UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII CIVILE,INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

AN UNIVERSITAR 2022-2023

PROIECT

TEHNOLOGIA LUCRĂRILOR ÎN CONSTRUCȚII

* STUDENT: MINDRILA MARIUS LUCIAN

* NUMĂR ORDINE:19
* AN: IV
*SERIA: A
* GRUPA: 2

1
 CUPRINS

I) Proiectarea compoziției betoanelor

I.1.Stabilirea datelor inițiale

I.1.1.Clasa betonului

I.1.2.Condiții de expunere

I.1.3. Caracteristicile elementului

I.1.4.Umiditatea agregatelor

I.1.5.Gradul de omogenitate al betonului

I.1.6.Condițiile de transport și punere în operă

I.1.7. Condiții de execuție și tehnologia adoptată

I.2.Stabilirea calitativă și cantitativă a materialelor componente (alegerea calitativă a

componenților)

I.2.1.Consistența betonului

I.2.2.Alegerea tipului de ciment

I.2.3.Dozajul minim de ciment din condițiile de durabilitate

I.2.4.Agregatele

I.2.5.Apa de amestec

2
 I.2.6.Raportul apă-ciment maxim

I.2.7.Adaosurile

I.2.8.Aditivi

I.2.9.Conținutul de cloruri

I.2.10.Stabilirea cantității de apă

I.2.11.Stabilirea raportului apă-ciment

I.2.12.Stabilirea cantității de ciment

I.2.13.Stabilirea cantității de agregate

I.2.14.Împărțirea agregatului total pe sorturi

I.2.15.Corectarea cantității de apă

I.2.16.Corectarea cantității de agregat pe sorturi

I.2.17.Cantitatea totală corectă de agregat

I.2.18.Densitatea aparentă a betonului

II) Gradul de maturizare al betonului

III) Cofrarea unui stâlp folosind sistemul CMS

3
 I.1 Stabilirea datelor inițiale

Pentru proiectarea compoziției betoanelor este necesar să se cunoască un minim de date

stabilite de proiectant și beneficiar și menționate în proiectul de rezistență, respectiv de către
executant și menționate în proiectul tehnologic.

Număr de ordine 19
A. Proiectarea compoziției betoanelor

1. Clasa betonului
3N → C12/15
3N+1 → C16/20
3N+2 → C20/25

2. Caracteristici element
4N → placă cu grosimea de 12 cm armată sus cu 6ϕ10/m si jos cu 9ϕ8/m
4N+1 → stâlp 30x60 cm armat cu 10ϕ14
4N+2 → grindă 25x35 cm armată cu 3ϕ14 jos si 2ϕ20 sus
4N+3 → perete cu grosimea de 25 cm armat orizontal si vertical cu ϕ10/15

3. Condiții de expunere
3N → Element aflat in interiorul clădirii
3N+1 → Element aflat la exterior
3N+2 → Element aflat într-o construcție fără închideri (parcare deschisă)

4. Umiditate agregate
2N → unisip=2,5%; upietris=1.5%
2N+1 → unisip=3%; upietris=2%.

4
5. Gradul de omogenitate al betonului
3N → I
3N+1 → II
3N+2 → III

6. Condiții de transport și punere în lucrare

2N → transport cu autobetoniera și turnare cu pompa
2N+1 → transport cu autoagitatorul și turnare cu bena

7. Tipul agregatului
2N → de balastieră
2N+1 → de concasaj

8. Condiții de execuție și tehnologie adoptată

2N → turnare la temperaturi scăzute (+5 ÷ +10˚C)
2N+1 → turnare la temperaturi ridicate (>30˚C)

B. Gradul de maturizare al betonului

Să se calculeze și să se interpreteze gradul de maturizare efectiv al betonului

pentru elementul de beton de la tema A, după 14 zile de la turnare:

4N → temperaturi cuprinse între +5 ÷ +15˚C

4N+1 → temperaturi cuprinse între +10 ÷ +20˚C
4N+2 → temperaturi cuprinse între +15 ÷ +25˚C
4N+3 → temperaturi cuprinse între +20 ÷ +30˚C

C. Cofrarea unui stâlp folosind sistemul CMS

Să se realizeze cofrarea unui stâlp din beton armat monolit, cu dimensiunile de mai
jos, utilizând sistemul de cofrare pentru stâlpi CMS.
5N → stâlp 30x60 (cm)
5N+1 → stâlp 45x65 (cm)
5N+2 → stâlp 35x70 (cm)
5N+3 → stâlp 40x80 (cm)
5N+4 → stâlp 30x90 (cm)

5
 Hstâlp=3,00+0,1N (m)
Hstâlp=3+0.1x17=4.90m

A.Proiectarea compoziției betoanelor

I.1.1. Clasa betonului

Rezistența la compresiune a betonului este exprimată prin clasele de rezistență legate de

rezistența caracteristică (fractil 5%) măsurată pe cilindru „fck,cil” sau pe cub ,,fck,cube” conform
cu EN 206-1.
Clasa betonului este stabilită de către proiectant,din condiții de rezistență și
durabilitate.Condițiile de durabilitate se referă la menținerea caracteristicilor betonului în
limite care să sigure o comportare corespunzătoare a construcțiilor pe durata lor de viață.
Valoarea fck,cil este rezistența caracteristică cerută la 28 zile,măsurată pe cilindri de 150
mm diametru și 300 mm înălțime,iar valoarea fck,cub este rezistența caracteristică cerută la 28
zile , măsurată pe cuburi cu latura de 150 mm.

6
 I.1.2. Condiții de expunere

Condițiile de expunere sunt condițiile fizice și chimice la care este expusă structura în plus
față de acțiunile mecanice.Acțiunile datorate mediului inconjurător sunt clasificate în clse de
expunere.
Standardul SR EN 206-1 definește diferite clase de expunere în funcție de mecanismele de
degradare ale betonului. Notația utilizată pentru identificarea acestor clase este formată din două
litere și o cifră.

