CUPRINS

ARGUMENT 3
PROCESUL DE MĂSURARE 4
MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA
MĂRIMILOR MECANICE 5

MĂSURAREA FORȚEI 5

MĂSURAREA PRESIUNII 7

MĂSURAREA MĂRIMILOR CINEMATICE 13

MĂSURAREA DEBITELOR 16

NORME DE PROTECŢIE A MUNCII ŞI PSI 21

BIBLIOGRAFIE 22

ANEXE 23

-2-
 ARGUMENT

Măsurarea este un proces experimental obiectiv, prin care se atribuie

valori numerice diferitelor proprietăţi ale materiei şi fenomenelor. Caracterul
obiectiv exprimă faptul că rezultatul măsurării nu trebuie să depindă de
operatorul care o efectuează.
Exprimarea obiectivă şi precisă a proprietăţilor realităţii prin valori
numerice este modul curent de reprezentare a datelor ştiinţifice. Descoperiri
ştiinţifice recente stau la baza unor noi tehnici de măsurare (cu achiziţie de
date în calculator, cu transmisia informaţiei la distanţă, cu ultrasunete etc.).
Mărimea (sau proprietatea) exprimă calitatea, iar valoarea numerică
determinată exprimă cantitatea. O proprietate este o noţiune generală,
abstractă, care se aplică unei categorii largi de corpuri sau fenomene.
Exprimarea cantitativă se referă la o entitate particulară (temperatura unui
fluid, lungimea unei bare, masa specifică a unui material etc).
Perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de măsurare este cerută nu doar
în ştiinţă ci, mai ales, în domenii inginereşti: construcţii de maşini şi instalaţii,
construcţii civile şi industriale, transporturi, comerţ, biomecanică etc.
De regulă, valorile măsurate ale proprietăţilor şi parametrilor de stare se
exprimă ca mărimi scalare, vectoriale sau matriceale, cu care se operează
conform procedurilor matematice uzuale.
Este important de reţinut faptul că de precizia şi de numărul măsurărilor
efectuate depind performanţele unui model matematic elaborat pe baza lor
Măsurarea pe cale electrică a diferitelor mărimi mecanice sau de altă
natură, presupune şi un consum de energie. O mărime este considerată activă
dacă are asociată o energie din care se poate consuma o parte în procesul de
măsurare. Mărimile active trebuie măsurate cu un consum energetic cât mai
redus, pentru ca să nu fie afectată valoarea mărimii de determinat.
Mărimile pasive sunt cele care nu posedă o energie proprie liberabilă şi
pentru măsurarea cărora trebuie să existe o sursă de energie auxiliară.
Exemple tipice sunt mărimile caracteristice circuitelor electrice: rezistenţă,
capacitate, inductivitate etc.). Masa este tot mărime pasivă pentru că nu se
poate manifesta decât într-un câmp de acceleraţie (gravitaţional).
În cadrul proiectului vor fi prezentate metode şi echipamente pentru
măsurarea pe cale electrică a diferitelor mărimi mecanice forţe,mase, presiuni,
debite.

-3-
 Procesul de masurare
Scopul masurarii este obtinerea experimentala a unei informatii
cantitative asupra anumitor proprietati ale unui obiect sau sistem si
exprimarea ei sub o forma adecvata pentru utilizator.

Asamblul operatiilor experimentale care se executa in vederea obtinerii

rezultatului masurarii constituie procesul de masurare.
Procesul de masurare contine urmatoarele elemente principale:
1. masurandul (marimea de masurat)
2. metoda de masurare
3. aparatul de masurat
4. etalonul.
In functie de natura, precizia si scopul masurari, aceste elemente au o
importanta relativa diferita.

1. Masurandul - nu toate proprietatile unui obiect sau ale unui sistem sunt
masurabile. O prima conditie de masurabilitate este ca marimea sa constituie o
multime ordonabila, adica o multime in care sa se poata defini relatiile de egal,
mai mic si mai mare intre elementele ei.

2. Metoda de masurare – prezenta marimii de referinta (a etalonului), chiar daca

unori este mai putin evidenta, este indispensabila. Se pot deosebi masurari
prin comparatie simultana si masurari prin comparatie succesiva.

3. Aparatul de masurat – in general, marimea de iesire depinde nu numai de

marimea de intrare, ci si de alte marimi care influenteaza aparatul. Aceste
marimi sunt numite marimi de influenta. Cele mai obisnuite sunt marimile
caracteristice mediului in care se face masurarea: marimi perturbatoare
electromagnetice si marimi proprii obiectului supus masurari.

4. Etalonul – unicitatea si conformitatea masurarilor, in orice loc si la orice

moment, reclama un sistem de etaloane care sa asigure: generarea principiilor
unitatii de masura, mentinere acestor unitati de masura si corelarea intre ele a
unitatilor de masura.

