11

METODE DE MĂSURARE A FORŢELOR,

MOMENTELOR, PUTERII

11.1. Măsurarea forţelor.

Măsurarea forţelor se utilizează frecvent în diverse
domenii de activitate: încercări de materiale (de rezistenţă);
operaţii de cântărire; controlul structurilor cinematice ale
maşinilor-unelte; dispozitive de supraveghere şi protecţie a
roboţilor, manipulatoarelor, maşinilor-unelte, instalaţiilor
tehnologice; dispozitive pentru studiul proceselor de prelucrare
prin aşchiere.
Forţa este definită de relaţia:

F = m ⋅ a [N] (11.1)
unde:
F - forţa care acţionează asupra masei m;
m [kg] - masa corpului;
a [m/s2] - acceleraţia structurii cinematice.

11.2. Clasificarea dinamometrelor.

Dispozitivele pentru măsurarea forţei se numesc
dinamometre.
Dinamometrul este format dintr-un element elastic care
este solicitat de către forţa ce trebuie măsurată, efectele
solicitării fiind sesizate de un traductor, ce furnizează un
semnal proporţional cu solicitarea, respectiv cu forţa de
măsurat. Clasificarea este prezentată în figura 11.1.
I. Dinamometre cu traductoare neelectrice
(dinamometre mecanice). Funcţionează pe principiul convertirii
forţei în deformaţia unui element elastic şi măsurarea acesteia
cu mijloace de măsurare mecanice.
173
Principii şi metode de măsurare

Aceste tipuri de dinamometre se utilizează relativ datorită

unor dezavantaje majore: inerţie mare; precizie scăzută;
dificultăţi de înregistrare şi transmitere a semnalului. După
principiul constructiv, dinamometrele pot fi mecanice,
hidraulice sau pneumatice. Funcţionarea, se bazează pe
principiul convertirii forţei în deformaţia elastică a unui element
sensibil, deformaţie ce poate fi sesizată cu ajutorul unor
mijloace de măsurare mecanice (comparatoare, ortoteste),
hidraulice (manometre) sau pneumatice (cu coloană de lichid).
II. Dinamometre (captoare) cu traductoare electrice.
Sunt preferate în activitatea industrială şi de cercetare
datorită unor avantaje ca: sensibilitate ridicată; posibilităţi de
măsurare în regim dinamic; posibilităţi pentru transmiterea şi
înregistrarea semnalului.

piezoelectrice

cu traductoare
generatoare inducţie
magnetica
variabilă
ELECTRICE
rezistive

cu traductoare
inductive
parametrice
DINAMOMETRE
capacitive

mecanice

NNEELECTRICE hidraulice

pneumatic

Figura 11.1 Clasificarea dinamometrelor

174
 11.Metode de măsurare a forţelor, momentelor, puterii

11.3. Dinamometre cu traductoare electrice.

Există o mare varietate de forme constructive, dictate de
marea diversitate a procedeelor tehnologice de măsurare, cât
şi a numărului de componente de forţe măsurate separat sau
simultan.
În continuare vor fi prezentate diverse tipuri de
dinamometre echipate cu traductoare electrice.
A. Dinamometre cu traductoare tensometrice rezistive.
Există o mare diversitate de asemenea dinamometre. O
prezentare a principalelor tipuri constructive se poate realiza
pe baza formei elementului elastic sau după tipul de solicitare
a acestuia de către forţa de măsurat.
A.1. Captoare cu element elastic tip bară.
a) bară solicitată la întindere sau compresiune (fig.
11.2). Pe bară sunt lipite patru traductoare tensometrice
rezistive, din care două (R1, R3) sunt active, iar celelalte două
(R2, R4) sunt nesolicitate, având rol de compensare termică.
b) bară solicitată la încovoiere. Captorul din fig. 11.3 cu
element elastic tip bară în consolă are avantajul că poate
menţine o sensibilitate ridicată la măsurarea forţelor mici şi
medii prin schimbarea braţului sarcinii de măsurat, faţă de
zona în care sunt lipite traductoarele tensometrice rezistive.
Un alt element elastic frecvent utilizat este bara dublu
încastrată (fig. 11.4).
Traductoarele se lipesc înclinate la 45o faţă de axa barei, la
mijlocul ei (1, 2) sau în zonele unde deformaţia la încovoiere
este maximă (1', 2', 3', 4'). În punctul de la mijlocul barei,
starea de tensiune este de forfecare pură, fapt ce justifică
amplasarea traductoarelor la 45o.
Dinamometrele (captoarele) ce au la bază acest tip de
element elastic (forma S sau Z) sunt prezentate în fig. 11.5.
Aceste elemente elastice pot lucra la tracţiune sau
compresiune, au rigiditate mare şi sunt insensibile la
deplasarea punctului de aplicare a forţei.