Carbonatarea betonului este un risc major pentru betonul armat și reduce pH-ul soluției
din porii pietrei de ciment de la o valoare (normală) cuprinsă între 12,6 și 13,5 la aproximativ
9.Când tot hidroxidul de calciu s-a carbonatat valoarea pH-ului se reduce la aproximativ 8,3.
Viteza de carbonatare a betonului depinde mult de regimul de umiditate în care respectiva
structură este exploatată și este maximă în cazul unei umidități situate ăntre 50%-70% și
variază cu distanța de la suprafața elementului.Dacă suprafața betonului este expusă la o
umiditate variabilă (umezire periodică), viteza de carbonatare se reduce într-o anumită măsură
datorită unei difuziuni mai lente a dioxidului de carbon prin porii saturați din piatra de ciment.

7
 Utilizarea diferiților agenți de dezghețare care stagnează pe suprafața betonului
expus la îngheț-dezgheț acctentuează degradradările.Dacă după dezgheț soluția rezultată (apă
și sare) rămâne la suprafața betonului are loc o degradare mult mai severă decât dacă aceasta
este îndepărtată gravitațional prin conformarea elementului ( prezența pantelor de scurgere).

8
 I.1.3. Caracteristicile elementului

Caracteristicile elementului sunt foarte importante atunci când trebuie stabilită

compoziția betonului,deoarece influențează direct viitoarele proprietăți ale
betonului,precum și componenții acestuia.Aceste caracteristici sunt:
 tipul elementului de construcție (stâlp);
 modul de armare și distanța minimă dintre armături;
 dimensiunea minimă a elementului de construcție și grosimea statului de acoperire
cu beton a armăturilor.
Acoperirea este distanța între suprafața armăturii ( incluzând agrfele și etrierii, precum
armăturile de suprafață dacă este cazul) cea mai apropiată de suprafața betonului și aceasta
din urmă.
Acoperirea nominală trebuie să fie specificată pe planuri.Ea este definită ca acoperirea
minimă cmin plus o suplimentare care ține seama de toleranțele de execuție Δcdev :
cnom=cmin+ Δcdev
Acoperirea minimă,cmin
Se va prevedea un strat de acoperire minim pentru a garanta:
 o bună transmitere de aderență;
 protecția de armături contra coroziunii(durabilitate);
 o rezistență la foc convenabilă.

Valoarea ce se va utiliza este cea mai mare dintre calorile c min care satisfac în
același timp exigențele privitoare la aderența și condițiile de mediu.
cmin=max(cmin,b;cmin,dur+Δcdur,γ-Δcdur,st-Δcdur,add;10mm)
unde:
 cmin,b -acoperirea minimă față de exigențele de aderență
 cmin,dur –acoperirea minima față de exigențele de mediu
 Δcdur,γ –marjă de siguranță furnizată de Anexa Națională a Eurocod 2
 Δcdur,add –reducerea acoperirii minime ăn cazul unei protecții
suplimentare,furnizate de Anexa Națională a Eurocod

9
 Pentru a se asigura, în acelasi timp o transmitere fără riscuri a forțelor de aderență
și un beton suficient de compact,se recomandă ca acoperirea minimă să nu fie mai mică
decât valorile cmin,b date în următorul tabel.

Perete cu grosimea de 25 cm armat cu 10φ15

 aleg cmin,b = 15mm

Conform tabelului 19, vom alege cmin,dur =30 mm

Se reomandă să se sporească acoperirea cu marjă de siguranță Δcdur,γ , furnizată de
Anexa Națională. Valoarea recomandată este Δcdur,γ =0 mm.
Acoperirea minimă poate fi redusă cu Δcdur,st atunci când se utilizează oțel
inoxidabil sau atunci când se iau alte dispoziții speciale.În acest caz, se va ține seama de
efectele asupra ansamblului proprietăților materialelor în cauză,inclusiv aderența.Valoarea
recomandată,în absența unor precizări sulimentare,este Δcdur,st =0 mm.
În cazul unui beton ce beneficiază de o protecție
suplimentară(acoperiri),acoperirea minimă poate fi redusă cu Δcdur,add .Valoarea
recomandată,în absența unor precizări suplimentare,este Δcdur,add =0 mm.
cmin=max(cmin,b;cmin,dur+Δcdur,γ-Δcdur,st-Δcdur,add;10mm)
cmin=max(15 mm;30 mm+0 mm-0 mm-0 mm;10mm)
cmin=max(15 mm;30mm;10 mm)
cmin=30 mm
Pentru calculul acoperirii nominale cnom , acoperirea minimă trebuie majorată,la
nivelul din proiect,pentru a ține cont de abaterile de execuție (Δcdev ).Astfel,acoperirea
minimă trebuie mărită cu valoarea absolută a abaterii acceptate.Valoarea recomandată este
Δcdev =10 mm.
10
 Așadar,valoarea acoperirii nominale cnom este :
cnom=cmin+ Δcdev
cnom = 30 mm+10 mm
cnom= 40 mm
I.1.4. Umiditatea agregatelor

Umiditatea agregatelor este necesar să se cunoască deoarece modifică raportul

apă/ciment și cantitatea de apă din masa betonului.
Se stabilește de către laboratorul autorizat al stației de preparare a betonului pentru
fiecare sort în parte.Minim o probă la 200m3 de beton și ori de câte ori se observă o
schimbare cauzată de condițiile meteo,de cel puțin o dată pe zi.

I.1.5. Gradul de omogenitate al betonului

Gradul de omogenitate este o măsură a stației de prepare a betonului și se

apreciază astfel:
 pentru stațiile de betoane în funcțiune se consideră gradul de omogenitate din luna
precedentă pentru tipuri sau clase de beton similare,determinate în funcție de valorile
exprimate în N/mm2 ale abaterii standard S și a rezistenței medii xn;
 pentru stațiile noi se apreciază în funcție de nivelul de dotare și calitatea sorturilor de
agregate, urmând a fi analizate de rezultatele obținute în prima periodă de producere a
betonului.