-4-
 Mijloace de masurare a
marimilor mecanice
MAsurarea forTei
Forţa este o mărime fizică vectorială care se defineşte ca fiind acţiunea
exercitată de un corp asupra altui corp.
Se caracterizează prin:
 mărimea forţei-valoarea S numerică a acesteia;
 suportul forţei;
 sensul forţei;
 punctul de aplicaţie al forţei.
Relaţia de definiţie: F=m*a; pentru greutate G=m*g
Cu ajutorul acestor relaţii definim forţa ca fiind acţiunea exercitată
asupra unui corp de masă m, imprimându-i o acceleraţie a sau acceleraţia
căderii libere locale, g.
În SI, unitatea de măsură este N, care este forţa care aplicată unui corp
cu masa de 1 kg, îi imprimă o accelereţie de 1m/s2.
Forţele se măsoară cu aparate numite dinamometre, care măsoară forţe
cu o precizie cuprinsă între ±0,1- ±0,6% pentru dinamometrele etalon şi ±1- 3%
pentru cele de lucru.
Constructiv, dinamometrele se clasifică în:
 dinamometre cu element elastic;
 hidraulice;
 pneumatice;
 electro-mecanice.
Dinamometre cu element elastic

 Se foloseşte la măsurarea forţelor şi la

verificarea maşinilor unelte;
 Elemnetul elastic este elementul de bază,
care se deformează proporţional cu valoarea
forţei, fiind construit din oţel pentru arcuri,
oţel înalt aliat cu Cr, Ni, Mo;
 Tipuri de elemente elastice: bară de secţiune
plină sau inelară, arc sau element inelar;
 În figură avem element elastic inelar, folosit
la tracţiune şi compresiune.

Dinamometrul rombic Dinamometrul furcă

Se utilizează atât la
întindere cât
şi la compresiune.

Este utilizat pentru

măsurarea forţelor de compresiune şi la
tracţiune.

-5-
Dinamometre hidraulice
 Se folosesc pentru măsurarea forţelor mari.
 Principiul de funcţioare este similar preselor
hidraulice (transformă forţa în presiune, care se
exercită prin apăsarea pistonului asupra lichidului
în cilindru: F=p*A).
 Forţa se calculează după măsurarea presiunii la
manometru, cunoscând secţiunea pistonului.
 Au precizie scăzută, din cauza frecărilor dintre
piston şi cilindru şi a celor din ghidaje.
 Părţi componente: 1-cilindru, 2-piston; 3-
manometru.

Dinamometre pneumatice
 Se folosesc pentru măsurarea
forţelor ce acţionează asupra
masinilor unelte.
 Funcţionare: asupra grinzii 1, care se
deformează, acţionează forţa P, care
trebuie măsurată. Datorită deformării
grinzii se modifică distanţa dintre ea
şi duza amplificatorului pneumatic.
 Măsurarea se face reglând presiunea
în sistemul pneumatic, astfel încât
sistemul s revină la poziţia 0
 Măsurând variaţia de presiune, se
poate determina forţa ce acţionează
asupra grinzii.

Dinamometre electro-mecanice

 Măsoară variaţia rapidă a forţei, având următoarele calităţi: gabarit mic,

siguranţă în exploatare, deservire comodă.
 Folosesc numeroase tipuri de traductoare electrice care sunt capabile
să convertească efectul aplicării unei forţe, cum ar fi deformarea
elementului elastic, în mărimi electrice.

-6-
  Traductoarele cele mai utilizate sunt: piezoelectrice, magnetoelastice,
rezistive, capacitive, inductive, tensiometrice.
 În figură este prezentat un dinamometru inductiv cu miez mobil care
este compus din: 1-cilindru cu membrană elastică; 2-bilă; 3-element de
prelucrare a forţei; 4-armătură mobilă; 5-armătură fixă; 6-înfăşurări ale
bobinei; 7-conductoare; 8-racord; 9-capac.

Masurarea presiunii

Presiunea este o mărime fizică derivată ce caracterizează starea unui

fluid şi reprezintă raportul dintre forţă si suprafaţa pe care se exercită
perpendicular si uniform repartizat. P=F/A
În SI, unitatea de măsură derivă din relaţia de definiţie şi este N/m2=Pa
Multiplii şi submultiplii cei mai des utilizaţi sunt daN/m2; kN/m2; GN/m2;
N/cm2; mN/mm2.
În CGS, unitatea de măsură pentru presiune este dyn/cm2; se mai folosesc:
barul (1bar=106 dyn/cm2), atmosfera tehnică, fizică, mm coloană de apă şi
mercur.

Unitatea de măsură Simbol N/m2(SI)

1kg forţă pe metru pătrat kgf/m2 9,80665
1 dynă pe cm pătrat dyn/cm2 (mbar) 10-1
(microbar)
1 mm coloană de apă mm H20 9,80665
1 mm coloană de mercur mm Hg (torr) 133,322
1 atmosferă tehnică at (kgf/cm2) 9,80665*104
1 atmosferă fizică ATM 1,01325*105

