REZISTENTA SI RIGIDITATEA - ELEMENTELOR DE TIP BARA

1. ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE SI COMPRESIUNE CENTRICA

1.1. INTINDEREA SI COMPRESIUNEA CENTRICA. DEFINITIE; EXEMPLE
Intinderea/compresiunea centrica este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche de forte axiale
(fig.3.1).
fig.3.1.
pereche de forte echili!rate aplicate pe o !ara dreapta de-a lungul axului ei
genereaza ntre punctele de aplicatii ntindere/compresiune centrica (fig.3."). #orta
axiala $ are intensitatatae % a fiecaruia din cele doua forte exterioare









#ig.3.".
In practica, ntinderea/compresiunea centrica este solicitarea caracteristica
!arelor grinzilor cu za!rele (si n general sistemelor alcatuite din !are drepte articulate la
capete, ncarcate cu forte n punctele de articulare), numai su! forma de ntindere, ea
este proprie firelor (drepte, poligonale sau cur!e).
1.2. REZISTENTA BARELOR INTINSE/COMPRIMATE CENTRIC
1.2.1. Efortur u!t"r# $# %#&tu!#" tr"!%'#r%"("
&tudiul geometric (privind modul de deformare). %e suprafetele laterale ale unei
!are drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza un sistem de linii longitudinale
(paralele cu axa) si transversale (perpendiculare pe axa). In regim de solicitare (fig.3.3)
liniile transversale se departeaza /aproape (prin translatii) ram'n'nd drepte, paralele
ntre ele si normale pe cele longitudinale.


#ig.3.3.
!servatia corespunde ipotezei (ernoulli (sectiuni transversale plane si normale
pe axa ram'n plane si normale tot timpul deformarii), confirm'nd-o (cu putin pe
suprafata - vizi!ila - a !arei)
)u privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare) se constata
- lipsa deformatiilor unghiulare ( * +) caci unghiurile retelei nu se modifica
- prezenta unor deformatii liniare egale n toate fi!rele longitudinale ale !arei (l
* const., deci * const.).
&tudiul fizici consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea lui ,oo-e)
acceptata n .ezistenta materialelor.
&inteza studiu geometrica - studiu fizic. /aca * +, rezulta * +. /aca *
const., rezulta * const. %e sectiunea transversala, interactiunea punctuala este
exprimata prin eforturi unitare normale egale (uniform distri!uite) (fig.3.0).




#ig.3.0.
&tudiul static. 1fortul sectional $ si sistemul de eforturi unitare sunt masura
aceleasi interactiuni. &tudiul static consemneaza echivalenta dintre cele doua moduri de
exprimare ale ei2
$ * d3
&inteza studiu geometric - studiu static. Intruc't * const.
$ * d3 *
3,
de unde2
* (3.1).
4arimea efortului unitar depinde de doi parametri2
- forta axiala $, parametrul glo!al al interactiunii din sectiune, masura solicitarii
- aria 3, parametrul geometriei sectiunii transversale.
I.2.2. Pro#&t"r#" )# r#*%t#!t" " %#&tu! +"r#(or ,!t!%#/&o-$r-"t# &#!tr&
1.2.2.1. Co!)t )# r#*%t#!t". .#rf&"r#; )-#!%o!"r#/ &"$"&t"t# $ort"!t".
Co!)t" )# r#*%t#!t" -$u%" )# -#to)" r#*%t#!t#(or ")-%+(#
01.11 )#'!#

a
.elatia contine trei parametri5 ei corespund celor trei factori care apar an procesul
celor trei factori care apar n procesul proiectarii sectiunii2
- solicitarea, exprimata prin forta axiala $5
- materialul, exprimat prin rezistenta sa admisi!ila
a
5
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin aria 3. 636h6"h
/upa felul n care acestia intervin (ca parametrii cunoscuti sau necunoscuti),
proiectaread m!raca trei aspecte2 verificarea, dimensionarea si determinarea capacitatii
portante a sectiunii.
)ele trei aspecte ale proiectarii sunt prezentate sintetic n ta!elul 3.1 si
comentate n continuare.
T"+#(u( 2.1.
%arametri %arametri
necunoscuti
.elatia de calcul
cunoscuti
7erificare $,
a
, 3 -

a
/imensionare $,
a
3ria necesara
3
nec
3
nec
*
)apacitate portanta
a
, 3 forta capa!ila
$
cap
$
cap
*
a
3
In pro!lemele de dimensionare, dupa sta!ilirea ariei necesare 3
nec
, dimensiunile
sectiunii (carora le va corespunde aria efectiva 3ef) se aleg astfel, nc't, indiferent de
forma ei , 3
ef
3
nec
.
)apacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin forta axiala - numita forta
capa!ila, $
cap
- corespunzatoare unor eforturi unitare egale cu rezistenta admisi!ila.
.ezistenta !arei este asigurata daca efortul axial $ corespunzator solicitarii (determinat
n functie de ncarcari) nu depaseste efortul capa!il $ $
cap
.
1.".".". !servatie privind proiectarea !arelor comprimate.
(arele comprimate se pot distruge mai nainte cu eforturile unitare (determinate
cu raport ntre forta axiala si aria sectiunii transversale) sa atinga limita de rupere sau de
curgere a materialului, prin fenomenul numit flam!a89. In principiu, pericolul flam!a8ului
este cu at't mai mare cu c't !arele sunt mai svelte. $umai !arele ro!uste (cu lungimea
redusa si sectiuni transversale desvoltate) pot fi proiectate la compresiune n conditiile
analizate n capitolul de fata.
1.".3. )oncentrari de eforturi
In sectiuni transversale foarte apropiate de punctul de aplicatie a fortei exterioare
axiale (fig.3.:) ipoteza lui (ernoulli (a sectiunilor plane.) este infirmata de experiment.
#i!rele longitudinale din prea8ma axei !arei, cu deformatii longitudinale mai mari, vor fi
mai puternic solicitate5
9) #lam!a8ul va fi analizat pe larg n unul din capitolele urmatoare ale cursului.
#ig.3.:.
fig.3.: prezinta distri!utia eforturilor unitare n trei sectiuni (a, !, c) aflate la distante
diferite de punctul de aplicatii a fortei exterioare.
In sectiuni transversale suficient de departate de punctul de aplicatie a fortelor
exterioare, distri!utia n sectiune a eforturilor unitare nu este influentata de modul de
aplicare a acestor forte (principiului &aint-7enant).
$euniformitatile n distri!utia eforturilor unitare pe sectiunea transversala apar si
la variatii ....ale formei sectiunii (gauri, crestaturi etc.) (fig.3.;).
)oncentratiile de eforturi din sectiunile sla!ite de gauri sau crestaturi au
consecinte diferite la materialele casante si ductile.
<a materialele casante !ara se rupe !rusc c'nd =v'rful= eforturilor atinge r (deci
la o valoare a efortului mediu mult mai mica dec't r (fig.3.1+). <a materialele ductile (cu
curgere, sau cu deformatii plastice mari) ruperea este un proces ndelungat, care se
sf'rseste chiar dupa ce, treptat, pe masura ce creste solicitarea, toate eforturile unitare
din sectiune ating rezistenta de curgere5 distri!utia eforturilor unitare n c'teva faze
premergatoare ruperii unei !are alcatuite din material ductil este prezentata n fig.3.11.
fig.3.1+
fig.3.1+
fig.3.11.
1.2. DEFORMATIILE BARELOR INTINSE/COMPRIMATE CETRIC
1.2.1. C"(&u(u( )#for-"t(or
Intre deformatii si eforturi exista legatura liniara exprimata de legea lui ,oo- *
15 de aici se deduce expresia formatiilor specifice liniare 2
*
/eformatia specifica liniara este proportionala cu solicitarea ($) si invers
proportionala cu factorul de rigiditate la ntindere /compresiune (produsul 13)5 acesta, la
r'ndul lui, depinde de doua categorii de parametri2 modulul de elasticitate 1 (care
exprima rigiditatea materialului) si aria suprafetei sectiunii transversale 3 (care exprima
rigiditatea sectiunii).
)um reprezinta deformatia unitatii de lungime, deformatia ntregii unitati de
lungime, deformatia ntregii !are (alungirea sau scurtarea l) e proportionala cu
lungimea l2
l * l (3.3)
l * (3.0)
1.2.2. Ef#&tu( %t"t& "( '"r"t(or )# t#-$#r"tur" ,! +"r#
!ara li!era, cu lungimea l, supusa unei variatii de temperatura t
o
se
dilata/contracta (alungeste/scurtea>a) cu cantiatea.
l
t
* t
o
l (3.?)
unde este coeficientul de dilatatie termica al materialului5 pentru otel,
* 1," . 1+
-?
3plicatie. <a o variatie de temperatura de 3+
o
, o !ara de otel de : m lungime se
alungeste/scurteaza cu
l
t
* 3+ . 1," . 1+
-?
. :+++ mm * ",:: mm
/aca dilatatia/contractia !arei este mpiedicata de legaturile acesteia n sistem,
n !ara apar eforturi
t
de compresiune/ntindere corespunzatoare alungirii/scurtarii
!locate (ca si cum eforturi axiale de compresiune $ ar constr'nge !ara dilatata cu
cantitatea l
t
sa revina la pozitia initiala printr-o scurtare l
$
egala
l
t
* l
$
5
t
o
. . l * ,
de unde