I.1.6. Condițiile de transport și punere în operă

Condițiile de transport ale betonului depind de mijloacele și utilajele pe care le are la

dispoziție executantul/beneficiarul/furnizorul de beton,de la stația de preparare a betonului
până la șantier sau incinta șantierului.Transportul se poate realiza cu
autocamionul,autobetonieră,benzi transportoare sau transport prin conducte.
Manipularea și punerea în operă a betonului se referă la mijloacele de turnre propriu-
zisă,precum și la tehnologii și mijloace utilizate pentru compacatrea betonului
(compactare manuală sau mecanică folosind vibrarea interioară sau exterioară).

I.1.7. Condiții de execuție și tehnologia adoptată

11
 Condițiile de executare se referă la punerea în lucrare a betonului în condiții de
temperatură și umiditate diferite ( turnare pe timp friguros sau la temperaturi de peste 30°C) sau
executarea elementelor masive de beton care impun condiții în alegerea materialelor componente
ale betonului,precum și anumite dozaje ale acestora.
Tehnologia adoptată se refră la tehnologii specializate de punere în lucru a betonului (de
exemplu elemente realizate cu cofraje glisante).

Stabilirea calitativă materialelor componente (alegerea calitativă a componenților)

I.2.1.Consistența betonului

Se poate defini prin mobilitatea betonului proaspăt sub acțiunea masei proprii sau unor
forțe exterioare care acționează asupra lui.
Se poate determina prin următoarele metode ( de regulă în funcție de diametrul maxim al
agregatelor) :
 tasarea conului;
 remodelare Ve-Be;
 determinarea gradului de compacatre Waltz;
 răspândirea.

Orientativ consistența se stabilește în funcție de tipul elementului de beton (

fundații.stâlpi,grinzi etc.), mijlocul de transport (autocamion,transport cu bandă,autoagitator
etc.) și tehnlogia de punere în lucru (turnare cu bena,pomparea etc.).

12
 I.2.2.Alegerea tipului de ciment

Cimentul trebuie ales dintre cele a căror ptitudine de utilizare este stabilită,luând în
considerare:

 tehnologia de executare a lucării;

 utilizarea finală a betonului;
 condiții de tratare ;
 dimensiunile structurii;
 agresiunile mediului înconjurător la care este expusă structura;
 reactivitatea potențială a agregatelor față de alcaliile din materialele componente.
În cazul turnării betonului pe timp călduros (> +25°C) ,cimenturile se vor utiliza conform
recomandărilor tabelului 36.

XC4+XF1

13
 În cazul turnării betonului pe timp călduros (> +25°C) ,cimenturile se vor utiliza
conform recomandărilor tabelului 36.

14
15
Așadar, vom alege tipul de ciment CEM II A-S (ciment portland cu zgura).

16
 I.2.3.Dozajul minim de ciment din condițiile de durabilitate

Dozajul minim de ciment se stabilește în funcție de clasele de expunere ale elementului de

beton,conform tabelelor 37 și 38.

XC4+XF1

17
 Așadar, vom alege dozajul minim de ciment de 340 kg/m3 și vom mări clasa
betonului de la C16/20 (conform datelor de temă) la clasa minimă de rezistență
recomandată C25/30 ( conform tabelelor 37 și 38).

I.2.4.Agregatele

Agregatele sunt materiale granulare naturale ( de balastieră sau concasaj) sau artificiale,
care constituie materia primă cu ponderea cea mai mare la fabrica betoanelor.
Tipul, dimensiunile şi categoriile de agregate privind de exemplu, aplatizarea,
rezistenţa la îngheţ-dezgheţ, abraziunea, rezistenţa, conţinutul de fin, etc. trebuie să fie
selecţionate ţinândseama de:
- execuţia lucrării;
- utilizarea finală a betonului;
- cerinţele de mediu înconjurător la care va fi supus betonul;
- toate cerinţele pentru agregatele aparente sau agregatele pentru betonul decorativ.

a) Tipul agregatelor-pot proveni din sfărâmarea naturală a rocilor ( de râu,de balastieră) sau
din concasarea acestora (granit,bazalt.etc.),
Conform datelor de temă agregatele provin din din concasarea rocilor.

b) Dimensiunea maximă a granulei agregatelor-se stabilește în funcție de :

 Tipul elementului de beton ( perete) :

ϕmax ≤ ¼ din diensiunea minimă a elementului

Dimensiunea grosimii peretelui conform datelor de temă: 25cm

ϕmax ≤ 1/4 x dimensiunea minimă a elementului
ϕmax ≤ 1/4 x 25cm
ϕmax ≤ 62.5mm

 Distanța dintre barele de armătură :

ϕmax ≤ distanța minimă dintre armături (75mm)-5mm

ϕmax ≤ 70 mm

 Grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor :

ϕmax ≤ 1,3 x grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturii
ϕmax ≤ 1,3 x 60mm
ϕmax ≤ 78 mm

 Transportul și punerea în lucrare a betonului :

ϕmax ≤32 mm

ϕmax=min ( 62.5 mm; 70 mm; 78 mm; 32 mm)

ϕmax=32 mm

18
c) Compoziția granulometrică a agregatelor utilizate la prepararea betonului

ϕmax=32 mm≤32mm=>aleg ϕagregat-32mm

Compoziția granulometrică a agregatelor care se utilizează la preparea betoanelor

este descrisă prin procentul de masă al agregatului trecut prin sitele cu ochiuri pătrare cu
dimesniuni de 0.125 mm, 0.5 mm, 1 mm, 2 mm, 4 mm, 8 mm, 22 mm, respectiv 32 mm și
63 mm.
Compozițiile granulometrice ale agregatelor individuale sau compuse sunt
determinate având în vedere SR EN 933-1 pe site conform SR ISO 3310.

