Tema 7.

Instalaţii de alimentare cu gaze in cladiri

1. Introducere
1.1 Conducte exterioare de gaze
1.2 Conducte interioare și aparate de gaze
2. Cerințe de proiectare a surselor autonome pentru alimentare cu
căldură

1. Introducere

După presiunea de lucru a gazului transportat, conductele de gaze pot fi conducte de

gaze cu presiune înaltă de categoriile I şi II, de presiune mijlocie şi joasă în conformitate
cu tabelul 1.

Tabelul 1

Treptele de presiune se aleg în funcţie de soluţia propusă pentru alimentarea,

dimensionarea şi realizarea sistemelor de alimentare, astfel încât acestea să asigure
necesarul de debit aprobat, luând în considerare repartizarea consumatorilor şi cerinţele
de presiune ale acestora.
În instalaţiile de utilizare industriale se admit toate treptele de presiune menţionate
anterior.
În instalaţiile de utilizare neindustriale ce alimentează clădiri civile, inclusiv clădiri de
locuit, se admit următoarele trepte de presiune:
a) în instalaţiile exterioare: presiune medie şi / sau joasă;
b) în instalaţiile interioare - presiune joasă.

Presiunea gazului în conductele interioare de gaze şi înaintea aparatelor

consumatoare de combustibil gazos conform NCM G.05.01:2014 trebuie să corespundă
presiunii necesare pentru funcţionarea stabilă a acestor instalaţii, indicată în fişele tehnice
de la uzinele producătoare, însă nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 2.
Tabelul 2

În sistemele de alimentare cu gaze naturale pot fi folosite ţevi din:

a) oţel şi polietilenă PE 100 pentru orice treaptă de presiune;
b) polietilenă PE 80 până la presiunea maximă de 4·105 Pa (4 bar);
c) alte materiale, cu respectarea art. 9.1
Conductele de gaze din metal trebuie protejate împotriva coroziunii. Conductele de
gaze din oţel subterane şi cele terestre cu îndiguiгe, inserţiile de oţel ale conductelor de
gaze din polietilenă şi tuburile de protecţie de oţel pe conductele de gaze (în continuare –
conducte de gaze) trebuie protejate contra coroziunii din partea solului şi contra
coroziunii cauzate de curenţii vagabonzi în conformitate cu prevederile GOST 9.602.
Prin coroziune (lat. corrodere – „a roade”) se înţeleg procesele de degradare şi
deteriorare a metalelor, sau obiectelor metalice, sub acţiunea agenţilor chimici din mediu.
Cauza acestor modificări nedorite ale metalelor sunt reacţiile chimice şi în special
electrochimice, care pornesc de la suprafaţa metalului respectiv.
După mecanismul de desfăşurare se pot distinge trei tipuri de coroziune:
 coroziunea chimică
 coroziunea electrochimică

 coroziunea biochimică

Metodele şi mijloacele de protecţie anticorosivă sunt foarte variate şi numeroase.

Principalele se pot grupa în următoarele categorii:
 metode de prevenire a coroziunii;
 utilizarea metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune;

 metode de acţionare asupra mediului corosiv;

 metode de acoperire a suprafeţelor metalice.

Tuburile de protecţie de oţel ale conductelor de gaze aflate sub autodrumuri, căi
ferate şi linii de tramvai în cazul pozării fără tranşee (perforaţie, străpungere şi alte
tehnologii admise) trebuie, protejate prin mijloace de protecţie electrochimică (în
continuare PEC), în cazul pozării prin procedeu deschis trebuie protejate cu înveliş
izolator şi prin PEC. Conductele supraterane şi interioare de gaze din oţel trebuie
protejate împotriva coroziunii atmosferice în corespundere cu prevederile СHиП 2.03.11
şi СР Е.04.03.

