Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indicaţii metodice
pentru elaborarea proiectelor/lucrărilor de an
CHIŞINĂU
2013
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Facultatea Urbanism şi Arhitectură
Indicaţii metodice
pentru elaborarea proiectelor/lucrărilor de an
CHIŞINĂU
U.T.M.
2013
1
Lucrarea este elaborată în conformitate cu planul de
învăţământ pentru studenţii de la specialităţile: 581.1 „Arhitectură”,
581.4 „Design interior”, 582.6 „Ingineria şi protecţia apelor”,
582.1 „Construcţii şi inginerie civilă” şi programa de învăţământ la
disciplinele „Reţele de alimentare cu căldură şi gaze” şi „Sisteme
tehnico-sanitare interioare”.
Este destinată stundeţilor cu frecvenţă la zi şi cu frecvenţă
redusă, de la specialităţile nominalizate.
În îndrumar este prezentată sarcina individuală pentru
elaborarea proiectului/lucrării de an, indicaţii privind conţinutul şi
elaborarea proiectului/lucrării de an.
© U.T.M., 2013
2
Cuprins
1. Indicaţii generale pentru proiectul/lucrarea de an.......................4
1.1. Noţiuni generale.......................................................................4
1.2. Date iniţiale..............................................................................4
1.3. Conţinutul şi structura proiectului/lucrării de an...................10
2. Calculul pierderilor de căldură..................................................12
2.1. Noţiuni generale privind calculul termic al îngrădirilor........12
2.2. Calculul termic al peretelui exterior......................................16
2.3. Calculul termic al pardoselilor...............................................18
2.4. Calculul termic al planşeului ultimului nivel.........................23
2.5. Calculul termic al îngrădirilor vitrate....................................25
2.6. Calculul pierderilor de căldură...............................................26
3. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de încălzire........................30
3.1. Determinarea condiţiilor tehnice de racordare.......................30
3.2. Descrierea sistemului de încălzire.........................................31
3.3. Amplasarea corpurilor de încălzire şi proiectarea instalaţiei
de încălzire ...................................................................................32
3.4. Calculul de dimensioanre a conductelor................................36
3.5. Calculul de dimensioanre a corpurilor de încălzire...............41
3.6. Calculul de dimensioanre a utilajului din nodul termic.........42
4. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de ventilare........................45
4.1. Noţiuni generale.....................................................................45
4.2. Calculul instalaţiilor de ventilare...........................................45
Bibliografie...................................................................................52
Anexa nr. 1....................................................................................53
Anexa nr. 2....................................................................................65
Anexa nr. 3....................................................................................66
Anexa nr. 4....................................................................................70
Anexa nr. 5....................................................................................71
Anexa nr. 6....................................................................................72
Anexa nr. 7....................................................................................73
Anexa nr. 8....................................................................................74
Anexa nr. 9....................................................................................75
Anexa nr. 10..................................................................................76
3
1. Indicaţii generale pentru proiectul/lucrarea de an
1.1. Noţiuni generale
Proiectul/lucrarea de an prevede proiectarea sistemelor de
încălzire centrală cu apă şi a sistemelor de ventilare în blocuri de
locuit cu trei nivele.
Elaborarea proiectului/lucrării va contribui la formarea
deprindelor practice, de proiectare şi calcul a elementelor sistemelor
de încălzire şi ventilare, studierea normelor de stat de proiectare în
domeniul protecţiei termice a clădirilor, proiectării sistemelor de
încălzire şi ventilare în vigoare.
Toate soluţiile de proiect adoptate de student trebuie să fie
argumentate prin calcule corespunzătoare şi să corespundă normelor
în vigoare şi regulilor de oformare a desenelor tehnice.
4
structura de bază a peretelui exterior, materialul stratului
termoizolant al tuturor îngrădirilor şi tipul acoperişului se
adoptă conform ultimei cifre a codului din tabelul 1.3.
6. Dimensiunile uşilor şi ferestrelor sunt prezentate în tabelul
1.4.
7. Temperatura de calcul a aerului interior este ti=20oC.
8. Condiţiile tehnice de racordare a sistemului de încălzire la
reţelele termice exterioare, cât şi parametrii agentului termic
în sistemul de încălzire se determină conform ultimei cifre a
codului din tabelul 1.5.
Proiectul/lucrarea de an, care nu corespunde codului
personal al studentului, nu se admite la susţinere.
5
Tabelul 1.2. Structura îngrădirilor de protecţie şi unele
materialele din care sunt construite straturile îngrădirilor
Materialele şi grosimea
Denumirea
Nr. Structura îngrădirii straturilor, densitatea
îngrădirii
materialelor unor straturi
1 1. Mortar din var cu nisip,
δ=0.02 m;
Peretele exterior
2. Ruberoid, δ =0.0015 m;
4. Mortar din ciment şi nisip,
δ =0.04 m;
5. Parchet laminat,
δ =0.012 m.
Notă: stratul 3 este prezentat în tabelul 1.3.
6
4
3
2
1
Nr. Crt.