Mijloace pentru masurarea presiunii

 După principiul de funcţionare:
- Aparate cu lichid -pe baza legii fundamentale a hidrostaticii (diferenţa de
presiune dintre două puncte aflate la adâncimi diferite într-un lichid este
egală cu produsul dintre greutatea specifică a lichidului şi diferenţa de
nivel dintre cele două puncte). Exemple: aparate tub în formă de U.
- Aparate cu element elastic -pe baza deformaţiei unor elemente elastice.
Exemple: membrane, tuburi Bourdon, tuburi spirale, sifoane.
- Aparate cu piston şi greutăţi - pe baza legii lui Pascal (presiunea
exercitată din exterior asupra unui lichid se transmite integral în toată
masa lichidului (etaloane).
- Aparate electrice - pe baza variaţiei proprietăţilor electrice ale
materialelor supuse la presiune (manometre cu cuarţ, cu rezistenţă de
manganin).
- Aparate combinate -pe baza combinaţiei diferitelor principii de măsurare
(traductoare electrice, pneumatice).
 După valoarea presiunii măsurate:
- Manometre –măsoară presiuni mai mari ca cea atmosferică.
-7-
 - Vacuummetre –măsoară presiuni mai mici ca cea atmosferică.
- Manovacuummetre –măsoară atât presiuni mai mari cât şi mai mici ca
presiunea atmosferică.
- Micromanometre, microvacuummetre, manovacuummetre –măsoară
presiuni cu valori până la 500 mmH2O.

Aparate cu lichid pentru masurarea presiunii

 Se caracterizează prin construcţie simplă şi precizie ridicată, utilizate în

industrie şi laborator ca aparate etalon (manometre, vacuummetre,
manovacuummetre).
 Funcţionează pe baza echilibrării presiunii de măsurat, prin presiunea
hidrostatică produsă de o coloană de lichid.
 Se clasifică în: aparate cu tub U, cu rezervor şi tub, cu plutitor, cu
balanţă inegală, cu clopot.
 Domeniul de măsurare: 0,1-0,15 MN/m2.

Fig 1 Fig 2

1.Aparate cu tub U(fig.1) Între cele două braţe ale tubului se găseşte o scară
gradată bilaterală. Tubul este umplut până la reperul 0 cu apă, Hg, benzen,
toluen sau alcool. Poate măsura suprapresiuni şi depresiuni.
Presiunea de măsurat se leagă la un capăt, iar la celălalt avem presiune
atmosferică. Cea mai mare presiune împinge lichidul din tub în cealaltă ramură
(fig.2). Diferenţa de nivel este direct proporţională cu diferenţa de presiuni.
Sensibilitatea acestor aparate este invers proporţională cu greutatea
specifică a lichidului. Tuburile se construiesc pînă la o înălţime de 2 m (3m),
având limita inferioară de măsurare de 100 mmH2O.
2. Aparate cu rezervor şi tub vertical
 unul din braţe este înlocuit cu un vas cu
secţiune mare;
 ca lichid se foloseşte mercurul;
 deosebirea faţă de aparatele cu tub U, este că
presiunea se determină printr-o singură citire
pentru determinarea diferenţei de nivel;
 dacă pa>pb, rezervorul se racordează la
instalaţia cu presiunea de măsurat pa, capătul
tubului vertical este sub acţiunea presiunii
atmosferice pb;

-8-
  dacă pa<pb, tubul vertical se racordează la instalaţia de presiune de
măsurat pa, iar rezervorul rămâne sub acţiunea presiunii atmosferice;
 aceste aparate se folosesc în laborator, ca manometre sau
vacuummetre etalon de verificare- când lichidul este Hg, sau în industrie
când lichidul este H2O;
 scara este etalonată în unităţi de presiune;
 domeniul de măsurare: 0,15-0,3 MN/m2 – pentru suprapresiuni; până la
0,15 MN/m2 – pentru depresiuni;
 erorile de măsurare sunt cuprinse între ±1,5-3 mm. coloana de lichid

3. Aparate cu rezervor şi tub înclinat

• Se folosesc pentru măsurarea micropresiunilor de ordinul mm coloană

de apă.
• Sunt asemănătoare cu aparatele cu
rezervor şi tub vertical, cu deosebirea că tubul are o înclinare sub
un unghi a (cu valoare min. 150) pentru ca lichidul din tub să se
deplaseze la variaţii mici de presiune.
• Lichide manometrice utilizate: toate lichidele folosite la
manometre, cu precădere alcoolul etilic.
• Scara aparatului este în mm coloană de apă.
• Domeniile de măsurare: între 10 şi 200 mm H2O (100-2000 N/m2).
• Erorile de măsurare: între 0,5 şi 1,5% din limita superioară a
domeniului de măsurare (erorile de citire se pot diminua prin folosirea lupei şi
a vernierului).
• Eroarea cauzată de capilaritate este dată de forţe de tensiune
superficială şi se realizează menisc concav sau convex, fără a se obţine
echilibru la aparatele cu braţe de diametre diferite (se poate elimina prin
folosirea de tabele sau corecta folosind tuburi cu diametre > de 5 mm şi
citind la vârful calotei meniscului).
• Eroarea cauzată de modificarea temperaturii (corecţia cu ajutorul
tabelelor).
• Eroare datorită neverticalităţii tubului (se evită folosind firul cu Pb sau
nivela).
• Verificarea: aspect exterior, scară gradată, sensibilitate.