1.1 Conducte exterioare de gaze

Pozarea conductelor exterioare de gaze, în raport cu clădirile, construcţiile şi reţelele
paralele inginereşti trebuie efectuate în conformitate cu prevederile СHиП 2.07.01, iar pe
teritoriul întreprinderilor industriale, în conformitate cu prevederile NCM B.01.03 și
anexele C (tabelul 3) și D (tabelul 4) din NCM G.05.01:2014.

Tabelul 3 Nexa C. Distanțele minime de la gazoductele fără îndiguire supraterane și de

suprafață pînă la clădiri și construcții.
Tabelul 4 Anexa D (informativă) Distanțele minime de la gazoductele îndiguite
supraterane și de suprafaţa pînă la clădiri şi construcţii.
Tabelul 4 (continuare)
 Pozarea conductelor subterane de gaze cu presiune sub 0,6 MPa în condiţii dificile,
pe porţiuni separate ale traseului, între clădiri şi sub arcele clădirilor, precum şi a
conductelor de gaze cu presiune peste 0,6 MPa în cazul apropierii lor de construcţiile
auxiliare, amplasate separat (clădiri fără prezenţa permanentă a persoanelor) se admite cu
reducerea pînă la 50 % a distanţelor reglementate cu condiţia ca pe porţiunea
subdistanţată şi la o distanţă nu mai puţin de 5 m în ambele părţi de la această porţiune să
se prevadă:
- ţevi din oţel fără sudură sau electrosudabile, montate în tub de protecţie, cu controlul
nedistructiv prin metode fizice de 100 % a sudurilor de uzine;
- ţevi din polietilenă, montate în tub de protecţie fără îmbinări sau îmbinate prin mufe
electrosudabile sau prin sudură cap la cap, cu controlul nedistructiv prin metode fizice al
tuturor sudurilor.
Intrarea conductelor de gaze în clădiri se va include în tub de protecţie. Spaţiul între
perete şi tub de protecţie trebuie umplut pe întreaga grosime a construcţiei intersectate.
Capetele tubului de protecţie trebuie etanşate cu material elastic şi hidroizolant.

Intrarea în clădiri a conductelor de gaze se va prevedea direct în încăperi cu aparate

de utilizare a gazelor, sau într-o încăpere conexă, unită printr-un gol deschis sau în holuri
tehnice și încăperi special prevăzute în acest scop, destinate coloanelor și contoarelor de
gaze. Nu se admite pozarea gazoductelor sub fundaţia clădirilor şi construcţiilor. Nu se
admite intrarea conductelor de gaze în încăperile subsolurilor clădirilor, cu excepţia
caselor cu un singur apartament şi monobloc.
Robinetele de închidere la conductele supraterane de gaze, pozate pe pereţii
clădirilor şi pe suporturi, trebuie amplasate la o distanţă (în rază) de la golurile de uşă şi
de ferestre ce se deschid, minim de:
- 0,5 m - pentru presiune joasă;
 - 1 m - pentru presiune medie;
- 3 m - pentru presiune înaltă categoria II;
- 5 m - pentru presiune înaltă categoria I.

Robinetele de închidere la conductele de gaze se vor mai prevedea:

- înaintea clădirilor separate şi monobloc;
- pentru deconectarea a fiecărei coloane din clădirile de locuit cu peste cinci etaje;
- înaintea aparatelor consumatoare de combustibil gazos montată în exterior;

