

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

FACULTATEA DE CONSTRUCTII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

PROIECT TEHNOLOGIE

PROIECTAREA COMPOZITIEI BETOANELOR

CU DENSITATE NORMALA

STUDENT : TENE CRISTI

ANUL : IV , SERIA : A
GRUPA : 3 , NR : 4
Realizarea unei compozitii de beton presupune parcurgerea a 3 mari etape :

1. Stabilirea datelor initiale privind realizarea compozitiei betonului.

2. Stabilirea calitativa a compozitiei betonului.

3. Stabilirea cantitativa a compozitiei betonului (se stabilesc cantitatile pentru fiecare

component in vederea obtinerii unui m3 de beton).

1. Stabilirea datelor initiale

Pentru proiectarea compozitiei betonului este necesar sa se cunoasca un minim de date

stabilite de proiectant si beneficiar si mentionare in proiectul de rezistenta.

1.1 Clasa betonului (C35/45)

Este definita pe baza rezistentelor caracteristice fck si reprezinta rezistenta minima la

compresiune a betonului exprimata in N/mm2 pe epruvete cilindrice si cubice.
Valoarea fck,cil este rezistenta caracteristica ceruta la 28 zile masurata pe cilindrii de 150
mm diametru si 300 mm inaltime, valoarea fck,cub este rezistenta caracteristica masurata pe cuburi
cu latura de 150 mm. Initial in Romania s-a lucrat cu marca betonului.
Marca betonului reprezinta valoarea in daN/cm2 din seria de marimi standardizate.

In cazul proiectului educational voi folosi C 35/45 conform datelor de tema.

fck,cil = 35 N/mm2 ; fck,cub = 45 N/mm2

Pentru n = 4 ⇒ 3N + 1 ⇒ C35/45.
 1.2 Conditiile de expunere

Alegerea clasei betonului nu depinde doar de nivelul de solicitare mecanica dar si de

conditiile de mediu. Ca un beton sa fie apt este important ca raportul (A/C)max sa aiba o valoare cat
mai mica.

XC – Carbonatare – Clase de expunere cu risc asupra armaturii din otel

XS – Cloruri din apa de mare – Clasede expunere cu risc asupra armaturii din otel
XF – Inghet-dezghet – Clase de expunere cu risc asupra betonului
(atac din inghet-dezghet cu sau fara sare)

XC – Beton expus la carbonatare

- este un risc major pentru betonul armat.

- are loc in urma reactiei dioxidului de carbon din aerul atmosferic sau apa cu constituientii
cimentului intarit, in special cu hidroxidul de calciu. Dupa contactul intre betonul proaspat si
armatura, la suprafata otelului se formeaza relativ rapid un strat subtire si stabil din oxizi.
- viteza de carbonatare a betonului depinde mult de umiditate, viteza de carbonatare este
maxima in cazul unei umiditati intre 50% - 75% si variaza cu distanta de la suprafata elementului.
- determinarea adancimii de beton carbonatat se face prin tratarea unei suprafete proaspat
desprinse de beton cu o solutie de fenolftale in alcool diluat.
 XC4 --- Alternanta umiditate – uscare

- Suprafete supuse contactului cu apa, dar care nu intra in clasa de expunere XC2 (elemente
exterioare expuse intemperiilor).

XS – Beton expus la atacul clorurilor

- cel mai utilizat agent de dezghetare este amestecul de nisip si sare.

- atacul clorurilor se poate manifesta separat sau impreuna cu atacul de inghet-dezghet.
- atacul clorurilor (sare geme, NaCl) reprezinta un risc atat pentru betonul armat cat si pentru
betonul simplu asupra caruia se impun exigente legate de calitatea suprafetei. Atacul clorurilor se
poate manifesta separat sau impreuna cu atacul din inghet-dezghet.

XS1 --- Expunere la aerul ce vehiculeaza saruri marine, insa nu sunt in contact direct cu apa
de mare.
 XF – Beton expus la atac din inghet-dezghet

- betonul uscat nu este afectat de fenomenul de inghet-dezghet.

- daca elementul este supus la temperaturi negative la scurt din dupa turnare, apa retinuta in porii
capilari din piatra de ciment ingheata si isi sporeste volumul cu 9% producand expansiuni in masa
betonului.
- consecintele atacului din inghet-dezghet sunt vizibile sub forma de cojiri, exfolieri, etc.

XF2 --- Saturatie moderata cu apa, cu agenti de dezghetare.

Pentru n = 4 ⇒ 3N + 1 ⇒ XC4 + XS1 + XF2.

