CAPITOLUL I

PREZENTAREA MAȘINII SINCRONE

1.1. Generalităţi

Maşina sincronă este o maşină de curent alternativ a cărei turaţie este constantă,
indiferent de regimul de funcţionare şi independent de valoarea sarcinii (în limite normale).
Turaţia este cea de sincronism şi este legată riguros de frecvenţa f a reţelei de curent
alternativ la care este cuplată maşina.
Maşinile sincrone pot funcţiona în două regimuri de bază, ca generatoare şi ca
motoare. În regimul de generator, maşina transformă puterea mecanică, primită prin
intermediul arborelui de la un motor auxiliar, în putere electrică, debitată într-o reţea de
curent alternativ. În regimul de motor, maşina transformă puterea electrică, primită de la o
reţea de curent alternativ, în putere mecanică, cedată tot prin intermediul arborelui
instalaţiei mecanice.
Un alt regim posibil de funcţionare a maşinii sincrone este acela de compensator al
factorului de putere. Regimul de compensator nu este însă un regim de bază distinct, ci un
regim de motor funcţionând în gol.
Cea mai largă răspândire o are maşina sincronă în regim de generator sincron trifazat,
folosit în prezent, în exclusivitate, în toate centralele electrice de mare putere.
Motoarele sincrone se utilizează în instalaţiile la care este necesară menţinerea turaţiei
riguros constantă şi un factor de putere bun la turaţii mici.
Compensatoarele sincrone se folosesc pentru compensarea puterii reactive în
sistemele electromagnetice.
Regimul de funcţionare a unei maşini sincrone se caracterizează prin mărimile
nominale înscrise pe plăcuţa ei indicatoare după cum urmează:
- regimul de funcţionare (generator, motor, compensator);
- puterea
o la generatoare – puterea aparentă la borne, în kVA sau MVA, sau puterea
activă la borne, în kW sau MW;
o la motoare – puterea mecanică la arbore, în kW;
o la compensatoare – puterea reactivă la borne, în kVAR sau MVAR, în
regim supraexcitat;
- curentul de linie în A sau kA;

9
 - tensiunea de linie în V sau kV;
- factorul de putere;
- numărul de faze;
- conexiunea înfăşurărilor indusului;
- frecvenţa în Hz;
- tensiunea de excitaţie la funcţionarea în gol şi în regimul nominal;
- curentul de excitaţie nominal şi curentul de excitaţie maxim admisibil,
în A sau kA.
De remarcat este faptul că, spre deosebire de transformator, la maşina sincronă,
sarcina admisibilă nu este caracterizată numai prin puterea aparentă ci şi prin factorul de
putere, deoarece acesta determină valoarea puterii de excitaţie.

1.2. Particularităţi constructive şi sisteme de excitaţie

La maşina sincronă, armătura inductoare, în general rotorul, posedă o înfăşurare (de

excitaţie) alimentată în curent continuu, iar armătura indusului, în general statorul, este
echipată cu înfăşurarea de curent alternativ. Construcţia se face astfel, deoarece:
- curentul continuu, de alimentare a înfăşurării inductorului este mult mai mic decât
curentul care circulă prin înfăşurarea indusului;
- maşinile sincrone de puteri mari, în special generatoarele sincrone, se construiesc
de obicei pentru tensiuni mari (până la 30 kV), la care izolaţia unui bobinaj static prezintă
mai multă siguranţă de funcţionare decât izolaţia unui bobinaj situat pe o armătură care se
roteşte. La maşinile de puteri mici (sub 50 kVA), sau la maşini cu destinaţie specială, se
utilizează şi construcţia „inversă” (indusul - rotorul şi inductorul - statorul). După forma
inductorului, se deosebesc:
- maşini cu poli înecaţi, utilizate în special la turaţii mari (3000 – 10.000 rot/min);
- maşini cu poli aparenţi, folosite la turaţii mici (de obicei sub 1500 rot/min).
Generatorul sincron se mai numeşte, după felul motorului de antrenare turbogenerator,
când motorul este o turbină cu aburi sau cu gaze, de turaţie mare şi hidrogenerator, când
motorul primar este o turbină hidraulică.
Turbogeneratoarele se realizează de obicei ca maşini bipolare, cu poli înecaţi, cu axul
orizontal, iar hidrogeneratoarele se construiesc numai cu poli aparenţi şi de obicei cu axul
vertical.

10
 Generatoarele sincrone antrenate de motoare termice (motoare diesel sau turbine cu
gaze de turaţie joasă) se realizează cu poli aparenţi şi cu axul orizontal. Motoarele
sincrone, la puteri medii şi mari, se construiesc de obicei cu poli aparenţi. Compensatoarele
sincrone se realizează de obicei ca maşini cu poli înecaţi sau aparenţi, la turaţii de 1000
rot/min sau 1500 rot/min.
Statorul maşinii este alcătuit din:
- partea activă - miezul feromagnetic şi înfăşurarea statorică plasată în crestături;
- partea inactivă - carcasa, scuturile cu lagăre, sistemul de ventilaţie.
Miezul statoric al maşinii sincrone este construit din tole de oţel electrotehnic izolate
între ele şi prezintă la periferia dinspre rotor, crestături (de diferite forme), în care sunt
plasate bobinele înfăşurărilor trifazate de curent alternativ. Carcasa se face uneori din fontă
turnată, eventual cu nervuri pentru mărirea suprafeţei de răcire, iar la maşinile de puteri
mari ea se execută din oţel - turnată sau din tablă roluită, sudată şi întărită cu profiluri de
oţel.
Rotorul maşinii sincrone poate fi cu poli aparenţi sau cu poli înecaţi. Rotorul cu poli
înecaţi este construit dintr-o roată polară (compusă din butuc, braţe și prag) pe care se
fixează polii maşinii (compuşi din miezul polar şi piesa polară). La maşinile de puteri mici,
braţele roţii polare pot lipsi. Forma piesei polare este astfel realizată încât să se obţină o
distribuţie a câmpului magnetic în întrefier cât mai apropiată de o sinusoidă. În piesele
polare se prevăd crestături pentru plasarea barelor coliviei de amortizare. Barele sunt
scurtcircuitate la ambele capete prin segmente inelare care se aşează numai în lungul
arcului polar sau de jur împrejur. Bobinele polare de excitaţie se efectuează din bandă de
cupru sau conductor rotund.
La periferia rotorului maşinilor cu poli înecaţi, pe un număr par de porţiuni ale
circumferinţei acestuia, sunt prevăzute crestăturile în care se aşează înfăşurarea de excitaţie
(figura 1.1). Fixarea înfăşurărilor în crestături se face cu ajutorul penelor, iar fixarea
părţilor frontale cu ajutorul unor bandaje puternice.