 Agregat 0÷0.25: minim 2% și maxim 8% aleg 6%

 Agregat 0÷0.5: minim 5% și maxim 18% aleg 18%
 Agregat 0÷1: minim 8% și maxim 28% aleg 25%
 Agregat 0÷2: minim 14% și maxim 37% aleg 36 %
 Agregat 0÷4:minim 23% și maxim 47% aleg 45%
 Agregat 0÷8: minim 38% și maxim 62% aleg 60%
 Agregat 0÷16:minim 62% și maxim 80% aleg 75%
 Agregat 0÷32:minim 0% și maxim 100% aleg 100%

Cantitățile utilizate pentru prepararea rețetei de beton:

 Agregat 0÷0.25= 6%
 Agregat 0.25÷0.5= 18%-6%=12%
 Agregat 0.5÷1=25%-18%=7%
 Agregat 1÷2=36%-25%=11%
 Agregat 2÷4=45%-36%=9%
 Agregat 4÷8=60%-45%=15%
 Agregat 8÷16=75%-60%=15%
 Agregat 16÷32=100%-75%=25%

19
 I.2.5 APA DE AMESTEC

Apa reprezintă ca şi cimentul respectiv agregatul, un constituent de bază al betonului,

influenţând toate proprietăţile acestuia atât în stare proaspătă cât şi în stare întărită.
Ea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să nu conţină materiale în suspensie (să fie limpede);
- să nu aibă gust şi miros (evitarea apelor sălcii şi mirositoare, ce conţin săruri,
cloruri sausulfaţi);
- să se înscrie în parametrii normali de bazicitate, aciditate şi alcalinitate (obligatoriu
prin analize de laborator).
La nivel de şantier, se poate determina (în afară de testele de culoare, gust şi miros) şi
testul de timp de priză a pastei de ciment preparată cu apă potabilă (sau distilată) şi apa
nepotabilă din sursa ce se va utiliza. Pentru diferenţe sub ¼ de oră la timpii de început şi
sfârşit de priză şi ±10% din rezistenţa mortarului, apa poate fi utilizată.
Aptitudinea generală de utilizare a apei de amestec este reglementată în conformitate
cu standardul SR EN 1008.
În vederea utilizării la prepararea betoanelor, se recomandă analizarea caracteristicilor
apei în laboratoare de specialitate.

20
 I.2.6.Raportul apă-ciment maxim

Pentru asigurarea condițiilor de durabilitate, reportul maxim apă-ciment se stabilește ăn funcție de

clasa de expunere, din tabelele 37 și 38.
XC4+XF1

21
 Raport maxim apă/ciment≤min (0.50;0.50)=0.50

I.2.7.Adaosurile

Adaosurile sunt substanțe inerte din punct de vedere chimic care se adaugă la prepararea
betonului, în vederea îmbunătățirii (ameliorării) unor proprietăți la nivel de amestec proaspăt și
întărit.
Generic,prin denumirea lor ,adaosurile pentru prepararea betoanelor includ diverse grupe
de subproduse industriale,preparate special în acest scop și unele tipuri de fibre naturale,minerale
și organice.

I.2.8.Aditivii

Aditivii sunt substanțe chimice inerte care introduse în compoziția betoanelor,asigură

unele proprietăți acestora,fie în stare proaspătă sau întărită,fie în ambele stări.
Funcţiile aditivilor şi gradul de manifestare a acestora sunt influenţate în mod
direct de următorii factori :
- dozajul de aditiv şi dozarea compoziţiei betoanelor;
- caracteristicile cimentului din compoziţie;
- condiţiile de preparare a amestecurilor şi respectarea lor;
- condiţiile de transport şi punere în lucrare a betoanelor;
- tratarea ulterioară a betoanelor.

22
 I.2.9.Conținutul de cloruri

Pentru conținutul maxim de cloruri al agregatelor se consideră următoarele limite:

 Maximum 0.15% pentru beton fără armătură sau alte piese metalice
înglobate
 Maximum 0.04% pentru beton armat și cu piese metalice înglobate
 Maximum 0.02 % pentru beton precomprimat

23
 Stabilirea cantitativă a materialelor componente

Determinarea cantităţilor componenţilor se face pentru 1 m3 de beton. Agregatele se

presupun perfect uscate, urmând ca în final să se facă corecţiile corespunzătoare în funcţie de
umiditatea efectivă a acestora.

I.2.10.Stabilirea cantității de apă

Din tabelul 41, cantitatea orientativă de apă de amestecare (A) se determină în funcţie
de clasa betonului şi de consistenţa sa. Această cantitate, urmează să fie corectată cu un
coeficient (c) stabilit în funcţie de dimensiunea maximă a agregatului şi un coeficient (c’)
funcţie de tipul agregatului (de concasaj) :

AI = A × c × c’

Corectarea cantităţii de apă orientativă (A) se va realiza prin reducere sau sporire,
cu ajutorul coeficientului (c) funcţie de dimensiunea maxima a agregatului, si prin sporire
cu coeficientul (c’) funcţie de natura agregatului (de concasaj – piatra spartă) după cum
urmează :
 reducere 10% în cazul agregatelor 0 ÷ 63 mm =>c’=0.9;
 reducere 10÷20% în cazul folosirii de aditivi ;
 spor 20% în cazul agregatelor 0 ÷ 8 mm ;
 spor 10% în cazul agregatelor 0 ÷ 16 mm ;
 spor 5% în cazul agregatelor 0 ÷ 22 mm ;
 spor 10% în cazul folosirii pietrei sparte (agregat de concasaj).

24
 𝒍
AI = 𝟐𝟏𝟓 ∗ 𝟏 ∗ 𝟎. 𝟗 = 𝟏𝟗𝟑. 𝟓 𝒎𝟑

I.2.11.Stabilirea raportului apă-ciment

pentru gradul II, se folosesc valorile din tabel

A/C=0.45

 Pentru asigurarea cerinţelor de durabilitate, în funcţie de clasa de expunere,

valoarea maximă a raportului A/C nu va depăşi valorile din tabele 37 şi 38.