t
* * t . . 1 (3.@)
3plicatie. %entru !ara din exemplul precedent, !locarea deformatiilor de
dilatare/contractie generea>a eforturi unitare care consuma mai mult de 8umatate din
re>istenta admisi!ila a materialului2

t
* 3+ . 1," . 1+
-?
. ",1 . 1+
@
* 6?? Agf/cm
"
/e remarcat ca n expresia eforturilor unitare (3.@) nu intervine geometria !arei
(nici aria sectiunii transversale, nici lungimea). 1forturile nu pot fi moderate
prin dimensionare, ci printr-o conformare de ansam!lu a structurii care sa permita
deformatii li!ere.
In sistemul static determinate (cu numar minim de legaturi) deformatiile de
dilatare/contractie se produc li!er (fig.3.1".a), deci fara consecinte asupra starii de efort
din !are.
<egaturile suplimentare ale sistemelor static nedeterminate ngradesc li!ertatea
de deformare, gener'nd n !are eforturi (fig.3.1".!).
%odurile metalice sunt
totdeauna structuri simplu rezemate (cu un reazem fix si altul mo!il), cu posi!ilitatea de
dilatare sau contractii ne!locata n lungul axului podului.
fig.3.1"
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA. FORFECAREA
PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2.1. FORFECARE PURA. DEFINITIE; EXEMPLE.
#orfecarea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n sectiunea
transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche de forte taietoare (fig.3.10).
#ig.3.10.
/oua forte %,
paralele, egale si de sens
contrar, action'nd, la distanta negli8a!ila ntre ele, normal pe axul !arei, genereaza
forfecare pura (fig.3.1?). #orsa taietoare B are intensitatea % a fiecareia din cele doua
forte exterioare.
#ig.3.10.
2.2. CADRUL
PROBLEMEI

&u! forma pura (sau
macar aproximativ)
solicitarea apare rar.
In cele ce urmeaza studiul se limiteaza la cazane curent al forfecarii pieselor cu
sectiuni transversale mici (mituri, !uloane, cordoane de sudura , etc. - folosite la
m!inarile elementelor din metal) la care efectul unor solicitari secundare este redus.
".3. 3%.CI43BI7 &I I%B1D1 &I4%<I#I)3B3.1
3. )hiar si n cazul din fig.3.1? forfecarea lor nsotita la ncovoiere5 momentul
cuplului este mic nsa si se negli8eaza.
(. <a forfecarea pieselor cu suprafata sectiunii redusa se admite ca forta
taietoare este rezultanta unor eforturi elementare tangentiale paralele, a caror masura
este un efort unitar cu intensitate constanta.
2.3. EFORTURI UNITARE PE SEC4IUNEA TRANS.ERSALA
In conditiile ipotezei ( facuta n paragraful precedent ( * const),
B * 35
de unde,
* (3.6)
2.5. PROBLEME DE FORFECARE LA O IMBINARE CU NITURI SOLICITATA
AXIAL
2.5.1. D#%&r#r#" -+!"r
m!inare realizeaza legarea elementelor ntr-un ansam!lu indeforma!il.
Im!inarilse cu nituri solicitate axial !locheaza deplasarile relative n lungul unui ax
comun celor doua elemente. #ig.3.1@ prezinta o astfel de m!inare.
#ig.3.1@.
$iturile sunt
piese din otel
(rezistenta otelului
nitului este putin inferioara celei a otelului pieselor care se m!ina) cu forma din
fig.3.16.a. Im!inarea se realizeaza prin introducerea niturilor ncalzite la rosu n gauri
date n preala!il si formarea, prin !aterie, a celui de-al doilea cap (fig.3.16.!.).
fig.3.16.
2.5.2. Pro#&t"r#" ,-+!"r(or &u !tur
2.5.2.1. Mo)u( )# (u&ru. &u! actiunea fortelor %, de sens contrar, care solicita
m!inarea, cele doua elemente au tendinta de a luneca relativ (fig.3.1:). )a urmare,
m!inarea se poate distruge n doua feluri2
fig.3.1:
- prin
forfecarea ti8ei
sitului n
sectunea transversala din dreptul planului de separatie a celor doua elemente5
- prin strivirea ti8ei pe suprafata de contact dintre ti8a si peretii gaurii de nit.
=Bransportul= fortelor prin m!inare (adica efectul lor pe suprafata forfecata si pe
suprafata strivita) este reprezentat n fig.3.1; prin forte interioare de legatura.
fig.3.1;.
&e
remarca
echili!rul care
controleaza
parametrii
tuturor acestor
forte.
#orta pe
care o poate
transmite
m!inarea prin
intermediul unui
singur nit (numita rezistenta nitului) depinde de rezistenta la forfecare .f (n sectiunea
transversala a ti8ei) si de rezistenta la strivire .s (pe suprafata de contact dintre di8a si
elementele m!inate.
2.5.2.2. R#*%t#!t" !tu(u (" forf#&"r#. )apacitatea de rezistenta n sectiunea
transversala a ti8ei depinde de aria sectiunii forfecate, 3f, si de rezistenta admisi!ila la
forfecare,
af
, a materialului ti8ei. In !aza relatiei (3.6)5
.f * 3f . af
.f * af, (3.:)
unde d este diametrul nitului.
%e !aza experimentale, se considera
af * +,: a,
unde a este rezistenta admisi!ila la compresiune a materialului elementelor care
se m!ina. %entru elemente din <36 (cu nituri din <30), af * +,: x 1?++ * 1"++
Agf/cm
"
.
".?.".3. .ezistenta nitului la strivire. %resiunile reciproce dintre ti8a si peretii gaurii
au distri!utia neuniforma din fig.3." pentru simplificarea calculelor, volumul matizat,
av'nd o distri!utie uniforma, pe edeala, de forma dreptunghiulara, a unui plan diametral
(fig.3."+.!).
fig.3."+
In aceste conditii
simplificatoare,
capacitatea de
rezistenta la strivire .s
depinde de aria sectiunii
strivite.
3s * dt
si de rezistenta admisi!ila la strivire de peretii gaurii de nit ag. /aca elementele care se
m!ina au grosimi diferite (t1ft"), aceeasi forta % se distri!uie pe suprafete cu arii
diferite5 eforturile unitare de strivire fiin mai mari pe piesa mai su!tire, n determinarea
ariei 3s se va considera tmin 2
.s * dt
min