Figura 1.1. Variantă de rotor cu poli înecaţi

11
 Pe axul rotorului sunt dispuse, în general, două inele la care se conectează capetele
înfăşurării de excitaţie, iar periile, care calcă pe inele, asigură legătura dintre sursa de
curent continuu şi înfăşurarea de excitaţie.
Sursa de curent continuu este fie o maşină excitatoare fie o instalaţie de excitaţie.
Excitatoarea sau instalaţia de excitaţie fac parte dintr-un sistem de excitaţie care asigură
funcţii multiple de reglaj şi de protecţie. Sistemul de excitaţie are un rol semnificativ în
comportarea ansamblului generator – motor de antrenare în exploatare, având totodată şi o
pondere însemnată în costul total al agregatului (5-12%). Principalele surse de excitaţie ale
generatoarelor sincrone sunt următoarele:
- excitatoare de curent continuu;
- excitatoare de curent alternativ şi redresoare;
- autoalimentare de la bornele generatorului sincron prin intermediul redresoarelor şi
transformatoarelor comandate şi necomandate;
- alimentare de la o reţea de tensiune constantă, prin intermediul redresoarelor
comandate.
Sistemul de excitaţie trebuie să îndeplinească două condiţii importante:
- viteză de răspuns mare - asigurarea creşterii rapide a tensiunii la bornele
înfăşurării de excitaţie a generatorului;
- plafon ridicat al tensiunii de excitaţie - 2÷2,5 ori tensiunea de excitaţie nominală,
în vederea forţării excitaţiei în regimuri tranzitorii de curent.

1.3. Principiul de funcţionare al generatorului sincron cu poli înecati

In regim de generator maşina sincrona transforma energia mecanica primită pe la ax de

la un motor primar in energie electrică debitată prin stator intr-o reţea de curent alternativ.
Să presupunem o maşină sincronă cu poli inecaţi (figura 1.2) al cărui rotor este excitat
cu un curent continuu I1 , si este rotit in exterior cu viteza unghiulară 1 .

12
 Figura 1.2. Maşina sincrona cu poli înecaţi

Se obţine astfel un câmp magnetic învartitor inductor pe cale mecanică, al carei

armonică fundamentală are expresia:

0  N1  k f  I1
B1  B1m  cos( p    1  t ); Bm  , (1.1)

unde pulsaţia câmpului învartitor 1  p 1 .
Faţă de înfaşurarea statorică acest câmp învartitor va produce sistemul trifazat
simetric de fluxuri:
0U  0m  cos 1  t
 2  
0U   0 m  cos  1  t   (1.2)
 3 
 4  
0U   0 m  cos  1  t  
 3 
Sistemul trifazat simetric de fluxuri (1.2) va induce în înfaşurarea statorică un sistem
trifazat simetric de t.e.m. :
e0U  E0 m  sin 1  t
 2  
e0U  E0 m  sin  1  t   (1.3)
 3 
 4  
e0U  E0 m  sin  1  t  
 3 
Dacă înfuşararea statorica este conectată pe o reţea trifazată echilibrată sau pe un
consumator trifazat echilibrat, atunci sitemul de t.e.m. (1.3) va produce un sistem simetric
de curenţi:
i2U  I 2m sin 1  t   
 2  
i2U  I 2 m sin  1  t     (1.4)
 3 
 4  
i2U  I 2 m sin  1  t    
 3 

13
 Sistemul de curenţi trifazaţi simetrici (1.4) va produce la rândul sau un câmp magnetic
învartitor de reacţie al carei fundamentală (armonica de gradul I) va avea expresia:
  
Br  Bm  cos  p    1  t     (1.5)
 2 
Câmpul învartitor de reacţia Br exprimat prin relaţia (1.5) va produce la rândul sau
fată de infaşurarea statorică un sistem trifazat simetric de fluxuri:
  
rU   rm  cos  1  t    
 2 
  2  
rV   rm  cos  1  t      (1.6)
 2 3 
  4  
rW   rm  cos  1  t     
 2 3 
care va induce in stator sistemul trifazat de t.e.m. :
  
erU  Erm  sin  1  t    
 2 
  4  
erv  Erm  sin  1  t      (1.7)
 2 3 
  2  
erv  Erm  sin  1  t     
 2 3 
In realitate, in maşina sincronă nu există doua câmpuri învartitoare  B1 , Br  , două
fluxuri 0 , r  , sau două t.e.m.  e0 , er  , ci aceste maşini se compun intr-o singură
marime.
Astfel, in figura 1.3 se reprezintă compunerea fazarială a acestor marimi considerând
 
reţeaua pe care debitează generatorul inductivă:    0,  .
 2

Figura 1.3. Compunerea fazorială

1.4. Ecuaţiile de funcţionare ale generatorului sincron cu poli înecaţi

Vom considera următoarele ipoteze simplificatoare:

- circuitul magnetic al maşinii este liniar (nu se saturează si nu prezintă fenomenul
de histerezis);

- pierderile in fier sunt neglijate (ulterior vom face corecţia necesară);

14
 - maşina are o simetrie perfectă constructivă, magnetică si electrică, ceea ce include
ipoteza unui intrefier constant la periferia rotorului, adică se consideră o maşina cu
poli înecaţi;

- nu vom lua in consideraţie decât armonicele fundamentale ale câmpurilor de

excitaţie şi de reacţie;

- înfaşurarea statorică este conecată la o reţea trifazată echilibrată cu caracter

inductiv;

60  1
- rotorul maşinii este rotit din exterior cu turaţia constantă n1  [rot / min] ;
2 

- înfaşurarea de excitaţie este alimentată la tensiunea constantă nominală U en .