A/C = min [(A/C)calitativ ; (A/C)cantitativ ]=min[0.50;0.45]=0.45

I.2.12.Stabilirea cantității de ciment

Cantitatea de ciment se evaluează, aplicând relaţia:

𝑙
𝐴𝐼 193.5 3
𝐶= = 𝑚 = 430 𝑘𝑔
𝐴/𝐶 0.45 𝑚3

 AI – cantitatea de apă de amestec determinată conform punctului

(cantitatea orientativă de apă de amestec – tabel 41, afectată cu eventualele corecţii).
 A/C – valoarea cea mai mică a raportului A/C maxim pentru asigurarea
cerinţelor de rezistenţă (clasă) şi durabilitate
Această cantitate se compară cu valoarea minimă a dozajului de ciment determinată la
25
punctul 3.2.3. din tabelele 37 şi 38, şi dintre cele două se ia valoarea maximă.
𝒌𝒈
C = max (Ccalitativ ; Ccantitativ)=max(340;430)=430
𝒎𝟑

I.2.13.Stabilirea cantității de agregate

Cantitatea uscată de agregat în stare uscată (Ag) se avaluează alicând relația:

𝑪
𝑨𝒈 = 𝝆𝒂𝒈 (𝟏𝟎𝟎𝟎 − 𝝆 − 𝑨𝑰 − 𝑷)
𝒄

 𝜌𝑐 - densitatea cimentului, egală cu circa 3,0 kg/dm3;

 ρag -densitatea aparentă a agregatului (conform tabelului 45.), în kg/dm3;

 P - volumul de aer oclus, egal cu circa 2% respectiv 20 dm3/m3; în cazul utilizării

aditivilor antrenori de aer; aerul antrenat se stabileşte conform tabelului 46.

𝐶 430 𝑘𝑔
𝐴𝑔 = 𝜌𝑎𝑔 (1000 − − 𝐴𝐼 − 𝑃) = 2.7 (1000 − − 193.5 − 20) = 1736,55 3
𝜌𝑐 3 𝑚
𝒌𝒈
Ag =1736,55
𝒎𝟑

26
 I.2.14.Împărțirea agregatului total pe sorturi

În funcţie de limitele zonelor de granulozitate alese, se stabileşte o valoare pentru

fiecare sort de agregat, cuprinsă între limita maximă şi cea minimă, aceasta reprezentând
procentul de treceri în masă prin sita respectivă.
Apoi se calculează cantitatea de agregat pentru fiecare sort, folosind relaţia:
𝒑𝒊 − 𝒑𝒊−𝟏
𝑨𝒈𝒊 = 𝑨𝒈
𝟏𝟎𝟎
 Ag-cantitatea totală de agregat în stare uscată
 pi-procentul de trecere prin sita ,,i’’
 pi-1-procentul de trecere prin sită ,,i-1’’

𝑘𝑔
 Agregat 0÷0.25= 6% => Ag=1736,55*6%=104,193
𝑚3

𝑘𝑔
 Agregat 0.25÷0.5= 18%-6%=12% => Ag=1736,55*12%=208,386 3
𝑚

𝑘𝑔
 Agregat 0.5÷1=25%-18%=7%=> Ag=1736,55*7%=121,558 3
𝑚

𝑘𝑔
 Agregat 1÷2=36%-25%=11%=> Ag=1736,55*11%=191,021 3
𝑚

𝑘𝑔
 Agregat 2÷4=45%-36%=9%=> Ag=1736,55*9%=156,289 3
𝑚

𝑘𝑔
 Agregat 4÷8=60%-45%=15%=> Ag=1736,55*15%=260,483 3
𝑚

𝑘𝑔
 Agregat 8÷16=75%-60%=15%=> Ag=1736,55*15%=260,483 3
𝑚

𝑘𝑔
 Agregat 16÷32=100%-75%=25%=> Ag=1736,55*25%=434,138 3
𝑚

27
 𝑛
𝑘𝑔
∑ 𝐴𝑔𝑖 = 1736,55
𝑖
𝑚3

I.2.15.Corectarea cantității de apă

În funcţie de umiditatea efectivă a agregatului (nisip şi pietriş), se calculează

cantitatea suplimentară de apă cantonată in masa acestuia.

𝑢𝑖
∆𝐴 = ∑ 𝐴𝑔𝑖
𝑖=1 100

unisip=3%; upietris=2%

ΔA=[(104,193+208,386+121,558+191,021+156,289)*3%]+[(260,483+260,483+434,138)*2%]=
=42.55
𝑙
∆𝐴 = 42.55
𝑚3
𝑙
A*=AI-ΔA=193.5-42.55=150.95
𝑚3

I.2.16.Corectarea cantității de agregat pe sorturi

Cantitățile corectate de agregat pe sorturi se stabilesc astfel:

A*gi =Agi(1+ui/100)

 A*gi –cantitatea de agregat umed pe sortul ,,i’’

 Agi-cantitatea de agregat uscat pe sortul ,,i’’
 ui-umiditatea efectiv[ a agregatului de sort ,,i’’

𝑘𝑔
 A*(0÷0.25)= 104,193*(1+0.03)=107,31
𝑚3
𝑘𝑔
 A*(0.25÷0.5)=208,386*(1+0.03)=214,63
𝑚3
𝑘𝑔
 A*(0.5÷1)=121,558*(1+0.03)=125,20
𝑚3
𝑘𝑔
 A*(1÷2)=191,021*(1+0.03)=196,75
𝑚3
𝑘𝑔
 A*(2÷4)=156,289*(1+0.03)=160,97
𝑚3

𝒌𝒈
A*g nisip=804,86
𝒎𝟑

𝑘𝑔
 A*(4÷8)=260,483*(1+0.02)=265,69
𝑚3
𝑘𝑔
 A*(8÷16)=260,483*(1+0.02)=265,69
𝑚3
28
 𝑘𝑔
 A*(16÷32)=434,138*(1+0.02)=442,82
𝑚3