ag
(3.;)
.ezistenta admisi!ila la strivire
ag
se considera dat n raport cu rezistenta
admisi!ila
a
a materialului elementelor de m!inat2
ag * " a
%entru <36, ag * " x 1?++ * 3+++ Agf/cm
"
2.5.2.3. R#*%t#!t" !tu(u. .ezistenta nitului (forta % pe care o poate transmite
m!inarea prin intermediul unui singur mit), ., este cea mai mica dintre valorile .f si .s
definite anterior.
2.5.2.5. R#*%t#!t" !tu(u &u -" -u(t# %#&tu! )# forf#&"r#. <a o m!inare
de trei elemente (fig.3."1) forta % se transmite prin forfecare a doua sectiuni. .ezistenta
nitului la forfecare .f se va du!la, caci numai 8umatate din forta % tre!uie echili!rata de
eforturile tangentiale dintr-o sectiuune transversala a ti8ei. <a limita de rezistenta,
* 3f . af,
de unde
.f * " af
%entru mai multe sectiuni de forfecare, daca nf este numarul lor
.f * ng af (3.1+)
<a determinarea rezistentei nitului la strivire, interactiunile ce apar la contactul ti8ei
cu elementele cu tendinte de lunecare opuse
#ig.3."1.
se considera separat5 strivirea maxima apare pe suprafeta minima si aceasta este
suprafata care intervine n determinarea rezistentei .s
.s * d (t) min ag (3.11)
unde (t) min este suma minima a grosimilor elementelor care tind sa se deplaseze n
acelasi sens.
".?.".@. /eterminarea numarului de nituri. <a m!inarea elementelor solicitate la
ntindere sau compresiune centrica se admite ca forta transmisa prin m!inare se
repartizeaza n mod egal tuturor niturilor. In aceasta ipoteza, numarul necesar de nituri,
n, se determina mpartind forta % care =traverseaza= m!inarea la rezistenta . a unui
singur mit2
n * (3.1")
/iametrul nitului (care intervine n calculul rezistentei sale) se alege n functie de
grosimea celui mai su!tire element din pachet, pe !aza unor prevederi constructive
cuprinse n standarde (cu aproximatie, d * "t). Bot standardele precizeaza reguli privind
propozitia niturilor n m!inare.
/esi calculul m!inarilor nituite are un caracter conventional (fiind condus pe
!aza mai multor ipoteze simplificatoare), rezultate o!tinute corespund capacitati reale
de rezistenta, ntruc't rezistentele admisi!ile acceptate sunt determinate, experimental,
tocmai prin ruperea unor astfel de m!inari.
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
<a m!inarea elementelor metalice se folosesc doua categorii de !uloane2
- !uloane o!isnuite (!uloane !rute, cu ti8a neprelucrata , care se introduc li!er n
gauri cu diametrul mai mare si !uloane pasuite, cu ti8a prelucrata, introduse fortat n
gauri de acelasi diametru)5
- !uloane de nalta rezistenta, pretensionate la monta8.
Im!inarea cu !uloane o!isnuite se comporta la foc cu m!inarea cu nituri (cu
rezistente admisi!ile identice celor folosite la m!inarile cu nituri - n cazul !uloanelor
pasuite - sau cu rezistente ceva mai mici - n cazul !uloanelor !rute).
<a m!inarea prin !uloane de nalta rezistenta, transmiterea fortelor prin
m!inare se !azeaza pe frecarea dintre elementele strivite puternic prin intermediul
!uloanelor. In aceste conditii !ulonul este solicitat la ntindere.
2.7. PROBLEME DE FORFECARE LA IMBINARI SUDATE SOLICITATE AXIAL
2.7.1. D#%&r#r#
&olidarizarea elementelor sudate se realizeaza cu material topit su! forma unui
cordon.
/upa pozitia relativa a elementelor care se m!ina, r'ndurile se mpart n doua
categorii2
- suduri n ad'ncime, folosite la m!inarea cap la cap a doua elemente n
prelungire (fig.3."")5
- suduri n relief sau de colt, executate la elemente suprapuse (fig.3."3).
fig.3."" fig.3."3
2.7.2. Pro#&t"r#" ,-+!"r(or %u)"t#
2.7.2.1. Mo)u( )# (u&ru. &e constata experimentul ca sudurile n relief se
distrug prin forfecarea cordonului de sudura n planul sau !isector5 fig.3."0 prezinta
ruperea unui cordon lateral, iar fig.3."? - ruperea unui cordon frontal.
fig.3."0 fig.3."?
2.7.2.2. Co!)t )# r#*%t#!t". )apacitatea de rezistenta a cordonului de sudura
(forta taietoare din planul suprafata forfecate corespunzatoare unei distri!utii de eforturi
unitare egale cu rezistenta admisi!ila) depinde de aria forfecata 3s si rezistenta
admisi!ila a materialului sudurii, as, admit'nd ca eforturile tangentiala se distri!uie
uniform pe suprafata forfecata, capacitatea cordonului este
B *
as
3
&e considera ca rezistenta admisi!ila la forfecare a cordonului de sudura as este
doua treimi din rezistenta admisi!ila
a
a materialului pieselor m!inarii5 pentru <
36,
as
* "/3 . 1?++ * 1+++ Agf/cm
"
.
&uprafata forfecata a cordonului de sudura este un dreptunghi cu latura mica
egala cu grosimea cordonului, de sudura si latura mare egala cu lungimea cordonului de
sudura. Erosimea de calcul, a, se considera, acoperitor, egala cu naltimea triunghiulara
isoscel nscris n forma sectiunii transversale prin cordon (fig. 3.".!) 2 a +,6 !5 ea
corespunde sectiunii forfecate cu aria (deci si capacitate de rezistenta) minima.
<ungimea de calcul, l, rezulta din lungimea efectiva ls a cordonului prin
fig.3."@
scaderea zonelor de capat (fiecare cu o lungime aproximativ egala cu grosimea de
calcul a) unde sudura este de sla!a calitate 2 l * ls - "a. )u o!servatiile de mai sus2
3s * l . a
3leg'nd grosimea unui cordon (se recomanda ! t
min
), rezulta lungimea sa,
astfel nc't capacitatea nsumata a tuturor cordoanelor forfecate sa fie superioara fortei
axiale transmise prin m!inare.
x
&udurile n ad'ncime lucreaza la ntindere, si sunt solicitate la eforturi normale .
2. ELEMENTE SOLICITATE LA INCO.OIERE PURA
2.1. DEFINITIE; EXEMPLE
Incovoierea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n sectiunea
transversala interactiunea este exprimata printr-o pereche de momente ncovoietoare
(vectori cuplu cuprinsi n planul sectiunii).
&u! forma pura, ncovoierea apare iar. /oua cazuri sunt furnizate la situatiile
particulare de ncarcare din fig.3."65 tronsoanele 1 - " ale celor doua grinzi (unde B*+)
sunt solicitate la ncovoiere pura.
#ig.3."6
/e o!icei,
ncovoierea
apare nsotita de forfecare5 su! aceasta forma, tipica grinzilor va fi tratata n su!capitolul
0.
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de axele principale de
inertie ale sectiunii transversale, se deose!esc urmatoarele doua cazuri2
- ncovoiere pe doua directii sau ncovoiere o!lica (cazul general), c'nd directia
vectorului cuplu este oarecare fata de directia axelor5
- ncovoiere pe o directie sau ncovoiere simpla (cazul particular), c'nd directia
vectorului cuplu coincide cu directia uneia din axe.
Erinzile cu sectiuni simetrice (n raport cu cel putin o axa), ncarcate cu forte n
planul de simetrie longitudinal, sunt solicitate la ncovoiere pe o singura directie
(fig.3.":). 1ste cazul cel mai des nt'lnit n practica si el va fi studiat n continuare.
pava de acoperis (fig.3.";) este solicitata la ncovoiere o!lica (pe doua
directii) 5 dar fiecare din cele doua componente 4x si 4> (pe directiile principale de
fig.3.":
inertie) este
masura unei
solicitari de
ncovoiere simpla.
fig.3.";
2.2. REZISTENTA BARELOR INCO.OIATE
2.2.1. EFORTURI UNITARE PE SECTIUNEA TRANS.ERSALA. FORMULA LUI
NA.IER
&tudiul geometric. %entru a evidentia modul de deformare, pe suprafetele laterale
ale unei !are drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza un sistem de linii
longitudinale (paralele cu axa) si transversale (perpendiculare pe axa) (fig. 3.3+.a). In
regim de solicitare (fig.3.3+.!) liniile longitudinale se cur!eaza n liniile transversale se
cur!eaza n liniile transversale se rotesc, ram'n'nd - n spiritul ipotezei lui (ernoulli -
drepte si normale pe cele longitudinale.
)u privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare) se constata2
- lipsa deformatiilor unghiulare ( * +), caci unghiurile retelei nu se modifica5
- prezenta unor deformatii liniare pe directia axei !arei.
In zonele cu ncovoiere pozitiva (cazul din figura) fi!rele longitudinale de la partea
inferioara se alungesc, iar cele de la partea superioara se scurteaza. &e intuieste
prezenta unui plan de fi!re (fi!re neutre) care se cur!eaza fara