175
Principii şi metode de măsurare

Figura 11.2 Element elastic - bară solicitată la întindere sau

compresiune

176
 11.Metode de măsurare a forţelor, momentelor, puterii

Figura 11.3 Element elastic - bară în consolă

pentru forţe mici [5]

Figura 11.4 Element elastic - bară dublu încastrată [5]

Figura 11.5 Element elastic "Z" sau "S" [5]

177
Principii şi metode de măsurare

B. Captoare cu elemente elastice axial-simetrice.

Aceste tipuri de captoare se utilizează la măsurarea forţelor pe
o direcţie. Nu sunt sensibile la variaţii ale direcţiei sarcinii sau a
punctului de aplicaţie a acesteia. În construcţia dozelor de
cântărire se utilizează element elastic tip "roată cu spiţe" (fig.
11.6).
Cu asemenea element se pot măsura simultan forţa şi
cuplul pe o direcţie. La aplicarea forţei cât şi a cuplului, spiţele
(de secţiune dreptunghiulară), lucrează la încovoiere ca bare
dublu încastrate.

Figura 11.6 Element elastic tip "roată cu spiţe" [5]

11.4. Măsurarea momentelor de torsiune.

În practică apare frecvent necesitatea măsurării
momentului de torsiune transmis prin arbore în rotaţie care
asigură legătura între un generator şi un consumator.
Momentul M este produsul dintre forţa F[N] şi distanţa l [m]
între direcţia forţei şi axa de rotaţie (braţul forţei), şi este dat de
relaţia:
M = F ⋅ l [Nm] (11.2)

În procesele industriale, cel mai frecvent se măsoară

momentul de torsiune Mt, denumit şi cuplu.
178
 11.Metode de măsurare a forţelor, momentelor, puterii

Metodele (mijloacele) de măsurare a momentului de

torsiune se pot clasifica în două mari grupe (fig. 11.7).

Prin generatorului
suspendarea
elastică consumatorului

Măsurare
directă transmisie
semnal prin
Cu contacte
METODE DE traductoare
MĂSURARE A tensometrice transmisie
MOMENTELOR semnal fără
DE TORSIUNE contacte
mecanice

Măsurare electrice
indirectă (frână)

mixte

Figura 11.7 Clasificarea metodelor de măsurare a cuplului

A. Măsurarea directă a momentului de torsiune.

Instalaţiile utilizate măsoară momentul de torsiune transmis de
generator direct consumatorului. Măsurările se efectuează în
condiţii concrete, determinate de caracteristicile ansamblului
generator-consumator.
a) măsurarea prin suspendare elastică. Se aplică în
cazul ansamblurilor (generator-consumator) de dimensiuni
mici. Principiul de lucru este prezentat în fig. 11.8. Momentul
de torsiune transmis (între generator şi consumator) determină
încărcări inegale pe reazemele ambelor agregate. Condiţia de
echilibru a sistemului este:

179
Principii şi metode de măsurare

Mt = F ⋅ b [Nm] (11.3)

Momentul de torsiune Mt poate fi calculat dacă se cunosc

încărcările pe reazeme F şi geometria rezemării b. Măsurarea
forţelor pe reazeme se poate realiza prin montarea pe
reazemele generatorului sau consumatorului a unor captoare
de forţă adecvate.