-9-
 Mijloace de masurare cu traductori elastici

Avantaje: obţinerea directă a valorii măsurate, construcţie simplă şi robustă,

precizie crescută, utilizare simplă, posibilitate de adaptare a dispozitivelor de
semnalizare, înregistrare şi transmitere la distanţă.

Aceste aparate au un traductor de presiune, care este un element elastic şi

care se deformează sub acţiunea presiunii în mod proporţional.
Traductoare elastice:
- cu tub Bourdon (a);
- cu tub elicoidal (b);
- cu tub spiral (c);
- cu membrană (d);
- cu capsulă (e);
- cu sifon (f).
 Sunt folosite ca manometre, vacuummetre, manovacuummetre
şi manometre diferenţiale.
Eroarea de măsurare este dată de elementul elastic şi poate fi:
-de liniaritate a caracteristicii presiune-deformaţie;
-de citire a indicaţiilor aparatului,
-de încadrare a limitei superioare a măsurării sub limita de proporţionalitate a
materialului de confecţionare a elementului elastic (aliaj Cu-Be, Cu-Ni, bronz
fosforos, oţel inox cu Ni, Cr, Ti, Mo).

Aparate cu tub elastic

Aparate cu tub Bourdon

Se folosesc la măsurarea presiunii lichidelor şi gazelor.
Elementul de măsurare: tubul cu pereţi subţiri 2, confecţionat din alamă,
bronz sau oţel, curbat sub formă de arc de 200-2700. Fluidul pătrunde în tubul
manometric şi îl deformează proporţional cu valoarea presiunii(la
suprapresiune-creşte şi la depresiune-scade). Capătul liber al tubului modifică
poziţia pârghiei 4, care acţionează asupra sectorului dinţat 5 şi a pinionului 6.
Cu pinionul se roteşte şi acul indicator 7 pe cadranul 8. Arcul spiral 9 are rolul
de a aduce acul indicator în poziţia iniţială după măsurare.
La aparatele cu tub spiral, deplasarea capătului liber este mai mare pentru
aceeaşi temperatură, fiind preferate în cazul măsurării cu înregistrare.

- 10 -
Sensibilitatea depinde de: forma secţiunii tubului, mărimea razei de curbură,
grosimea pereţilor tubului, materialul din care este confecţionat.
Domeniul de măsurare: 1000N/m2-1000MN/m2(Bourdon);
1000N/m2-25MN/m2(tub spiral);
10000N/m2-60MN/m2(tub elicoidal).

Părţi componente:

1-cep filetat de legătură;

2-element elasic;
3-bridă;
4-pârghie de legătură;
5-sector dinţat;
6-pinion;
7-ac indicator;
8-scară gradată;
9-arc spiral.

Aparate cu membrană
Funcţionează pe baza deformării elastice a membranelor sub acţiunea
presiunii.

a. Aparate cu membrană
Au elementul elastic sub formă de membrană, montată într-o cameră de
presiune.
Transmiterea presiunii şi transformarea ei în indicaţie pe cadranul aparatului
se face prin acelaşi mecanism multiplicator, ca şi în cazul manometrului cu
tub.

- 11 -
Membranele sunt plăci metalice subţiri, cu feţe plane sau ondulate concentric,
din bronz fosforos, bronz cu Be.
Sub acţiunea presiunii membrana se deformează, iar centrul ei se deplasează
şi transmite mişcarea la mecanismul amplificator.

Aparatele au sensibilitate mică datorită deformaţiei mici a membranei.

Domeniul de măsurare: 1000N/m2-4MN/m2.

b.Aparate cu capsulă
Au elementul elastic sub formă de capsulă
formată din două membrane lipite pe contur.
Sub acţiunea presiunii introduse în capsulă, deformaţia care apare este
transmisă prin acelaşi tip de mecanism ca şi la manometrele descrise anterior.
Domeniul de măsurare: 100N/m2-60000N/m2.

Aparate cu sifon
Au o construcţie asemănătoare cu a celorlaltor manometre,
cu diferenţa că elementul elastic este un tub, numit
sifon. Sifonul este un tub cilindric cu pereţi ondulaţi, ale căror
variaţii de lungime sub efectul presiunii sunt transformate în
deplasări circulare ale acului indicator, printr-un mecanism
cinematic.
Presiunea poate acţiona atât din interior cât şi din exterior. Se
utilizează cu dispozitive de înregistrare sau în sisteme de reglare
automată.
Domeniul de măsurare: 50N/m2-0,5MN/m2.

Aparate pentru măsurat presiunea arterială

Sunt folosite în domeniul medical, şi se numesc sfigmomanometre.
a.cu coloană cu Hg (fig.)
b.cu element elastic.

Părţi componente:
1-manometru;
2-brasardă;
3-pară de cauciuc;
4-tuburi de legătură.