1.3 Caracteristicile elementului

Sunt foarte importante atunci cand trebuie stabilita compozitia betonului deoarece
influenteaza direct propietatile betonului intarit. Aceste caracteristici sunt :
- tipul elementului de constructie (planseu, grinda, stalp, perete, fundatie, monolitizare, etc).
- modul de armare si distanta minima dintre armaturi.
- dimensiunea minima a elementului de constructie si grosimea stratului de acoperire cu beton a
armaturilor.

Stratul de acoperire cu beton are urmatoarele functii :

- asigura o buna transmitere a fortelor de aderenta intre sectiunea de beton si armatura.
- asigura protectia armaturilor la coroziune (durabilitate).
- asigura o rezistenta la foc convenabila (EN 1992-1-2).

Acoperirea minima, cmin se va lua maxim dintre valorile care satisfac exigentele de mai sus.

cmin = max (cmin,b ; cmin,dur + ∆c , - ∆c , - ∆c , ; 10 mm)

Cmin,b = ∅ = 10 * √4 ⇒ Cmin,b = 20 mm

Clasa structurala recomandata (durata de utilizare de proiect = cu 50 de ani) este clasa S4,
pentru rezistentele, cu titlu de indicatie, ale betonului date in SR EN 1992-1-1, ANEXA E.
Clasa structurala minima recomandata este clasa S1.

Valorile recomandate ale lui cmin,dur sunt date in Tabelul 19 (armaturi pentru beton armat).

Cmin,dur = 35 mm (pentru clasa de expunere XS1)

Se recomanda sa se sporeasca acoperirea cu marja de siguranta ∆c , , furnizata de

Anexa Nationala. Valoarea lui ∆c , recomandata este ∆c , = 0 mm
 Acoperirea minima poate fi redusa cu ∆c , , atunci cand se utilizeaza otel inoxidabil sau
atunci cand se iau alte dispozitii speciale.
Valoarea recomandata, in absenta unor precizari suplimentare este ∆c , = 0 mm.
In cazul unui beton ce beneficiaza de o protectie suplimentara (acoperiri), se recomanda
urmatoarea valoare pentru ∆c , = 0 mm.

cmin = max (cmin,b ; cmin,dur + ∆c , - ∆c , - ∆c , ; 10 mm)

cmin = max (20 mm ; 35 mm ; 10 mm) ⇒ cmin = 35 mm

In cazul acoperii nominale cnom trebuie majorata la nivelul din proiect, pentru a tine cont de
abaterile de executie (∆c ). Astfel, acoperirea minima trebuie marita cu valoarea absoluta a
abaterii acceptate. Valoarea recomandata este ∆c = 10 mm.

⇒ cnom = 35 mm + 10 mm ⇒ cnom = 45 mm

1.4 Conditiile de executie si tehnologia adoptata

- se refera la punerea in lucrare a betonului in conditii de temperatura si umiditate diferite, de

exemplu turnarea betonului pe timp friguros sau la temperaturi de peste 30 0C etc.. sau executarea
elementelor masive de beton, care impun conditii in alegerea materialelor componente ale
betonului, precum si anumite dozaje ale acestora.
- tehnologia adoptata se refera la tehnologii specifice de punere in lucrare a betonului, de exemplu
elemente realizate cu cofraje glisante etc.

Pentru Proiect : Conditii normale, in cofraje curente.

1.5 Tehnologia de transport si punerea in lucrare a betonului

- conditiile de transport ale betonului depinde de mojloacele si utilajele pe care le are la dipozitie
executantul/beneficiarul/furnizorul de beton, la statia de preparare a betonului pana la santier, sau
in incinta santierului.
- trasnsportul se poate realiza cu autocamionul, cu mijloace specifice de transport (autobetoniera),
cu benzi transportoare, transport prin conducte etc.
- pentru betoanele cu o tasare pana la 5 cm,se pot transporta cu bene, nefiind supuse segregarii.
- pentru tasari mai mari de 5 cm se transporta cu cife (autobetoniere).

Pentru 2N : - transport cu autoagitator

- betonare cu bena

1.6 Gradul de omogenitate al betonului

- gradul de omogenitate al betonului reprezinta dispersia uniforma a tuturor componentilor in masa

amestecului de beton, se obtine prin amestecare.
- gradul de omogenitate al betonului se noteaza cu I , II, III si depinde de:
1. nivelul de tehnologizare si de dotare al statiei
2. calitatea sortului de agregat

Pentru Proiect : Gradul II

1.7 Umiditatea agregatului

- este necesar sa o cunoastem pentru ca influenteaza direct cantitatea de apa din amestec deci
raportul A/C marime care trebuie controlata extrem de exact.
- nisipurile vor avea mereu o cantitate de apa mai mare decat la pietris.