Figura 11.8 Principiul măsurării momentului prin suspendare

elastică

În fig. 11.9 este prezentat un suport pe care se fixează

echipamentul al cărui cuplu trebuie măsurat. Suportul conţine
două elemente elastice tip bară pe care sunt lipite patru
traductoare tensometrice rezistive. Axele elementelor elastice
se intersectează cu axa după care se măsoară cuplul.
Semnalul de ieşire este proporţional cu momentul de torsiune
(Mt) şi nu este influenţat de existenţa unor sarcini verticale sau
orizontale.

180
 11.Metode de măsurare a forţelor, momentelor, puterii

Figura 11.9 Suport pentru măsurarea momentului prin

suspendare elastică

b) măsurarea cu traductoare torsiometrice. Constituie

soluţia cea mai adecvată în cazul măsurării momentului de
torsiune în instalaţii de mare putere. Funcţionarea
traductoarelor tensometrice rezistive se bazează pe măsurarea
deformaţiilor unghiulare care se produc într-un arbore solicitat
la torsiune pură şi corelarea acestora cu momentul de torsiune
care le produce.
Pentru un arbore cu secţiune circulară (fig. 11.10)
deformaţia unghiulară θ, între două secţiuni la distanţa L este:

L
θ = Mt ⋅ (11.4)
G ⋅ Ip
căreia îi corespunde momentul:

G ⋅ I p ⋅θ
Mt = (11.5)
L
unde:
Ip - moment de inerţie polar al secţiunii arborelui;
G - modulul de elasticitate transversală al materialului.
181
Principii şi metode de măsurare

Figura 11.10. Deformaţia unghiulară a arborelui supus la

torsiune.

În secţiunea transversală a arborelui se manifestă numai

eforturi unitare tangenţiale (răsucire pură), secţiunile principale
în care se produc valorile maxime ale eforturilor unitare
normale, vor fi înclinate la 45o faţă de secţiunea transversală.
Plasând traductoarele tensometrice rezistive pe periferia
arborelui înclinate la 45o faţă de axa de simetrie (fig. 11.11),
deformaţia specifică va fi:

8M t
ε 45 = (11.6)
π ⋅ D3 ⋅ G

Figura 11.11 Plasarea TER pe arbore pentru măsurarea

momentului
182
 11.Metode de măsurare a forţelor, momentelor, puterii

Toate traductoarele din punte sunt active, realizându-se o

sensibilitate maximă. Pentru măsurarea momentului de
torsiune transmis de un arbore rotativ, se poate utiliza un alt
arbore (legat rigid de acesta) pe post de element elastic.
O altă modalitate constă în intercalarea între două
extremităţi ale arborelui a unui captor pentru măsurarea
momentului (torsiometru).
În fig. 11.12 este prezentată construcţia unui torsiometru
pentru măsurarea momentelor de la 1 Nm la 10 KNm.

Figura 11.12 Torsiometru cu inele colectoare

Arborele 1 reprezintă elementul elastic, pe acesta sunt

lipite traductoarele tensometrice rezistive 2. La capetele
arborelui sunt practicate canale de pană pentru a putea prelua
cuplul ce urmează a fi măsurat. Semnalul de ieşire este preluat
de periile 3 de pe inelele colectoare 4. Carcasa 5, centrată pe
rulmenţii 6 asigură funcţionarea corectă a torsiometrului.
Problema esenţială o constituie modul de transmitere a
semnalului electric de la arborele în mişcare la aparatura de
măsurare. În acest scop se utilizează colectoare speciale care
pot fi cu contact sau fără contact.