- 12 -
 MAsurarea mArimilor
cinematice
Măsurarea vitezei liniare
Viteza liniară este o mărime vectorială care caracterizează mişcarea unui
punct material în raport cu un sistem de referinţă. Ea este rezultatul raportului
dintre distanţa parcursă şi timpul necesar parcursului.
v=Δs/Δt;imensional:[v]=L*T-1; în SI viteza se măsoară în m/s.
Măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor se realizează cu
vitezometrul cu kilometraj, instalat la bordul autovehiculelor, pentru indicarea
vitezei şi a distanţelor parcurse. În aceeaşi carcasă sunt montate două aparate:
vitezometrul pentru indicarea vitezei orare, şi kilometrajul, pentru indicarea
distanţei parcurse. Măsurarea se face prin legarea celor două aparate cu un
cablu flexibil, care transmite mişcarea de la cutia de viteze la axul de antrenare
a aparatului.
Măsurarea vitezei de rotaţie
 La mişcarea de rotaţie viteza unghiulară a unui punct material este
definită de relaţia:
w=Δϕ/Δt
unde:
w – viteza unghiulară;
Δϕ - ungiul corespunzător arcului de cerc parcurs;
Δt –timpul necesar parcursului.
Unitatea de măsură pentru viteza unghiulară este rad/s.

Mijloacele pentru măsurarea vitezei de rotaţie se numesc tahometre.

1.Tahometre le mecanice (portabile)
 cu dispozitiv centrifugal;
 cu dispozitiv cronometric;
 vibratoare;
 hidrocentrifugale;
 pneumatice.

Tahometrele mecanice cu dispozitiv cetrifugal
 sunt caracterizate de o precizie scăzută (2%), fiind prevăzute cu o cutie
de viteze, care le dă posibilitatea de a fi utilizate în mai multe domenii de
măsurare.
Tahometru cu dispoz
itiv centrifugal
Funcţionează pe baza creşterii forţei centrifuge cu pătratul turaţiei
maselor de rotaţie.
Părţi componente:
1-ax de antrenare;
2-pârghie;
3-greutăţi;
4-piesă mobilă;
5-ghidaj;
6-pârghii;
7-sector dinţat;
8-pinion;
9-ac indicator;
10-scară gradată.
- 13 -
  axul de antrenare 1 primeşte mişcarea de la axul căruia i se măsoară
turaţia;
 mişcarea de rotaţie se transmite pârghiilor 2 cu greutăţi, piesei mobile ce
culisează în ghidajul care are rolul de a transforma mişcarea de rotaţie în
mişcare de translaţie;
 de la ghidajul 5, prin intermediul pârghiei 6, mişcarea ajunge în zona de
prelucrare a semnalului pentru a putea fi afişată mărimea măsurată.
 domeniul de măsurare: 30 min-1.. 48000 min-1(unităţi de turaţie).
 viteza unghiulară se calculează: w=2Pn/60[rad/sec]

Tahometre mecanice cu dispozitiv cronometric

Au montat în plus un contor de rotaţii şi un cronometru, care sunt pornite

simultan.
Turaţia se obţine împărţind indicaţiile contorului la valoarea indicaţiilor
cronometrului.

2.Tahogeneratoare electrice

Mijloace de măsurare a vitezei de rotaţie.

Clasificare: generatoare, cu curenţi Foucault, cu impulsuri, stroboscopice.
Tahometre generatoare
 Folosec principiul inducţiei electromagnetice, care transformă viteza de
rotaţie într-o tensiune măsurabilă cu ajutorul unui voltmetru.


 Pot funcţiona în curent continuu (dinamul cu colector) sau în curent

alternativ (cel din figură).
 Tahometrele generatoare de curent alternativ se construiesc pe
principiul alternatoarelor (au magnet permanent) şi se folosesc la
măsurarea vitezei de rotaţie până la 3000 rot/min, când magnetul
permanent este fix şi peste 3000 rot/min, când magnetul permanent este
rotiv.
Tahometrele stoboscopice
Folosesc stroboscopul (lampă electronică de tip fulger), ce produce
impulsuri luminoase cu frecvenţă reglabilă. Funcţionarea lui se bazează pe
faptul că ochiul vede sistemul rotitor în repaus când frecvenţa impulsurilor
este egală cu frecvenţa de rotaţie.

Măsurarea acceleraţiei
Aparatele care măsoară acceleraţia se numesc accelerometre, având ca
parte principală în construcţie captorul (traductorul).
Clasificarea captorilor funcţie de paramerii vibraţiei:
 cu punct fix, măsoară mişcarea vibratorie în raport cu un element mobil;
 seismici, funcţionează pe principiul unui sistem oscilant (masă, element
elastic şi amortizor)
Captatorul seismic din figură are următoarele elemente componente: S-suport
legat de obiectul m, a cărui vibraţie se măsoară, printr-un arc cu constanta k şi
amortizorul c; m fiind în contact şi cu un traductor T, care transformă mişcarea
în semnal electric.
Captator piezoelectric

- 14 -
 Cel mai răspândit captator este cel piezoelectric, care are următoarele
avantaje:
 autogenerator (nu necesită alimentare separată);
 nu are piese mobile supuse uzării;
 are o construcţie robustă şi compactă;
 este uşor de etalonat şi utilizat;

 poate fi montat în orice poziţie,

 nu este influenţat de condiţiile de mediu;
 mai poate măsura şi viteze şi deplasări.