De asemenea, in cele ce urmează , vom considera doar regimul staţionar de

funcţionare, regim in care viteza unghiulară a rotorului 1 si tensiunea de excitaţie ramân
constante.
Procedând in mod analog ca la maşina asincronă (sau ca la transformator), vom
introduce aşa-numitul curent de magnetizare, care are toate atributele câmpului rezultant
Bm .
În ceea ce priveşte câmpul de excitaţie, vom inlocui rotorul real cu un rotor fictiv
imobil, posedând o înfaşurare trifazată simetrică, cu acelaşi numar de spire pe fază si
acelaşi coeficient de înfaşurare ca şi statorul maşinii.
Valoarea efectivă I1' a curentului ce va strabate această infaşurare rotorică trifazată
fictivă rezultă din egalitatea amplitudinii câmpului magnetic de exciţatie real, produs pe
cale mecanică de infaşurarea monofazată, si a amplitudinii câmpului magnetic învartitor
obţinut pe cale electrică de infaşurare fictivă:

3  0  N 2  k N2  I1' k f  0  N1  I1

  p  
de unde rezultă:

p  N1  k f  
I1'  I1
3  N 2  k N2

Curentul I1' se numeşte curent de excitaţie raportat la stator.

Prin acest artificiu de calcul compunerea fazorială a celor două câmpuri învartitoare
(de excitaţie şi de reacţie) din figura 1.3. se poate inlocui prin compunerea curenţilor din
figura 1.5., curenţii având aceeaşi pulsaţie si defazaje reciproce cu câmpurile.
Se obţine astfel prima ecuaţie funcţională in regim staţionar a generatorului sincron:

I 2  I1'  I m ,

ecuaţie pusă în evidenţă în diagrama de fazori din figura 1.6.

15
 Dacă se iau in consideraţie şi pierderile in fierul statoric, atunci ecuaţia I 2  I1'  I m
suferă o corecţie uzuală folosită si la transformator si la motorul asincron:

I0  Im  I a
I 2  I1'  I 0
I m fiind componenta de magnetizare, iar I a componenta corespunzătoare pierderilor în
fier ale curentului rezultant I 0 numit si curent de mers in gol.
Pentru găsirea celei de-a doua ecuatii (de tensiuni) a generatorului sincron vom aplica
cea de-a doua teoremă a lui Kirchhoff pe un ochi de circuit ce cuprinde o faza statorica ce
se inchide prin nul (figura 1.4.)

Figura 1.4. Figura 1.5.

Circuit pentru aflarea ecuaţiei GS Compunerea curenţilor

em  e2d  R2  i2  u2

în care:

 em - t.e.m. rezultantă indusă în stator;

di
 e2 d   L2 d  2 - t.e.m. indusă de fluxul statoric de dispersie, L2d fiind
dt
inductivitatea statorică de dispersie;
 R2 - este rezistenţa de fază a infaşurarii statorice;
 i2 - este curentul de fază statoric;
 u2 - este tensiunea de fază la bornele înfaşurării statorice.

16
 Ecuaţia em  e2d  R2  i2  u2 scrisă in complex devine:

E m  U 2  R2  I 2  j  X 2d  I 2

unde X 2 d  1  L2 d este reatanţa de dispersie statorica.

Figura 1.6. Figura 1.7

Diagrama de fazori Schema echivalentă a GS în regim permanent

In figurile 1.6, 1.7 s-au prezentat diagrama de fazori, respectiv, schema echivalenta a
generatorului sincron in regim permanent.
T.e.m. rezultantă E m indusă in stator de câmpul util rezultant B m va avea expresia:

E m   jX m I m

Introducând expresia curentului I m din relaţia I 2  I1'  I m in relaţia E m   jX m I m

obţinem:
 
E m   jX m  I 1  I 2   j  X m I 2  E 0
'

in care marimea E 0   jX m I 1 reprezintă chiar t.e.m. indusă in stator de câmpul invartitor

'

de excitaţie, iar marimea E r   jX m I 2 este t.e.m. indusă in stator de câmpul invartitor de

reacţie.
Inlocuind pe E m in relaţia E m  U 2  R2  I 2  j  X 2d  I 2 obţinem o nouă formă a
ecuaţiei de tensiuni a generatorului sincron:

E 0  U 2  R2  I 2  j   X 2d  X m   I 2

sau dacă se notează X s'  X 2 d  X m numită reactanţă sincrona:

E 0  U 2  R2  I 2  j  X s  I 2

17
ecuaţie pusă in evidenţă de diagrama de fazori din figura 1.8.a, unde se poate observa ca
unghiul dintre t.e.m. E m si E 0 este chiar unghiul intern  al masinii.

Figura 1.8.a Figura 1.8.b Figura 1.9.

Diagrame de fazori Schema echivalentă

De multe ori datorită valorii foarte mici a rezistenţei R2 se poate neglija termenul
R2  I 2 in raport cu U 2 diagrama de fazori capatând forma simplificată din figura 1.8.b cu
schema echivalentă 1.9.
Ecuaţia curenţilor I 0  I m  I a si I 2  I1'  I 0 împreună cu ecuaţia tensiunilor si cu
ecuaţia E m   jX m I m formează sistemul ecuaţiilor de funcţionare a generatorului sincron
trifazat cu poli înecati in regim staţionar.

1.5. Teoria generatorului sincron cu poli aparenţi

La această masină intrefierul variază de-a lungul periferiei rotorului si statorului.