183
Principii şi metode de măsurare

11.5. Dispozitive pentru măsurarea simultană a forţelor

şi momentelor de torsiune.
Se utilizează pentru măsurarea eforturilor mecanice la
prelucrările prin aşchiere.
În fig. 11.13 este prezentat un dispozitiv, proiectat şi
realizat de către autor, dispozitiv ce permite măsurarea forţei
axiale F şi a momentului de torsiune M, la operaţii de
prelucrare a alezajelor.

Figura 11.13 Dinamometru pentru operaţii de prelucrare a

alezajelor [4]

184
 11.Metode de măsurare a forţelor, momentelor, puterii

Dinamometrul se fixează rigid pe masa maşinii de găurit,

iar mişcările necesare la aşchiere sunt realizate de către sculă,
epruveta fiind în repaus.
Eforturile de aşchiere sunt preluate de elemente elastice
pe care sunt lipite traductoare tensometrice rezistive.
Placa de bază 1 conţine elementul elastic pentru
măsurarea forţei axiale, de formă circulară încastrată pe
contur.
Elementul elastic 2, pentru măsurarea momentului de
torsiune, este de formă cilindrică (bucşă), asamblat cu
elementul 1 prin îmbinare filetată şi asigurată cu piuliţa 5.
Pe elementul 2 este asamblată prin filetare placa 3 pe care
se fixează epruveta.
Restul pieselor componente sunt necesare pentru protecţia
traductoarelor.

11.6. Măsurarea puterii mecanice

În cazul transmiterii mecanice a forţelor apare, la un arbore
în mişcare de rotaţie, un cuplu, care produce o răsucire, astfel
că două secţiuni ale arborelui, situate la distanţa L una de
cealaltă sunt torsionate şi apare între ele un unghi θ. Între
unghiul θ şi cuplul M există relaţia liniară:

GJ pθ
M = (11.7)
L

unde G este modulul de elasticitate transversală a materialului

arborelui, iar Jp momentul de inerţie polar al secţiunii.
Măsurarea electrică a cuplului se face de multe ori printr-o
metodă indirectă, respectiv prin unghiul de răsucire.
La o viteză unghiulară ω, puterea mecanică transmisă
este:

P = K ⋅ Mt ⋅ω (11.8)

185
Principii şi metode de măsurare

unde:
K - constantă ce depinde de sistemul de unităţi de măsură;
Mt – momentul de torsiune măsurat.

Măsurarea puterii mecanice se poate realiza aducând

unele completări schemelor sau metodelor de măsurare a
momentului de torsiune. În activitatea de măsurare se
utilizează următoarele metode:
I. Când momentul de torsiune se determină cu
captoare cu traductoare tensometrice rezistive, conectate
în punte, alimentarea circuitului (punţii) se face cu tensiunea
produsă de un tahogenerator antrenat de arborele ce transmite
puterea mecanică. Tensiunea de dezechilibru a punţii va fi
proporţională cu produsul dintre turaţie şi momentul de
torsiune, deci cu puterea mecanică.

II. Măsurarea separată a momentului de torsiune Mt şi

a vitezei de rotaţie a arborelui ω şi efectuarea produsului
celor două mărimi (relaţia 11.8), semnalul rezultat fiind
proporţional cu puterea mecanică. În cazul în care
multiplicarea celor două mărimi Mt şi ω se realizează pe cale
electrică, se obţine un semnal direct proporţional cu puterea,
care poate fi vizualizat pe cadranul unui instrument de
măsurare, gradat direct în unităţi de putere.
Măsurarea cu tensometrul de bandă, are la bază
măsurarea alungirii suprafeţei arborelui, ca urmare a răsucirii
provocate de un cuplu de forţe, cu ajutorul unor tensometre de
bandă, lipite la unghiuri bine stabilite, faţă de axa arborelui şi
conectate astfel încât să formeze o punte Wheatstone.
Măsurarea inductivă, ce presupune măsurarea unghiului
θ cu ajutorul unor traductoare inductive.
Măsurarea cu două traductoare de turaţie, ce
presupune folosirea a câte unui traductor de turaţie cu
tensiune alternativă, la fiecare capăt al arborelui solicitat la
torsiune.
186