CUPRINS

ARGUMENT 2
CAP. 1 TURBINA PELTON 4
1.1 Generalități 4
1.2 Caracteristici ale turbinei Pelton 6
1.3 Construcția turbinei Pelton 7
CAP. 2 TURBINA FRANCIS 10
2.1 Generalități 10
2.2 Caracteristici ale turbinei Francis 11
2.3 Construcția turbinei Francis 12
CAP. 3 TURBINA KAPLAN 18
3.1 Generalități 18
3.2 Caracteristici ale turbinei Francis 20
3.3 Construcția turbinei Francis 21
CAP. 4 Turbina hidraulică KVB 23
Norme specifice de securitatea şi sănătatea muncii (SSM),
apărarea împotriva incendiilor (AII) şi protecţia mediului (PM) 28
Bibliografie 31
Anexe 32

1
 ARGUMENT

O turbina transforma energia hidraulica a apei in energie mecanica.

Exista diferite tipuri de turbine care pot fi clasificate in mai multe feluri.
Alegerea turbinei depinde in principal de caderea disponibila si de debitul instalat in
hidrocentrala.
- Turbinele folosite pentru căderi mari si debite mici includ turbine Pelton.
- Turbinele folosite pentru căderi medii şi debite medii includ turbine Francis
- Pentru căderi mici şi debite mari se folosesc turbine tip Kaplan.
- Turbina care are curgere transversala, numita Banki este folosita pentru o gama larga de
caderi, acoperind atat turbinele Kaplan, Francis cat si Pelton.

Turbinele folosite în centralele hidroelectrice sunt:

- cu acţiune (tip Pelton)
- cu reacţiune (Francis şi elicoidale - Kaplan).
Dupa modul de actionare si caderea de apa H turbinele se pot alege astfel:
- Kaplan pentru căderi axiale folosite între 5-50 m,
- Francis pentru acţionări radiale folosite între 35-400 m,
- Pelton pentru căderi tangenţiale folosite între 350-1800 m.

a. b. c.
Fig. 1. Turbine hidraulice
a. Kaplan, b. Francis, c. Pelton

2
 Alegerea tipului de turbină se face în functie de înaltimea de cădere şi de puterea
necesară. Astfel în cazul căderilor mari şi debitelor reduse se folosesc turbinele cu acţiune
Pelton, cu ax vertical sau orizontal şi cu unul sau mai multe injectoare. La debite şi căderi medii
se utilizează turbinele Francis, cu ax vertical şi paletele statorului reglabile. În cazul debitelor
mari şi căderilor de apă mici se recomandă folosirea turbinelor Kaplan cu paletele statorului şi
rotorului reglabile.
Turbinele hidraulice funcţionând în domeniul turaţiilor scazute (72-150 rot/min) sau
mijlocii (250 -750 rot/min), antrenează generatoare cu mai multe perechi de poli, de construcţie
cu poli aparenţi, răcite cu aer.
Centralele hidroelectrice lucrează de regulă în paralel cu centralele termoelectrice
realizându-se astfel o folosire raţională a combustibilului, echipamentelor şi energiei resurselor
hidraulice.
Proiectul cu tema ,,Turbine Hidraulice” cuprinde patru capitole. Primele trei capitol se
ocupă de turbina Pelton, Francis și Kaplan, urmărind la fiecare din cele trei turbine construcția,
caracteristicile și modul de utilizare al acestora.
Capitolul 4 descrie turbina hidraulică tip KVP.Proiectul se încheie cu norme de SSM, de
apărarea împotriva incendiilor, protecția mediului.

3
 CAP. 1 TURBINA PELTON

1.1 Generalități

În anul 1880, Lester Allan Pelton7 a brevetat turbina cu acţiune, care ulterior avea să fie
denumită turbina Pelton: o turbină cu cupe rotorice profilate astfel încât să permit divizarea
jetului şi devierea simetrică a celor două subjeturi rezultate. Încă din 1883, această turbină a atins
un randament de 90,5%.

Turbinele Pelton sunt utilizate în domeniul debitelor mici Q∈{1 - 83} m3/s, respectiv al

căderilor mari şi foarte mari H ∈ { 50 - 1869} m.

Puterea obţinută variază în intervalul {0,44 - 423} MW, iar randamentele optime au

valori maxime de 93%. Turaţia specifică variază în intervalul: ns ∈{0,034 - 0,422}.

Microturbinele Pelton
Au domeniul de utilizare redus la zona debitelor foarte mici Q∈{ 0,02 - 1} m3/s şi

căderilor mari, H ∈ {30 - 400} m. Randamenul optim are valori de circa 90%, iar puterea

obţinută este foarte mică: P ∈{2 - 1000}kW. Turaţia specifică este: ns ∈{0,126 - 0,335}.

Turbina Pelton are un rotor prevăzut cu un număr mare de cupe profilate, dispuse pe
circumferinţa unui disc circular (figura 2).
Apa este distribuită către cupe (figura 3.a) cu ajutorul unor injectoare (figura 3.b).
O turbină Pelton are cel puţin un injector dar poate avea maxim 6 injectoare.
În general arborele turbinei Pelton este vertical, iar jeturile de apă au aceeaşi viteză, fiind
situate în plan orizontal.