Pentru Proiect : - UN = 3 % (umiditate nisip)

- UP = 1,5 % (umiditate pietris)
 2. Rezolvarea calitativa a compozitie betonului

2.1 Consistenta betonului proaspat

- propietatea betonului de a-si modifica forma sub actiunea greutatii propriisau eventual a unor forte
exterioare care actioneaza aspura lui.

Se poate determina prin urmatoarele metode :

- tasarea conului
- remodelarea Ve-Be
- determinarea gradului de compactare Waltz
- raspandire

Betonul de consistenta S1 este vartos (s = 10 40 mm) cu aspect de pamant umed, se

desface usor la manipulare, nu separa apa de amestecare si umple cofrajul numai printr-o
comapactare energetica, se pot transporta cu autobasculante sau cu masini cu bene.

Betonul de consistenta S2 este slab plastic sau plastic, nu curge, dar se deformeaza usor,
avand o buna coeziune isi pastreaza omogenitatea in timpul transportului sau manipularii.

Consistenta betonului proaspat se stabileste din Tabelul 25 in functie de :

- tipul elementului realizat

- tipul mijlocului de transport (transport betoane distante mari)
- tipul mijlocului de punere in lucrare a betonului (transport beton distante mici)
 Pentru proiect se va folosi :

1. Fundatii din beton simplu sau slab armat, elemente masive.

Cu clasa de consistenta S1 sau S2 --- tasare 50 90 mm

2. Fundatii din beton armat, stalpi, grinzi, pereti structurali.

Cu clasa de consistenta S2 sau S2/S3 --- tasare 50 90 mm

2.2 Alegerea tipului de ciment

Se alege in functie de :
- tehnologia de executare a lucrarii (monolit sau prefabricat)
- utilizarea finala a betonului (simplu sau armat)
- conditiile de tratare (aplicare tratament termic)
- dimensiunea structurii
- agresiunile mediului inconjurator
- reactivitatea potentiala a agregatelor cu alcaliile din materiale componente

 In Tabelul 26 sunt diferite tipuri de ciment din Romania

 In Tabelele 27-30 domenii de utilizare, respectiv exemple de utilizare a cimentului
 In Tabelele 32-36 clase de importanta
 Cand temperatura la punere in lucrare, inainte de decofrare si/sau la punerea in serviciu se
incadreaza in intervalul de la 5 0C pana la 25 0C, cimenturile se pot utiliza conform tabelului 34 in
functie de atingerea rezistentei la 28 zile.

In conditiile in care punerea in lucrare a betonului se face pe timp friguros (< + 5 0C) se
recomanda utilizarea cimenturilor conform tabelului 35.
 Daca punerea in lucrare a betonului se face pe timp calduror, cand temperatura mediului
este > + 25 0C, utilizarea cimenturilor se face conform recomandarilor tabelului 36.

Conform datelor de tema si a tabelelor de mai sus am ales Ciment CEM II/ A-S : Ciment Portland
cu zgura.

2.3 Dozajul minim de ciment din conditii de durabilitate

- Se stabileste in functie de clasa de expunere a elementului si intensitatea gradului de

agresivitate, conform tabelelor 37 si 38.
Dozajul minim de ciment din conditii de durabilitate pentru XF2 clasa C 35/40 este 320 kg/m3.

2.4 Agregatele

- sunt materiale granulare naturale sau artificiale, care constituie materia prima cu ponderea cea
mai mare la fabricarea betoanelor.
- tipul, dimensiunile si categoriile de agregate trebuie sa fie selectionate tinand cont de:
1. executia lucrarii
2. utilizarea finala a betonului
3. cerintele de mediu inconjurator la care va fi supus betonul
4. toate cerintele pentru agregatele aparente sau ag. pentru betonul decorativ

a) Tipul agregatelor – pot proveni din sfaramarea naturala a rocilor (de rau, de balastiera)
sau din concasarea acestora (granit, bazalt, etc).
 b) Dimensiunea maxima a granulei agregatelor – se stabileste in functie de :

- tipul elementului de beton (stalp, grinda, diafragma, placa, perete) astfel :

 Dmax 1/4 din dimensiunea minima a elementului

 Dmax 1/3 din grosimea placii

 Dmax 1/6 din grosimea peretilor recipientilor si/sau dimensiunea minima a monolitizarilor

- distanta dintre barele de armatura :

 Dmax distanta minima dintre armaturi – 5 mm

In cazuri curente distanta minima dintre armaturi este de :

 25 mm la partea inferioara si 30 mm la partea superioara a grinzi

 50 mm la stalpi

 75 mm la placi si diafragme

- grosimea stratului de acoperire cu beton a armaturilor :

 Dmax 1,3 * grosimea stratului de acoperire cu beton a armaturii

- transportul si punerea in lucrare a betonului , in cazul transportului prin pompare :

 Dmax 1/3 din diametrul conductei de transport a betonului si de regula maximum 32 mm.