#ig.3.3+
a-si modifica lungimea5 intersectia dintre acest plan si planul sectiunii transversale se
numeste axa neutra.
/oua sectiuni aflate la distanta elementara dz se rotesc cu unghiul elementar
d (fig.3.31.a)5 pe desen s-au pus n evidenta fi!ra neutra 3( cu lungimea neschim!ata
(3( * dz) si raza de cur!ura a fi!rei neutre (3 * ( * ).
7ariatia de lungime a unei fi!re oarecare (4$$F) aflata la cota >F fata de fir!ra
neutra este pusa n evidenta n fig. 3.31.! prin segmentul $$F. /in asemanarea
triunghiurilor 3( si ($$F rezulta2

sau
5
primul raport (dintre alungirea fi!rei si lungimea ei initiala) este deformatia specifica si
relatia de asemanare devine2
* GF5 (3.13)
deformatiile specifice , nule n dreptul axei neutre, variaza liniar pe naltimea sectiunii
transversale (fig.3.3".a).
fig.3.31
&tudiul fizic consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea lui ,oo-e)
acceptata n .ezistenta materialelor2
* 1
= 6
&inteza studiu geometric - studiu fizic. /aca * +, * +. %e sectiunea
transversala, interactiunea este masurata numai prin eforturi unitare normale .
Introduc'nd relatia (3.13) n legea lui ,oo-e, rezulta2
* 1 >F5 (3.10)
ca si deformatiile specifice , eforturile unitare normale , nule n dreptul axei neutre,
variaza liniar pe naltimea sectiunii transversale (fig.3.3".! si 3.3".c). 3xa neutra mparte
sectiunea n doua zone2 una comprimata si alta ntinsa (fig.3.3".d).
&tudiul static consemneaza echivalenta dintre cele doua moduri de exprimare a
interactiunii2 prin eforturi

a -
diagrama de distri!utie a deformatiilor specifice
! - diagrama de distri!utie a eforturilor unitare normale
c - masura interactiunii2 prin eforturi unitare normale si prin momentul ncovoietor 4
d - sectiunea transversala si axa neutra
#ig.3.3"
sectionale (4x +5 $ * +) si prin eforturi unitare ( ) (fig.3.33)2
#ig.3.33
$ * &
3
d
3
* +5 (3.1?)
4x * &
3
d
3
. > (3.1@)
&inteza studiu geometric - studiu fizic - studiu static. )u (3."0), prima relatie de
contravalenta devine
$ * 1 . &
3
>Fd
3
adica
&
3
>Fd
3
* +
Integrala reprezinta un moment static (al suprafetei sectiunii transversale fata de axa
neutra a sectiunii)5 din faptul ca e nul, rezulta ca axa neutra trece prin centrul de
greutate al suprafetei sectiunii5 ea coincide cu axa x, motiv pentru care > si >F masoara
aceeasi distanta.
)u (3.10) a doua relatie de echivalenta devine2
4x * 1 &
3
>
"
d3
sau
4x * 1 &
3
Ix, (3.16)
unde Ix reprezinta momentul de inertie ale suprafetei sectiunii n raport cu axa x.
.evenind la relatia (3.10), din care rezulta
1
(3.16) devine
4x *
* (3.1:)
1xpresia (3.1:) cunoscuta su! numele de formula lui $avier precizeaza marimea
efortului unitar normal ntr-un punct 4 situat la distanta > fata de axa neutra (fig.3.30).
#ig.3.30
2.2.2.
EFORTURI
UNITARE
MAXIME
7aloril
e maxime ale eforturilor unitare se dezvolta n fi!rele extreme (cele mai departate de
axa neutra). /aca Hmax este distanta de la fi!ra extrema la axa neutra rezulta

max
* H
max


max
*
unde la numitor apare expresia modulului de rezistenta Ix al suprafetei sectiunii n
raport cu axa netura x (".;). )u aceasta o!servatie,

max
* (3.1;)
4arimea efortului unitar maxim deprinde de doi parametri2
- momentul ncovoietor 4, parametrul glo!al al interactiunii din sectiune, masura
solicitarii5
- modulul de rezistenta I, parametrul geometriei sectiunii transversale.
2.2.2. Tr# for-# "(# !t#r"&tu! %#&to!"(#
.ezultanta fortelor interioare de legatura de pe zona ntinsa, #i, si comprimata,
#c, sunt doua forte egale si de sens contrar (fig.3.3?)5 ele formeaza un cuplu al carui
#ig.3.3?.
moment
este
echivalent cu momentul ncovoietor 4. 4omentul ncovoietor 4, cuplul fortelor #c si #i
(rezultantele fortelor interioare de legatura) si sistemul de forta interioare de legatura cu
distri!utie continua (a caror masura sunt eforturile unitare normale ) reprezinta trei
forme ale aceleasi interactiuni.

2.2.3. Pro#&t"r#" )# r#*%t#!t" " %#&tu! +"r#(or ,!&o'o"t#
2.2.3.1. Co!)t )# r#*%t#!t". .#rf&"r#; )-#!%o!"r#; &"$"&t"t# $ort"!t"
)onditii de rezistenta impusa de metoda de calcul a rezistentelor admisi!ile (1.1)
devine

a
(3."+)
.elatia contine trei parametri5 ei corespund celor trei factori care intervin n
procesul proiectarii sectiunii !arelor ncovoietoare2
- solicitarea, exprimata prin momentul ncovoietor 45
- materialul , exprimat prin rezisnteta sa admisi!ila
a
5
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin modulul de rezistenta
I, determinat n raport cu axa neutra (axa principala centrala de inertie ce coincide cu
suportul vectorului moment).
/upa felul n care acestia intervin (ca parametri cunoscuti sau necunoscuti),
proiectarea m!raca trei aspecte5 verificarea rezistentei sectiunii, dimensionarea
sectiunii si determinarea capacitatii portante a sectiunii.
)ele trei aspecte ale proiectarii sectiunii sunt sintetic n ta!elul 3.".
Ba!elul 3.".
%arametrii cunoscuti %arametrii
necunoscuti
.elatia de calcul
7erificare 4,
a
,I -

a
/imensionare 4,
a
modulul de rezis-
tenta necesar I
nec
I
nec
*
)apacitate portanta
a
, 4 momentul capa!il
4
cap
4
cap
*
a
I

<a materialele cu rezistente admisi!ile diferite la ntindere si la compresiune (de
ex. fonta) sunt necesare doua verificari2 una n zona ntinsa, alta n zona comprimata a
sectiunii.
In pro!lemele de dimensionare dimensiunile sectiunii se aleg astfel, nc't
I
ef
I
nec
, (3."1)
unde I
ef
este modulul de rezistenta efectiv (al sectiunii propuse prin proiectare). %entru
!are cu sectiune circulara,
I
nec
de unde rezulta diametrul. %entru !are cu sectiunea dreptunghiulara,
I
nec
5
relatia contine doua necunoscute - ! si h5 determinarea lor se face propun'nd fie una
din ele, fie cu anumit raport (orientativ) ntre ele. %entru !arele cu sectiuni stadardizate
care se confectioneaza ntr-un numar limitat de tipuri (cazul profilelor laminate din otel,
sau al ma8oritatii grinzilor din lemn cu sectiune dreptunghiulara), sectiunea rezulta direct
prin compararea valorii I
nec
cu valoarea I
ef
din ta!elele de caracteristici ale fiecarui tip
de sectiune. %entru sectiuni de alte forme, dimensionarea se face prin ncercari,
verific'nd relatia (3.") pentru diferite sectiuni propuse.
)apacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin momentul ncovoietor
(numit moment capa!il, 4cap), caruia i corespunde un efort unitar maxim egal cu
rezistenta admisi!ila. .ezistenta !arei n sectiunea analizata este asigurata daca
momentul ncovoietor 4 generat de ncarcare nu depaseste momentul
capa!il2 4 4
cap
.
7erificarea si dimensionarea cu momentul ncovoietor maxim.
2.2.3.2. Crt#r )# &o!for-"r#. S#&tu! r"to!"(#; r"!)"-#!tu( %#&tu!.
)riteriul de rezistenta I
nec
* 4/
a
aplicat la dimensionarea sectiunii ofera o
infinitate de solutii. 1l poate fi satisfacut de sectiuni cu forme si arii diferite5 urm'nd
reducerea consumului de material se prefera formele cu arie minima. %e de alta parte,
la arii egale, forme diferite asigura capacitati diferite5 forma rationala va corespunde
capacitatii maxime.
)apacitatea sectiunii (exprimata ca moment al cuplului rezultantelor fortelor
interioare de legatura) este proportionala cu valoarea - egala - a celor doua rezultante
(#c * #i) si cu !ratul lor de p'rghie D (fig.3.3@).
A. )resterea capacitatii sectiunii prin cresterea valorii rezultantelor fortelor
interioare de legatura