3
2
1
0
Ultima cifra a
codului
Cărămidă Cărămidă obişnuită
Cărămidă din obişnuită din Cărămidă obişnuită din argilă (ГОСТ
silicat cu mortar argilă cu mortar din argilă cu mortar 530) cu mortar din
din ciment şi nisip din ciment şi perlit din ciment şi zgură ciment şi nisip –
– δ=0.38m, plăci – δ=0.38m, saltele – δ=0.38m, plăci din δ=0.38m, plăci din
din vată minerală din vată minerală polistiren expandat, vată minerală cu termizolant
Pereţii exteriori
7
Saltele din vată Argilă expandată
Beton expandat, Polistiren expandat,
acoperişului
termoizolant
ρ=100 kg/m3
termoizolant
straturilor termoizolante a tuturor îngrădirilor şi tipul
10
9
8
7
6
5
4
Blocuri din Cărămidă din Cărămidă din Cărămidă din Cărămidă din
calcar, silicat cu 14 argilă cu argilă cu goluri, argilă cu goluri, Cărămidă din
3
ρ=1400 kg/m goluri – goluri, ρ=1400kg/m3 – ρ=1600kg/m3 – pămânţel –
3
– δ=0.39m, δ=0.38m, ρ=1200kg/m – δ=0.38m, plăci δ=0.38m, plăci δ=0.38m,
plăci din vată δ=0.38m, termoizolante poliuretan
poliuretan din polistiren
minerală cu expandat, saltele din vată expandat, din vată minerală expandat, 3
lianţi 3 minerală cu lianţi sintetici, ρ=60 kg/m
ρ=60 kg/m ρ=40 kg/m3
sintetici, semirigide, ρ=75 kg/m3
8
Beton Plăci din vată
Beton din Polistiren Poliuretan
expandat din Gazbeton, minerală cu
zgură, expandat, expandat,
zgură, ρ=800 ρ=400 kg/m3 lianţi sintetici,
ρ=1000 kg/m3 ρ=40 kg/m3 ρ=60 kg/m3
kg/m3 ρ=125 kg/m3
Saltele din
Polistiren Poliuretan Plăci Polistiren vată minerală
Gazbeton,
expandat, expandat, fibrolemnoase, expandat, cu lianţi
ρ=300 kg/m3
ρ=100 kg/m3 ρ=60 kg/m3 ρ=400 kg/m3 ρ=40 kg/m3 sintetici,
ρ=50 kg/m3
Cu pante, Plan, din rulouri Cu pante, din Plan, din rulouri Cu pante, Cu pante, din
Tabelul 1.3. (continuare)
din ţiglă de ruberoid foi de ardezie de ruberoid din ţiglă foi de ardezie
Tabelul 1.4. Dimensiunile uşilor şi ferestrelor
Dimensiunile
Tipul îngrădirii îngrădirii, mm
lăţimea înălţimea
Fereastră mare 1500 1400
Fereastră mică 1000 1400
Fereastră
alăturată uşii de 1000 1400
balcon
Uşă de balcon 700 2000
Uşă de acces 1200 2200
Temperatura, °C,
Temperatura, °C,
Presiunea, MPa, în în conducta
în conducta
Ultima conducta reţelelor instalaţiilor
reţelelor termice
cifra a termice exterioare: interioare de
exterioare:
codului încălzire:
P1 P2 τ1 τ2 t1 t2
tur retur tur retur tur retur
0 0,50 0,30 115 70 80 60
1 0,35 0,20 125 70 85 65
2 0,40 0,25 140 70 80 60
3 0,27 0,25 130 70 85 65
4 0,37 0,22 105 70 80 60
5 0,25 0,23 120 70 85 65
6 0,25 0,35 90 70 80 60
7 0,80 0,65 135 70 85 65
8 0,42 0,35 100 70 80 60
9 0,58 0,42 140 70 85 65
9
1.3. Conţinutul şi structura proiectului/lucrării de an
Proiectul/lucrarea de an este alcătuit/alcătuită din partea
grafică şi memoriul explicativ, în care vor fi prezentate argumentele
necesare privind alegerea sistemului de încălzire şi ventilare,
construcţia lor (tipul sistemului de încălzire, tipul sistemului de
ventilare, amplasarea conductelor, canalelor şi a altor elemente ale
sistemelor), tipurile elementelor de bază (ţevi, corpuri de încălzire,
armături, utilajul din nodul termic, grile de ventilare).
Memoriul explicativ trebuie prezentat în mapă pe hârtie albă
de format A4, textul nu trebuie să depăşească câmpul de 2 cm în
toate cele 4 pătţi ale foii. În partea de jos se numerotează toate foile,
foaia de titlu intră în numărul de rând dar nu se numerotează.
Memoriul explicativ poare fi scris manual sau cules la calculator pe
o singură parte a foii, fără corecturi.
După foaia de titlu este expus conţinutul memoriului
explicativ în următoarea ordine:
- cuprins, cu indicarea conţinutului şi paginilor;
- introducere;
- sarcina de proiectare;
- calculul pierderilor de căldură;
- condiţii tehnice de racordare a sistemului de încălzire la reţelele
termice;
- descrierea şi argumentarea sistemului de încălzire şi ventilare ales;
- proiectarea sistemului de încălzire;
- calculul de dimensionare a conductelor;
- calculul de dimensionare a corpurilor de încălzire;
- calculul de dimensionare a utilajului din nodul termic;
- proiectarea şi calculul intalaţiei de ventilare;
- bibliografie;
- anexe.
Partea grafică se prezintă pe o coală de hârtie de desen,
formatul A1 cu câmp şi chenar şi va conţine următoarele:
- planul etajului tip la scara 1:100, cu amplasarea corpurilor de
încălzire, trasarea conductelor, indicaţia diametrelor conductelor,
10
numărului de elemente în corpurile de încălzire, numerotarea
încăperilor şi a coloanelor, numerotarea axelor pereţilor portanţi;
- planul nivelului tehnic (subsolului) cu amplasarea coloanelor
sistemului de încălzire şi numerotarea lor (aceeaşi ca şi pe planul
tip), trasarea conductelor de distribuţie, amplasarea nodului termic;
- planul etajului tip la scara 1:100, cu amplasarea canalelor şi
grilelor de ventilare, indicaţia dimensiunilor canalelor, indicaţia
dimensiunilor şi tipul grilelor de ventilare, numerotarea încăperilor;
- schema axonometrică de calcul a sistemului de încălzire la scara
1:100 cu numerotarea tronsoanelor circuitului de bază pentru care s-
a efectuat calculul şi indicaţia: sarcinilor termice şi lungimilor
tronsoanelor, puterilor termice ale fiecărui corp de încălzire şi
numărul de elemente, diametrele conductelor, tipul conductelor (tur
sau retur);
- noduri explicative pentru unele elemente care nu pot fi arătate în
plan sau pe schemă din cauză scării prea mici;
- agenda materialelor, armăturii, listei de completare a corpurilor de
încălzire şi utilajelor din punctul termic.