In final dimensiunea maxima a agregatului se stabileste ca fiind dimensiunea care

indeplineste simultan toate conditiile prezentate mai sus si alegand una din valorile standardizate:
8, 16, 22, 32 sau 63 mm.

Dmax 1/4 din dimensiunea minima a elementului = 1/4 * 250 mm = 62,5 mm

Dmax distanta minima dintre armaturi – 5 mm = (1000 – 90 – 80)/7 – 5 mm = 115 mm

Dmax 1,3 * grosimea stratului de acoperire cu beton a armaturii = 1,3 * 45 = 58,5 mm

Dmax 62,5 mm 115 mm 58,5 mm ⇒ Dmax = 32 mm

Dimensiunea maxima a granulelor agregatelor : 32 mm

 c) Compozitia granulometrica a agregatelor utilizate la preparea betonului

- este descrisa prin procentul de masa al agregatului trecut prin sitele cu ochiuri patrate cu
dimensiuni de 0,125 (mm) ; 0,25 (mm) ; 0,5 (mm) ; 1 (mm) ; 2 (mm) ; 4 (mm) ; 8 (mm) ; 16 (mm) ;
22 (mm) ; 32 (mm) respectiv 63 (mm).

NB1: Pentru fractiunea de agregat 0 0,125 se va face o determinare grafica a valorilor

NB2: Nisip = agregatul cu sortul 0 4 (mm)

Pietris = agregatul cu dimiensiunea minima mai mare de 4(mm) si dimensiunea maxima de
63 (mm).

 Agregate 0 0,125 mm ⇒ 1,5 % 5 % ⇒ aleg 2 %

 Agregate 0 0,25 mm ⇒ 2 % 8 % ⇒ aleg 4 %

 Agregate 0 0,5 mm ⇒ 5 % 18 % ⇒ aleg 12 %

 Agregate 0 1 mm ⇒ 8 % 28 % ⇒ aleg 22 %
  Agregate 0 2 mm ⇒ 14 % 37 % ⇒ aleg 30 %

 Agregate 0 4 mm ⇒ 23 % 47 % ⇒ aleg 40 %

 Agregate 0 8 mm ⇒ 32 % 62 % ⇒ aleg 52 %

 Agregate 0 16 mm ⇒ 62 % 80 % ⇒ aleg 70 %

 Agregate 0 32 mm ⇒ 100 % 100 % ⇒ aleg 100 %

Continutul maxim admis de parti fine : 320 kg/m3 + 100 ⇒ 420 kg/m3

d) Rezistenta la reactia alcalii-silice

- cand agregatele contin varietati de silice susceptibile la atacul alcaliilor (Na2O si K2O) si cand
betonul este supus la umiditate, trebuie intreprinse actiuni pentru a preveni o reactie daunatoare
acalii-silice, utilizand proceduri cu eficacitate stabilita.

2.5 Apa de amestec a betonului

- apa reprezinta un constituent de baza al betonului influentand toate propietatile acestuia atat in
stare proaspata cat si in stare intarita.
Ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

 sa nu contina materiale in suspensie (sa fie limpede)

 sa nu aiba gust si miros

 sa se inscrie in parametrii normali de bazicitate, aciditate si alcalinitate

- nu se utilizeaza apa de ploaie, din balti, din lacuri la prepararea betoanului, nici apa de mare sau
nisip prelevat din mare.

Pentru proiect se utilizeaza apa din reteaua publica.

2.6 Raportul apa/ciment maxim

- reprezinta raportul dintre cantitatea totala de apa existenta in beton si cantitatea de ciment. Pentru
asigurarea conditiei de durabilitate raportul va fi stabilit functie de clasa de expunere.

Pentru beton C35/45 – XF2 raportul maxim apa/ciment este 0,50.

 3. Rezolvarea calitativa a compozitie betonului

3.1 Apa de amestec

Din tabelul 41, cantitatea orientativa de apa de amestecare (A) se determina in functie de
clasa betonului si de consistenta sa. Aceasta cantitate, urmeaza sa fie corectata cu un coeficient
(c) stabilit in functie de dimensiunea maxima a agregatului si un coeficient (c’) functie de tipul
agregatului :

AI = A * c * c’ [ l/m3]

A – cantitatea orientativa de apa de amestec determinata in functie de clasa betonului si

consistenta masei de beton proaspat din TAB. 41 (valorile sunt valabile pentru agregatul de
balastiera cu dimensiunea maxima de 32 mm).

c – coeficient de corectie al cantitatii orientative de apa de amestec in functie de

dimensiunea maxima a granulei de agregat.

c’ – coeficient de sporire a cantitatii de apa, functie de natura agregatului.