1.2 Conducte interioare și aparate de gaze

Conductele interioare de gaze trebuie executate din ţevi metalice, din cupru și țevi
polimermetalice multistrat. Se admite utilizarea ţevilor din cupru și polimermetalice
multistrat numai laconductele de gaze de presiune joasă. Racordurile ţevilor trebuie să fie
nedemontabile. Racordurile demontabile se admit să fie prevăzute în locurile de
conexiune a instalaţiilor de gaze şi aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi,
armaturii şi aparatelor de măsurare şi control, precum şi pe conductele de gaze de
legătură, dacă aceasta este prevăzut de documentaţia uzinelor producătoare în locuri
accesibile pentru examinare şi reparaţie.
Pozarea conductelor de gaze trebuie prevăzută deschisă sau ascunsă. În cazul pozării
ascunse a conductelor da gaze este necesar să se prevadă măsuri suplimentare de
protecţie a acestora împotriva coroziunii şi să asigure posibilitatea examinării lor şi
reparaţiei învelişurilor de protecţie.
 În clădirile de locuit etajate nou proiectate pozarea coloanelor de gaze şi instalarea
contoarelor de gaze de prevăzut în încăperi speciale (nișe) dotate cu sistem de ventilare
prin aspiraţie, amplasate în afara caselor scărilor şi separate de alte încăperi prin uşi
antifoc de tipul 1.
Aducerea gazului, de la rețelele exterioare la încăperi speciale (nișe), trebuie
prevăzută prin holuri tehnice ventilate, etaje tehnice sau canale tehnice cu asigurarea
posibilității deservirii și reparației gazoductului, fiind separate de alte încăperi prin
construcții de îngrădire cu limita de rezistență la foc de EI 45.
În caz de necesitate se admite pozarea de tranzit deschisă a conductelor de gaze (cu
excepţia coloanelor), inclusiv prin încăperile locative, încăperile cu destinaţie publică şi
încăperile de producţie ale clădirilor de toate destinaţiile, luînd în consideraţie prevederile
tabelului 2 din NCM G.05.01:2014, referitoare la presiunea gazelor, la o înălţime nu mai
puţin de 2 m, cu condiţia ca pe conductă să nu fie racorduri demontabile şi se asigură
accesul pentru examinarea ei.
Se permite pozarea deschisă de tranzit a conductelor de gaze, din ţevi de cupru prin
băi şi blocuri sanitare din apartamentele caselor de locuit fără îmbinări demontabile. Este
interzisă instalarea aparatelor consumatoare de gaze în aceste încăperi sau încăperi
asemănătoare.
Nu se admite a prevedea pozarea conductelor de gaze:
- în încăperile raportate la categoriile A şi Б de pericol de incendiu şi explozie;
- în zonele pericolului de explozie a tuturor încăperilor;
- în subsoluri;
- în clădirile de depozitare a materialelor combustibile şi deflagrante;
- în încăperile centralelor electrice;
- prin camerele şi canalele de ventilare, prin golurile de ascensoare, la o înălţime mai
mică de 2 m, blocuri sanitare, încăperile cu pubele, coşuri de fum;
- prin încăperile unde conducta de gaze poate fi supusă coroziunii, precum şi în
locurile influenţate de substanţe agresive şi în locurile unde conductele de gaze pot
 fi scăldate de produse combustibile foarte fierbinţi sau să se contacteze cu metal
foarte fierbinte sau topit.

Instalarea aragazelor în blocurile locative de pevăzut în încăperile bucătăriilor cu