&uprafata sectiunii nu este solicitata uniform. )u c't o parte c't mai mare din
suprafata sectiunii se va afla n zonele cele mai solicitate (cu eforturi unitare mari), cu
at't rezultanta fortelor interioare de legatura (ca suma a produselor dintre efortul unitar
si elementul de arie) va fi mai mare.
%entru o sectiune dreptunghiulara cu aria 3,
#c * #i *
a
5 #c * #i *
%entru o sectiune fictiva, ideala, cu aceeasi arie, cu suprafata concentrata n mod
simetric la cele doua extremitati (acolo unde toate eforturile unitare ating rezistenta
admisi!ila ) (fig.3.36.!), rezultanta va fi du!la5
#c * #i *
a
#ig.3.3@
#ig.3.36
B. )resterea capacitatii sectiunii prin cresterea !ratului de p'rghie.
1ste evident ca !ratul creste odata cu cresterea naltimii sectiunii.
/ar cresterea naltimii h este limitata de diferite considerente (functionale,
estetice, etc.). <a naltimea constanta, !ratul creste (ca si rezultantele fortelor interioare
de legatura) tot prin ndepartarea materialului axa neutra.
%entru sectiunile de forma dreptunghiulara, indiferent de proportiile lor,
D *
h (3."")
(ratul de p'rghie maxim, z * h, corespunde sectiunii ideale cu suprafata
concentrata la cele doua extremitati.
Iata acum, pentru cele doua tipuri de sectiune luate ca repere n exemplele
precedente, valoarea capacitatii portante, 4cap, ca produs ntre rezultantele fortelor
interioare de legatura si !ratul de p'rghie2
- pentru sectiunea dreptunghiulara,
4
cap
*
a
. h *
a
5
- pentru sectiunea ideala,
4
cap
*
a
. h *
a
5
/aca sectiunile au aceeasi arie, aceeasi naltime si sunt alcatuite din aceleasi
material, capacitatea sectiunii ideale este de trei ori mai mare dec't capacitatea sectiunii
de forma dreptunghiulara.
sectiune nationala tinde, prin conformarea ei, catre forma ideala descrisa mai
sus. 3ceasta forma constituie reperul sectiunilor de tip I sau J ale parapetelor laminate
sau ale grinzilor din otel =cu sectiune compusa=, confectionate prin sudare sau
solidarizarea cu nituri (fig.3.3:).
#ig.3.3:
1ste de semnalat si tipul de grinda metalica =expandata=, realizata prin sudarea,
n pozi'ie decalata, a doua 8umatati de inima taiate dupa o linie poligonala (fig.3.3;).
#ig.3.3;
)aracteristica geometrica a suprafetei sectiunii care determina nemi8locit
capacitatea portanta este modelul de rezistenta I2
$
cap
* I
a
5
capacitatea este direct proportionala cu modulul de rezistenta.
In legatura cu sectiunea ideala se defineste modulul de rezistenta ideal2
I
ideal
*
I
ideal
*
.aportul dintre modulul de rezistenta I al unei sectiuni de forma data si modulul
de rezistenta ideal reflecta raportul dintre capacitatile portante ale celor doua sectiuni si
se numeste randament al sectiunii2
r * (3."3)
.andamentul sectiunii dreptunghiulare este doar 1/3. .andamentul sectiunii
profilelor laminate de tip I si J este aproape "/3, deci du!lu.
2.2. DEFORMAREA BARELOR INCO.OIATE
2.2.1. P"r"-#tr )#for-"r
2.2.1.1. P"r"-#tr fu!)"-#!t"( 0$r'!) )#for-"t" u!u 'o(u- #(#-#!t"r1
%arametrii care definesc deformarea unui volum elementar sunt deformatia
specifica liniara si de formatia specifica unghiulara . In elementele solicitate de
ncovoiere pura, deformatiile unghiulare sunt nule ( * +) iar deformatiile liniare ,
masurate n lungul axului !arei, variaza liniar pe naltimea sectiunii, cu valori nule n
dreptul axei neutre (care o mparte n doua zone2 una comprimata, cu fi!re scurtate, alta
ntinsa, cu fi!re alungite) (fig.3.0+).
#ig.3.0+
2.2.1.2. %arametrii glo!ali
(privind deformarea unui tronson
elementar de !aza. %arametrii glo!ali sunt raza de cur!ura !arei 1/, rotirea elementara
d (rotirea elementara a doua sectiuni aflate la distanta elementara dz), rotirea specifica
cu (rotirea relativa a doua sectiuni aflate la distanta unitara( (fig. 3.01).

#ig.3.01.
2.2.1.2. %arametrii practici ai deformarii (privind deformatiile a!solute ale !azei).
%arametrii practici ai deformarii sunt rotirea (rotirea a!soluta a unei sectiuni) si
sageata v (deplasarea, pe directia normala la axa !arei, a centrului de greutate al unei
sectiuni ) (fig.3.0").
#ig.3.0" #ig.3.03
3.3.1.0. .elatii ntre parametrii deformarii. /eformatia specifica este
proportionala cu cur!ura 1/ (conform relatiei 3."0)2
*
/in fig.3.01 se deduce relatia dintre parametrii glo!ali ai deformarii2
(3."0)
/in fig.3.03, care prezinta un tronson elementar de !ara n doua pozitii - nainte si
dupa deformarea !arei, se deduce relatia dintre cei doi parametri practici ai deformarii2
(3."?)
/e unde, prin derivare, consider'nd si relatia (3."0), rezulta2
(3."@)
care face legatura ntre toti parametrii deformarii.
2.2.2. D#t#r-!"r#" $"r"-#tr(or )#for-"r
2.2.2.1. R#("t ,!tr# $"r"-#tr %t"t& % $"r"-#tr 8#o-#tr& " r"%$u!%u(u
% %&9#-" r#("t(or; #:$r#%" &ur+ur.
parametrul
parametrii glo!al *
statici parametrul
fundamental
%arametrii * 1
raspunsului
parametrul
fundam.
parametrii * >
geometrici parametrul
glo!al 1/
Introduc'nd n legea lui ,oo-e (relatia dintre parametrii fundamentali ai
raspunsului - si ) expresiile lor n functie de parametrii glo!ali 4 si 1/, rezulta
(3."6)
)ur!ura !arei este proportionala cu solicitarea, masurata prin momentul
ncovoietor 4. %rodusul 1I, numit factor de rigiditate la incovoiere introduce n expresia
cur!urii at't rigiditatea materialului, prin modulul de elasticitate 1, c't si rigiditatea formei
sectiunii, prin momentul de inertie I al suprafetei sectiunii n raport cu axa neutra.
/e remarcat faptul ca expresia rotirii specifice
* ,
care deriva din (3."6) si (3."0), are aceeasi structura cu expresia alungirii/scurtarii
specifice la solicitarea de ntindere/compresiune centrica (3.").
3.3.".". 1cuatia axei elastice a !arei (a axei !azei n regim de deformare
liniar - elastic) )u (3."!) relatia (3."6 devine
(3.":)
Intruc't pentru momente ncovoietoare pozitive (n prezenta carora sagetile sunt
pozitive) concavitatea !arei este ndreptata spre sensul negativ al axei v, derivata a
doua a sagetii tre!uie sa fie negativa, cu aceasta o!servatie, relatia (3.":) devine
(3.";)
#ig.3.00
3.3.".3. /eterminarea rotirii si sagetii prin integrarea analitica a ecuatiei axei
elastice. prin integrarea succesiva a ecuatiei (3.";) se o!tin expresiile rotirii,
(z) *
si sagetii v(z)
Jrmatoarea aplicatie va urmari sta!ilirea ecuatiei elastice a !arei si determinarea
expresiilor rotirii si sagetii pentru o consola ncarcata cu o forta concentrata la
extremitatea ei (fig.3.0?)
#ig.3.0? #ig.3.0@
Intr-o sectiune &, la distanta z de ncastrare, momentul ncovoietor are expresia
4 (z) * - % (l - z) (3.3+)
)u (3.3+) ecuatia axei elastice devine
(l - z)
Integr'nd de doua ori, se o!tine pe r'nd 2
* (l
z
- ) K )
1,
v * K )
iz
K )
"
%entru z * + (n ncastrare), si rotirea si sageata sunt nule5 de unde, )1 * + si )"
* +. 1presiile generale ale rotirii si sagetii sunt deci2
(z) *
v(z) *
<a capatul li!er al consolei (pentru z * l), si sageata si rotirea sunt maxime
(fig.3.0@)2