4
 Fig. 2 – Rotor de turbină Pelton

Fig. 3– (a) Cupele rotorului unei turbine Pelton [CHE Dobreşti, noiembrie 2003];
(b) Injectoare de turbină Pelton [CHE Moroieni, noiembrie 2003]

Turbina Pelton este una dintre cele mai eficiente tipuri de turbina hidraulica. Turbina a
fost inventata de Lester Allan Pelton (1829-1908) in anii 1870 si functioneaza pe baza impulsului
mecanic generat de presiunea apei.
Turbinele Pelton funcţionează pe principiul impactului dintre un jet de fluid şi cupele
(palele) rotorului. Ele sunt în general folosite în amenajări hidroenergetice care dispun de căderi
mari şi debite reduse
Organele principale ale turbinelor Pelton sunt:

5
 - rotorul,
- injectorul
- carcasa.
Rotorul are forma unui disc, pe a cărui periferie sunt dispuse paletele.
În mod obişnuit turbinele Pelton se realizează cu unul sau două injectoare, dar sunt şi
situaţii particulare cu 4 sau 6 injectoare.
Turbinele cu unul sau două injectoare se realizează în mod obişnuit cu ax orizontal.
Daca se utilizează mai mult de două injectoare, agregatul se construieste cu ax vertical, în
acest fel fiind facilitată evacuarea apei din turbina.

1.2 Caracteristici ale turbinei Pelton

 Construcţie în variante orizontale sau vertical cu 1 – 6 duze

 Pentru căderi de nivel de la 150 – 600 m
 Pentru debite mici de apă cu variaţie mare de debit
 Legătura directă între turbină şi generator sau montarea rotorului turbinei
în consolă pe axul sprijinit pe lagărul generatorului
 Duzele coaxiale reglate hidraulic sau duze cu ac.
 Randament ridicat datorat geometriei duzei
 Rezistenţa la uzură datorată folosirii oţelului inox cu rezistenţa sporită
(rotorul, corpul duzei, duza şi acul duzei)
6
  Pentru conducte de aducţiune de lungime mare şi pentru presiune ridicată
–construcţie cu deflector
 Pentru uzine de apă –varianta cu reglaj cu acţionare electrică.

1.3 Construcţia turbinei Pelton

În figura 4. este prezentată schema unei turbine Pelton cu 4 injectoare.

Accesul apei în turbină este realizat printr-o singură conductă de aducţiune, care
înconjoară turbina, distribuind apa către injectoare.
Alimentarea turbinelor mari, cu 4 sau 6 injectoare, poate fi realizată prin două conducte
de distribuţie, dispuse simetric faţă de axa turbinei, fiecare alimentând jumătate din numărul de
injectoare.

7
 Jeturile de apă lovesc cupele, imprimând o mişcare de rotaţie rotorului, cu viteza
unghiulară ω . Apa cade apoi în bazinul de refulare (cuvă cu suprafaţă liberă) de sub rotor, de
unde este evacuată printr-un canal de fugă.

Fig. 4 – Schema turbinei Pelton cu 4 injectoare:

(1) conductă de aducţiune;
(2) injector;
(3) jet de apă;
(4) cupă rotorică;
(5) rotor;
(6) bazin de refulare

Diametrul caracteristic al rotorului turbinei Pelton este notat Dext (figura 5) şi reprezintă
diametrul tangent la axa jetului de apă.
Injectorul turbinei Pelton este prevăzut la ieşire cu un ajutaj profilat, de diametru d

(figura 5). Jetul de apă are diametrul contractat dc la ieşirea din ajutaj, unde dc = (0,91 - 0,95) d .

Variaţia debitului Q este realizată cu ajutorul acului injectorului, căruia i se imprimă o

mişcare de translaţie (de la stânga către dreapta în figura 5): debitul este nul când acul de află la

8
capătul din dreapta al cursei şi obturează complet orificiul; debitul este maxim când acul este
situat la limita din stânga a cursei.
Pentru oprirea turbinei sau pentru variaţia bruscă a debitului fără a crea suprapresiuni în
conducta de distribuţie a apei, este utilizat un deflector (figura 5).

Fig. 5 – Acţiunea jetului asupra cupelor rotorice:

(1) injector;
(2) acul injectorului;
(3) ajutajul injectorului;
(4) deflector;
(5) cupe rotorice

Deflectorul are o suprafaţă curbată şi prin rotire (coborâre) permite tăierea şi devierea
jetului de apă într-un timp foarte scurt, jetul fiind astfel dirijat direct către bazinul de refulare de
dedesubt. Pentru oprirea curgerii apei, acul injectorului va obtura lent orificiul după devierea
jetului. Turbina Pelton este prevăzută şi cu un injector de frânare, al cărui jet acţionează pe dosul
cupelor pentru a facilita frânarea bruscă (această frânare este necesară, deoarece la turaţii mici, se
distruge filmul de ulei din lagăre).