c’balastiera = 1,0

c’concasaj = 1,10 (suprafata rugoasa)

Valorile pentru coeficientul c de corectie se alege in functie de dimensiunea agregatului.

c = 1,0 (pentru agregate de balastiera cu dmax 32 mm)

AI = 200 * 1,0 * 1,0 ⇒ AI = 200 l/m3

3.2 Raportul apa/ciment maxim

Din tabelul 42, in functie de clasa betonului, clasa cimentului si gradul de omogenitate al
betonului, se determina valoarea raportului A/C.
Valorile sunt valabile pentru gradul II de omogenitate al betonului. Pentru gradul I de omogenitate
al betonului valorile din Tab. 42 cresc cu 0,5 iar pentru gradul III scad cu 0,05.

max = min [ (A/C)calitativ ; (A/C)cantitativ ]

Conditionari (A/C)max ,
Daca betonul trebuie sa indeplineasca conditii speciale in ceea ce priveste gradul de
impermeabilitate, nu se admite ca raportul A/C sa depaseasca urmatoarele valori:
- 0,60 pentru gradul de impermeabilitate P

- 0,55 pentru gradul de impermeabilitate P in cazul betoanelor simple supuse la

agresivitate
- 0,50 pentru gradul de impermeabilitate P

- 0,45 pentru gradul de impermeabilitate P

Raportul A/C conform Tab. 42 este 0,40, valoarea obtinuta nu are nevoie de corectii folosindu-
se agregate de balastiera.
Raportul A/C calculat anterior este 0,50.
Se va alege valoarea minima dintre cele 2 ⇒ A/C = 0,40

3.3 Cimentul
Cantitatea de ciment se evalueaza, aplicand relatia :

CI = [kg/m3]
/

AI - cantitatea de apa de amestec determinata anterior (3.1)

A/C - valoarea cea mai mica a raportului A/Cmax pentru asigurarea cerintelor de rezistenta si
durabilitate
 CI = = ⇒ CI = 500 kg/m3
/ ,

Conditionare:
- Cantitatea totala de parti fine din beton (ciment + nisip < 0,125 mm) se recomanda sa
nu depaseasca in functie de dozajul de ciment valorile din Tab. 43 si 44.
- Daca dozajul de ciment este mai mare decat continutul maxim in parti fine, din compozitia
betonului se a elimina agregatul fin 0 0,125 mm.

C = max (Ccalitativ ; CI) = (320 kg/m3 ; 500 kg/m3) ⇒ C = 500 kg/m3

3.4 Agregatul
Cantitatea totala de agregat in stare uscatase evalueaza scazand din volumul unitare (1 m3
de beton), volumele celorlalti componenti care sunt cunoscute.
Ag = * Vag ⇒ Aag = * ( 1000 – C/ – AI – P) [kg/m3]

ρ – densitatea cimentului, egala cu circa 3 kg/dm3 ⇒ ρ = 3,0 kg/dm3

ρ – densitatea aparenta a agregatului (conforma Tab. 45 ) ⇒ ρag = 2,7 kg/dm3
P – volumul de aer oclus, egal cu circa 2% respectiv 20 dm3/m3, in cazul utilizarii aditivilor antrenori
de aer, aerul antrenat se stabileste conform Tab. 46 ⇒ P = 20 dm3/m3

Ag = 2,7 * (1000 – 500/3 – 200 – 20) ⇒ Ag = 1656 kg/m3

3.4.1 Impartirea agregatului pe sorturi

In functie de limitele de granulozitate alese se stabileste o valoarea pentru fiecare sort de

agregat cuprinse intre limita maxima si cea minima, respectand procentul de trecere in masa pentru
sita respectiva. Cantitatea pentru fiecare sort se calculeaza cu relatia:

Agi = Ag [kg/m3]
Ag - cantitatea totala de agregat perfect ucat
pi – procentul de treceri prin sita „i”
pi-1 – procentul de treceri prin sita „i-1”
Agi – cantitatea de agregat din sortul i perfect uscat

 Ag0 0,25 mm = 4% * Ag = ∗ 1656 = 66,24 kg/m3

 Ag0,25 0,5 mm = 12% * Ag = ∗ 1656 = 132,48 kg/m3

 Ag0,5 1 mm = 22% * Ag = ∗ 1656 = 165,6 kg/m3

 Ag1 2 mm = 30% * Ag = ∗ 1656 = 132,48 kg/m3

 Ag2 4 mm = 40% * Ag = ∗ 1656 = 165,6 kg/m3

 Ag4 8 mm = 52% * Ag = ∗ 1656 = 198,72 kg/m3

 Ag8 16 mm = 70% * Ag = ∗ 1656 = 298,08 kg/m3

 Ag16 32 mm = 100% * Ag = ∗ 1656 = 496,8 kg/m3

A 66,24 132,48 165,6 132,48 165,6 198,72 298,08 496,8

1656
 3.4.2 Corectarea cantitatii de apa

In functie de umiditatea efectiva a agregatului (nisip si pietris) se calculeaza cantitatea

suplimentara de apa cantonata in masa acestuia :

