corpurilor de încălzire

În proiectul/lucrarea de an, calculul de dimensionare a corpurilor de încălzire se efectuează pentru toate
încăperile blocului. Scopul calculului este a determina suprafaţa sau numărul de elemente ale fiecărui
corp de încălzire, şi aceasta se poate afla doar după calculul de dimensionare a conductelor. Se
recomandă de folosit corpuri de încălzire de tip panou din oţel. Puterea termică a fiecărui corp de
încălzire în funcţie de dimensiunile sale sunt prezentate în anexa nr 8. Tot în această anexă este prezentat
modul de pozare a corpurilor de încălzire cât şi unele dimensiuni de montare.
Consecutivitatea de dimensionare a corpurilor de încălzire este următoarea:
- se determină diferenţa dintre temperatura medie a agentului termic şi temperatura aerului interior:

în care tai este temperatura aerului interior, oC;

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

 - se determină diferenţa dintre temperatura medie a agentului termic şi temperatura aerului interior la
condiţii nominale, adică la condiţiile în care s-au determinat puterile termice ale corpurilor prezentate în
paşaportul tehnic al corpurilor de încălzire (anexa nr. 8):

- se determină coeficientul de corecţie a puterii termice a corpurilor de încălzire, reieşind din condiţiile
reale:

în care n este exponentul de reglare a puterii termice a corpului de încălzire;

-se determină puterea termică reală a corpului de încălzire readusă la condiţii nominale:

în care qreal este puterea reală pe care trebuie s-o cedeze corpul de încălzire şi care este egală cu pierderile de căldură pentru
încăperea în care este amplasat corpul de încălzire, calculată anterior;
- din anexa nr. 8 se determină tipul, dimensiunile şi puterea termică instalată a corpurilor de încălzire în
funcţie de puterea termică reală a corpului de încălzire, readusă la condiţii nominale, adoptând astfel
corpul de încălzire ca puterea termică instalată să fie mai mare sau egală decât cea reală readusă la
condiţii nominale;
- rezultatele calculelor se înscriu în tabelul prezentat în anexa nr. 9.
Dimensiunile sau numărul de elemente a corpurilor de încălzire se reprezintă atât în plan cât şi pe
schema axonometrică

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

 Calculul de dimensioanre a utilajului din nodul termic
Deoarece s-a stabilit că racordarea instalaţiei de încălzire la reţelele termice exterioare se face cu
ajutorul hidroelevatorului, calculul de dimensionare a utilajului din nodul termic se rezumă în
principal la dimensionarea hidroelevatorului. Cele mai răspândite hidroelevatoare, utilizate în ţară, sunt
de marca ВТИ МОСЭНЕРГОб

Hidroelevatorul din oţel ВТИ

Caracteristica de bază a hidroelevatorului este coeficientul de amestecare calculat
cu relaţia:

în care: Gat este debitul de apă antrenată de elevator din conducta retur a instalaţiei de încălzire, t/h; Gac
– debitul de apă activată, adică preluată din conducta tur a reţelelor termice, t/h.
Debitul de apă activată, t/h, se determină cu relaţia:

în care: Qsî este puterea termică a sistemului de încălzire, egală cu suma puterilor termice a tuturor
corpurilor de încălzire, W; τ1 şi τ2 – temperatura agentului termic din reţelele termice în conducta tur,
retur, respectiv, oC; ρac – densitatea apei activate, kg/m3, adoptată din tabelul 3.1 în funcţie de
temperatura medie a apei.
Debitul de apă antrenată din conducta retur a instalaţiei de încălzire, t/h, se determină cu relaţia:

în care: Gs este debitul de apă de calcul în sistemul de încălzire, obţinut în urma amestecării apei
antrenate şi celei activate, t/h.
Debitul de apă în sistemul de încălzire, t/h, se determină cu relaţia:

în care: t1 şi t2 este temperatura apei în instalaţia de încălzire în conducta tur şi retur, respectiv, oC.; ρs
– densitatea apei în instalaţia de încălzire, kg/m3, adoptată din tabelul 3.1 în funcţie de temperatura
medie a apei.
Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