înălţimea nu mai puţin de 2,2 m, dotate cu ferestruică (oberliht) sau o construcţie tip
jaluzele cu grătar ne flexibil în parapet exterior, canal de ventilare şi iluminare naturală
din exterior. Volumul interior net al bucătăriilor trebuie să fie nu mai mic de, m3:
- pentru un aragaz cu două ochiuri – 8;
- pentru un aragaz cu trei ochiuri – 12;
- pentru un aragaz cu patru ochiuri – 15.
Se admite înstalarea plitelor de gaze, independent de nomărul de ochiuri, utilate cu
dulap electric și cu automatica controlului flacării în bucătăriile cu volumul minim de 8
m3. În cazul cînd înălţimea bucătăriei este mai mică de 2,2 m pînă la 2 m inclusiv,
volumul trebuie să fie de 1,25 ori mai mare ca cel normativ.
Încăperile înglobate şi anexate în care se instalează aparatele de încălzire cu gaze cu
camera de ardere deschisă trebuie să corespundă cerinţelor pct.7.3 din NCM
G.05.01:2014. Volumul interior a încăperilor trebuie să fie nu mai mic de (m3):
- volumul 7,5 m3 pentru aparatele de încălzire cu capacitatea termică sumară pînă la 35
kW inclusiv;
- volumul 15 m3 pentru aparatele de încălzire cu capacitatea termică sumară mai mare de
35 kW pînă la 100 kW inclusiv.
La instalarea în bucătărie a aragazului și preîncălzitorului de apă pentru încălzire cu
puterea sub 35 kW cu cameră deschisă de ardere, volumul bucătăriei trebuie să fie cu 6 m
3
mai mare de volumul necesar pentru aragaze.
La instalarea în bucătărie a aragazului și schimbătorului de căldură pe gaze, pentru
alimentare cu apă caldă fără acumulare de apă sau preîncălzitorului de apă, pe gaze,
pentru încălzire cu cameră închisă de ardere, indiferent de puterea termică, nu este nevoie
de un volum suplimentar. La instalarea preîncălzitorului de apă pentru încălzire cu
camera de ardere închisă într-o încăpere separată dimensiunea acesteia se determină
pornind de la cerințele expuse în instrucțiunile fabricilor producătoare privind montajul și
exploatarea.
Se interzice amplasarea tuturor aparatelor de gaz natural în încăperile subsolurilor
clădirilor de locuit, cu excepția clădirilor de locuit cu un apartament şi de tip duplex,
considerate ca clădiri individuale, iar în cazul alimentării cu gaze de tip HGL în
încăperile nivelurilor de subsol și de soclu ale clădirilor de orice destinație.
Încăperea, în care se instalează utilaj pe gaze, trebuie izolată de încăperile locuibile și
de altele, și să corespundă următoarelor cerințe:
- înălţimea minimă de 2,2 m;
- să aibă elemente exterioare de închidere uşor zburătoare în caz de deflagrație;
- să aibă fereastră cu ferestruică (oberliht) în partea superioară și sistem de ventilație
prin refulare și aspirație, executat în conformitate cu documentele normative în vigoare;
- să aibă iluminat natural.
 Suprafaţa elementelor uşor zburătoare trebuie determinată prin calcul. În lipsa datelor
de calculul, suprafața elementelor uşor zburătoare trebuie să constituie minim 0,03 m 2
pentru 1 m3 din volumul încăperii.
Pentru bucătăriile gazificate se admite de prevăzut geamurile ferestrelor şi
luminătoarelor în mai multe straturi, cu condiţia folosirii în calitate de elemente uşor
zburătoare a ferestrelor cu geamuri de tip termopan, cu sarcina de calcul a sistemului de
fixare a termopanului cu cadrul, nu mai mare de 0,7 kPa şi executarea elementelor de
închidere ale încăperii (pereţi, pereţi despărţitori şi planşee intermediare) cu sarcina de
calcul mai mare de 0,7 kPa (70 kgf/m 2 ). Sticla geamurilor de fereastră face parte din
elementele uşor zburătoare la grosimea de 3, 4 şi 5 mm şi aria minimă a geamului
individual de 0,8; 1 şi respectiv 1,5 m 2 . Sticla armată nu face parte din elementele uşor
zburătoare.
Se permite instalarea aparatelor consumatoare de gaze naturale (metan) în încăperile
amplasate în demisol, cu următoarele condiţii:
- să aibă o fereastră cu ferestruică (oberliht) sau sistem de ventilare prin refulare și
aspirație în partea superioară a ferestrei;
- suprafața totală a geamului trebuie să fie de minim 0,05 m 2 la 1 m 3 a încăperii și
poate fi utilizată în calitate de construcție ușor zburătoare;
- înălțimea încăperii trebuie să fie de minim 2,5 m;
- volumul încăperii de minim 15 m3 ;
- ieșirile din încăperile surselor autonome de asigurare cu căldură (termogeneratoare
cu puterea de sub 100 kW etc.) trebuie prevăzute în afară, direct prin casa scării;
- să aibă ventilație naturală pornind din calculul:
a) aspirația trebuie să asigure minim un multiplu de schimb a aerului din
încăpere, plus 90 m3/h;
b) refularea în capacitatea aspirației și suplimentar cantitatea de aer pentru
arderea gazului în aparatele de încălzire cu cameră deschisă de ardere.