∆ ∑ ∗ [l/m3]

Agi – cantitatea de agregat in sortul „i” in kg

Ui – umiditatea sortului „i” in %
n – numarul total de sorturi

NOTA : Relatia se aplica atat pentru sorturile de nisipuri, tinand cont de umiditatea naturala
a acestora, cat si pentru sorturile de pietrisuri, tinand cont de umiditatea naturala a acestora.

U
∆A A ∗
100

∆A = 662,40 * 3% = 662,40 * 3/100 ⇒ ∆A = 19,872 l/m3

U
∆A A ∗
100

∆A = 993,60 * 1,5% = 993,60 * 1,5/100 ⇒ ∆A = 14,904 l/m3

∆A ∆A ∆A = 19,872 + 14,904 ⇒ ∆ = 34,776 l/m3

NOTA : A* reprezinta cantitatea de apa introdusa in malaxor prin apometru.

A* = AI - ∆A ⇒ A* = 200 – 34,776 ⇒ A* = 165,224 l/m3

 3.4.3 Corectarea cantitatii de agregat pe sorturi

A*gi = Agi (1+ ) [kg/m3]

A*gi - cantitatea de agregat umed pentru sortul „i” in kg

Agi – cantitatea de agregat uscat pentru sortul „i” in kg
Ui – umiditatea naturala a sortului „i” in %

NOTA : Relatia se aplica atat pentru sorturile de nisipuri, tinand cont de umiditatea naturala
a acestora, cat si pentru sorturile de pietrisuri, tinand cont de umiditatea naturala a acestora.

A*gN ∑ A ∗ kg/m3

⇒ A*gi = A*gN + A*gP

A*gP ∑ A ∗ kg/m3

A*gN = 66,24 * (1+3/100) + 132,48 * (1+3/100) + 165,6 * (1+3/100) + 132,48 * (1+3/100) + 165,6 *
(1+3/100) ⇒ A*gN = 682, 27 kg/m3

A*gP = 198,72 * (1+1,5/100) + 298,08 * (1+1,5/100) + 496,8 * (1+1,5/100) ⇒ A*gP = 1008,50 kg/m3

A*gi = 682,27 + 1008,50 ⇒ A*gi = 1690,77 kg/m3

3.5 Densitatea aparenta a betonului

ρ , = A*g + A* + c kg/m3

ρ , = Ag + AI + c kg/m3

ρ , = 1690,77 + 165,224 + 500 ⇒ , = 2355,99 kg/m3

ρ , = 1656 + 200 + 500 ⇒ , = 2356 kg/m3

 Calculul si interpretarea gradului de maturizare al betonului

Date de tema:

Tip element : 3N+1 – grinda (cofraj orizontal / vertical) – deschidere 6,45 m

Clasa betonului : 3N+1 – C16/20

Tip ciment : 2N – CEM II A-S 32,5

Raport (A/C)max : 4N – 0,6

In ziua 14 la ora : 3N +1 – dimineata

Cerinte:

 Pentru cei cu cofraj orizontal, sa se specifice daca in ultima zi (ora specificata) se poate
proceda la decofrare sau nu (cu justificare).

 Se analizeaza in ce zi si la ce ora aparitia unui inghet nu mai afecteaza in sens negativ

caracteristicile fizico-mecanice finale ale betonului (adica cand este atins si depasit gradul
critic de maturizare Mk).

 Temperaturile care le dati (citite la nivelul betonului) sa fie toate pozitive si cel putin egale
cu 5 0C, seara si noaptea mai mici, respectiv mai ridicate ziua (cam ca pentru o perioada de
toamna tarzie).

Maturizarea betonului reprezinta modul cum evolueaza sau cum se dezvolta in timp
rezistentele acestuia, respectiv cat la % din valoarea rezistentei la compresiune (determinata la
varsta de 28 zile) s-a atins la un moment dat de la turnarea betonului. Perioada de cumulare a
rezistentei betonului incepe odata cu inceperea prizei cimentului.
Perioada de cumulare a rezistentei betonului incepe odata cu inceperea prizei cimentului.

Prin grad de maturizare al betonului se intelege nivelul de rezistenta la compresiune atins

de acesta (exprimat de regula ca procent din clasa) dupa un anumit interval de timp la punerea in
lucrare.