1-carcasă;
2-masă inertă;
3-resort;
4-pastile de cristale piezoelectrice;
5-borne de ieşire;
6-baza accelerometrului.

Poate funcţiona prin compresiune, forfecare şi încovoiere.

Schema de principiu este prezentată în figură.
Masa se aşează pe cele două cristale piezoelectrice, iar sistemul este
preîncărcat cu un arc rigid, montat pe baza rigidă. La vibraţii, masa exercită

asupra cristalelor o forţă variabilă, proporţională cu acceleraţia. Datorită

efectului piezoelectric, între cele două discuri apare o tensiune variabilă,
proporţională cu acceleraţia.
Caracteristicile accelerometrelor
 accelerometrele pot determina valoarea acceleraţiei pe o singură axă (de
tip monoaxial);
 accelerometrele cu trei axe de măsurare, conţin trei elemente seismice
monoaxiale, montate pe trei direcţii perpendiculare între ele;
 caracteristicile accelerometrelor: fizice (formă, dimensiuni, masă,
frecvenţă) şi electrice (raport de amplificare, sensibilitate);
 masa lor este redusă (0-60 g), în cazul dimensiunilor mari sensibilitatea
este mai mare şi rezonanţa mai mică;
Pentru măsurarea vibraţiilor cu precizie ridicată se folosesc aparate cu
sensibilitate mare, gamă mare de frecvenţe şi greutate mică.
Criterii de alegere:
• greutatea accelerometrului ce afectează precizia;
• compatibilitatea gamei de frecvenţe măsurate cu cea a
accelerometrului;
• adecvarea la măsurători a gamei dinamice a accelerometrului (pentru
şocuri mari se aleg niveluri înalte ale semnalelor);
• adecvarea temperaturii maxime de funcţionare pentru împiedicarea
depolarizării cristalului piezoelectric;
• implicarea factorilor de mediu (umiditate, zgomote, radiaţii, câmpuri
magnetice) în funcţionarea aparatului.

- 15 -
 Masurarea debitelor

 Contoarele sunt aparate pentru măsurat cantitatea de lichid.

 Contoarele pentru apă – apometre.
Caracteristici:
 calibrul contorului - mărimea diametrului orificiului de
intrare şi ieşire;
 debitul caracteristic (nominal) – cantitatea maximă de lichid, ce trece
prin contor în unitatea de timp (oră);
 pierderea de presiune în contor;
 presiunea şi temperatura limită – valori admisibile ca erorile de măsurare
să fie minime.
Contorul cu palete
1-corp,
2-sită,
3-dispozitiv de măsurare;
4-casetă;
5-orificii calibrate;
6-orificii;
7-mecanism de transmitere;
8-mecanism integrator de debit

Corpul este prevăzut cu două orificii, de intrare (cu o sită pentru

stoparea impurităţilor) şi de ieşire. Dispozitivul de măsurare construit dintr-o
roată cu palete, pusă în mişcare de lichid. Mecanismul de transmitere preia
mişcarea de rotaţie pe care o transmite mecanismului integrator format dintr-
un cadran cu ace indicatoare.

 Indicarea debitelor se face pe două tipuri de cadrane: cu cinci scări

gradate, circulare şi cu fante pentru înscrierea debitului.
 Cadrane sunt prevăzute cu ac indicator central (pentru fracţiuni
de 1 dm3).
Caracteristicile tehnice ale contorului:
 domeniul de măsurare: 10-3..104 m3;
 presiunea maximă de lucru: 10 bari;
 etanşeitatea, 16 bari, timp de 3 min;
 temperatura lichidului max.300C;
 sensibilitatea (de la 2% din Qnom);
 toleranţe garantate (sub ±3% pt.2-5%Qnom şi ±2% pt.5-100%Qnom).
- 16 -
 Debitul este cantitatea de substanţă solidă, lichidă sau gazoasă ce trece
printr-o secţiune în unitatea de timp.
Se poate exprima sub formă de:
 debit de volum -volumul de fluid scurs în unitatea de timp:
 Qv=ΔV/Δt; V=volum şi t=timp; [Qv]=L3*T-1; se exprimă în: m3/h; l/s; l/h.
 debit masic –masa de fluid scursă în unitatea de timp:
 Qm=Δm/Δt; m=masa şi t=timp; [Qm]=M*T-1; se exprimă în: kg/h; t/s; t/h.
Măsurarea debitului se bazează pe:
-determinarea presiunii diferenţiale;
-determinarea presiunii dinamice;
-determinarea vitezei medii de deplasare;
-inducţia electromagnetică;
-propagarea oscilaţiilor sonore în fluid;
-ionizare.;
-efecte calorice asupra fluidului.

Metoda volumica

Se aplică la lichide şi gaze. Debitul reprezintă suma anumitor volume

elementare de fluid, constante în intervalul de timp în care se face
determinarea.
Rezervoare etalonate (a) – înălţimea coloanei de lichid este marcată pe un
indicator de nivel, la care se citeşte volumul evacuat.
Contorul volumetric pentru lichide (b), contorul volumetric umed pentru gaze
(d) şi contorul volumetric cu burduf pentru gaze (e) – instrumente prevăzute cu
una sau mai multe camere de volum cunoscut, a căror umplere şi golire
succesivă este transmisă unui index integrator. Pe cadranul acestuia, se
citeşte numărul de camere golite, deci debitul.
Contorul cu palete rotative (c) – se bazează pe umplerea şi golirea a două
spaţii care iau naştere succesiv, prin rotirea în sensuri diferite a două palete.