max
* (3.31)
v
max
* (3.3")
3.3.".0. /eterminarea rotirii si sagetii prin metoda grinzii con8ugate (fictive). In
paralel cu grinda reala (fig.3.0;), pentru care urmeaza sa se determine parametrii
deformarii si v, se considera o grinda fictiva, con8ugata celei reale (fig.3.?+).
Intre sageata v, rotirea si momentul ncovoietor 4 (parametrii ai situatiei reale)
exista relatia, dedusa anterior.
(3.33)
Intre ncarcarea p, forta taietoare B si momentul ncovoietor 4 (parametri ai
situatiei fictive) exista relatia dedusa n partea a III-a a cursului.
#ig.3.0; #ig.3.?+
/aca
p * 5

si

iar n conditiile n care constantele de integrare sunt nule,
v * 4 (3.30)
si
* B (3.3?)
)eea ce nseamna ca, n orice sectiune a grinzii reale, sageata si rotirea sunt egale cu
momentul ncovoietor si forta taietoare din sectiunea corespunzatoare a unei grinzi
fictive, con8ugata celei reale, supusa ncarcarii
p (z) *
3nularea constantelor de integrare este conditionata de un anume mod de
rezemare a grinzii fictive n functie de rezemarea grinzii reale. Jnei ncastrari a grinzii
reale (cu * + si v * o) n corespunde n grinda fictiva un capat li!er (caci numai ntr-o
astfel de situatie si B si 4 sunt nule)5 unui capat li!er al grinzii reale (cu + si v +) i
corespunde n grinda fictiva o ncastrare (care asigura # + si 4 +) 5 unui reazem
simplu sau articulat (cu + si v * +) la capatul grinzii reale i corespunde n grinda
fictiva acelasi tip de reazem (pentru care # + si 4 * +). 4odul de rezemare a grinzii
fictive este sintetizat n ta!elul de mai 8os.

Erinda reala Erinda fictiva
Jrmatoarea aplicatie va urmari determinarea sagetii si rotirii maxime pentru o
consola ncarcata cu o forta concentrata la extremitatea ei (fig.3.?1).
#ig.3.?1
B
ma
x
* ,

ma
x
* B
max
*
4
max
*
v
max
* 4
max
*
3celeasi rezultate s-au o!tinut si prin integrarea analitica a ecuatiei axei elastice,
n cadrul aplicatiei de la punctul 3.3.".3.
3.3.".?. #ormule uzuale pentru cazuri particulare de rezemare si ncarcare.
Ba!elul urmator prezinta expresiile actiunii maxime si sagetii maxime pentru grinda
simpla rezemata si grinda ncastrata n doua situatii particulare de ncarcare.

max
v
max
2.2.2. Pro#&t"r#" r8)t"t +"r#(or ,!&o'o"t#
#unctionarea corecta a unei constructii este conditionata si de o anume rigiditate
a elementelor sale. /eformatii mari dauneaza exploatarii, chiar daca rezistenta este
asigurata.
%roiectarea rezistentei tre!uie du!lata de proiectarea rigiditatii.
)onditia de rigiditate care se impune de o!iecei urmareste limitarea sagetilor. )u
o sageata mare ste percepti!ila numai n raport cu o deschidere relativ mica, conditia de
serie su! forma
(3.3@)
unde f este sageata maxima, l - deschiderea iar - - un coeficient care depinde de
functiunea elementului, de importanta sa etc. 7alorile sale curente sunt cuprinse ntre
"++ si 0++.
3. ELEMENTE SOLICITATE LA INCO.OIERE CU FORTE TAIETOARE.
EFECTULA FORTEI TAIETOARE IN GRINZI

3.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Incovoierea cu forte taietoare este o solicitare compusa n prezenta careia, n
sectiunea transversala, interactiunea este exprimata prin doua tipuri de efort sectional2
moment ncovoietor si forta taietoare.
Incovoierea cu forte taietoare este tipica elementelor de tip grinda (!are drepte
ncarcate cu forte normale pe axul lor). (fig.3.?3).
#ig.?.?3.
Intre momentul ncovoietor
si forta taietoare exista relatia
sta!ilita anterior (partea a III-a)

* B
aceasta nseamna ca prezenta fortei taietoare atrage dupa sine variatia momentului
ncovoietor.
1fectul momentului ncovoietor (raspunsul !arelor solicitate la ncovoiere pura) a
fost analizat n paragraful precedent. In paragraful de fata va fi analizat efectul fortei
taietoare.
3.2. EFECTUL FORTEI TAIETOARE. FORFECAREA SI LUNECAREA
1chili!rul tronsonului elementar din fig.3.?0.a este asigurat, alaturi de fortele
exterioare a-i revin, de eforturile sectionale 4, B, 4 K dm, B K dB.
#ig.3.?0
)ele doua cupluri
(4 si 4 K dm) introduc n
lungul fi!relor longitudinale
compresiuni, respectiv
ntinderi, cu valori diferite
n cele doua sectiuni (conf.
schemei din fig. 3.?0.!).
3ceasta diferenta de
valoare este sursa unei
tendinte de lunecare de-a
lungul oricarui plan
longitudinal ce separa
(imaginar) elementul de
!ara. Bendinta de lunecare
este consecinta variatiei momentului ncovoietor, deci a prezentei fortei taietoare n
zona. (%e zonele de !ara cu forta taietoare nula, momentul ncovoietor este constant si
tendintele de lunecare sunt nule).
4asura interactiunii dintre partea superioara si cea inferioara a elementului este
perechea fortelor de lunecare d<5 resta!ilind echili!rul fiecarei parti, fortele de lunecare
!locheaza lunecarea si asigura integritatea formei.
%e un element de !ara aflat deopotriva su! regimul fortelor taietoare si al fortelor
de lunecare, interactiunea este masurata prin eforturi unitare tangentiale (fig.3.??).
)onform principiului dualitatii eforturilor unitare tangentiale, eforturile unitare sunt egale
si formeaza, mpreuna cu cele de pe fetele opuse ale elementului , cupluri egale si de
sens contrar (fig.3.?@)
#ig.3.?? #ig.3.?@
3.2. REZISTENTA GRINZILOR IN PREZENTA FORTEI TAIETOARE
3.2.1. Efortur u!t"r# t"!8#!t"(#. For-u(" (u ;ur"'%<
&e considera volumul 3()/, decupat din !ara (fig.3.?6). 1chili!rul de translatii pe
directia axului !arei (fig.3.?:) este asigurat de fortele de interactiune a caror masura, pe
sectiunea transversala este sistemul eforturilor unitare , iar pe sectiunea longitudinala -
forta elementelor de lunecare
d< * !dz (3.36)
#ig.3.?6


#ig.3.?:
In prezenta unor momente ncovoietoare pozitive, la partea superioara a !arei,
eforturile unitare masoara compresiuni. %e cele doua sectiuni transversale
compresiunile sunt diferite, caci n prezenta fortei taietoare momentul ncovoietor
variaza. )resterea de a rezultantei volumului de compresiuni este echili!rata de forta
elementara de lunecare d<2
d< * d) (3.3:)
.ezultanta volumului de compresiune cu expresia
) * &
3
, d3
unde 3F este aria sectiunii transversale aflate n interactiune, nlocuind efortul cu
expresia (3.1:), se o!tine
) * &
3F
,