Dintre utilitatile cunoasterii ale gradului de maturizare:

1. Stabilirea momentului cand putem sa decofram elementele structurale din beton si b. a.

- decofrarea fetelor verticale (pereti, stalpi) se face atunci cand rezistenta betonului atinge cel putin
2,5 N/mm2 rez. la compresiune necesar pentru a nu fisura acoperirea cu beton.
 - decofrarea elementelor orizontale (placi + grinzi) se face in functie de deschiderea acestora.
Pentru ochiuri de placa si grinzi cu D < 6 m se asteapta pana cand betonul atinge un nivel de
intarire de 70% din clasa.
Pentru D > 6 m se asteapta pana cand betonul atinge un nivel de intarire de 70% din clasa.

2. Preconizarea momentului optim la care se poate face transferul de efort de la armaturile

pretensionate la sectiunea din beton ( in cazul elementelor de beton precomprimat).

3. Preconizarea momentului cand se pot incarca diferite sisteme de ancorare fixate in

elementele de betob armat pe care le proiectam.

4. Stabilirea momentului de atingere a pragului critic, prin a carui depasire, caracteristicile

fizico-mecanice finale ale betonului nu mai sunt afectate in sens negativ de eventualitatea
producerii unui inghet.

Mk - grad critic de maturizare

Stabilirea lui Mk se poate realiza prin 2 metode:

a) Metoda directa
- realizarea unor epruvete standard in santier care se mentin in aceleasi conditii de temperatura si
umiditate ca betonul din elementu respectiv.

b) Metoda indirecta (analitica)

- baza pe un calcul matematic simplu care tine cont de factorii care influenteaza propietatile fizico-
mecanice ale betonului.

Acesti factori sunt :

- compozitia betonului (tipul cimentului ; (A/C)max)

- temperatura masurata la nivelul betonului cu ajutorul unor termometre digitale

Gradul de maturizare al betonului se noteaza cu M si reprezinta aria graficului cuprins

intre curba de variatie a temperaturii betonului si ordonata de -10 oC pe intervalul de timp
considerat.
 Originea sistemului de axe din starea de temperaturi reprezinta trecerea de la campul
temperaturii negative la temperaturi pozitive si viceversa.

Originea in scara de timp reprezinta momentul cand incepe acumularea de rezistenta in masa
betonului (momentul cand incepe priza betonului).

Ordonata de – 10 oC apare pe grafic pentru a indica faptul ca sub aceasta cota inceteaza orice
reactie de hidroliza si hidratare.

Intocmirea graficului se realizeaza pe baza temperaturii de calcul (reprezinta valoarea medie a

unei serii de inregistrare de temperatura (minnim 5 valori in 5 locatii diferite)).
 Temperatura de calcul

- reprezinta valoarea medie a unei serii de inregistrari de temperatura considerata valida. O astfel
de serie trebuie sa aiba minim 5 valori.
O serie de inregistrari de temperatura se considera valida daca media acestuia se
incadreaza in abaterea maxima admisa.

M – gradul de maturizare pe intervalul de timp „ti”

θ – gradul de maturizare pe intervalul de timp „ti”

θ - gradul de maturizare pe intervalul de timp „ti”

θ [oC] - media temperaturii pe intervalul de timp „ti”

M = (θ′ + 10) * ti [h oC]

M = (k * M ) [h oC]

M = (k * ( θ′ + 10) * ti ;k – coeficient de echivalenta

M =∑ ∑ ∗ 10 ∗ [h oC]

Interpretarea gradului de maturizare al betonului

a) Pentru perioada de timp friguros

- Se compara M cu Mk (calculat la temperatura de + 20 oC)

M Mk – Daca la sfarsitul intervalului de timp pentru care s-a calculat M

se
inregistreaza temperaturii negative caracteristicile fizico-mecanice ale betonului nu sunt afectate
in sens negativ.

M Mk – Daca la sfarsitul intervalului de timp pentru care s-a calculat M se

inregistreaza temperaturii negative atunci caracteristicile fizico-mecanice ale betonului sunt
afectate iremediabil in sens negativ.
 b) Pentru stabilirea momentului cand se poate decofra respectiv al momentului cand putem
face transferul de efort de la armaturile pretensionate la beton.

Se compara M cu M (calculat la + 20 oC)

β – nivelul de intarire al betonului (procentul din clasa)

M M – Daca la sfarsitul intervalului de timp pentru care s-a calculat M se

procedeaza la inceperea decofrarii sau transferul de efort sau incarcarea ancorelor, acestea nu
afecteaza in sens negativ caracteristicile fizico-mecanice ale betonului. β β

M M – Daca la sfarsitul intervalului de timp pentru care s-a calculat M se

procedeaza la inceperea decofrarii sau transferul de efort sau incarcarea ancorelor,
caracteristicile fizico-mecanice finale ale betonului vor fi afectate iremediabil in sens negativ
(ruperea elementului). β β

Pentru un ciment CEM II A-S 32,5 si (A/C)max : 0,6 ⟹ Mk = 1400 [hoC]

Gradul critic de maturizare Mk a fost atins si depasit in ziua a 4 – a, ora 16 , dupa aceasta ora
orice temperatura negativa care poate sa apara nu mai afecteaza structura betonului.