- 17 -
Metoda gravimetrică

Se aplică la lichide şi gaze. Debitul este produsul dintre volumul şi

densitatea fluidului trecut prin contor într-un interval de timp.
Mărimi caracteristice: volumul şi densitatea.

Contorul de masă (a) se foloseşte pentru măsurarea debitelor de apă şi

este un instrument prevăzut cu camere de volume cunoscute, care se
dezechilibrează prin umplere, antrenând un sistem de pârghii cu ajutorul
cărora se transmite numărul de umpleri ale camerelor la sistemul indicator.
Numărul de umpleri este transformat în cantitatea de lichid scurs printr-un
sistem de integrare.
Contorul de masă interferenţial (b) se utilizează pentru lichide şi gaze.
Este format dintr-un sector de conductă de secţiune cunoscută, în care este
montat un contor cu turbină sau un contor diferenţial (1), prin intermediul
căruia se înregistrează volumul de lichid scurs prin conductă. Senzorul de
densitate (2), măsoară şi transmite valorile densităţii unei unităţi de integrare,
calculator electronic (3), care afişează masa de fluid scurs.

Metoda micsorarii locale a sectiunii de curgere

Se aplică la lichide şi gaze, printr-o strangulare locală a secţiunii de
trecere într-o conductă, care are ca efect o pierdere de presiune.
Metoda foloseşte proporţionalitatea ce există între debitul trecut prin secţiunea
strangulată şi pierderea de presiune produsă local şi se aplică la conducte,
orificiile din pereţii rezervoarelor, canalele închise.

- 18 -
Ajustajul de măsurare (a) este un dispozitiv cu reducere locală a secţiunii de
curgere a fluidului prin conducta sub presiune, conceput ca un orificiu circular
axial, la care măsurând căderea de presiune în amonte şi aval, determinăm
debitul.
Ajustajul Venturi (b) se continuă cu un difuzor (tub divergent de conicitate
mică şi lungime redusă).
Tubul Venturi (d), dispozitiv de reducere a secţiunii de trecere a unei conducte
sub presiune, de formă convergent-divergentă. Între cele două zone există o
zonă cilindrică numită “gâtuire”. Cele două porţiuni fac trecerea lentă la
dimensiunile normale ale conductei. Măsurarea se face între diametrul nominal
şi minim al conducteri.
Diafragma (c,e) este o rezistenţă locală creată în interiorul unei conducte, de
formă circulară sau de segment, cu peretele transversal de grosime mică şi
care crează o pierdere locală de presiune.

Orificiul de măsurare (a) este o deschidere amenajată în pereţii unui rezervor

de lichid, cu scopul măsurării debitului, care se calculează funcţie de variaţia
înălţimii h într-un interval de timp.
Duza de măsurare (b) este un ajutaj calibrat convergent, fixat pe peretele
rezervorului. Măsurarea se face la fel ca la orificiul de măsurare.
Pentru canalele deschise, măsurarea debitelor se face amenajând pe curs
deversoare, praguri şi canale de măsurare.
Toate acestea, se întâlnesc pe cursurile amenajate hidrotehnic.

Tipuri de deversoare:
a-deversor simplu;
b-deversor dreptunghiular;
c-deversor triunghiular;
d-deversor parabolic;
e-deversor trapezoidal;
f-deversor circular,
g-deversor proporţional.

- 19 -
Pragul cu profil curb (a) este un perete submersibil de secţiune curbă, căruia
lichidul îi urmărerşte conturul, atât pe creastă cât şi pe aval.
Pragul lat (b) este pragul a cărui creastă orizontală, în contact cu apa, este
suficient de lungă încât liniile de flux să devină practic paralele cu ea.
Pragul triunghiular (c) este un perete profilat, folosit pentru determinarea
debitului la care un lichid în curgere realizează un contact pe lungime mare, în
aval şi în amonte.
Sectorul de canal convergent-divergent (canalul de măsurare), este folosit
pentru obţinerea unei căderi de presiune destinată măsurării debitului.

Metoda centrifugă

Se aplică la lichide şi gaze, folosind legătura funcţională dintre debit şi

diferenţa de presiune care se crează într-o curbă parcursă de un fluid între
porţiunea concavă şi cea convexă, considerând aceeaşi secţiune transversală.
Curba în care se măsoară diferenţa de presiun se numeşte cot de măsurare.

Metoda electromagnetică
Se aplică la lichidele cu o anumită conductibilitate şi se bazează pe
proporţionalitatea dintre forţa electromotoare indusă de un curent de lichid, la
trecerea printr-un câmp magnetic.
Mijlocul de măsurare se compune dintr-un segment de conductă prevăzut cu
un electromagnet şi din doi electrozi în contact cu lichidul. Forţa
electromotoare este convertită în debit, prin intermediul unui integrator.