9
 CAP. 2 Turbina Francis
2.1 Generalități

Cel mai important rezultat al colaborării dintre James B. Francis şi Uriah A. Boyden a
fost elaboararea unei turbine radial-axiale, care combină proiectul iniţiat de Samuel B. Howd
pentru o turbină cu intrare radială şi ieşire axială, cu elemente ale turbine Boyden.
Astfel, în 1949 a fost brevetată turbina radial-axială cu reacţiune denumită turbina
Francis. În prezent, domeniul de utilizare a turbinelor Francis este foarte vast.

Turbinele Francis acoperă o plajă foarte largă a debitului, Q∈ {1 - 980} m3/s, pentru

căderi mijlocii şi mari H ∈{11 - 750} m.

Puterea obţinută variază în intervalul {0,5 - 980} MW, iar randamentele optime au

valori foarte ridicate, maximul atins fiind de 95,6%.

Puterea maximă propusă de firmele producătoare de tubine este de 978 MW şi

corespunde unor perechi de valori {Q,H} situate între {350 m /s, 300 m} şi {980 m /s,
3 3

}
107m , pentru un randament η = 0,95.

Turaţia specifică variază în intervalul: ns ∈{0,082 - 2,97}.

Microturbinele Francis au domeniul de utilizare redus la zona debitelor mici

Q∈{0,05 - 1} m3/s şi căderilor mijlocii, H ∈ {20 - 150} m.

Randamenul optim are valori mai scăzute, de circa 85%, puterea obţinută fiind: P ∈{8 -

1250} kW. Turaţia specifică este: ns ∈ {0,338 - 1,896}.

10
 Turbinele de tip Francis sunt alimentate pe toată periferia rotorului, randamentul fiind în
general mai mare decât cel al turbinelor de tip Pelton.
Acest gen de turbine este recomandat pentru căderi cuprinse între 20 şi 700 de metri iar
puterea generată poate varia de la câţiva kilowaţi până la 1000 de megawaţi.
Printre avantajele notabile se numără şi posibilitatea de a utiliza turbina, în sens invers, ca
pe o imensă pompă de apă care să reumple barajul pentru orele de vârf.
Turaţia specifică turbinei se încadrează între 50 si 550 de rotaţii.
De regulă o parte din elementele turbinelor cu ax vertical sunt fixate în beton, reducându-
se în acest fel vibraţiile.

2.2 Caracteristici turbine Francis

 Se foloseşte pentru căderi de apă de la 10 la 300 m
 Paletele aparatului director şi ale rotorului turbinei sunt din oţel inox cu rezistenţă
mare
 Acţionare hidraulică sau electromecanică cu posibilitatea închiderii 100%.
 Protejată cu vopsea specială contra coroziunii în mediu umed (construită pentru
sistemele de apă potabilă)
 Cu by-pass special în cazul sistemelor de conducte închise
 Randament ridicat pentru debit constant ( intre 50–100% din debitul nominal)

11
  Rotorul este amplasat direct pe axul generatorului (este posibilă şi varianta cu
reductor şi cuplă sau cu rulment pe axul turbinei)
 Carcasa spirală în construcţie sudată din segmenţi
 Posibilitate de execuţie cu ax vertical sau orizontal
Turbinele de tip Francis sunt printre cele mai raspandite în lume datorită eficienţei
acestora.
 Turbinele de tip Francis au fost alese pentru cel mai mare baraj hidroenergetic din
lume, Barajul Celor Trei Defilee, construit in China. Barajului Celor Trei Defilee însumează
18.2GWh, generaţi de cele 26 de generatoare propuse, iar energia produsă anual echivalează cu
arderea a 40 de milioane de tone de cărbune sau cu cea generata de 18 centrale nucleare mari.
Barajul are o lungime de 2,3 km iar rezervorul său se intinde pe o distanta de 660 km.

2.3 Construcţia turbinelor Francis

Forma rotorului turbinelor Francis variază în funcţie de rapiditate. Astfel, se disting:

- turbine Francis lente (figura 6), corespund debitelor mici şi căderilor mari;

12
 - turbine Francis normale (figura 7), la debite şi căderi medii;
- turbine Francis rapide, corespund debitelor mari şi căderilor mici.

Fig. 6 – Turbina Francis lentă:

(1) cameră spirală metalică;
(2) stator;
(3) rotor;
(4) arbore vertical;
(5) lagăr radial;
(6) mecanism de acţionare a aparatului director;
(7) aparat director radial;
(8) aspirator cotit

Traseul hidraulic al turbinei Francis cuprinde următoatele elemente (figurile 6 şi 7):

- camera spirală (1), alimentată din conducta forţată a amenajării hidroelectrice;
camera spirală are secţiune circulară şi este confecţionată prin sudarea unor virole
metalice;

13
 - statorul (2) cu pale fixe, care imprimă apei o mişcare elicoidală, respectiv care
rigidizează camera spirală;
- aparatul director (7) ale cărui pale sunt reglate cu ajutorul mecanismului de
acţionare (6), asigurând variaţia debitului între valoarea zero (aparat
director complet închis) şi valoarea maximă (aparat director complet deschis); poziţiile
palelor directoare şi mărimile care le caracterizează sunt detaliate în figura 4;
- rotorul (3) cu un număr mare de pale fixe, dublu curbate;
- respectiv aspiratorul cotit (8), care dirijează apa către bazinul de refulare din
aval.