11
2. Calculul pierderilor de căldură
2.1. Noţiuni generale privind calculul termic al îngrădirilor
În conformitate cu [1] sunt trei indicatori de protecţie
termică a clădirii:
a) rezistenţa redusă la transfer termic a elementelor de
închidere a clădirii;
b) indicatorul igienico–sanitar care include diferenţa de
temperatură dintre temperatura aerului interior şi de la
suprafaţa elementului de închidere, şi temperatura pe
suprafaţa interioară mai înaltă decât temperatura punctului
de rouă;
c) consumul specific de energie termică pentru încălzirea
clădirii, care permite a varia valorile proprietăţilor a diferitor
tipuri de elemente de închidere, ţinând cont de soluţiile
arhitectural – urbanistice şi de alegerea sistemului de
menţinere a microclimei pentru atingerea mărimii normate a
acestui indicator.
Condiţiile de protecţie termică a clădirii vor fi satisfăcute
dacă în clădirile de locuit sau publice vor fi respectate condiţiile ,,a”
şi ,,b”, sau ,,b” şi ,,c”. Pentru clădirile de producţie trebuie
respectate condiţiile indicatorilor ,,a” şi ,,b”.
12
rezistenţa termică minimă necesară, , din considerente
de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice care se determină
cu relaţia:
, ( 2.1 )
13
sezonieră (primăvara sau toamna), precum și clădiri cu temperatura de calcul a
aerului interior 12 ° C și mai mică.
Rezistenţa termică specifică globală a îngrădirii se determină
cu relaţiile:
pentru îngrădire fără strat izolant
( 2.3 )
, ( 2.4 )
. ( 2.6 )
14
Coeficientul de transfer termic global, k, W/(m2·oC) se
determină cu formula:
. ( 2.7 )
15
*Notă: Despre coeficientul de asigurare mai amănunţit în literatura de
specialitate.
Normele în vigoare stabilesc temperatura de calcul a aerului
exterior fiind egală cu media celor mai reci 5 zile la rând din cele
mai reci 4 ierni din ultimii 25 - 50 ani.
m.
17
Grosimea stratului izolant se adoptă cea mai apropiată
valoare de cea calculată ce se află în producţie, deci se adoptă
δiz=0,09m.
Recalculăm valoarea rezistenţei termice specifice globale a
peretelui, Ro , cu valoarea adoptată a izolaţiei:
18
Rezistenţele termice globale pentru pardoseaua amplasată
pe sol pentru fiecare zonă sunt:
- RI = 2.1, (m2·oC)/W;
- RII = 4.3, (m2·oC)/W;
- RIII = 8.6, (m2·oC)/W;
- RIV = 14.2, (m2·oC)/W.
Pentru pardoseaua ce are în structura sa straturi izolante,
coeficientul conductibilităţii termice a materialelor cărora nu
depăşeşte 1.2 W/(m·oC), rezistenţa termică pentru fiecare zonă se
măreşte cu rezistenţa termică a stratului izolant:
- (m2·oC)/W;
- (m2·oC)/W;
- (m2·oC)/W;
- (m2·oC)/W.
Succesiunea calculului termic al pardoselii aşezate pe sol
este următoarea:
1. se calculează rezistenţa termică minimă necesară, , din
considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice şi de
confort;
2. se determină valoarea rezistenţei redusă la transfer termic
din punct de vedere a stocării energiei elementelor de
închidere, Rreq;
3. se alege valoarea cea mai mare dintre şi se
calculează grosimea stratului termoizolant, δiz, cu precizia
+0.005m. Acest calcul se face numai pentru prima zonă,
deoarece această zonă are cea mai mică rezistenţă, iar la
celelalte zone se va folosi aceeaşi grosime a stratului izolant
ca pentru prima zonă;
19
4. se recalculează valoarea rezistenţei termice specifice globale
a peretelui, Ro, şi se determină valoarea coeficientului de
transfer termic global, k, pentru toate zonele aparte.
- (m2·oC)/W;
- (m2·oC)/W;
- (m2·oC)/W;
- (m2·oC)/W.
Rezolvare: Pentru or. Floreşti avem: = -17 oC; tms= - 0,2 oC;
zsî=173 zile.
21
Calculăm rezistenţa termică minimă necesară, , din
considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice şi de
confort, cu presupunerea că valoarea lui m=1:
Din tabelului 4 [1] sau tabelul 6, anexa nr. 3, pentru case de locuit
în localitatea dată determinăm valoarea normată a rezistenţei la
transfer termic al elementelor de închidere, conform indicelui
grad·zi: , prin interpolare
liniară determinăm (m · C)/W. Ro se adoptă cu
2 o
m.
Grosimea stratului izolant se adoptă cea mai apropiată
valoare de cea calculată ce se află în producţie, deci se adoptă
δiz=0,15m.
Recalculăm valoarea rezistenţei termice specifice globale a
peretelui, Ro , cu valoarea adoptată a izolaţiei:
22
Se determină valoarea coeficientului de transfer termic
global, k:
23
Calculăm rezistenţa termică minimă necesară, , din
considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice şi de
confort, cu presupunerea că valoarea lui m=1:
Din tabelul 4 [1] sau tabelul 6, anexa nr. 3, pentru case de locuit în
localitatea dată determinăm valoarea normată a rezistenţei la
transfer termic a elementelor de închidere, conform indicelui
grad·zi: , prin
interpolare liniară determinăm (m · C)/W. Ro se adoptă
2 o
m.