 Calculul de dimensionare a hidroelevatorului se reduce la determinarea diametrului orificiului camerei
de amestecsre, dor, şi a duzei, dd.
În cazul în care rezistenţa sistemului de încălzire este cunoscută, ΣΔPtot, diametrul orificiului camerei de
amestecare, mm, se determină cu relaţia:

în care Gap este debitul de apă în sistemul de încălzire, t/h, adus larezistenţa de 1 m cl. H2O cu relaţia:
În dependenţă de diametrul orificiului obţinut se alege numărul elevatorului cu diametrul dor standard
(nr. 1 – 15 mm, nr. 2 – 20 mm, nr. 3 – 25 mm, nr. 4 – 30 mm, nr. 5 – 35 mm, nr. 6 – 47 mm, nr. 7 – 50
mm.). După alegerea elevatorului se calculează diametrul duzei, dd, mm, cu formula de mai jos şi
valoarea lui se rotunjeşte cu precizia ± 0,05 mm.

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

 Proiectarea şi calculul instalaţiilor de ventilare
4.1. Noţini generale
În conformitate cu normele în vigoare, în casele de locuit se prevăd sisteme de ventilare naturală de
aspiraţie, realizate prin canale amplasate în pereţii interiori sau panouri prefabricate. În
apartamentele cu aerisire integrală (directă) sau de colţ, precum şi în apartamentele cu una, două sau trei
odăi, evacuarea aerului se realizează prin canale din bucătării, camere de baie şi WC-uri. În
apartamentele cu patru şi mai multe odăi fără aerisire integrală (directă) sau de colţ trebuie să fie
prevăzută ventilarea naturală prin aspiraţie direct din camerele de locuit nealăturate cu WC-urile şi
bucătăriile. În caz de necesitate, în bucătăriile apartamentelor, amplasate la ultimele nivele şi neechipate
cu încălzitoare de apă cu gaz, se recomandă amplasarea ventilatoarelor axiale în canale separate.
Refularea aerului exterior se prevede prin neetanşietăţi în construcţiile exterioare, ferestre şi uşi de
balcon.
Evacuarea aerului din diferite încăperi se efectuează prin canale separate. Dimensiunile minime ale
grilelor cu jaluzele: în bucătăriile apartamentelor cu una, două şi trei odăi fără ventilatoare
- 20x25cm, în WC-uri şi camere de baie - 15x15cm; în blocurile sanitare comune - 15x20cm. Este
admisă amplasarea separată a canalelor colectoare din camera de baie, bucătărie şi WC-ul din
acelaşi apartament cu canalele colectoare din bucătării sau blocuri sanitare, situate la diferite niveluri.
Conectarea canalului local la canalul colector trebuie efectuată nu mai aproape decât peste un
nivel. Se admite colectarea canalelor la etajul tehnic, dacă încăperile ventilate sunt de aceeaşi sau
aproximativ de aceeaşi destinaţie. Nu este admisă colectarea canalelor din încăperile orientate în direcţii
opuse.
Calculul instalaţiilor de ventilare
Schimbul de aer sau debitul de aer necesar L, m3/h, evacuat sau introdus în încăpere se determină cu una
din relaţiile:
L = n *V ,
L = k *A ,
în care: n este numărul de schimburi,1/h; V - volumul încăperii, m3, A – suprafaţa încăperii, m2; k -
debitul de aer specific, m3/h·m2.
Presiunea disponibilă gravitaţională ΔPg, Pa, se determină cu relaţia:
ΔP =Δρ*g* h g
în care: Δρ este diferenţa de densităţi ale aerului exterior şi interior, kg/m3, Δρ=ρext - ρint; g -
acceleraţia căderii libere, g=9,81 m/s2; h -înălţimea canalului de ventilare, m.
Densitatea aerului ρ, kg/m3, la temperatura t,°C, poate fi determinată cu formula:

în care t este temperatura aerului, oC.