Fig. 7 – Turbina Francis normală:

(1) cameră spirală metalică;
(2) stator;
(3) rotor;
(4) arbore vertical;
(5) lagăr radial;
(6) mecanism de acţionare a aparatului director;
(7) aparat director radial;

14
(8) aspirator cotit

Fig. 8 – Rotoare de turbină Francis: (a) rotor lent; (b) rotor normal

Rotorul Francis lent are următoarele caracteristici (figurile 6 şi 8.a):

- Înălţime mică a palei la intrare (înălţime egală cu înălţimea aparatului
director, B0 );
- pală rotorică lungă, deci rotorul are diametru periferic mare (implicit,
randamentul hidraulic este mai slab, deoarece cresc pierderile de sarcină hidraulică în
rotor);
- muchia de intrare are acelaşi diametru şi pe coroana exterioară a rotorului
(situată la partea de jos a palelor) şi pe coroana interioară a rotorului (situată la partea
superioară a palelor);
- raportul dintre diametrul rotorului la intrarea în pale şi diametrul
caracteristic Dext al rotorului este supraunitar (diametrul caracteristic al rotorului turbinei
Francis este diametrul coroanei exterioare la ieşirea din pale).

Fig. 9 – Aparat director:

15
 (a) pale directoare prinse de inelul de reglare, în poziţie deschisă;
(b) definirea deschiderii a0 şi unghiului palei de aparat director α0 în poziţie deschisă,
respectiv prezentarea palelor în poziţie închisă

Rotorul Francis normal are următoarele caracteristici (figurile 7 şi 8.b):

- înălţime mare a palei la intrare; pală rotorică mai scurtă şi rotor cu
diametru periferic mai mic decât rotorul lent;
- muchia de intrare are pe coroana exterioară a rotorului un diametru mai
mare decât pe coroana interioară;
- raportul dintre diametrul rotorului la intrarea în pale pe coroana interioară
şi diametrul caracteristic Dext al rotorului este subunitar;
- raportul dintre diametrul rotorului la intrarea în pale pe coroana exterioară
şi diametrul caracteristic Dext al rotorului este cvasi-unitar.
Rotorul Francis rapid are următoarele caracteristici:
- înălţime mare a palei la intrare;
- pală rotorică scurtă şi rotor cu număr mai mic de pale;
- muchia de intrare are pe coroana exterioară a rotorului un diametru mai
mare decât pe coroana interioară;
- raportul dintre diametrul rotorului la intrarea în pale pe coroana interioară
şi diametrul caracteristic Dext al rotorului este subunitar;
- raportul dintre diametrul rotorului la intrarea în pale pe coroana exterioară
şi diametrul caracteristic Dext al rotorului este subunitar.
Acest rotor poate fi caracterizat drept rotor diagonal cu coroană exterioară (spre
deosebire de rotorul turbinei diagonale Dériaz, care nu are coroană exterioară).

16
 Fig. 10 – Turbina Francis cu arbore orizontal
(a) cu aspirator cotit;
(b) cu aspirator rectiliniu:
(1) arbore;
(2) cameră spirală metalică;
(3) aspirator;
(4) bazin de refulare

Fig. 11 – Turbina Francis cu arbore vertical

(a) cu aspirator cotit; (b) cu aspirator rectiliniu:
(1) arbore;
(2) cameră spirală metalică;
17
 (3) aspirator;
(4) bazin de refulare

Turbinele Francis au fost contruite şi în varianta reversibilă, caz în care, maşina

hidraulică funcţionează atât în regim de pompare (de exemplu noaptea, când este excedent de
putere în sistemul energetic), cât şi în regim de turbinare (furnizând energie electrică, de
exemplu, la vârf de sarcină). O astfel de maşină hidraulică reversibilă este amplasată într-o
centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompare (CHEAP).

CAP 3 Turbina Kaplan

3.1 Generalități

În anul 1912, profesorul austriac Viktor Kaplan a obţinut primul brevet pentru o turbină
axială cu număr mic de pale rotorice fixe, proiectată pentru căderi mici şi mijlocii.
Între 1912 şi 1913, Viktor Kaplan a obţinut în total patru brevete ale acestui tip de turbină
axială, printre care se afla şi turbina axială cu pale rotorice reglabile şi arbore vertical. Turbina
Kaplan a fost brevetată abia în anul 1920, datorită birocraţiei şi Primului Război Mondial.
Inovaţia majoră a fost dublul reglaj al palelor rotorului şi al palelor aparatului director
(palele pot bascula în jurul axului lor în timpul funcţionării turbinei), asigurându-se astfel o
reglare fină a debitului turbinat şi o curbă caracteristică de randament aplatizată în raport cu
alura caracteristicilor de randament ale altor turbine hidraulice.
Prima turbină Kaplan a fost construită la uzina Storek din Brno în 1918 şi a fost pusă în
funcţiune în 1919 la moara de apă din Velm, Austria, unde a rămas până în 1952.
Prima centrală hidroelectrică în care a fost instalată o turbină Kaplan a fost Poděbrady din
Cehoslovacia (PIF în anul 1921). De atunci, acest tip de turbină a fost perfecţionat, ajungându-se
la actualele turbine Kaplan.
În prezent, turbina Kaplan este definită drept turbină axială cu dublu reglaj (pale
rotorice reglabile şi pale directoare reglabile); are aparat director radial, arbore vertical, cameră
semi-spirală betonată şi aspirator.
18
 Domeniul de utilizare a turbinelor Kaplan este foarte vast.