⟹ M = 1448 [hoC]

Extragerea cofrajului orizontal de grinda se face cand betonul a atins un nivel de intarire de
cel putin 85% din clasa. Pentru 85% rezulta un M = 10700 [hoC] dupa 14 zile rezulta un
eff
Mθ = 5464 [hoC] ⟹ cofrajul nu se poate indeparte dupa 14 zile, betonul atingand un grad de
maturizare suficent pentru decofrare dupa 28 de zile.
 Executia unui stalp din beton armat monolit

Se va realiza planul de cofraj (sistem CMS) si extrasul de materiale aferent, pentru un stalp
din beton armat monolit avand dimensiunile prezentate mai jos. Planul va fi insotit de descrierea
tehnologiei de montaj a cofrajului CMS.

Date de tema:

Nr. ordine : 4

Sectiune transversala : 55x65 (cm)

Inaltime betonare : 4.90 (m)

Sistemul CMS de cofrare realizeaza stalpi pana la 7.20 m cu diferite dimensiuni : 45x45 ,
90x90.

Pasul de modulare al dimensiunilor laturilor stalpului este de 50 mm iar pasul de modulare

pe inaltime este de 100mm.

Elemente componente :
1. Calotii sistemului de cofrare

2. Panourile sistemului de cofrare (P1, P2, P3, P4)

3. Spraiturile si talpile de sprait

4. Elementele de legatura dintre panouri (cleme si clesti)

5. Palnia de turnare a betonului

1. Calotii sistemului de cofrare

- caloti intermediari (platbanda 10x75 mm) : - scurti C1

- lungi C3

- caloti de baza (platbanda 5x75 mm) : - scurti C2

- lungi C4
- caloti de capat (platbanda 5x75 mm) : - scurti C5

- lungi C6

Avand bolturi de Ø/12/50 mm.

2. Panouri sistem de cofrare (P1, P2, P3, P4)

- sunt realizate din platbande de otel sudate cu pereti scurti 50x5 mm. Fata forajului este realizata
din tabla de otel de 2 mm.

- platbandele ramei cofrajului dispuse pe laturile orizontale (lung. de 500 mm) sunt perforate cu
orificii Ø14/50 (la o echidistanta de 50 mm).

P1 - 500x1190 mm

P2 - 500x590 mm

P3 – 500x290 mm

P4 – 500x100 mm

3. Spraituri si talpi de sprait

- elemente de rezemare laterala ale cofrajului

- In situatia in care betonul este turnat in stalp prin pompare nu se utilizeaza panourile de tip P1.

S1 (1700:3000) ; S2 (3000:5500)

4. Elemente de legatura dintre panouri (cleme si clesti)

- clemele sunt de 2 tipuri : CL1 si CL2

Clemele CL1 servesc la asigurarea marginilor orizontale ale panourilor de cofraj situate pe calotii
intermediari.

Clemele CL2 servesc la asigurarea marginilor orizontale ale panourilor de cofraj montate la baza
cofrajului pe calotii de baza iar la partea superioara a cofrajului pe calotii de capat.

- clestii servesc la asigurarea marginilor verticale ale panourilor situate pe aceeasi fata a stalpului.
 5. Palnia de turnare a betonului

- este o platbanda de otel si are dimensiunea in plan vertical P2 (panou).

- se utilizeaza pentru cofraje de stalpi cu H > 3.00 m.

Fazele de realizare ale cofrajului (Etape de montare) :

1. Nivelarea terenului și trasarea conturului stâlpului: pe o suprafață care depășește cu circa

2.5m laturile stâlpului, se nivelează terenul și se îndepartează eventualele obstacole.

2. Montarea caloților de bază (C2 și C4): se face în sistem morișcă în funcție de dimensiunile
laturilor stâlpului.

3. Montarea primului rând de panouri pe caloții de bază (P2): se face tot in sistem morișcă, dar
în sens invers caloților. (primul rând de panouri va fi întotdeauna format din P2 pentru a se
crea la bază o fereastră de curățare)

4. Montarea rândului 1 de caloți intermediari (C1 și C3): se face tot în sistem morișcă, similar
caloților de bază. La cel mult doua rânduri de panorui P1 se va monta un rând de panouri P2 pentru
a putea crea ferestre de turnare.