2. Cerințe de proiectare a surselor autonome pentru diferite tipuri de

clădiri

Proiectarea și reconstrucția surselor autonome pentru alimentare cu căldură (SAAC)

trebuie să se realizează în conformitate cu schemele rețelelor termice aprobate atît în
localitățile urbane, cît și în cele rurale. În absența schemei rețelelor termice aprobate sau
în lipsa opțiunilor de proiectare ale SAAC în schemă, proiectarea lor se admite în baza
fundamentărilor tehnico–economice corespunzătoare, avizate conform procedurilor
prestabilite.
Proiectarea şi construcţia SAAC poate fi executată în cazul cînd beneficiarul dispune de
certificatul de urbanism, permisiunea pentru construcții de la furnizorul de gaze naturale,
în cazul cînd SAAC funcționează pe gaze naturale (consumul de gaze naturale pînă la 10
mii t.e.p. pe an).
După modul de amplasare pe planul general SAAC se clasifică în:
− situate separat;
− anexate la clădiri cu altă destinaţie;
− încorporate în clădirile cu altă destinaţie;
− de acoperiş.

Pentru clădirile de producere şi întreprinderile industriale se admite proiectarea

SAAC încorporate, anexate și de acoperiș.
- Pentru SAAC anexate la clădiri cu destinația indicată, puterea termică sumară a
cazanelor instalate, productivitatea unitară a fiecărui cazan și parametrii agentului termic
nu se normează. În cazul dat SAAC trebuie să fie amplasate la acel perete, unde distanța
între peretele SAAC și cel mai apropiat gol trebuie să fie mai mare sau egală cu 2 m pe
orizontală, și mai mare sau egală cu 8 m pe verticală.
- Pentru SAAC încorporate în clădirile de producere ale întreprinderilor industriale,
la utilizarea cazanelor cu presiunea aburului pînă la 0,07 MPa (0,7 kgf/cm 2 ) și
temperatura apei pînă la 115 °С, puterea termică a cazanului nu se normează. Puterea
termică a cazanelor cu presiunea aburului mai mare de 0,07 MPa (0,7 kgf/cm2 ) și
temperatura apei mai mare de 115 °С nu trebuie să depășească valorile indicate în NRS
35-03-59.
- Pentru SAAC de acoperiș, instalate pe clădirile de producere ale întreprinderilor
industriale se admite proiectarea cu utilizarea cazanelor cu presiunea aburului pînă la
0,07 MPa (0,7 kgf/cm2 ) și temperatura apei pînă la 115 °С. În cazul dat puterea termică a
SAAC nu trebuie să depășească valoarea necesarului de căldură a clădirii, pentru care
este proiectat. Nu se permite amplasarea SAAC de acoperiș și încorporate deasupra și sub
încăperile de producere și depozitele care fac parte din categoria A și B după pericolul de
explozie și incendiere.

Pentru clădirile locative. Nu se admite încorporarea SAAC în blocurile locative.