Turbinele Kaplan acoperă o plajă foarte largă a debitului, Q∈ {1 - 980} m3/s, pentru

căderi mici şi mijlocii H ∈{1 - 80} m.

Puterea obţinută variază în intervalul {0,009 - 217} MW, iar randamentele optime au

valori foarte ridicate η ∈ {92 - 94} %. Puterea maximă propusă de către firmele producătoare de

turbine este obţinută pentru Q = 980 m3/s, H = 24 m şi η = 0,94.

Turaţia specifică este: ns ∈ {1,34 - 5,95}.

Microturbinele Kaplan au domeniul de utilizare redus la zona debitelor mici

Q∈{0,18 - 1} m3/s şi căderilor mici, H ∈{1,5 - 10} m. Randamenul optim are valori mai

scăzute, de circa 85%, puterea obţinută fiind P ∈ {2,2 - 83,5} kW.

Rotorul turbinei Kaplan are un număr redus de pale profilate (de la 3 pale pentru căderi
mici, de 6 m, până la 8 pale pentru căderi mari, de peste 50 m). Fusul palelor este orizontal, iar
mecanismul de acţionare a palelor se află în butucul rotorului.

Turbina Kaplan este o turbină hidraulică cu rotație axială, cu un rotor cu pale reglabile,
utilizat la hidrocentrale de cădere mică a apei.

19
 Turbina este invenția din anul 1913 a profesorului dr.inginer austriac Viktor Kaplan.
Această invenție este de fapt perfecționarea turbinei Francis (inventat de inginerul american
James B. Francis în 1849). La turbina Francis există problema formării cavitației (bule de aer în
curentul de apă din turbină) care produce scăderi de presiune cu scăderea randamentului turbinei.
Această deficiență este înlăturată la turbina Kaplan care folosește palete reglabile. Pentru
o funcționare optimă turbina necesită un curent de apă cu debit constant.
Turbina funcționează prin efectul de suprapresiune, randamentul atingând 80 - 95 %.
În cazul unui curent cu debit mare și cu o cădere mică de apă turbina Kaplan este optimă.

3.2 Caracteristici ale turbine Kaplan

 Pentru căderi de la 1 – 15 m
 Pentru debit maxim în hidrocentrale pe firul apei
 Construcţie orizontală pe firul apei sau construcţie verticală
 Dimensiunile rotorului: 320 – 3.200 mm, cu 3, 4 sau 5 paleţi
 Paleţii rotorului sunt din bronz
 Randament foarte bun şi în zona cu debite mici datorită reglajului dublu
(în două trepte)
 Acţionare hidraulică cu presiune ridicată
 Aparatul director închide complet turbina astfel că nu mai este necesară şi
o clapetă de închidere
 Construcţie compactă cu cerinţe minime de spaţiu
 Montaj simplu datorită construcţiei modulare
 Execuţie cu reductor frontal şi cu generatorul amplasat în stâlpul central
ocolit de apă sau amplasat deasupra turbinei, cu transmisie cu curele plate dirijate precis
 Posibilitatea cuplării prin intermediul unei flanşe pătrate sau rotunde atât
la conducta de aducţiune metalica cât şi la conducta de beton
 Etanşarea axului turbinei pe partea de apă este cu presetupă din ceramică,
fără necesitatea întreţinerii
 Conductele de intrare şi aspiraţie sunt din oţel sau din beton turnat

20
 3.3 Construcţia turbinei Kaplan

Traseul hidraulic al turbinei Kaplan cuprinde următoatele elemente (figurile 12 şi 13):

- camera semi-spirală, cu secţiune trapezoidală (debitul fiind mare, secţiunea transversală
este mare, deci este realizată prin betonare, cu formă poligonală);
- statorul cu pale fixe, care imprimă apei o mişcare elicoidală, respectiv care rigidizează
camera semi-spirală;
- aparatul director ale cărui pale sunt reglate cu ajutorul mecanismelor de acţionare;
- rotorul cu pale reglabile;
- aspiratorul cotit, care dirijează apa către bazinul de refulare din aval.
Direcţia de curgere a apei la intrarea în turbină, respectiv la ieşire, este schematizată în
figura 1. Turbina are contrapresiune la refulare, înălţimea de aspiraţie Hs fiind negativă.

Fig. 12 – Schema turbinei Kaplan:

(1) stator;
(2) cameră semi-spirală betonată;
(3) rotor cu pale reglabile;
(4) bazin de refulare;
(5) aspirator cotit

21
 Diametrul caracteristic Dext al turbinei Kaplan este diametrul periferic al palelor rotorice.
În figura 2 au fost reperezentate şi alte mărimi specifice acestei turbine, anume: diametrul
butucului rotorului Db , înălţimea aparatului director B0 , diametrul fusului palelor directoare D0′
şi diametrul D0 de aşezare aferent bordului de fugă al aparatului director în poziţie complet
deschisă. Nivelul de referinţă zref al turbine Kaplan este axa fusului palelor rotorice.