𝒌𝒈
A*g pietriș=974,20
𝒎𝟑

I.2.17.Cantitatea totală corectă de agregat

𝒌𝒈
A*total=A*gnisip+A*gpietriș=1729.02
𝒎𝟑

𝑘𝑔 𝑘𝑔 𝒌𝒈
A*total=804,86 3 +974,20 3 =1779,06
𝑚 𝑚 𝒎𝟑

I.2.18.Densitatea aparentă a betonului

Densitatea aparentă a betonului se calculează cu relaţia:

ρb = A*g + C + A* sau ρb = Ag + C + AI

𝒌𝒈
ρb = Ag + C + AI =1736,55+430+193.5=2360,05
𝒎𝟑

29
 II)Gradul de maturizare al betonului

Prin maturizare a unui beton înţelegem modul cum se dezvoltă (evoluează) în timp
rezistenţele mecanice ale acestui material, respectiv câte procente (%) din rezistenţa
finală (dobandită odată cu atingerea clasei, la 28 zile) s-a cumulat la un moment dat după
punerea în lucrare.
Prin grad de maturizare a unui beton se înţelege nivelul de rezistenţă la
compresiune atins de acesta (exprimat de regulă ca procent din clasă) după un anumit
interval de timp de la sfârşitul prizei cimentului.
Sunt numeroase cazurile în care este necesar a se cunoaşte ce rezistenţă (e) a atins
un beton după un anumit interval de timp de la punerea în lucrare (mai exact după sfârşitul
prizei cimentului) astfel încât, atunci când elementul de beton este supus la anumite acţiuni
fizico-chimice, rezistenţele finale ale lui sâ nu fie afectate în sens negativ.
Dintre utilităţile cunoaşterii gradului efectiv de maturizare a betonului, se
pot enumera:
 Stabilirea momentului când se pot decofra elementele structurale din beton şi
beton armat (cofraj vertical şi orizontal);

 Preconizarea momentului optim la care se poate efectua transferul de tensiune

pentru elementele din beton precomprimat;

 Stabilirea momentului de atingere a pragului critic, prin a cărui depăşire

caracteristicile fizico-mecanice finale ale betonului nu mai sunt afectate în sens
negativ dacă survine un îngheț.

Privitor la începerea operaţiei de decofrare, avem următoarele condiţii :

 Pentru cofraj dispus în plan vertical – momentul decofrării se stabileşte atunci când
betonul a atins o rezistenţă la compresiune de cel puţin 2.5 (N/mm2), astfel încât muchiile
elementelor structurale executate să nu se ştirbească sub efectul şocurilor produse în
timpul operaţiei de decofrare ;

 Pentru cofraj dispus în plan orizontal - momentul decofrării se stabileşte în funcţie de

mărimea deschiderii elementului respectiv, astfel :

1) Pentru deschideri ≤ 6.00 (m) – betonul trebuie să atingă un nivel de întărire de cel puţin
70 (%) din clasă ;

2) Pentru deschideri > 6.00 (m) – betonul trebuie să atingă un nivel de întărire de cel puţin
85 (%) din clasă.

30
 Calculul gradului de maturizare al betonului

Estimarea gradului de maturizare efectiv al betonului, se poate face direct prin încercarea
la compresiune a unor epruvete standart, păstrate în condiţii de temperatură şi umiditate similare
cu cele ale elementului pentru care fac determinarea, sau indirect printr-o metodă analitică bazată
pe un calcul matematic ce ţine seama de factorii care influenţează proprietăţile fizico-mecanice
ale betonului. Aceşti factori sunt : compoziţia betonului prin tipul de ciment şi raportul maxim
(A/C), respectiv temperaturile înregistrate la nivelul elementului.

Pentru un ciment tip CEM II A/S 32.5 și un raport A/C=0.45 avem un grad critic de
maturizare Mk= 975 k°C. Așadar,ca betonul să nu fie afectat în sens negativ de îngheț,gradul de
maturizare trebuie să depășească această valoare.

Se observă,conform tabelului centralizator,faptul că în ziua 1 la ora 23:00,gradul efectiv

de maturizare al betonului are o valoare de Mθef =1043,411 k°C ce depășește gradul critic de
maturizare Mk= 975 k°C.
Pentru decofrare
Pentru decofrarea elementelor vertical este necesar să se atingă o rezistență la
compresiune a betonului de cel puțin 2.5N/mm2 . Determinarea momentului decofrării se
stabilește astfel:
Pentru un beton de clasa C25/30,preparat cu ciment tip II A-S 32.5
2.5N/mm2………..x%
x=2.5x100/25=10%
Așadar,cei 2.5N/mm2 se ating când betonul atinge un nivel de întărire β=10%

31
 Pentru cimentul de tip ciment tip II A-S 32.5,nivelului de întărire β=10% îi corespunde un
grad de maturizare M10 =600 k°C,valoare care este depășită în ziua 1 la ora 19:00 (Mθef =750.671
k°C).

Interpretarea gradului de maturizare al betonului dupa 14 zile

Se observă,conform tabelului centralizator,faptul că în ziua 14 la ora 23:00,gradul efectiv
de maturizare al betonului are o valoare de Mθef =15624.814 k°C
Din extrapolare β=97%

32
33
34
 III)Cofrarea unui stâlp folosind sistemul CMS

CMS(cofraj metalic stâlpi) este un sistem de cofraj integral metalic cu panouri cofrante de
oțel.Cu ajutorul acestui sistem de cofrare, se pot realiza stâlpi având laturile cuprinse între 150
mm și 950 mm,iar înălțime până la 7.20 m.

Elementele componente ale cofrajului metalic pentru stâlpi sunt:

 Panourile de cofraj care în conlucrare cu sistemele de caloți asigură cofrarea

laturilor stâlpului.