Grosimea stratului izolant se adoptă cea mai apropiată
valoare de cea calculată ce se află în producţie, deci se adoptă
δiz=0,31m.
Recalcularea valorii rezistenţei termice specifice globale a
planşeului nu este necesar să fie făcută, deoarece grosimea stratului
izolant adoptată coincide cu cea calculată.
Se determină valoarea coeficientului de transfer termic
global, k:
24
2.5. Calculul termic al îngrădirilor vitrate
Rezistenţa normată la transfer termic a ferestrelor şi uşilor
de balcon, Rreq, se adoptă conform tabelului 4 [1] sau tabelul 6, anexa
nr. 3, în funcţie de destinaţia clădirii şi indicele grad-zi, D d, al
localităţii. Tipul ferestrelor şi uşilor de balcon se adoptă conform
prevederilor Anexei Л [2], astfel ca rezistenţa termică specifică
globală a ferestrei, Ro, să nu fie mai mică decât R req. Valoarea
coeficientului de transfer termic global, k, se determină cu relaţia:
25
Pentru asigurarea în încăperi a parametrilor aerului conform
normelor în vigoare la calculul puterii termice a sistemului de
încălzire este necesar să se ia în consideraţie:
pierderile de căldură prin îngrădirile exterioare de
construcţie (pereţi exteriori - PE, planşeul ultimului nivel -
Tv, pardosea - Pd, acoperiş - A, îngrădiri vitrate - FD, FT,
uşi - UE, UB), repectiv, prin îngrădirile dintre încăperile a
căror diferenţă de temperatură depăşeşte 3 oC;
necesarul de căldură pentru încălzirea aerului exterior
infiltrat în încăperea încălzită;
necesarul de căldură pentru încălzirea materialelor, unităţilor
de transport intrate în încăpere;
aporturile regulate de căldură degajată de la aparatele
electice, corpurile de iluminat, oameni, utilajul tehnologic şi
alte surse.
26
Fig. 2.1. Reguli de măsurare a îngrădirilor
( 2.9 )
( 2.10 )
Suma adaosurilor la pierderile de bază de căldură se
compune din:
27
- adaosuri în funcţie de orientarea îngrădirii, care se adoptă
pentru îngrădirile (pereţi exteriori, ferestre şi uşi de balcon)
încăperilor cu orice destinaţie, β1, şi capătă valori:
Nord – 10% Sud – 0%
Nord-Est – 10% Sud-West – 0%
Est – 10% West – 5%
Sud-Est – 5% Nord-West – 10%
- adaosuri când într-o încăpere sunt 2 sau mai mulţi pereţi
exteriori, , β2, atunci adaosurile prezentate în punctul 1 se
majorează cu 5 %;
- adaosuri pentru uşi exterioare care nu sunt dotate cu perdea
de aer cald, β3, care se i-au în dependenţă de înălţimea
clădirii şi anume:
- pentru uşă cu trei pânze şi două tambure între
ele;
- pentru uşă cu două pânze şi un tambur între ele;
- pentru uşă cu două pânze fără tambur între ele;
- pentru uşă cu o singură pânză.
2. ( 2.12 )
28
unde: La este debitul specific normativ de aer aspirat şi compensat cu aer exterior
infiltrat, egal cu 3 m3/h la fiecare m2 de suprafaţă vie a încăperilor de locuit; c –
capacitatea termică specifică masică a aerului egală cu 1 kJ/(kg· oC); ρ –
densitatea aerului infiltrat în încăpere, egală aproximativ cu 1.37 kg/m3.
Pentru simplificarea calculelor, necesarul de căldură pentru
încălzirea aerului infiltrat se va calcula numai cu relaţia (2.12) ce
descrie cheltuielile de căldură, pentru încălzirea aerului infiltrat în
încăperile clădirilor de locuit şi obşteşti cu ventilare naturală prin
aspiraţie, necompensate cu aer cald refulat prin sistemul de ventilare
mecanic. Această căldură nu se va calcula pentru bucătării,
coridoare şi camera de baie.
29
3. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de încălzire
3.1. Determinarea condiţiilor tehnice de racordare
Alimentarea cu căldură a unei clădiri poate fi realizată astfel:
- de la sursă autonomă pentru fiecare apartament;
- de la sursă autonomă pentru întreaga clădire sau un grup de clădiri
(centrala termică de cartier);
- de la reţelele termice exterioare.
În funcţie de parametrii tehnici de racordare, instalaţiile de
încălzire se pot racorda la reţelele termice exterioare prin
următoarele moduri:
- direct;
- cu ajutorul elevatorului;
- cu pompă de amestecare;
- cu schimbător de căldură.
Racordarea directă este cea mai simplă şi cea mai
avantajoasă din punct de vedere economic dar este rar folosită,
deoarece parametrii agentului termic din reţelele termice nu
corespund cerinţelor sistemului de încălzire.
După racordarea directă mai avantajoasă din punct de vedere
economic este racordarea cu ajutorul elevatorului. Elevatorul este
un dispozitiv care asigură amestecarea apei din conducta tur a
reţelelor termice cu apa din conducta retur a instalaţiei de încălzire
astfel asigurând temperatura necesară a agentului termic în conducta
tur a sistemului de încălzire. Condiţia principală pentru a putea
racorda instalaţia de încălzire cu ajutorul elevatorului este dată de
relaţia:
, ( 3.1 )
în care: P1 – presiunea în conducta tur a reţelelor termice, MPa; P 2 – presiunea în
conducta retur a reţelelor termice, Mpa.