Pentru blocurile locative se admite construcția SAAC anexate și de acoperiș.
- Se admite proiectarea SAAC indicate cu utilizarea cazanelor de apă, cu
temperatura apei pînă la 115 °С. În acest caz puterea termică a SAAC nu trebuie să fie
mai mare de 3,0 MW.
- Nu se admite proiectarea SAAC anexate, alipite la blocurile locative din partea
ușilor de intrare a scărilor, și porțiunilor de pereți cu ferestre, atunci cînd distanța între
peretele exterior a SAAC pînă la fereastră este mai mică de 4 m pe orizontală, și distanța
între planșeul SAAC pînă la fereastra unei încăperi locative este mai mică de 8 m pe
verticală.
- Nu se admite amplasarea SAAC de acoperiș nemijlocit pe planșeul încăperilor
locative (planșeul încăperilor locative nu poate servi drept bază pentru pardosea SAAC),
de asemenea adiacent pereților încăperilor locative (peretele blocului locativ, la care se
anexează SAAC de acoperiș, nu poate servi drept perete pentru SAAC).
- Nu se admite amplasarea încăperilor prevazute cu centrale termce: în subsoluri;
asupra/sub ori alături de încăperile în care se află mai mult de 50 de persoane; asupra şi
sub camerele de locuit.
 - Se permite instalarea aparatelor consumatoare de gaze naturale (metan) în
încăperile amplasate în demisol, cu respectarea cerinţelor:
- să dispună de geam cu oberliht sau grilă de ventilare în partea de sus;
- să fie amplasată lângă peretele exterior al clădirii;
- suprafaţa geamului să fie nu mai mică de 0,03 m 2 pe 1m3 din volumul încăperii şi
să poată fi folosită ca o construcţie uşor zburătoare;
- înălţimea încăperii să fie nu mai mică de 2,5 m, pentru termogeneratoarele cu
productivitatea termică mai mică de 35 kW se admite micşorarea înălţimii pînă la 2,2 m;
- să dispună de un volum nu mai mic de 15 m3;
- să dispună de ventilare naturală din calculul:
 extragere – nu mai puţin de un schimb de aer a încăperii;
 refulare – schimbul de aer plus cantitatea de aer necesară pentru arderea
gazului în aparatele cu camera deschisă de ardere;
Instalarea centralelor termice cu capacitatea termică sumară până la 35 kW se permite
de a prevedea:
a) în blocurile cu multe apartamente în bucătăriile apartamentelor;
b) în încăperile înglobate sau anexate nelocuibile cu destinaţie publică, inclusiv în
demisol şi în încăperile pentru încălzirea bucatelor, separate de alte încăperi, prin
pereţi despărţitori protejate antiincendiar, cu limita de rezistenţă la foc EI 45 fără
prezenţa permanentă a personalului de deservire.
Centralele termice cu puterea termică utilă sumară mai mare de 35 kW trebuie de
instalat în încăperi separate (centrale termice). Puterea termică utilă termică sumară a
termogeneratoarelor instalate în asemenea încăperi nu trebuie să depăşească 100 kW