Astfel, sub piesa polară  este mult mai mic decat restul polului (figura 1.10).

Figura 1.10.
GS cu poli aparenţi

18
 Putem afirma ca de-a lungul axei longitudinale a polului avem o reluctantă mică, iar
de-a lungul axei transversale aceasta este foarte mare.
Altfel spus, reactanta fluxului de reacţie după axa longitudinală este mult mai mare decat
dupa axa transversală  X rd  X rt  .
Fluxul inducţiei magnetice de reacţie poate fi descompus după cele doua axe:
 r   r1   rt (figura 1.11).

Figura 1.11.
Fluxul inducţiei magnetice de reacţie

Cele două componente ale fluxului de reacţie induc tensiunile electromotoare:

E r1   j  X r1  I 1 ;
E rt   j  X rt  I t

I 1 si I t sunt componentele curentului din indus;

Cu aceste precizări putem scrie:

E  E 0  E r  E 0  E r1  E rt

Iar ecuaţia de tensiuni devine:

U  E  R  I  j  X d  I  E  R  I  X d   I 1  I t   E 0  R  I  j  X1  I 1  j  X t I t

unde s-a notat:

X 1  X r1  X d ;
X t  X rt  X d
care se pot numi reactanta longitudinală respectiv reactanta transversală.
Diagrama de fazori a ecuaţiei de tensiuni este prezentată in figura 1.12.

19
 Figura 1.12.
Diagrama de fazori a ecuaţiei de tensiuni

1.6. Caracteristicile generatorului sincron pe reţea proprie

Caracteristicile se definesc la turaţie constanta a rotorului, condiţie asigurată de

motorul de antrenare şi sunt ridicate experimental pe un circuit cu schema prezentata in
figura 1.13.
In scopul aprecierii performanţelor generatoarelor electrice se trasează grafic pe baza
încercarilor experimentale la bancul de probă numite caracteristicile generatorului. Ele
reprezintă dependenţa a două marimi considerându-le pe celelalte constante.
De obicei la generatoarele sincrone se trasează caracteristicile urmatoare:
 Caracteristica de mers in gol: U 20  f  I1  I ;
2

 Caracteristica externa: U 20  f  I 2  I ;
1ct

 Caracteristica de reglaj: I1  f  I 2 U .
2ct

Figura 1.13.
Schema echivalentă pentru trasarea caracteristicilor GS

Caracteristica de mers in gol, reprezintă dependenţa dintre tensiunea la bornele

statorului si curentul de excitaţie, cand curentul debitat de stator este nul (mers in gol),
viteza rotorului menţinandu-se, de asemenea, constantă.
Această caracteristică are forma unei curbe de saturaţie care nu porneste din origine
(figura 1.14). Valoarea U 2r este tensiunea la bornele statorului atunci cand curentul de
excitaţie este nul şi se datorează campului inductor remanent din rotor (care ramâne de la o

20
stare anterioară). Se observă ca pe porţiunea AB (masina nesaturată magnetic) practic
există o relaţie liniară între tensiunea U 20 şi curentul continuu de excitaţie I1 . Pe această
porţiune este posibil sa se regleze tensiunea actionând asupra curentului rotoric. Evident, la
creşterea curentului de excitaţie I1 , curba nu va coincide cu cea de la micşorarea acestuia
datorită fenomenului de histerezis magnetic.

Figura 1.14. Figura 1.15.

Caracteristica de mers in gol Caracteristica externă

Caracteristica externă, reprezintă dependenţa dintre tensiunea de la bornele statorului

U 2 şi curentul debitat pe reţea (consumatori) I 2 de către masină cand curentul de excitaţie
I1 se menţine constant ca si turaţia rotorului. În figura 1.15 s-au trasat trei caracteristici
externe pentru sarcină rezistivă (1), sarcină inductivă (2) si sarcină capacitivă (3).
După cum rezultă din figura 1.15 in cazul sarcinii rezistive si inductive caracteristicile
sunt usor descrescatoare, iar in cazul sarcinii capacitive caracteristica este crescatoare.
Explicaţia formelor (2) si (3) din figura 1.15 se poate da cu ajutorul diagramei de
fazori.
Astfel, in figura 1.16.a este trasată caracteristica externă pentru sarcina inductivă
   
   0,  , iar in figura 1.16.b la sarcina capacitivă    ,   .
 2 2 

a) b)
Figura 1.16
Caracteristica externă pentru Caracteristica externa pentru
sarcina inductivă sarcina capacitivă

21
 In aceste diagrame fazorul t.e.m. induse de fluxul de excitaţie E 0 depinzand de

curentul de excitaţie I 1 , ramâne constant. Odată cu variaţia curentului de sarcină I 2

variază fazorul j  X s  I 2 .


Menţinandu-se   ct. (nu se modifică caracterul sarcinii), atunci şi      ct. .
2
Ca urmare, locul geometric al punctului de funcţionare B va fi un arc de cerc capabil de
unghiul  . Punctul A va corespunde mersului in gol  I 2  0  , iar punctul C va corespunde

funcţionarii în scurtcircuit U 2  0  .

La sarcina inductivă se observă că la creşterea curentului I 2 tensiunea la borne U 2

scade (curba (2) din figura 1.15), iar la sarcina capacitivă odata cu creşterea curentului I 2

creşte si U 2 (curba (3) din figura 1.15).

Variaţia tensiunii la borne de la mersul in gol ( U 2 ) la mersul in sarcină nominală se

defineşte ca:
U 20  U 2 n
u  %  100
U 2n
şi pentru a considera tensiunea de la bornele generatorului constantă această variaţie de
tensiune nu trebuie sa depăşească 10%  u  10% .

Caracteristica de reglaj, reprezintă dependenţa dintre curentul de excitaţie I1 si

curentul debitat de reţea de catre stator I 2 , atunci cand tensiunea la borne si turaţia

rotorului se menţin constante U 2  ct., 1  ct. , caracterul sarcinii menţinandu-se de

asemenea constant cos  ct. .