Astfel pentru a putea racorda direct cu ajutorul elevatorului
această diferenţă trebuie să fie egală cu 0,15 MPa. Presiunea
formată de elevator ΔPE, Pa, se determină din figura 3.1 în funcţie
30
de ΔP şi de coeficientul de amestecare u care se determină cu
relaţia:
, ( 3.2 )
36
Fig. 3.4. Schema de calcul a instalaţiei de încălzire
Calculul de dimensionare a conductelor se realizează prin
metoda rezistenţelor liniare specifice. Rezistenţa liniară medie
specifică pentru circuitul de bază ales se determină cu relaţia:
, ( 3.3 )
37
în care: ΔPd – presiunea disponibilă de circulaţie a circiutului de bază, Pa; ∑ltr –
suma lungimilor tronsoanelor traseului de bază, m.
Presiunea disponibilă de circulaţie se determină cu relaţia:
, ( 3.4 )
în care B este coeficient care ţine cont de cota-parte a presiunii naturale şi care
conform [6] pentru sisteme bitubulare cu circulaţie forţată are o valoare egală cu
0,4.
Presiunea naturală de circulaţie apărută în urma răcirii apei
în corpul de încălzire se determină cu relaţia:
, ( 3.5 )
în care: g este acceleraţia căderii libere, valoarea căreia este egală cu 9,81 m/s 2;
h – distanţa pe verticală între centrul de încălzire, adică nodul termic, şi centru de
răcire, adică corpul de încălzire, m; ρtur şi ρtreur – densitatea apei din conducta tur,
respectiv, retur, kg/m3, adoptată din tabelul 3.1 în funcţie de temperatura apei.
Tabelul 3.1. Densitatea apei în funcţie de temperatură
t, Valoarea densităţii apei, kg/m3
o
C 0,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0 9,0
60 983,2 982,7 982,2 981,7 981,1 980,6 980,1 979,5 978,9 978,4
70 977,8 977,2 976,7 976,1 975,5 974,9 974,3 973,7 973,1 972,5
80 971,8 971,2 970,6 969,9 969,3 968,7 968,0 967,3 966,7 966,0
90 965,3 964,7 964,0 963,3 962,6 961,9 961,2 960,5 959,8 959,1
100 958,4 957,7 956,9 956,2 955,5 954,8 954,2 953,6 953,1 952,5
110 952,0 951,0 950,0 949,1 948,1 947,2 946,7 946,3 945,9 945,5
120 945,1 944,1 943,1 942,1 941,1 940,1 939,1 938,0 937,0 935,9
130 934,8 934,0 933,1 932,2 931,4 930,5 929,6 928,7 927,9 927,0
140 926,1 925,2 924,3 923,4 922,5 921,6 920,6 919,7 918,8 917,9
, ( 3.6 )
, ( 3.7 )
în care: ρ este densitatea apei din conducta tur, respectiv, retur, kg/m 3; di –
diametrul interior al conductei, m.
Pierderile de presiune în instalaţia de încălzire vor fi egale
cu suma pierderilor liniare şi locale de presiune. Pierderile lineare
de presiune se vor determina cu relaţia:
, ( 3.8 )
în care: Ri este rezistenţa locală reală a tronsonului, Pa/m.
Pierderile locale de presiune ce apar datorită schimbării
direcţiei de curgere sau îngustarea secţiunii de curgere a agentului
termic se determină cu relaţia:
, ( 3.9 )
în care: ∑ζ este suma coeficientului rezistenţelor locale a fiecărui tronson; P din –
presiunea dinamică care se determină în funcţie de viteza de mişcare a agentului
termic din [4].
Pierderile totale de presiune se determină cu relaţia:
39
.
( 3.10 )
Pentru buna funcţionalitate a instalaţiei de încălzire şi
eficienţă economică maximă privind costul instalaţiei de încălzire
trebuie să se respecte următoarea condiţie:
. ( 3.11 )
40
3.5. Calculul de dimensioanre a corpurilor de încălzire
În proiectul/lucrarea de an, calculul de dimensionare a
corpurilor de încălzire se efectuează pentru toate încăperile blocului.
Scopul calculului este a determina suprafaţa sau numărul de
elemente ale fiecărui corp de încălzire, şi aceasta se poate afla doar
după calculul de dimensionare a conductelor. Se recomandă de
folosit corpuri de încălzire de tip panou din oţel. Puterea termică a
fiecărui corp de încălzire în funcţie de dimensiunile sale sunt
prezentate în anexa nr 8. Tot în această anexă este prezentat modul
de pozare a corpurilor de încălzire cât şi unele dimensiuni de
montare.
Consecutivitatea de dimensionare a corpurilor de încălzire
este următoarea:
- se determină diferenţa dintre temperatura medie a agentului
termic şi temperatura aerului interior:
, ( 3.12 )
; ( 3.13 )
, ( 3.14 )
,
( 3.15 )
în care qreal este puterea reală pe care trebuie s-o cedeze corpul de încălzire şi care
este egală cu pierderile de căldură pentru încăperea în care este amplasat corpul
de încălzire, calculată anterior;
- din anexa nr. 8 se determină tipul, dimensiunile şi puterea
termică instalată a corpurilor de încălzire în funcţie de
puterea termică reală a corpului de încălzire, readusă la
condiţii nominale, adoptând astfel corpul de încălzire ca
puterea termică instalată să fie mai mare sau egală decât cea
reală readusă la condiţii nominale;
- rezultatele calculelor se înscriu în tabelul prezentat în anexa
nr. 9.
Dimensiunile sau numărul de elemente a corpurilor de
încălzire se reprezintă atât în plan cât şi pe schema axonometrică
(vezi fig. 3.3 şi 3.4).