) *
unde &F
x
este momentul static al suprafetei partiale 3F a sectiunii transversale n raport
cu axa x5 de aici
d) * d4x (3.3;)
/in (3.36), (3.3:) si (3.3;) rezulta
!dz * d4x
*
si
* (3.0+)
In expresia (3.0+), care poarta numele lui Luravs-i, reprezinta efortul unitar
tangential >z din planul longitudinal egal cu efortul unitar tangential z> din planul
sectiunii transversale5 am!ele planuri trec prin punctul ) n care ne-am propus
determinarea efectului fortei taietoare (fig.3.?6 si 3.?:). &emnificatia parametrilor din
mem!rul drept al formulei lui Luravs-i este urmatoarea2
B - forta taietoare din sectiune5
&F
x
- momentul static n raport cu axa x (axa neutra a sectiunii) al suprafetei
partiale 3F determinate pe sectiunea transversala de planul longitudinal ce trece prin
punctul ) (punctul n dreptul caruia se defineste efortul tangential)5 momentul static al
suprafetei 3F este egal cu momentul static al suprafetei= (&Fx K &=x * &x * +, caci &x
reprezinta momentul static al unei suprafete n raport cu o axa ce trece prin centrul de
greutate5 n valoare a!soluta, &Fx * &=x)5
! - latimea sectiunii transversale n dreptul punctului considerat5
Ix - momentul de inertie al suprafetei sectiunii n raport cu axa x (axa neutra a
sectiunii).
#ig.3.?:
0.3.".1.
/istri!utia eforturilor
unitare pe
sectiunea
transversala5
eforturi unitare
tangentiale maxime.
3sa cum rezulta din formula lui Luravs-i, parametrii care determina variatia eforturilor
unitare . pe sectiunea transversala sunt ! si &. <a sectiunile dreptunghiulare (cu latime
constanta), variatia eforturilor este determinata doar de variatia momentului static.
1xpresia momentului static, n functie de cota > a planului de lunecare, este (fig.3.?;)2
&(>) * ! (
1i - si deci si efortului unitar - i corespunde o variatie para!olica, simetrica n
raport cu axa x, cu valori nule pentru > * h/" (la extremitatile sectiunii) si valoarea
#ig.3.?;
maxima pentru > * + (n
dreptul axei x, axa neutra a
sectiunii).
%entru > * +
&
max
*

max
*


max
* 1,? * 1,?
med
(3.01)
unde med s-a notat efortul unitar (fictiv) corespunzator unei distri!utii uniforme pe
sectiunea transversala.
<a sectiunile de tip I si asimilate, cu sectiunea talpilor si a inimii de forma
dreptunghiulara, distri!utia eforturilor unitare este cea din fig.3.@+.a. 7ariatia para!olica
este ntrerupta de salturi n dreptul modificarii !ruste a latimii sectiunii.
#ig.3.@+ #ig.3.@1
In realitate aceasta variatie !rusca a formei este sursa unor pertur!atii n distri!utia
teoretica a eforturilor unitare si generaeza concentraii de eforturi (fig.3.@+.!). %entru
atenuarea v'rfului de efort, sectiunile profilelor laminate de acest tip au laturile unite prin
racordari (fig. 3.@1).
0.3.".". 7erificarea rezistentei la forfecare. <a grinzi cu sectiune de forma
dreptunghiulara eforturile unitare tangentiale sunt mici n comparatie cu eforturile unitare
normale. 3plicatia din fig.3.!a este edificatoare.
#ig.3.@"

max
*

max
* 1,?
de unde

&e vede ca pentru grinzi cu proportie normala, raportul
max
este net n favoarea
efortului unitar 5 de aceea aceste grinzi se verifica numai la ncovoiere.
In mod curent verificarea la forfecare nu este necesara nici n cazul grinzilor cu
sectiune I sau asimilata acesteia, desi eforturile unitare tangentiale sunt mai mari ca
cele corespunzatoare sectiunii dreptunghiulare.
3.2.2. R#*%t#!t" +"r#(or ,! %#&tu! (o!8tu)!"(# 0r#*%t#!t" (" (u!#&"r#1

3.2.2.1. D#t#r-!"r#" fort# )# (u!#&"r#. ."r"t" fort# )# (u!#&"r#
!servatie privind ipteza lui (ernoulli. #orta elementara de lunecare a fost
determinata n paragraful 0.3.1.
d< * d4
%e lungimea finita cuprinsa ntre doua sectiuni (3 si (),
<
3(
*
<
3(
*
<
3(
* 3
B
(3.0")
unde 3
B
este aria diagramei de forte taietoare cuprinsa ntre sectiunile 3 si (.
<a grinzile cu sectiune constanta (cazul curent), forta de lunecare este
proportionala cu aria diagramei de forte taietoare, deci maxima spre reazemele grinzii.
In planuri situate la cote diferite, forta de lunecare este proportionala cu
momentul static, deci maxima n dreptul planului neutru. In fig.3.! se exprima aceasta
variatii prin deplasari relative diferite ntre f'sii longitudinale de !ara.
#ig.3.@3
Imaginea
o!tinuta infirma
ipoteza lui (ernoulli
(a sectiunilor plane..).
Bipul de
deformatie din
fig.3.!3 este doar
una din cele trei
componente ale deformatii complexe cu care !ara raspunde solicitarii de ncovoiere cu
forte taietoare5 ele sunt prezentate n fig.3.@0.
#ig.3.@0
0.3.3.". %ro!leme practice privind asigurarea interactiunii longitudinale. )'nd
dimensiunile prea mari ale sectiunii transversale nu permit realizarea grinzii dintr-o
singura !ucata, n planurile longitudinale care separa elementele componente ale grinzii
se manifesta tendinte de lunecare (fig.3.@?). In cele ce urmeaza se prezinta
#ig.3.@?
modul
particular de
!locare a
acestor lunecari (asigurarea interactiunii longitudinale) la diferite tipuri de astfel de grinzi.
I. Gr!* )# (#-! &u %#&tu!# &o-$u%"
<a acest tip de grinda asigurarea interactiunii longitudinale se realizeaza,
traditional, prin intermediul penelor (fig.3.@@). /istanta dintre pene depinde de
capacitatea lor la forfecare si de marimea de capacitatea lor la forfecare si de marimea
fortelor de lunecare.
<a grinzile de mare deschidere sau n cazul n care forta taietoare prezinta
variatii mari n lungul grinzii, se urmareste ca prin asezarea penelor la distante diferite
(mici n zonele cu forta taietoare mare, deci lunecari puternice si mari zonele cu forta
taietoare redusa) sa se realizeze o ncarcare uniforma a penelor.
fig.3.@@
Istoria
constructiilor si sistemul din fig.3.@:, marca!il prin eleganta solutiei.
fig.3.@:
II. Erinzi metalice cu sectiune compusa de tip I sau asimilata. 3sigurarea n
turatiuni longitudinale ntre inima si talpi - elementele componente ale grinzii - se
realizeaza prin m!inari sudate (fig.3.@;) sau nituite (3.6+)
fig.3.@;
fig.3.6+
III. Erinzi cu za!rele. <unecarea
dintre cele doua talpi este !locata de
legaturi de tip pendul, asigurate de !are transversale simple, articulate la capete,
compuse n sistem cu ochiuri triunghiulare (fig.3.61 si 3.6")
#ig.3.61 #ig.3.6"
(arele transversale (denumite, n functie de orientarea lor, diagonale sau
montanti) sunt alternativ comprimate si ntinse (pentru sensul tendintei de lunecare
precizat n fig.3.61, diagonala din st'nga este comprimata, iar cea din dreapta ntinsa).
I7. Erinzi 7ierendel. <unecarea dintre cele doua talpi este !locata de montanti
ro!usti, ncastrati la capete, form'nd, mpreuna cu talpile, sisteme cu ochiuri
dreptunghiulare (fig.3.63 si 3.60). 4ontantii sunt forfecati si ncovoiati.
#ig.3.63 #ig.3.60
7. Erinda de !eton armat. Erinda de !eton armat
(fig.3.6? si 3.6@) poate fi asimilata cu o grinda cu za!rele2 talpa superioara (comprimata)
este alcatuita din !eton simplu (doar pe cca un sfert din naltimea sa grinda de !eton
armat este comprimata), talpa inferioara (ntinsa) este alcatuita din !are longitudinale de
otel (armaturi) iar elementele transversale =de coasere= ale celor doua talpi - din =vine=
de !eton comprimat si armaturi ntinse (n doua variante2 !are nclinate, de tip diagonale
si etrieri, de tip montanti).
#ig.3.6?
#ig.3.6@
5. ELEMENTE SOLICITATE LA
COMPRESIUNE 0INTINDERE1
EXCENTRICA