Pentru clădirile publice, administrative, menajere, se admite proiectarea SAAC

încorporate, anexate și de acoperiș cu utilizarea:
− cazanelor de apă, cu temperatura apei pînă la 115 °С;
− cazanelor de abur, cu presiunea aburului saturat pînă la 0,07 MPa (0,7 kgf/cm 2 ), care
satisfac condiția (t-100) V ≤100 pentru fiecare cazan, unde t – temperatura aburului
saturat la presiunea de lucru, °С; V – volumul de apă al cazanului, m3 .
În acest caz, la SAAC amplasate în subsol, nu se admite instalarea cazanelor, care
funcționează pe bază de combustibil lichid sau gazos cu temperatura de aprindere a
vaporilor mai mică de 45 °С.
Puterea termică sumară a SAAC nu trebuie să fie mai mare de:
− 3,0 MW – pentru SAAC încorporate și de acoperiș, cu cazane pe bază de combustibil
lichid și gazos;
− 1,5 MW – pentru SAAC încorporate, cu cazane pe bază de combustibil solid.
Nu se limitează puterea termică sumară SAAC anexate.
Nu se admite amplasarea SAAC anexate din partea fațadei principale ale clădirii.
Distanța de la peretele exterior al SAAC pînă la fereastră nu trebuie să fie mai mică de
4 m pe orizontală, dar distanța de la planșeul SAAC pînă la fereastra cea mai apropiată
nu trebuie să fie mai mică de 8 m pe verticală. Astfel de SAAC nu se amplasează
adiacent, sub sau deasupra încăperilor în care concomitent se află un număr de 50
persoane și mai mult.
Nu se admite proiectarea SAAC de acoperiș, încorporate și anexate, la clădirile
instituțiilor preșcolare și școlare, la clădirile secțiilor de internare ale spitalelor și
policlinicilor, unde pacienții se află permanent, la clădirile de cazare ale stațiunilor
balneare și a sanatoriilor.
Instalarea unei SAAC de acoperiș pe clădirile cu orice destinație, mai sus de cota de
28 m, dar nu mai mult de 50 m, se permite cu condiția echipamentului tehnic
corespunzător împotriva incendiilor, în zona de ieșire a amplasării clădirii, precum și
premise ale utilajului încăperii SAAC instalației automatizate de stingere a incendiilor și
a robinetelor interioare de securitate antiincendiară la ieșire spre acoperiș.
SAAC încorporate trebuie să fie separate de încăperile adiacente prin pereți cu
rezistență la incendiu de tipul 2, sau prin îngrădiri cu rezistență la incendiu de tipul 1 și
cu planșeu cu rezistență la incendiu de tipul 3. SAAC anexate trebuie despărțite de la
clădirea de bază printr-un perete cu rezistență la incendiu de tipul 2. Peretele clădirii la
care se anexează SAAC trebuie să fie inclus în limita rezistenței la incendiu REI 45 (nu
mai puțin de 0,75 h), dar planșeul SAAC trebuie să fie executat din materialele grupei С0
(produse incombustibile care nu contribuie la dezvoltarea incendiului). Construcțiile
portante și îngrădirile SAAC de acoperiș trebuie să fie incluse în limita rezistenței la
incendiu REI 45 (nu mai puțin de 0,75 h), limita propagării flăcării de construcția grupei
RP1 (egală cu zero), dar planșeul clădirii de bază, aflate sub SAAC și la o distanță de 2 m
de la pereții sursei autonome trebuie să fie executat din materialele grupei С0 (produse
incombustibile care nu contribuie la dezvoltarea incendiului) sau să conțină protecție
antiincendiară fabricată din tijă de beton cu o grosime mai mare de 20 mm. Tencuiala
interioară a pereților SAAC se execută din materiale rezistente la umiditate, cu durata
mare de viață și care se curăță ușor. SAAC încorporate trebuie să fie amplasate la
peretele exterior al clădirii și la o distanță mai mică de 12 m de la ieșire
Înălțimea minimă a încăperii SAAC măsurată de la pardosea pînă la partea de jos a
profilului planșeului trebuie să fie mai mare sau egală cu 2,5 m. Ușile și porțile SAAC
trebuie să se deschidă în afară.
În urma proceselor de ardere are loc evacuarea gazelor de ardere care se realizează
prin coșurile de fum. Coșurile de fum trebuie să fie fabricate din metale sau din materiale
incombustibile și impermeabile pentru gaze. Coșurile trebuie să aibă izolație termică
exterioară pentru evitarea formării condensatului și trapei destinate pentru verificarea și
curățarea coșurilor, prevăzute cu uși speciale. Coșurile de fum se proiectează verticale
fără trepte. Înălțimea gurii coșului de fum pentru SAAC anexate, încorporate și de
acoperiș, trebuie să fie mai mare de nivelul de ridicare al vîntului, dar cel puțin cu 0,5 m
mai înalt decît acoperișul și cel puțin cu 2 m mai înalt decît acoperișul sau celei mai
înalte părți ale clădirii aflate în raza de 10 m.
În blocurile de locuit noi proiectate evacuarea produselor de ardere de la fiecare
termogenerator (cazan) de prevăzut organizat în coşurile de fum comune.