Sistemul de cofrare include patru tipuri de panouri P 1 ÷ P4 , a căror structură portantă este
alcătuită din platbandă de oțel cu secțiunea 5x50 (mm) , iar fața cofrantă din tablă de oțel de 2
(mm), întreg ansamblul fiind sudat.La nivelul marginilor orizonatale ( superioară și inferioară),
platbanda structurii portante prezintă în ax orificii echidistanțate de ϕ14/50 (mm) ce au rolul de a
fixa panourile pe sistemele de caloți.Platbanda de la nivelul laturilor verticale ale panourilor
prezintă la mijlocul înălțimii un orificiu ϕ14 ce servește la montarea unui clește necesar fixării
marginilor verticale a două panouri situate pe aceeași latură a stâlpului.

Caloții sistemului de cofrare sunt elemente de sprijinire și susțin cofrajul

propriu-zis care se folosește pentru stâlpi și formează un contur închis.

Caloții sunt de trei tipuri în funcție de poziția ocupată pe înălțimea cofrajului,fiind

realizați în două variante dimensionale (scurți și lungi).

35
a) Caloţii de bază – alcătuiţi din platbandă de oţel, cu secţiunea 5 x 75 (mm), fiind prevăzuţi
pe faţa superioară cu bolţuri Φ12 la distanţa interax de 50 (mm) (Fig.4a).
Variantele de realizare privind lungimea sunt ։
 Caloţi bază scurţi (C2) – 750 (mm) ;
 Caloţi bază lungi (C4) – 1250 (mm) ;

b) Caloţii intermediari - alcătuiţi din platbandă de oţel, cu secţiunea 10 x 75 (mm), fiind

prevăzuţi pe ambele feţe cu bolţuri Φ12 la distanţa interax de 50 (mm) (Fig.4c).
Variantele de realizare privind lungimea sunt ։
 Caloţi intermediari scurţi (C1) – 750 (mm) ;
 Caloţi itermediari lungi (C3) – 1250 (mm) ;

c) Caloţii de capăt - alcătuiţi din platbandă de oţel, cu secţiunea 5 x 75 (mm), fiind prevăzuţi
pe faţa inferioară cu bolţuri Φ12 la distanţa interax de 50 (mm) (Fig.4b).
Variantele de realizare privind lungimea sunt ։
 Caloţi de capăt scurţi (C5) – 750 (mm) ;
 Caloţi de capăt lungi (C6) – 1250 (mm).

36
37
 Ȋn vederea obţinerii secţiunii dorite a stâlpului (a x b), caloţii se solidarizează în sistem
morişcă (Fig.6a), prin introducerea orificiilor ϕ14 ale piesei de capat de pe un calot în bolţurile
ϕ12 situate pe calotul ortogonal. Piesele de capăt perforate fiind solidarizate peste platbanda
caloţilor (decalat), asigură o poziţionare coplanară a platbandelor care delimitează conturul
secţiunii stâlpului.
Montarea panourilor de cofraj pe sistemele de caloţi se realizează prin introducerea orificiilor
ϕ14 situate pe platbandele laturilor orizontale (având lungimea de 500 mm) ale panourilor în
bolţurile ϕ12 de pe caloţi. Astfel, panorile montate la un nivel al cofrajului CMS vor fi dispuse
în contramorişcă în raport cu sistemele de caloţi care le încadrează (Fig.6b).

Fig.6 – Montajul caloţilor şi al panourilor pe conturul secţiunii stâlpului.

A) – Caloţi montaţi în sistem morişcă pentru formarea secţiunii stâlpului ;
B) – Panouri montate pe caloţi în sistem contramorişcă.

Funcţie de dimensiunile laturilor stâlpului, pentru configurarea secţiunii acestuia se

utilizează perechi de caloţi lungi (1250 mm) sau scurţi (750 mm).
Astfel, pe laturile cu dimensiunea de 45 (cm) se vor dispune caloţii scurţi, iar pe laturile
având dimensiunea cuprinsă între de 50 ÷ 95 (cm) se vor dispune caloţii lungi. Pe caloţii scurţi
se montează un singur panou, iar pe caloţii lungi se montează două panouri coplanare, care se
asigură între ele prin intermediul unui cleşte (K).

Fig.7 – Dispunerea caloţilor şi a panourilor pe conturul secţiunii stâlpului,

funcţie de dimensiunile laturilor. Cu albastru au fost reprezentaţi caloţii, iar cu
roşu panourile.

38
  Elemente de legătură :cleme și clești

Cleștii sistemului de cofrare CMS,servesc la fixarea marginilor vertical a două panouri de

cofraj situate pe aceeași latură a stâlpului.
Clemele CL1 sunt piese lamelare realizate din tablă de arc,curbate în formă de
U,prevăzute cu două fante paralele la cele două extremități.Aceste cleme servesc la asigurarea pe
caloți intermediari a panourilor de cofraj situate la etaje diferite învecinate.
Clemele CL2 sunt asemănătoare cu clemele CL1,dar sunt prevăzute cu o singură fantă la
una dintre extremități și servesc la asigurarea panourilor de cofraj situate la primul etaj pe caloții
de bază,respective panourile situate la ultimul etaj pe caloții de capăt.

39
  Şpraiţurile şi tălpile de şpraiţ

Şpraiţurile (tensorii) sistemului de cofrare CMS, sunt elemente liniare cu lungime variabilă,
care servesc la stabilizarea cofrajului şi menţinerea verticalităţii acestuia. Sunt alcătuite dintr-
un tronson de ţeavă de oţel prevăzut la capete cu bucşe filetate (cu pas invers), în care sunt
introduse tije filetate. Astfel, la rotirea într-un sens a tronsonului de ţeavă, tijele expandează iar
şpraiţul îşi măreşte lungimea. La schimbarea sensului de rotaţie al tronsonului de ţeavă, tijele
filetate pătrund la interior iar şpraiţul îşi micşorează lungimea.