42
Fig. 3.5. Hidroelevatorul din oţel ВТИ
Caracteristica de bază a hidroelevatorului este coeficientul
de amestecare calculat anterior cu relaţia 3.2 sau cu relaţia:
, ( 3.16 )
în care: Gat este debitul de apă antrenată de elevator din conducta retur a
instalaţiei de încălzire, t/h; G ac – debitul de apă activată, adică preluată din
conducta tur a reţelelor termice, t/h.
Debitul de apă activată, t/h, se determină cu relaţia:
, ( 3.17 )
în care: Qsî este puterea termică a sistemului de încălzire, egală cu suma puterilor
termice a tuturor corpurilor de încălzire, W; τ1 şi τ2 – temperatura agentului
termic din reţele termice în conducta tur, retur, respectiv, oC; ρac – densitatea apei
activate, kg/m3, adoptată din tabelul 3.1 în funcţie de temperatura medie a apei.
Debitul de apă antrenată din conducta retur a instalaţiei de
încălzire, t/h, se determină cu relaţia:
, ( 3.18 )
în care: Gs este debitul de apă de calcul în sistemul de încălzire, obţinut în urma
amestecării apei antrenate şi celei activate, t/h.
Debitul de apă în sistemul de încălzire, t/h, se determină cu
relaţia:
43
, ( 3.19 )
( 3.21 )
În dependenţă de diametrul orificiului obţinut se alege
numărul elevatorului cu diametrul dor standard (nr. 1 – 15 mm, nr. 2
– 20 mm, nr. 3 – 25 mm, nr. 4 – 30 mm, nr. 5 – 35 mm, nr. 6 – 47
mm, nr. 7 – 50 mm.).
După alegerea elevatorului se calculează diametrul duzei, dd,
mm, cu formula de mai jos şi valoarea lui se rotunjeşte cu precizia ±
0,05 mm.
. ( 3.22 )
.
44
4. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de ventilare
4.1. Noţini generale
În conformitate cu normele în vigoare, în casele de locuit se
prevăd sisteme de ventilare naturală de aspiraţie, realizate prin
canale amplasate în pereţii interiori sau panouri prefabricate. În
apartamentele cu aerisire integrală (directă) sau de colţ, precum şi
în apartamentele cu una, două sau trei odăi, evacuarea aerului se
realizează prin canale din bucătării, camere de baie şi WC-uri. În
apartamentele cu patru şi mai multe odăi fără aerisire integrală
(directă) sau de colţ trebuie să fie prevăzută ventilarea naturală prin
aspiraţie direct din camerele de locuit nealăturate cu WC-urile şi
bucătăriile. În caz de necesitate, în bucătăriile apartamentelor,
amplasate la ultimele nivele şi neechipate cu încălzitoare de apă cu
gaz, se recomandă amplasarea ventilatoarelor axiale în canale
separate. Refularea aerului exterior se prevede prin neetanşietăţi în
construcţiile exterioare, ferestre şi uşi de balcon.
Evacuarea aerului din diferite încăperi se efectuează prin
canale separate. Dimensiunile minime ale grilelor cu jaluzele: în
bucătăriile apartamentelor cu una, două şi trei odăi fără ventilatoare
- 20x25cm, în WC-uri şi camere de baie - 15x15cm; în blocurile
sanitare comune - 15x20cm. Este admisă amplasarea separată a
canalelor colectoare din camera de baie, bucătărie şi WC-ul din
acelaşi apartament cu canalele colectoare din bucătării sau blocuri
sanitare, situate la diferite niveluri. Conectarea canalului local la
canalul colector trebuie efectuată nu mai aproape decât peste un
nivel. Se admite colectarea canalelor la etajul tehnic, dacă încăperile
ventilate sunt de aceeaşi sau aproximativ de aceeaşi destinaţie. Nu
este admisă colectarea canalelor din încăperile orientate în direcţii
opuse.
45
Schimbul de aer sau debitul de aer necesar L, m 3/h, evacuat
sau introdus în încăpere se determină cu una din relaţiile:
, ( 4.1 )
, ( 4.2 )
în care: n este numărul de schimburi,1/h; V - volumul încăperii, m , A - suprafaţa
3
, ( 4.4 )
, ( 4.5 )
în care vadm este viteza admisibilă de mişcare a aerului, m/s, care se adoptă
conform indicaţiilor prezentate în [3].
Pierderea totală de presiune în canalul de ventilare ∆P, Pa,
se determină cu relaţia:
, ( 4.6 )
în care: R sunt pierderile de presiune liniare, Pa/m; l - lungimea tronsonului, m;
β-coeficient ce ţine cont de rugozitatea materialului canalului de aer, se determină
din tab. 14.3 [3]; Z – pierderile de presiune locale, Pa .
Pierderile de presiune locală Z, Pa, se deteremină cu relaţia:
46
, ( 4.7 )
în care: Σζ este suma coeficienţilor de rezistenţă locală, se determină din anexa 9
[3]; hd – presiunea dinamică, Pa, se determină din Fig.14.9 [3].
Calculul se consideră corect, dacă rezerva de presiune se află
în intervalul 10-15%.
Exemplu de calcul. Să se proiecteze şi să se calculeze
sisteme de ventilare naturală prin aspiraţie, organizată prin canale
din bucătării, WC - e şi camere de baie.
Rezolvare. Sistemul de ventilare prin refulare este
neorganizat, se realizează prin neetanşietăţile ferestrelor şi uşilor,
sau la deschiderea acestora. Sistemul de ventilare se proiectează
pentru un apartament de colţ cu camerele de locuit 101 şi 116,
bucătăria 102, WC-ul 102A şi camera de baie 102B (parter) şi
pentru apartamentele analogice la nivelul întâi şi doi. Canalele de
aer de aspiraţie se amplasează în pereţii interiori din cărămidă,
separat pentru bucătărie, WC-u, camera de baie. În WC-uri sunt
prevăzute grile cu jaluzele reglabile, în bucătării - cu jaluzele fixe,
deoarece în bucătării sunt amplasate maşini de gătit alimentate cu
gaz natural. Grilele sunt amplasate la distanţa de 300 mm de tavan.