Fig. 13 – Turbina Kaplan:

(1) cameră semi-spirală betonată;
(2) stator;
(3) servomotor pentru acţionarea aparatului director;
(4) pale rotorice reglabile;
(5) arbore vertical;
(6) lagăr radial;
(7) mecanism de acţionare a palelor directoare;
(8) aparat director radial;
(9) aspirator cotit;
(10) ogiva rotorului;
(11) butucul rotorului

22
 Cap. 4 Turbina hidraulică tip KVB

Generalităţi. Caracteristici tehnice.

Turbina hidraulică tip KVB este tip Kaplan în cameră spirală din beton, cu axul vertical,
cuplată la hidrogeneratorul vertical tip HVS.
2. Elemente componente
1. Camera spirală este construită din beton şi are rolul de asigura repartizarea uniformă
a debitului pe periferia aparatului director sau a statorului şi creează condiţiile necesare intrării
apei în rotor.
2. Statorul turbinei este realizat dintr-un număr de coloane profilate, dispuse echidistant
în zona de ieşire din camera spirală, şi are rolul de asigura o curgere uniformă optimă) a apei pe
periferia aparatului director.Statorul este realizat din două jumătăţi prin sudare, iar coloanele prin
turnare, fiind prevăzut cu toate elementele de asamblare şi etanşare necesare îmbinării lui cu
subansamblele învecinate.

3. Aparatul director, prin construcţia sa, asigură reglarea debitului ce intră în rotor,
respectiv a cuplului (puterii) turbinei, precum şi circulaţia curentului de la intrare în rotor
necesară funcţionării optime. De asemenea are rolul de organ de închidere a accesului apei
pentru situaţii normale şi de avarie.

23
 4. Inelul inferior este o construcţie sudată inelară, executată din tablă de otel, în partea sa
superioară având bucşe ce ghidează fusurile inferioare ale paletelor directoare.
5. Capacul turbinei este o construcţie sudată inelară, executată din tablă de otel
dispunând în partea sa superioară de elementele necesare montării servomotoarelor de acţionare
ale inelului de reglare şi respectiv suporţilor pentru dispozitivul de blocare a inelelor de reglare.
In partea inferioară este prevăzut cu două flanşe, una pentru prinderea lagărului turbinei, iar
cealaltă pentru prinderea etanşării arborelui şi respectiv trei ştuţuri cu flanşe pentru prinderea
ventilelor de rupere a vacuumului.
6. Sistemul de acţionare al paletelor este de tipul cu inel de reglare ghidat pe capacul
turbinei. În ipoteza lipsei uleiului sub presiune la servomotoarele aparatului director, inelul de
reglare poate fi blocat la poziţia închis, printr-un dispozitiv special de blocare mecanică.
7. Mecanismul de reglare al palelor este format dintr-un sistem de pârghii legat la un
capăt de inelul de reglare iar la celalalt capăt de fusul fiecărei pale a aparatului director.
8. Camera rotorului, destinată conducerii apei în zona rotorului, este o construcţie
sudată din două jumătăţi, partea inferioară fiind confecţionată din otel inoxidabil. Racordarea
camerei rotorului la partea de beton a tubului de aspiraţie se face printr-o căptuşeală realizată în
construcţie sudată.
9. Rotorul turbinei este organul principal al turbinei în care are loc transformarea
energiei hidraulice în energie mecanică. Rotorul este de tip Kaplan cu patru palete reglabile din
otel inoxidabil rezistent la cavitaţie Rotorul de tip Kaplan este conceput constructiv cu stea de
conducere, mecanismele de acţionare a paletelor fiind fixate de aceasta. Acţionarea paletelor se
face de către pistonul servomotorului amplasat în partea superioară a butucului prin intermediul
stelei de conducere..

24
 În figura 14 este prezentată o secţiune prin rotorul turbinei

Figura 14
1.piston servomotor, 2.tijă de reglare, 3.stea de reglare, 4.cercel, 5.pârghie, 6.manivelă
10. Arborele turbinei destinat transmiterii puterii de la rotorul turbinei la arborele
hidrogeneratorului este o construcţie mixtă, compusă din tronsoane, forjate şi 2 flanşe turnate
sudate între ele. Fixarea arborelui turbinei de arborele hidrogeneratorului se realizează prin
intermediul unor buloane de o construcţie specială. Interiorul arborelui este alezat pentru a
permite montarea coloanei de distribuţie.
Partea inferioară a arborelui a fost prevăzută cu o etanşare mecanică de tipul cu segmenţi
din grafit în vederea evitării pătrunderii apei din zona rotorului turbinei în zona capacului
acesteia.
În figura 15 este prezentată schema de principiu a etanşării arborelui turbinei.