Caracteristica ne arată cum sa reglam curentul de excitaţie I1 în aşa fel încat la orice

curent debitat I 2 tensiunea la bornele generatorului sa nu se modifice.

Alura acestor caracteristici pentru trei tipuri de sarcină: (1) – rezistivă; (2) – inductivă;
(3) – capacitivă, s-a reprezentat in figura 1.17.

22
 Figura 1.17. Caracteristica de reglaj

1.7. Funcţionarea în paralel a generatoarelor sincrone

În centralele electrice sunt instalate de obicei mai multe generatoare sincrone,

destinate a funcţiona în paralel, pentru a debita energie electrică într-un sistem
electroenergetic de putere mare, în comparaţie cu puterea nominală a fiecărui generator.
Funcţionarea a două sau mai multe generatoare sincrone în paralel pe aceleaşi bare de
distribuţie a energiei electrice impune o circulaţie a curenţilor de la generatoare spre reţea
sau invers dar niciodată intre generatoare (curent de circulatie). Existenta unui curent de
circulatie de la un generator la altul conduce la o incarcare suprimentară a infaşurarilor
uneia dintre ele cu efecte termice neplacute ducând la perturbarea funcţionarii acestuia.
Pentru a nu exista acest curent de circulaţie se impune indeplinirea unor conditii
numite „conditii de funcţionare in paralel”:
 aceeaşi valoare efectivă a tensiunilor ambelor sisteme;
 aceeaşi frecvenţă;
 aceeaşi succesiune a fazelor (inexistenţa unui defazaj între cele doua mărimi).
Pentru a arata apariţia curenţilor de circulaţie în cazul neîndeplinirii uneia dintre
aceste condiţii să consideram circuitul din figura 1.18 şi scriem ecuaţia tensiunilor pe
conturul  ce include două faze omoloage statorice si se inchide prin nul. Această ecuaţie
pentru faza R va avea forma:
U f R  U f R  U f R
1 2

Presupunând că cele două tensiuni nu sunt egale ca modul sau ca fază (figura 1.19 a,
b) din diferenţa lor va rezulta o tensiune U f R care va genera un curent de circulaţie prin

acest circuit. Tensiunea U f R va fi nula numai atunci cand toate cele trei conditii de

funcţionare în paralel vor fi indeplinite.

23
 Figura. 1.18. Figura 1.19 a Figura 1.19 b
Schema de apariţie a Diagrame fazoriale a tensiunilor
curenţilor de circulaţie

Inainte de a închide întrerupătorul K 2 trebuie sa ne asigurăm ca sunt îndeplinite toate

condiţiile de funcţionare in paralel.
Acest lucru se poate realiza cu ajutorul aparatelor de masură corespunzătoare care, de
regulă, se integrează intr-un singur aparat numit sincronoscop.
Sincronoscoapele moderne pot realiza o conectare automată în paralel, în sensul ca pot lua
decizii de îndeplinirea condiţiilor de funcţionare in parelel, decizii cum ar fi cuplarea si
reglarea curentului de excitaţie, cuplarea întrerupatorului de punere in paralel, reglarea
turaţiei motorului primar de antrenare, etc.

1.8. Bilanţul puterilor şi randamentul maşinii sincrone

Motorul primar, care dezvoltă un cuplu activ Ma (al cărui sens de rotaţie coincide cu
cel al rotorului şi deci al câmpului învârtitor) cedează maşinii sincrone puterea mecanică
P1 = Ma .
Asupra indusului maşinii se exercită cuplul electromagnetic
E 0 I cosE 0 , I 
M ,


24
deoarece viteza unghiulară relativă a indusului (stator) faţă de câmpul magnetic învârtitor
este . Acest cuplu este pozitiv fiindcă, oricare ar fi natura impedanţei de sarcină,
cos (E0, I)>0.
Cuplul electromagnetic tinde să rotească indusul în sensul câmpului învârtitor dar,
statorul fiind fix, nu se poate roti.
Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, asupra rotorului se exercită în acest caz un
cuplu electromagnetic M, în sens opus sensului de mişcare, deci reprezintă un cuplu
rezistent.
Pe de altă parte, asupra rotorului se mai exercită şi alte cupluri rezistente, cuplul
datorat frecărilor mecanice şi de ventilaţie, Mfv, și cuplul datorat excitatoarei de curent
continuu, Mex, (dacă aceasta este cuplată la axul generatorului sincron). Dacă se consideră
ca sens pozitiv al cuplului electromagnetic sensul câmpului învârtitor, se obţine:
Ma – Mfv – Mex = -M
sau,
Ma = -M + Mfv + Mex
şi înmulţind cu viteza unghiulară,
Ma = P1 = -P + Pfv + Pex.
Deci, din puterea absorbită pe la ax, P1= Ma, o parte, Pfv = Mfv, reprezintă pierderile
mecanice de frecare şi ventilaţie ale maşinii, altă parte, Pex = Mex, reprezintă puterea
mecanică preluată de excitatoare (dacă aceasta este cuplată la axul generatorului) şi altă
parte, P = - M, reprezintă puterea electromagnetică ce se transmite de la rotor la stator, la
nivelul întrefierului, prin intermediul câmpului electromagnetic.
Puterea electromagnetică este componenta cea mai importantă a puterii absorbite.
Din această putere P, o parte acoperă pierderile în înfăşurările statorului, PCu2 (pierderi prin
efect Joule), o altă parte compensează pierderile în miezul feromagnetic al statorului, PFe2
(pierderi de histerezis şi prin curenţi turbionari), iar cea mai mare parte devine putere utilă,
P2 şi este transmisă impedanţei de sarcină. Se poate considera că în miezul feromagnetic al
rotorului nu se produc pierderi deoarece acesta este străbătut de un câmp magnetic constant
în timp.