În partea superioară a coşului de evacuare se montează o căciulă de
protecţie.
Determinarea debitului de aer de pentru ventilare se
efectuează în modul următor: se calculează volumul schimbului
necesar de aer pentru spaţiul locativ; se determină debitul necesar
de aer pentru spaţiul auxiliar (bucătărie, WC-u, cameră de baie); din
aceste două valori se adoptă valoarea cea mai mare şi aceasta va fi
valoarea de calcul.
Temperatura de calcul a aerului şi numărul de schimburi
orare de aer în încăpere, pentru casa de locuit se stabilesc în
conformitate cu normele în vigoare (anexa 1 din [3]). Rezultatele
calculului se înscriu în formă de tabel.
47
Tabelul 4.1. Debitul de aer de calcul
Debitul
Nr. Denumirea Dimensiunile, Suprafaţa, de aer
Indicii n sau k
înc. încăperii m m2 necesar,
m3/h
48
etajul II:
.
- WC-uri:
parter:
etajul I:
etajul II:
.
- camerele de baie:
parter:
etajul I:
etajul II:
.
Dimensionarea canalelor se efectuează pentru fiecare
încăpere separat, ţinând cont de viteză admisibilă: vadm=0,5-1,5 m/s.
- bucătărie:
49
Canalele de ventilare se adoptă din cărămidă. Secţiunea de calcul
corespunde dimensiunilor 140x140 mm, cu Fr=0,0196 m2, viteza
reală va fi:
50
- WC-u şi camera de baie:
aerului evacuat .
51
Bibliografie
1. NCM E.04.01-2006. Protecţia termică a clădirilor, Agenţia
construcţii şi dezvoltare a teritoriului a Republicii Moldova,
Chişinău, 2007.
2. CP E.04.05-2006. Proiectarea protecţiei termice a clădirilor,
Agenţia construcţii şi dezvoltare a teritoriului a Republicii
Moldova, Chişinău, 2007.
3. Tihomirov C. V., Sergheenko E. S.. Termotehnica,
alimentarea cu căldură şi gaze, ventilarea, Chişinău, Firma
editorial-poligrafică „Tipografia Centrală”, 1994.
4. Pavel Vârlan. Instalaţii de încălzire, Chişinău, Editura
“TEHNICA”, 1996.
5. Paşaportul tehnic al corpurilor de încălzire.
6. Внутренние санитарно – технические устройства, часть
1, Отопление, Справочник проектировщика под
редакцией И. Г. Староверова, изд. 4-е, Москва,
Стройиздат, 1990 г.
7. Манюк В. И., Каплинский Я. И. и др., Наладка и
эксплуатация водяных тепловых сетей, 3-е изд. М.
Стройиздат, 1988.
8. Ионин А. А., Хлыбов Б. М., Братенко В. Н., Терлецкая
Е. Н., Теплоснабжение, М. Стройиздат, 1982.
9. СНиП 2.04.05-91, Отопление. Вентиляция и
кондиционирование.
52
ANEXA nr. 1
53
ANEXA nr. 1 (continuare)
54
ANEXA nr. 1 (continuare)
55
ANEXA nr. 1 (continuare)
56
ANEXA nr. 1 (continuare)
57
ANEXA nr. 1 (continuare)
58
ANEXA nr. 1 (continuare)
59
ANEXA nr. 1 (continuare)
60
ANEXA nr. 1 (continuare)
61
ANEXA nr. 1 (continuare)
Durata
Medie pe durata
Localitatea
sezonului
Celei Celor celei
sezonului de
mai mai reci mai
5 zile de încălzire
reci reci
încălzire zsî, zile
zile luni
tms
tml
1 2 3 4 5 6 7
1 Bălţi -24 -18 +0.2 -4.4 172
2 Cahul -17 -15 +1.0 -3.2 158
3 Chişinău -21 -16 +0.6 -3.5 166
4 Comrat -20 -16 +0.8 -3.2 164
5 Drochia -23 -17 -0.1 -4.5 175
6 Edineţ -24 -17 -0.4 -4.5 177
7 Floreşti -22 -17 -0.2 -4.5 173
8 Leova -19 -15 +0.8 -3.3 165
9 Lipcani -26 -19 -0.4 -4.6 181
10 Ocniţa -24 -18 -0.4 -4.5 177
11 Orhei -20 -16 +0.6 -3.5 168
12 Otaci -26 -19 -0.4 -4.6 181
13 Soroca -25 -19 -0.2 -4.5 173
14 Străşeni -21 -16 +0.6 -3.5 166
15 Teleneşti -22 -17 -0.1 -3.9 170
16 Tiraspol -20 -16 +0.7 -3.3 163
17 Ungheni -24 -18 +0.3 -3.8 170
18 Vulcăneşti -17 -15 +1.0 -3.1 156
ANEXA nr. 3
Tabelul 1. Coeficientul de schimb de căldură la suprafaţa interioară a elementului de
construcţie
65
Coeficientul de
schimb de
Suprafaţa interioară a elementului de închidere căldură
αi,
W/(m2·oC)
Pereţi, poduri, tavane netede, tavane cu muchii raportul
dintre înălţimea muchiilor h şi distanţa dintre muchiile 8,7
vecine h/a 0,3
Tavane cu muchii proeminente şi raportul
7,6
h/a > 0,3
Ferestre 8,0
Luminatoare zenitale 9,9
Planşee peste subsoluri sau încăperi reci, la fluxul termic
6
descendent
66
Tabelul 3. Diferenţa normată de temperatură dintre temperatura
aerului interior şi temperatura suprafeţei interioare a elementului de
închidere
Diferenţa normată de temperatură
, oC pentru
Planşee deasupra
Luminatoare
subsolurilor
Acoperişuri
pasajelor şi
Tipuri de clădiri şi încăperi
exteriori
şi terase
zenitale
Case de locuit, instituţii curativ – Pereţi
preventive, creşe şi grădiniţe de copii, 4,0 3,0 2,0 tint-td
şcoli şi internate
Clădiri publice, cu excepţia celor
indicate mai sus, clădiri administrative
4,5 4,0 2,5 tint-td
şi auxiliare, cu excepţia celor cu regim
umed şi foarte umed
0,8·
tint-td ,
Clădiri industriale cu regim uscat şi (tint-td),
însă 2,5 tint-td
normal însă
sub 7
sub 6
Clădiri industriale şi alte clădiri cu 0,8·
tint-td 2,5 -
regim umed şi foarte umed (tint-td)
Clădiri de producţie cu exces
considerabil de căldură peste 23W/m3
12 12 2,5 tint-td
şi cu umiditatea de calcul relativă a
aerului interior sub 50%.