Secţiunea canalelor F, m2, se determină cu relaţia:

în care vadm este viteza admisibilă de mişcare a aerului, m/s, care se adoptă
conform indicaţiilor prezentate .
Pierderea totală de presiune în canalul de ventilare ΔP, Pa, se determină cu relaţia:
ΔP = R * l *β + Z,
în care: R sunt pierderile de presiune liniare, Pa/m; l - lungimea tronsonului, m; β- coeficient ce ţine cont
de rugozitatea materialului canalului de aer, se determină din tab. 14.3 [3]; Z – pierderile de presiune
locale, Pa . Pierderile de presiune locală Z, Pa, se deteremină cu relaţia:
Z = Σζ * hd în care: Σζ este suma coeficienţilor de rezistenţă locală, se determină din anexa 9 ; hd – presiunea dinamică,Pa
Calculul se consideră corect, dacă rezerva de presiune se află în intervalul 10-15%.
Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

Sistemul de ventilare prin refulare este neorganizat, se realizează prin neetanşietăţile ferestrelor şi uşilor,
sau la deschiderea acestora. Sistemul de ventilare se proiectează pentru un apartament de colţ cu
camerele de locuit, bucătăria , WC-ul şi camera de baie (parter) şi pentru apartamentele analogice la
nivelul întâi şi doi. Canalele de aer de aspiraţie se amplasează în pereţii interiori din cărămidă, separat
pentru bucătărie, WC-u, camera de baie. În WC-uri sunt prevăzute grile cu jaluzele reglabile, în bucătării
- cu jaluzele fixe, deoarece în bucătării sunt amplasate maşini de gătit alimentate cu
gaz natural. Grilele sunt amplasate la distanţa de 300 mm de tavan. În partea superioară a coşului de
evacuare se montează o căciulă de protecţie. Determinarea debitului de aer pentru ventilare se efectuează
în modul următor: se calculează volumul schimbului necesar de aer pentru spaţiul locativ; se determină
debitul necesar de aer pentru spaţiul auxiliar (bucătărie, WC-u, cameră de baie); din aceste două valori se
adoptă valoarea cea mai mare şi aceasta va fi valoarea de calcul.
Temperatura de calcul a aerului şi numărul de schimburi orare de aer în încăpere, pentru casa de locuit se
stabilesc în conformitate cu normele în vigoare (anexa 1 din [3]). Rezultatele calculului se înscriu în
formă de tabel.

Debitul de aer de calcul

Nr. Denumirea Dimensiunile, Suprafaţa, Indicii n sau k Debitul de aer
înc. încăperii m m2 necesar, m3/h
Debitul de aer necesar conform spaţiului locativ
Odaie
locativă
Odaie
locativă
Debitul de aer necesar pentru încăperile auxiliare
Bucătărie
WC
Cameră de
baie

Proiectarea și calculul instalației de ventilare

În conformitate cu normele în vigoare, în casele de locuit se prevăd sisteme de ventilare naturală

de aspirație, realizate prin canale amplasate în pereții interiori sau panouri prefabricate. În apartamentele
cu aerisire integrală sau de colț, precum și în apartamentele cu una, două sau trei odăi, evacuarea
aerului se realizează prin canale din bucătării, camere de baie și WC-uri. Refularea aerului exterior se
prevede prin neetanșietăți în construcțiile exterioare, ferestre și uși de balcon.
Evacuarea aerului din diferite încăperi se efectuiază prin canale separate. Dimensiunile minime ale
grilelor cu jaluzele: în bucătăriile apartamentelor cu una, două și trei odăi fără ventilatoare – 20x25cm, în
WC-uri și camere de baie – 15x15cm, în blocuri sanitare comune – 15x20cm. Este admisă amplasarea
separată a canalelor colectoare din camera de baie, bucătărie și WC-ul din același apartament cu canale
colectoare din bucătării sau blocuri sanitare, situate la diferite niveluri. Conectarea canalului local la
canalul colector trebuie efectuată nu mai aproape decît peste un nivel. Se admite colectarea
canalelor la etajul tehnic, dacă încăperile ventilate sunt de aceeași sau aproximativ de aceeași destinație.
Nu este admisă colectarea canalelor din încăperile orientate în direcții opuse.

Coala

Mod Coala Nr.document Semnat Data

Coala
Mod Coala Nr.document Semnat Data