25
 Bilanţul puterilor maşinii sincrone este prezentat schematic în figura 1.20.

-M = P P2

P1

PFe1
PCu1
Pex
Pfv
Figura 1.20. Bilanţul puterilor maşinii sincrone

Randamentul generatorului sincron se exprimă prin relaţia:

P2 3UI cos 
  ,
P1 3UI cos   Pfv  Pex  PCu1  PFe1
unde U şi I sunt mărimile de fază. Valoarea randamentului creşte cu puterea unitară a
generatorului, ajungând la valori maxime de 98-98,5 % pentru puteri de ordinul sutelor de
MVA.

26
 CAPITOLUL II
TEORIA GENERATOARELOR SINCRONE

2.1. Prezentare generală

Generatoarele sincrone constituie principalele surse de energie electrică din cadrul

unui sistem electroenergetic. Ele convertesc energia mecanică furnizată de o turbină
hidraulică sau cu aburi în energie electrică.
Construcţia şi principiul de funcţionare
Principalele părţi componente ale generatorului sincron sunt (figura 2.1a.):
• Statorul care are o formă cilindrică în interiorul căruia se află crestături în care sunt
distribuite spaţial înfăşurările celor 3 faze (a, b şi c) decalate între ele cu 120o electrice;
• Rotorul este partea mobilă care se roteşte în interiorul statorului şi pe care se află
dispuse înfăşurarea de excitaţie (alimentată de la o sursă de tensiune continuă) şi bare de
amortizare care formează o colivie (în regim permanent acestea nu sunt parcurse de
curenţi). Curentul continuu ce parcurge înfăşurarea de excitaţie creează un câmp magnetic
fix faţă de rotor dar care, antrenat de acesta se roteşte faţă de stator cu o viteză egală cu
viteza rotorului. Prin urmare, în înfăşurările statorice se induc tensiuni alternative a căror
frecvenţă depinde de viteza rotorului şi numărul de perechi de poli magnetici. În figura
2.1b. se prezintă diagrama desfăşurată a circumferinţei întrefierului şi se indică unda
sinusoidală fundamentală a densităţii de flux, iar în figura 2.2 o vedere de ansamblu a unui
turbogenerator. Când generatorul este conectat la reţeaua electrică înfăşurările statorice
sunt parcurse de curenţi alternativi având pulsaţia egală cu cea a reţelei. Aceşti curenţi
produc la rândul lor un câmp magnetic învârtitor care interacţionează cu cel produs de
curentul de excitaţie dând naştere unui cuplu electromagnetic (Ce) care, în regim staţionar,
este egal cu cel mecanic (Cm) aplicat rotorului. Pentru a se obţine un cuplu constant, cele
două câmpuri magnetice (statoric şi rotoric) trebuie să se rotească cu aceeaşi viteză (să fie
sincrone).
La apariţia unei diferenţe între Cm şi Ce, viteza rotorului şi deci a câmpului
electromagnetic al inductorului devine diferită de viteza câmpului electromagnetic al
indusului (statorului). În barele coliviei de amortizare, ca şi în fierul masiv al rotorului apar
curenţi turbionari (fierul masiv al rotorului poate fi considerat o înfăşurare echivalentă
suplimentară de amortizare) de frecvenţă egală cu frecvenţa de alunecare. Aceşti curenţi
creează un câmp electromagnetic, respectiv un cuplu electromagnetic care se opune cauzei

27
care i-a produs. Astfel, dacă viteza rotorului devine mai mare decât viteza de sincronism,
atunci curenţii induşi determină creşterea cuplului electromagnetic Ce, iar rotorul se
frânează. Invers, dacă viteza rotorului scade sub viteza de sincronism, atunci curenţii induşi
diminuează cuplul electromagnetic, iar rotorul se accelerează.

Figura 2.1. Generatorul sincron cu 6 poli (aparenţi):

a. secţiune transversală; b. diagrama desfăşurată

Numărul polilor magnetici determină viteza mecanică ωm a rotorului şi frecvenţa

electrică f a curenţilor statorici. Dacă p este numărul perechilor de poli, iar n este viteza
rotorului în [rot/min], atunci frecvenţa în [Hz] a t.e.m. induse este:

p  2  n
 (rad / s) p   (rad / s) 60 n
f     p  p  fn
2 2 2 60

şi în regim staţionar trebuie să fie egală cu frecvenţa reţelei electrice la care este conectat
generatorul sincron. În funcţie de forma rotorului şi viteza de rotaţie* a acestuia,
generatoarele sincrone se împart în două categorii.

28
2.2. Generatoarele cu poli înecaţi sau turbogeneratoarele

- au rotorul de formă cilindrică;

- sunt antrenate de către turbine cu vapori sau gaze care funcţionează cu viteze
ridicate (au o pereche sau cel mult două perechi de poli);
- conductoarele înfăşurării de excitaţie sunt dispuse în crestături longitudinale
asigurându-se astfel un întrefier constant; ele prezintă simetrie şi din acest motiv
se numesc şi maşini izotrope.

Figura 2.2. Vederea de ansamblu a mașinii sincrone

Viteza mecanică de sincronism este dependentă de valoarea frecvenţei şi de numărul

de perechi de poli. La 50 Hz viteza de sincronism este 3000 rot/min pentru o pereche de
poli, 1500 rot/min pentru două perechi de poli, 1000 rot/min pentru 3 perechi de poli etc.

29
2.3. Generatoarele cu poli aparenţi sau hidrogeneratoarele

- au rotorul constituit din mai multe perechi de poli aparenţi dispuşi la periferia unei
roţi polare;
- sunt antrenate de turbine hidraulice care funcţionează la turaţii reduse, fapt ce
impune un număr mai mare de perechi de poli (p ≥ 3)
În general, unghiurile sunt măsurate în radiani electrici sau grade. Unghiul acoperit de
o pereche de poli este de 2π radiani electrici sau 360 grade electrice (figura 2.3.).