*Notă: td- temperatura punctului de rouă corespunzătoare temperaturii de
calcul, oC, şi umidităţii relative a aerului interior adoptată conform
ГОСТ12.1.005, documentelor normative în vigoare şi codurile practice
pentru clădirile respective.
67
Tabelul 4. Coeficientul care ţine cont de poziţia elementului de
construcţie faţă de aerul exterior
Coeficientul
Tipul elementului de închidere
n
Pereţi exteriori şi acoperişuri (inclusiv cele ventilate cu aer
rece exterior), luminatoare zenitale, planşee de pod (cu
acoperişuri din materiale în bucăţi) şi deasupra pasajelor, 1
planşee deasupra subsolurilor reci (fără pereţi de închidere)
în zona climaterică de nord.
Planşee deasupra subsolurilor reci, care comunică cu aerul
exterior, planşee de pod (cu acoperişuri din materiale în
0,9
rulouri) , planşee deasupra subsolurilor reci (cu pereţi de
închidere) şi etaje reci în zona climaterică de nord.
Planşee deasupra subsolurilor neîncălzite cu ferestre în
0,75
pereţi
Planşee deasupra subsolurilor neîncălzite fără ferestre în
0,6
pereţi, situate mai sus de nivelul solului
Planşee deasupra subsolurilor tehnice neîncălzite, amplasate
0,4
sub nivelul solului
Notă: Pentru planşeele de pod la podurile calde şi la planşeele deasupra
subsolurilor cu temperatura aerului în ele tc mai mare decât text, însă mai
Luminatoare cu vitrare
Acoperişuri şi planşee
deasupra subsolurilor
zi în
deasupra pasajelor
perioada
neîncălzite
Clădiri şi încăperi de
verticală
vitralii
Pereţi
încălzire
Dd,
°C×zi
1 2 3 4 5 6 7
2000 2,1 3,2 2,8 0,3 0,3
Case de locuit, 4000 2,8 4,2 3,7 0,45 0,35
instituţii curative –
6000 3,5 5,2 4,6 0,6 0,4
preventive, creşe şi
8000 4,2 6,2 5,5 0,7 0,45
grădiniţe de copii,
şcoli şi internate 10000 4,9 7,2 6,4 0,75 0,5
12000 5,6 8,2 7,3 0,8 0,55
Clădiri publice, 2000 1,8 2,4 2,0 0,3 0,3
cu excepţia celor 4000 2,4 3,2 2,7 0,4 0,35
indicate mai sus, 6000 3,0 4,0 3,4 0,5 0,4
clădiri 8000 3,6 4,8 4,1 0,6 0,45
administrative şi 10000 4,2 5,6 4,8 0,7 0,5
auxiliare, cu
excepţia celor cu
regim umed şi foarte 12000 4,8 6,4 5,5 0,8 0,55
umed
2000 1,4 2,0 1,4 0,25 0,2
4000 1,8 2,5 1,8 0,3 0,25
Clădiri industriale
6000 2,2 3,0 2,2 0,35 0,3
cu regim uscat şi
8000 2,6 3,5 2,6 0,4 0,35
normal
10000 3,0 4,0 3,0 0,45 0,4
12000 3,4 4,5 3,4 0,5 0,45
*Notă:Valoarea ,Rreq pentru mărimea Dd care se deosebeşte de cea din tabel se
determină cu formula:
Rreq =a× Dd +b, în care Dd - grade-zi în perioada de încălzire, °C×zi pentru punctul
concret; a,b – coeficienţi ai căror valoare trebuie adoptată conform datelor din tabele
pentru grupele corespunzătoare de clădiri, cu excepţia coloanei 6, pentru grupa de
clădiri din poziţia 1 pentru care în intervalul: de pînă la 6000°C*zi a=0,000075,
b=0,15; 6000-8000°C*zi a=0,00005, b=0,3; 8000 şi mai mult °C*zi a=0,000025,
b=0,5.
69
70
ANEXA nr. 5
71
ANEXA nr. 6
72
73
ANEXA nr. 8
74
75
76
SISTEME DE ALIMENTARE CU CĂLDURĂ ŞI
VENTILAŢIE
Indicaţii metodice
pentru elaborarea proiectelor/lucrărilor de an
Redactor: E. Gheorghişteanu
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar Formatul hârtiei 60x84 1/16.
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 55 ex.
Coli de tipar 5,0 Comanda nr.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168.
Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9
77