25
 Figura 15
1.arbore turbină, 2.capac turbină, 3. segmenţi grafit, 4. inel glisare, 5. inel fix, 6.garnitură,
7.resoarte
11. Lagărul turbinei are rolul de a ghida mişcarea turbinei şi de a prelua forţele radiale
rezultate din dezechilibrul maselor rotitoare şi a forţelor hidraulice neuniforme pe rotor.
12. Coloana de distribuţie are rolul conducerii uleiului sub presiune distribuit de capul de
distribuţie pe cele două fete ale pistonului rotorului, în vederea reglării poziţiei paletelor
rotorului. Conducerea uleiului se realizează prin două spaţii tubulare concentrice.
13. Capul de distribuţie constituie elementul funcţional de legătură între sertarul
regulatorului turbine şi respectiv coloana de distribuţie, fiind realizat în principal din două
carcase în construcţie sudată şi o tijă centrală mobilă legată la coloana de distribuţie.
14. Servomotoarele aparatului director necesare pentru acţionarea paletelor aparatului
director, în procesul de reglare a turbinei. Sunt prevăzute cu servomotoare. Servomotoarele
constau din câte doi cilindrii şi un corp intermediar, toate executate prin turnare din otel. În
interiorul cilindrului, glisează două pistoane din otel forjat, care fac corp comun cu tija pe care se
asamblează bolţul inelului de reglare.

26
 15. Armături principale
• ventilele de rupere a vacuumului sunt destinate evitării apariţiei de depresiuni
periculoase în zona rotorului, ca urmare a funcţionării turbinei la încărcări mici sau închideri
bruşte ale aparatului director.
• ventil de golire al camerei spirale este folosit cu ocazia reviziilor şi reparaţiilor
pentru evacuarea apei rămase în partea inferioară a camerei spirale, sub nivelul inferior al
aparatului director.
16. Circuitul de aer prin contrapresiune cap distribuţie
Instalaţia este formată dintr-un inel selector racordat la magistrala de aer comprimat de
joasă presiune de 10 kgf/cm2. Prin reglarea presiunii aerului comprimat cu ajutorul reductorului
de presiune intercalat pe circuit (la 0-10 kgf/cm2) se reglează debitul de aer admis prin circuit în
zona delimitată de partea rotitoare şi partea fixă la cca. 0,2 kgf/cm2 la labirintul capului de
distribuţie cu scopul de a crea o circulaţie în sensul către baia de ulei a vaporilor şi a picăturilor
de ulei în labirint.

27
 Norme specifice de securitatea şi sănătatea muncii (SSM), apărarea împotriva
incendiilor (AII) şi protecţia mediului (PM)

1. Generalităţi
• În activitatea de exploatare, întreţinere şi reparaţii a instalaţiilor de turbine
hidraulice, se vor respecta cu stricteţe reglementările în vigoare privind protecţia muncii şi a
normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi a obligaţiilor ce decurg din legislaţia în
domeniul apelor şi protecţiei mediului.
• în procesul de exploatare, instalaţiile se consideră în stare de funcţionare (sub
tensiune) chiar în cazul când sunt oprite (în rezervă), dacă nu sunt retrase din exploatare, având
în vedere posibilitatea pornirii sau punerii sub tensiune de la distanţă, prin manevre manuale sau
prin circuitele de automatizare.
• personalului operaţional, îi este interzis să întreprindă, din proprie iniţiativă, şi
fără aprobarea personalului ierarhic superior, orice acţiune în afara atribuţiunilor şi ITI de
serviciu.
• în cazuri deosebite, pericol de accidentare, accident, pericol de incendiu, pericol
de avarie sau avarierea instalaţiilor, personalul operaţional poate executa manevre de scoatere
din funcţiune a instalaţiilor în cauză, cu luarea tuturor măsurilor pentru scoaterea accidentatului
din zona periculoasă sau intervenţie pentru stingerea incendiului sau lichidarea avariei cu
anunţarea imediată sau ulterioară, după caz, a personalului operaţional.
• personalul operaţional este obligat să cunoască măsurile de prim ajutor, în caz de
accidentări de natura electrică sau neelectrică, să cunoască tipurile şi modul de folosire al
mijloacelor din dotare pentru stingerea incendiilor şi să intervină operativ şi eficient în astfel de
cazuri.
• personalul operaţional este obligat să cunoască şi să aplice măsurile operative de
intervenţie în cazul apariţiei unor poluări accidentale, să intervină cu mijloacele specifice pentru
eliminarea factorilor ce au condus la apariţia acestora, conform procedurilor în vigoare.
• personalul operaţional nu permite accesul în instalaţii a personalului ce nu are
drept de control asupra acestora. Pentru înlăturarea pericolului de accidentare şi incendiu,
personalul operaţional este obligat să supravegheze permanent funcţionarea instalaţiilor pentru

28
menţinerea acestora în parametrii normali de funcţionare, fiind interzis să se anuleze sau să se
modifice reglajele protecţiilor şi semnalizărilor sau să se blocheze mecanic.