Figura 2.3. Legătura dintre unghiul mecanic și cel electric

 el 180
 p
 geom 360
2p

Pentru a stabili relaţia de legătură între gradele electrice utilizate în expresiile undelor
de tensiune şi curent şi gradele geometrice care definesc poziţia rotorului, se multiplică
ecuaţia cu 2πt , obţinându-se:
2ft  p  2f m t
sau
t  p m t
rezultă

 el  p geom

30
 Pe de altă parte, legătura dintre unghiul exprimat în radiani şi unghiul exprimat în grade
este dată de egalitatea:

 (rad ) 2f

 ( gradeelect rice ) 360 f
sau
314  ( gradeelect rice )
 (rad )   ( gradeelect rice ) 
360 f 57.3

31
 CAPITOLUL III

MAŞINI DE CURENT ALTERNATIV SPECIALE

În prezent, există o mare diversitate de maşini electrice speciale de tip sincron, dintre
care se pot menţiona:

 Generator sincron de medie frecvenţa (cu poli gheara).

3.1. Generatorul sincron de medie frecvenţa (cu poli gheara)

Construcţia statorului acetui tip de masină este similară unei masini sincrone
clasice, trifazate (figura 3.1) .

Figura 3.1. Structura unui generator sincron de tip gheara

Armătura statorica este constituita din tole, iar înfăşurarea fazelor poate fi cu pas
diametral, scurtat, cu numar întreg sau fracţionar de crestături pe pol si faza.
Înfasurarile fazelor se conectează in stea.
Armatura rotorică este constituită din miez masiv, excitaţia plasata in rotor fiind
concentrică cu axul maşinii, fie ca este vorba de bobinaj sau magneţi permanenţi, astfel că
circulatia fluxului este axiala si transversală.
Rotorul insă, are p = 6 ... 8 perechi de poli de forma unor gheare, fixate pe un butuc
comun ce îmbraca arborele maşinii şi pe care este bobinată înfaşurarea de excitaţie (figura
3.2).
Liniile câmpului magnetic se închid de la o gheara (pol) la cea alăturată, prin întrefier si
circuitul feromagnetic al statorului. Tensiunea electromotoare indusă in înfăşurarea
statorică este proporţională cu turaţia si are o frecvenţă dependenta de turaţie, f = pn, cu
valori uzuale in domeniul 400 – 1200 Hz.

32
 Fig. 3.2. Secţiune longitudinală prin GS cu poli gheara

Acest tip de generator se utilizează ca alternator pe autovehicule, fiind antrenat de

motorul cu ardere internă; tensiunea produsă de alternator, sub forma unui sistem trifazat,
simetric, echilibrat este redresată cu ajutorul unei punţi de diode (ca în schema electrică din
figura 3.3) si aplicată bateriei pentru a o încărca in timpul mersului. In paralel cu bateria
sunt conectaţi consumatorii electrici de pe autovehicul, care sunt alimentaţi în timpul
mersului de la alternator.
Caracteristica de curent I = I(n) a alternatorului este limitată la turaţii mari in mod
natural. La creşterea turaţiei creşte frecvenţa t.e.m. induse în înfaşurarea statorică si deci
frecvenţa curentului de faza. Reactanţa sincronă, care este proporţională cu frecvenţa creşte
si limitează creşterea curentului de sarcină al generatorului.
Generatoarele sincrone de medie frecvenţă cu poli in gheare se construiesc uzual
pentru turaţii minime in gama (850 ... 1000) rot/min, turaţii maxime in gama (7000 –
12000) rot/min, puteri între 100 W si 5 kW si tensiuni adaptate tipului de redresor utilizat
şi tensiunii bateriei cu care funcţionează.

Figura 3.3. Schema electrică a alternatorului auto cu regulator de tensiune

33
 Diferite structuri de armături cu poli gheară:

Construcţie simetrică in stator Construcţie nesimetrică in stator

Construcţie simetrică in rotor Armătură cu poli gheara de

tip disc

1- pol nord;
2- pol sud;
3- înfaşurare cilindrica de tip homopolar;
4- jugul armăturii cu poli gheara.

34
3.1.1. Generatorul sincron de tip gheara pe standul de încercări

Generatorul sincron cu poli gheara (GSPG) care va fi testat este un generator de

putere mică, având 4 pereche de poli (p), deci 8 poli rotorici, dupa cum se poate observa in
figura 3.4

Figura 3.4. Rotorul GSPG

Statorul este constituit din tole, cu un numar de 36 crestături ( Ncr ), cu 3 faze (m); în
aceste condiţii numarul de crestături pe poli si fază este:
N cr 36
q   1,5
2  m  p 2 3 4

Schema de montaj şi modul de lucru:

Vom folosi schema de montaj din figura 3.5. Trei tipuri de încercări vor fi efectuate:

a) Încercarea la mersul în gol, când întrerupătorul K2 este deschis; pentru

diverse turaţii, până la cea de sincronism:

60  f s 60  50
ns    750rpm
p 2
Se va determina tensiunea electromotoare indusă.

b) Încercarea în sarcină a GSPG, folosind o sarcină trifazată rezistivă, când

pentru diverse trepte ale sarcinii vom masura puterea şi curentul electric,
pentru a determina şi factorul de putere al generatorului.
Observaţie: pentru un generator de putere mică, unde curentul nominal pe fază este de
0,4A, vom folosi un wattmetru suficient de sensibil pentru a permite o astfel de
masuratoare; în aceste condiţii, curentul şi puterea vor fi masurate pe fază, considerând că
fazele sunt simetrice; cu valorile masurate se calculează puterea electrică totală a maşinii.

c) determinarea reactanţelor maşinii prin metoda alunecării: intr-o primă fază,

se alimentează la o tensiune redusa (45 V, c.a.) înfaşurarea statorului prin
închiderea întrerupătorului K2 (folosind montajul din figura 3.5b), pentru a
sesiza tendinţa de rotaţie a rotorului (câmpul învartitor produs solicită

35
 rotorul având tendinţa de a-l deplasa); dacă sensul de rotaţie este
corespunzător rotirii rotorului maşinii de curent continuu, atunci antrenăm
GSPG până la o viteză apropiată celei de sincronism, când putem sesiza o
“bătaie” a rotorului, acesteia carespunzându-i o variaţie între minim si un
maxim a indicaţiei voltmetrului, respectiv ampermetrului de pe trusă.