5.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
)ompresiunea (ntinderea) excentrica este o solicitare compusa, n prezenta
careia, pe sectiunea transversala, interactiunea este reprezentata de o forta axiala si un
moment ncovoietor (vector cuplu cuprins n planul sectiunii).
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de axele principale de
inertie ale sectiunii transversale, se deose!esc urmatoarele doua cazuri2
- ncovoiere o!lica cu forta axiala (cazul general de compresiune sau ntindere
excentrica), c'nd directia vectorului cuplu este oarecare fata de directia axelor5
- ncovoiere simpla cu forta axiala (cazul particular), c'nd directia vectorului cuplu
coincide cu directia uneia din axe.
pereche de forte echili!rate aplicate pe o !ara dreapta de-a lungul unui suport
paralel cu axa !arei genereaza, ntre punctul de aplicatie, compresiune (ntindere)
excentrica (fig.3.66). In aria sectiuni transversala, masura interactiunii este o forta
normala 3 * %, aplicata excentrica, de-a lungul suportului.
#ig.3.66
fortelor exterioare, ea se
reduce n centrul de greutate
al sectiunii la o forta axiala $
* % si un cuplu 4 * %l, unde
e este excentricitatea
punctului de aplicatie a fortei
interioare.
)'nd punctul de
aplicatie se afla pe una din
axele principale de inertie (fig.3.6:) se genereaza cazul particular de compresiune
excentrica - ncovoierea simpla cu forta axiala.
fig.3.6:
In
practica,
compresiunea excentrica este solicitarea caracteristica a st'lpilor de cadru n regim
gravitantional de solicitare (fig.3.6;).
#ig.3.6;
5.2. INCO.OIEREA SIMPLA CU FORTE AXIALE
5.2.1. Efortur u!t"r# $# %#&tu!#" tr"!%'#r%"("
/eterminarea eforturilor unitare pe sectiunea transversala se face prin
suprapunerea efectelor celor doua solicitari (simple) componente2 compresiunea
(ntinderea) centrica si ncovoierea .. 3m!ele genereaza pe sectiunea transversala
eforturi unitare normale (fig.3.:+).
#ig.3.:+
Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar corespunzator solicitarii compuse
se o!tine prin nsumarea eforturilor unitare corespunzatoare fiecarei solicitari simple.
*
$
K
4
<a distanta > de axa x , cu semnele corespunzatoare sensului eforturilor unitare
*
5.2.2. S#-!#(# #fortur(or % &o!)t(# )# ,!&"r&"r#

1forturile unitare nsumate pot avea acelasi semn (c'nd domina efectul fortei
axiale) sau semne diferite (c'nd domina efectul momentului ncovoietor). /aca
elementele supuse la compresiune excentrica (st'lpi, arce etc) sunt alcatuite din
materiale nerezistente la ntindere (piatra, caramida, etc.) se urmareste ca sectiunea sa
fie comprimata n totalitatea ei. %entru aceasta este necesar ca (n valoare
a!soluta) ......, unde ..... reprezinta efortul maxim de ntindere corespunzator momentului
ncovoietor2

de unde
l * (3.03)
<a o sectiune dreptunghiulara, indiferent de proportiile ei,
(3.00)
%entru excentricitati inferioare valorii h/! adica pentru pozitii ale fortei de compresiune
cuprinse n treimea mi8locie a sectiunii dreptunghiulare, eforturile vor avea acelasi semn
(compresiuni). Bipurile de diagrama, n corespondenta cu pozitia fortei fata de treimea
mi8locie, sunt prezentate n fig.3.:6.
#ig.3.:1

5.2. INCO.OIERE OBLICA CU FORTA AXIALA
5.2.1. D#%&o-$u!#r#" %o(&t"r &o-$u%# ! %o(&t"r %-$(#
#orta % aplicata n punctul % (xo,>) se reduce n centrul de greutate al sectiunii la
o forta axiala $ * % si doua momente ncovoietoare2 4x %>o si 4> * %xo. .educerea s-
a facut n doua etape. din punctul % n punctul %1 si din %1 n centrul de greutate5
etapele sunt prezentate n fig.3.:".
fig.3.:"
)ele trei eforturi sectionale ($, 4x, 4>) le corespund eforturi unitare normale .
Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar corespunzator solicitarii compusa se o!tine
prin nsumarea eforturilor unitare corespunzatoare fiecarei solicitari simple2
*
n
K
4x
K
m>
In punctul 4 (x,>),
* K ,
* - ,
* - , (3.0?)
?.3.". 3xa neutra
?.3.".1. 1cuatia axei neutre. 3xa neutra este locul geometric al punctelor cu
eforturi unitare nule. /in conditia * + rezulta ecuatia axei2
1 K * +
* 1
sau, cu notatiile
- * a si - * ! (3.0@)
* 1 (3.0:)
3xa neutra este o dreapta care taie axele de referinta la distantele a si ! de originea
aflata n centrul de greutate al
sectiunii (fig.3.:3)
fig.3.:3
?.3.".". %roprietatile axei neutre.
3. Intruc't, conform relatiilor (3.0@), la valori pozitive ale coordonatelor xo, >o
corespund valori negative ale distantelor a si !, fata de punctul de aplicatie a fortei, axa
neutra se afla de cealalta parte a centrului de greutate (fig.3.:0).
(. %unctelor de aplicatie a fortei aflate pe o dreapta ce trece prin centrul de
greutate le corespund axe neutre parafele, caci
* const.
)onform relatiilor (3.0@) , axa neutra se apropie de centrul de greutate c'nd
punctul de aplicatie se departeaza (fig.3.:?).
fig.3.:0
fig.3.:?
). %unctelor de aplicatie
ale fortei aflate pe o dreapta
care nu trece prin centrul de
greutate le corespund axe
neutre concurente (fara
demonstratie) (fig.3.:@).
fig.3.:@
?.3.0.3. &m!urele central al unei sectiuni dreptungiulare. #ie sectiunea
dreptunghiulara din fig. 3.::, cu dimensiunile laturilor ( si ,.

fig.3.:6
conform (3.0@)
xo * - ,
>o * -
%ozitiei (1) a axei neutru, tangenta la una din laturile mici ale sectiunii (cu a si ! * -
,/"), i corespunde punctul 1 de aplicatie a fortei, cu coordonatele.
xo * +
>o * -
%ozitiei (") a axei neutre, tangenta la una din laturile mari ale sectiunii, i corespunde
punctul " cu coordonatele
xo *
> * o
)'nd axa neutra se roteste n 8urul punctului 3, punctul de aplicatie a fortei
parcurge segmentul 1-". %rin anologie, se deduce
#ig.3.:: #ig.3.:;.
si pozitia punctelor simetrice 3 si 0 si segmentele "-3, 3-0 si 0-1 care nchid s'm!urile
central.
3cesta este un rom! cu diagonalele egale cu o treime din lungimea laturilor
dreptunghiului (fig.3.:;).
?.3.0.0. &'m!urele central al unei sectiuni circulare este un cerc cu diametrul
egal cu un sfert din diametrul sectiunii (fig. 3.;+ si 3.;1)2
>o *
#ig.3.;+ #ig.3.;1

?.0. 1forturi unitare pe talpa unei fundatii
%am'ntul este un material nerezistent la ntindere. /e aceea, la contractul dintre
fundatie si teren, interactiunea nu poate fi realizata dec't prin eforturi de compresiune.
/aca forta este aplicata n interiorul s'm!urelui central, distri!utia presiunilor se
face pe toata suprafata talpii, dupa legea trapezoidala precizata anterior (fig.3.;").
/aca forta este aplicata n afara s'm!urelui central, distri!utia presiunilor se
face pe o zona limitata a suprafetei talpii, numita zona activa (fig.3.;3).
#ig.3.;" #ig.3.;3
&uprafata zonei active si valoarea efortului unitar maxim se determina din
conditia ca forta %, aplicata exentric si rezultanta . a volumului de presiuni sa formeze
un sistem echili!rat. /aca % calca pe una din axele de simetrie ale unei fundatii
dreptunghiulare, la distanta ) de marginea fundatiei (fig. 3.;3), latimea zonei active este
d * 3 c,
iar efortul unitar maxim, de doua ori mai mare dec't efortul mediu

max
* "