2. Norme specifice
2.1. Norme SSM specifice
a) se interzice exploatarea instalaţiilor de turbine hidraulice
- cu îngrădirile, apărătorile, tablele de acoperire, scările si balustrăzile fixe,
demontate si neavertizate prin îngrădiri si indicatoare de securitate,
- cu căile de acces blocate sau cu pete de ulei pe acestea, personalul operaţional
având obligaţia menţinerii permanente a acestora în stare corespunzătoare;
b) controlul instalaţiilor se execută conform atribuţiunilor de serviciu şi a ITI privind
controlul, cu respectarea NPM, personalul fiind echipat cu echipament de protecţie
corespunzător, fiind interzisă staţionarea în zone sau locuri cu posibilitatea accidentării;
• în timpul controlului, personalului operaţional ii este interzis să execute lucrări,
manevre sau alte operaţii, să ridice îngrădirile sau să pătrundă dincolo de acestea;
• în timpul controlului, personalul operaţional este obligat să respecte prevederile
indicatoarelor de securitate;
c) manevrele în instalaţiile turbinei hidraulice se execută cu respectarea "regulamentului
general de manevre", partea mecanică a NPM şi ITI, cu echipament de protecţie corespunzător
fiind interzis:
• utilizarea improvizaţiilor în locul dispozitivelor special destinate acestui scop;
• executarea manevrelor din spaţii de dincolo de îngrădirile permanente;
• accesul în locuri sau zone ale instalaţiei cu pericol de accidentare ( fără asigurarea
măsurilor tehnice de protecţia muncii imp. rotirii accidentale, apariţiei accidentale a tensiunii
etc.)

2.2. Norme AII specifice

a) la turbinele hidraulice, pericolul de incendiu poate exista la instalaţiile de ulei
pentru reglaj si ungere. Pentru prevenirea incendiilor, personalul operaţional va supraveghea:
• etanşeitatea circuitelor de ulei;
• temperatura uleiului de ungere si a lagărelor;

29
 • circulaţia uleiului la lagărul turbinei;
• nivelul uleiului în lagăre;
• funcţionarea răcitoarelor de ulei;
• funcţionarea fără scântei a excitatoarei.
b) Pentru înlăturarea pericolului de incendiu personalul operaţional este obligat să ia
imediat următoarele măsuri:
• să nu permită executarea lucrărilor cu foc deschis în locurile, zonele sau circuitele
fără asigurarea masurilor tehnice şi organizatorice conform NPSI şi ITI;
• să remedieze neetanşeităţile de ulei sau să anunţe personalul ierarhic superior în
vederea remedierii şi după caz să oprească şi retrage din exploatare imediat instalaţia în cauză
când există pericol iminent de incendiu;
• să cureţe permanent petele de ulei; la apariţia pierderilor de ulei la capul de
distribuţie să le remedieze, ştergerea se va executa după caz, zilnic sau săptămânal, cu înlocuirea
părţilor degradate de ulei;
• să păstreze materialul de şters numai în cutii metalice închise;
• să respecte prevederile indicatoarelor de securitate cu referire la NPSI şi să
menţină instalaţiile şi căile de acces în perfectă stare de curăţenie.
c) In cazul apariţiei unui incendiu la instalaţiile turbinei hidraulice se vor lua următoarele
măsuri:
• se opreşte agregatul afectat de incendiu;
• se întrerupe alimentarea cu energie electrica a instalaţiei afectate;
• se întrerupe, pe cât posibil, accesul aerului în instalaţia afectată de incendiu;
• pentru stingerea uleiului scurs se vor utiliza mijloacele specifice din dotare. Este
interzisă aruncarea cu nisip în zona lagărelor;
• pentru stingerea uleiului din rezervoare, se vor utiliza stingătoare cu spumă, cu
praf + CO2.

Norme PM specifice
• la executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii asupra echipamentului şi
subansamblelor turbinei, se vor lua măsuri specifice pentru prevenirea apariţiei poluărilor
accidentale;

30
 • dacă se intervine la instalaţii la care există factori de risc, de poluare accidentală
cu ulei, acestea vor fi delimitate pe cât posibil, prin împrejmuire cu baraje absorbante;
• lucrările ce presupun intervenţii la instalaţiile de acţionare hidraulică se vor
executa cu luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru prevenirea apariţiei scurgerilor de ulei în
mediu şi colectarea lor, dacă procesul tehnologic prezintă factori de risc în acest sens;
• vor fi asigurate în permanenţă la locul intervenţiilor mijloacele specifice necesare
intervenţiei imediate, în cazul unei poluări accidentale;
• este interzisă aruncarea în apă a deşeurilor de orice natură, acestea urmând a fi
recuperate şi valorificate conform procedurilor în vigoare.

BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Anton, “Turbine hidraulice”, Editura Facla, Timişoara 1979

2. Mircea Bărglăzan “Turbine hidraulice şi transmisii hidrodinamice”, Editura
Pol. Timişoara – 2001
3. Mircea Bărglăzan “Turbine hidraulice ”, Editura Pol. Timişoara – 2000
4. Izbăşoiu I, “Vane, stavile şi turbine hidraulice”, Editura I.P. Bucureşti –
1987
5. C. Moţoiu Centrale termo şi hidroelectrice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1974
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Hydroelectricity;
7. http://www.energie-gratis.ro/hidrocentrale.php

31
ANEXE

Turbina Pelton

32
33
Turbina Francis

34
Turbina Kaplan

35
36