Şpraiţurile sunt de două tipuri, astfel ։

 Şpraiţ S1, a cărui lungime variază între 1700 ÷ 3000 (mm) ;

 Şpraiţ S2, a cărui lungime variază între 3000 ÷ 5550 (mm) ;

Fig.12 – Şpraiţurile (tensorii) sistemului de cofrare CMS

40
 Pentru stabilizarea cofrajului, trebuie montate pe cel puţin două direcţii ortogonale câte un
sistem de două şpraiţuri S1 şi S2, ale căror capete superioare sunt prinse (articulat) de cofraj,
iar cele inferioare de tălpile de şpraiţ, care la rândul lor sunt fixate pe suprafaţa de bază .

Fig.13 – Sistem de cofrare CMS stabilizat pe doua direcţii ortogonale cu perechi de spraiţuri
S1 şi S2 (marcate cu roşu) - perspectivă. De asemenea, sunt prezentate
şi etapele tehnologice de montaj a cofrajului.

41
 Ȋn varianta originală de montaj a sistemului de cofrare CMS, tălpile de şpraiţ erau fixate pe
dulapi din lemn cu dimensiunile 5 x 25 x 75 (cm), prin batere în cuie cu diametrul ϕ4 (mm) ca
în.Blocarea tălpilor de şpraiţ pe suprafaţa de bază se realiza prin lestarea dulapilor de lemn cu
dale prefabricate din beton simplu, având greutatea de 50 (Kgf).

42
  Pâlnia de turnare a betonului

Pâlnia de turnare este confecţionată din tablă de oţel (similar feţei cofrante) şi profile
laminate, aceasta servind la introducerea betonului prin ferestrele de turnare lăsate în unele
locaţii ale pereţilor cofrajelor înalte.
Măsura este necesară în vederea împiedicării căderii betonului în cofraj de la o înălţime mai
mare de 3.00 (m) (pentru evitarea segregării).
Pentru introducerea betonului în cofraj fără a exista riscul segregării acestuia, la fiecare 3.00
(m) pe înălţimea structurii de cofrare se montează un etaj de panouri P2, din care unul lipseşte,
realizându-se astfel o fereastră de turnare, cu dimensiunile în plan de 500 x 590 (mm) (cât un
panou P2). Ȋn dreptul acestui gol, se montează pâlnia de turnare a betonului. După umplerea cu
beton a cofrajului până la baza primei ferestre de turnare, se scoate pâlnia iar suprafaţa golului
se obturează cu 1 panou P3 şi 3 panouri P4, prinse între ele cu şuruburi M12 x 30 Operaţia se
repetă pentru fiecare fereastră de turnare de pe verticala cofrajului CMS.

43
 Măsuri privind vizitarea şi curăţarea spaţiului de la interiorul cofrajului CMS

Pentru vizitarea spaţiului interior al cofrajului, respectiv pentru evacuarea posibilelor

impurităţi, totdeauna, montajul sistemului de cofrare CMS va începe cu poziţionarea unui etaj de
panouri P2 imediat peste caloţii de bază, din care un panou lipseşte. Astfel, la baza cofrajului de
stâlp se va crea o fereastră de curăţare.
Obturarea ferestrei de curăţare se realizează similar ca şi în cazul ferestrei de betonare.

44
 Reguli de realizare a sistemului de cofraj CMS

1) Se vor utiliza pe cât posibil panourile cele mai mari (P 1);

2) Întotdeauna, primul rând de panouri va fi realizat din panouri P 2.Pe una din fețe se lasă
nemontat un panou pentru a crea o fereastră de curățare;
3) La cel mult două rânduri de panouri P1 se va monta un rând de panouri P2.Pe una din
fețe se va lăsa nemontat un panou pentru a crea o fereastră de turnare.

Stabilirea sistemului de cofraj

 Stâlp 30x90 (cm)

 Hstâlp=4.90m => Hcofraj=4.90m

 Montarea primului rând de panouri: P2 =600mm

4900 mm-600mm=4300mm
 Montarea a doua rânduri de panouri: P1=2400mm
4300mm-1200mm-1200mm=1900mm
 Montarea unui rând de panouri: P2=600mm
1900mm-600mm=1300mm
 Montarea a doua rânduri de panouri:P1=1200mm
1300mm-1200mm=100mm
 Montarea unui rând de panouri: P4=100mm
100mm-100mm=0 mm

45
 Etape de montaj

1) Se va nivela suprafața suport a cofrajului pe o distanță care depășește laturile stâlpului

cu circa 2.50m;

2) Se montează caloții de bază în sistem morișcă pe conturul stâlpului;

3) Se montează primul rând de panouri P2 (în sistem morișcă,dar în sens invers

caloților),iar pentru laturile între 500÷950 mm se folosesc două panouri pe latură.Pe una
din fețe se lasă nemontat un panou pentru fereastra de curățare;

4) Se montează primul rând de caloți intermediari;

5) Se montează șpraițurile inferioare,iar concomitent cu montarea panourilor acestea se

fixează între ele cu cleme și clești;

6) Se montează panourile P1 ;

7) Se montează pe rând caloții intermediari ;

8) Se montează panourile P2 ,iar pe una din fețe se lasă nemontat un panou pentru fereastra
de turnare a betonului;

9) Se montează caloții intermediari;

10) Se montează panourile P1 ;

11) Se montează caloții intermediari;

12) Se montează panourile P4 ;

13) Se montează caloții de capat;

14) Se montează șpraițurile superioare și se verticalizează cofrajul;

15) Se curăță baza stâlpului și se închide fereastra de curățarea cu un panou P 3 și trei

panouri P4 ,apoi se fixează cu cleme și clești;

16) Se toarnă betonul până la fereastra de turnare;

17)Se închide fereastra de turnare cu un panou P3 și trei panouri P4 ;

18)Se toarnă betonul până la capătul de sus al cofrajului.

46
47
48
49