- 20 -
 NORME DE PROTECŢIE A MUNCII ŞI PSI

Activitatea de tehnică a securitaţii muncii este reglementată la nivel de ţară

prin “norme de protecţie a muncii”. Acestea cuprind cadrul general de tehnica
a securitaţii muncii şi normele de igiena a muncii, obligatorii pentru toate
ministerele de stat şi organizaţii obşteşti.
Sub indrumarea ministerului muncii, fiecare departament, minister sau sector
de activitate, elaboreaza norme de partamentare de protecţie a muncii,
obligatorii pentru toate organizaţiile aflate în subordine.Personalul care
lucrează în instalaţii electrice sub tensiune, va respecta următoarele principale
măsuri:
1. foloseşte mijloace individuale de protecţie împotriva electrocutarii şi
acţiunii arcului electric;
Acestea sunt:
mijloace de protecţie izolante care au drept scop protejarea omului
impotriva electrocutării prin atingere directă (clesti şi prajini electroizolante,
manuşi, cizme, galoşi, covoare şi platforme electroizolante);
indicatoare mobile de tensiune pentru identificarea prezenţei sau lipsei
tensiunii în zona de lucru;
panouri, paravane şi imprejmuiri pentru delimitarea şi protejarea zonei
de lucru;
placi avertizoare de avertizare a pericolului prezenţei tensiunii, de
interzicere a unor acţiuni sau de informare asupra unor particularităţi la
punctele de lucru;
La locurile de muncă, pentru diferitele lucrări în instalatiile electrice, se vor
afişa instrucţiuni de protecţie a muncii, de acordare a primului ajutor şi
revenire şi stingere a incendiilor.
Executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice se vor
face numai de electricieni calificati. Electricienii care trebuie sa execute lucrări
sub tensiune, vor fi autorizati de conducerea inteprinderii, respectând
urmatoarele cerinte:
să fie sănătoşi din punct de vedere psihic;
să nu sufere de boli sau să aibă infirmităţi care le-ar putea stânjeni în
activitatea lor;
să posede cunoştinţele profesionale şi de protecţie a muncii,
corespunzator funcţiei pe care o deţin;
să cunoască procedeele de scoatere sub tensiune a persoanelor
electrocutate şi să le poată acorda primul ajutor;
Pentru ca electricienii să poată executa lucrări în buna sigurantă,
personalul este supus urmatoarelor tipuri de instructaje:
instructajul introductiv general, care se efectuează la angajare, dureaza
intre 8 ore şi 2 zile în funcţie de specificul inteprinderii; instructajul şi
verificarea cunostinţelor se consemnează în fişa individuală de protecţie a
muncii;
instructajul la locul de muncă; durata nu depaşeşte 8 ore; conţinutul,
instructajul şi verificarea cunostintelor se consemnează în fişa individuală de
protecţia muncii;
instructajul periodic se executa în urmatoarele cazuri:
lucrătorul a suferit un accident de muncă soldat cu incapacitate de
muncă;
lucrătorul a lipsit mai mult de 40 de zile;
s-a modificat procesul tehnologic, utilaje şi tehnici noi;
cand s-au modificat “normele de partamentare a muncii”
- 21 -
 Norme de prevenire şi stingere a incendiilor

In medii normale şi în special în mediul exploziv se iau masuri care să prevină

declansarea unui incendiu sau a unei explozii. Pentru aceasta, în functie de
mediu, s-au stabilit o serie de masuri specifice care trebuiesc respectate dupa
cum urmeaza:
Se interzice folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice si a receptoarelor
de energie electrica de orice fel, precum şi a celor uzate sau improvizate;
se interzice încalcarea reţelelor electrice peste sarcina admisă;
se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele
de alimentare;
se interzice folosire instalaţiilor electrice neprotejate în raport cu mediul
(etansare la praf şi umezeală);
se interzice executarea lucrărilor de intreţinere sau reparaţie a
instalaţiilor electrice de către personal necalificat şi neautorizat;
se interzice folosirea la corpurile de iluminat şi a filtrelor de lumină,
improvizaţiilor din carton, hârtie sau alte materiale inflamabile;
se interzice întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte
locuri decât cele stabilite sau în condiţii ce prezinta pericol de incendiu;
se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica (fiare de calcat,
reşouri, radiatoare, etc.), fără luarea măsurilor de izolare termică, faţă de
elemente inflamabile din încapere;
se interzice lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice în
cazul demontarii parţiale a unei instalaţii;

BIBLIOGRAFIE

• M. Moldoveanu, C Iordachescu, T. Bocanciu – Tehnica măsurării

lungimilor , suprafeţelor, unghiurilor si timpului EDP Bucuresti 1977
• M. Moldoveanu, C Iordachescu, T. Bocanciu s.a – Metrologia mărimilor
mecanice EDP Bucuresti 1981
• www. wikipedia.org
• https://www.adexx.ro/2017/03/12/dinamometre-si-traductoare-de-forta/

- 22 -
 ANEXE

Dinamometru digital cu traductor extern

- 23 -
Dinamometru digital WIRELESS

- 24 -