Figura 3.5. Schema de montaj pentru studiul GSPG

Echipamentele utilizate în circuitul de montaj la încercarea GSPG sunt date în

tabelul 3.1.

Tabelul 3.1.
Echipamentele necesare

Echipamente utilizate Echipamente utilizate

MCC Motor de curent continuu Trusa de Măsoară parametrii electrici ai
masura reţelei – sau analizator digital

GSPG Generator sincron cu poli Rc , R p Rezistenţa de câmp (190 

gheara /2A), de pornire (29  /5A)
- sarcină (panouri de becuri)

Întreruptoare
V, A1, Voltmetru (230V), respectiv K1, K2
A2 Ampermetre (0..1A si 0..30A)

36
 CAPITOLUL IV

SCURTCIRCUITUL INSTANTANEU
AL GENERATORULUI SINCRON

4.1. Aplicație

Un alternator trifazat, cu poli înecați are t.e.m. produsă de sistemul inductor, în sarcină
de 4650 V, reactanța de scăpări a indusului de 5,3 Ω, reactanța sincronă longitudinală de
80 Ω, reactanța de reacție a indusului supratranzitorie neglijabilă, și constanta de timp a
înfășurării de excitație (înfășurarea indusului fiind deschisă) este de 3,02 secunde.
Producându-se un scurtcircuit trifazat instantaneu, se va trasa curba variației în timp a
curentului de scurtcircuit în indus, în ipoteza că fenomenul începe în momentul în care
fluxul util (prin indus) este:
1) nul;
2) maxim.
Totodată, rezistența înfășurării statorice este 0,164 Ω, reactanța de succesiune inversă
este 5,15Ω, rezistența înfășurării de excitație este de 2,2 Ω, tensiunea aplicată acestei
înfășurări este 110 V, iar coeficienții de scăpări totali ai înfășurării indusului respectiv
inductorului sunt 1,15 respectiv 1,1.

Rezolvare:
Datele problemei:
''
E= 4650 V; X S =5,3Ω; X d = 80Ω; X d' = 6,64 Ω; X ad  0 ; Te = 3,02 s;

Ra = 0,164 Ω; X 2 =5,15 Ω; Re  2, 2 ; U e  110V ;  a  1,15 ;  e  1,1 .

Curenții de scurtcircuit supratranzitoriu și tranzitoriu:

Een E 4 650
I K'' 0  2  2 '' en  1,41  1240 A;
Xd''
X ad  X s 5,3

și
Een 4 650
I K' 0  2 '
 1,41  990 A.
Xd 6,64

37
Valoarea maximă a curentului permanent de scurtcircuit este:
Een 4 650
'
I km  2 '
 1,41  82, 2 A.
Xd 80

Constantele de timp, tranzitorie și supratranzitorie, sunt:

X d' 6,64 1 1
Te'  Te  3,02  0,25sec ; Te''  Te'  0,25  0,03125s.
Xd 80 8 8

Cu acestea, ecuațiile curenților de scurtcircuit supratranzitoriu, tranzitoriu și permanent

sunt:
' '
Din I k'' 0  we
I e  kw Ie 
 a Kwa  
t

i '  907,8 0,25
sin 314t; (17a)
t

i '  250 0,03125
sin 314t; (17b)

ik  82,2 sin 314t , (17c)

Ecuația curentului total de scurtcircuit este:
t t
 
Din i ''  I k'' 0   T ''e
sin t  ( I KO
''
 I 'Km ) Te''
sin t =>

t t
 
i  [907,8 0,25
 250 0,03125
 82, 2]sin 314t (17d)

Pentru a calcula curentul tranzitoriu din înfășurarea de excitație se determină mai întâi
coeficientul global de scăpări:

   e a 1  1,11,11,15 1
1,15
 0, 21 ,
e a

și curentul permanent nominal de excitație:

Ie  U e  110  50 A.
Re 2, 2
Valoarea maximă a curentului de excitație, dacă se neglijează rezistența înfășurării de
excitație, este:

38
 we I Ikm
Din I KO  I em  KI em  k e  =>
 a Kwa  

I KO  Ikm  82, 2  390 A.

 0, 21

Dacă se ține seama de rezistența înfășurării de excitație, ecuația curentului în înfășurarea

t

inductoare, este: i
'
e  50 188 0,25 . (18)
Curentul de scurtcircuit I:

I 1
it  K / 2 și K = 1,3,5…(2n+1).
2

Valorile curentului tranzitoriu pe excitație calculate în cadrul acestei aplicații sunt

redate în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
Valorile curenților de scurtcircuit

t  x/2 3x/2 5x/2 7x/2 9x/2 11x/2 13x/2 15x/2 17x/2 19x/2 21x/2
[rad]
T [s] 0 0,005 0,015 0,025 0,035 0,045 0,055 0,065 0,075 0,085 0,095 0.105
I’’ 0 213 -155 112,2 -81,5 59,3 -43 31,2 -22,8 16,5 -12 8,5
[A]
I’ [A] 0 890 -855 822 -789 758 -730 700 -674 646 -620 596
ik [A] 0 82,2 -82,2 82,2 -82,2 82,2 -82,2 82,2 -82,2 82,2 -82,2 82,2
i [A] 0 1185,2 -1092,2 1016,4 -952,7 899,5 -855 813,4 -779 744,7 -714,2 686,7
I [A] 0 838 773 718 673 636 605 575 550 526 505 486

ie [A] 0 234 226 220 213 207 201 195 189 184 178 135,5

39
2) Din relația (24) prezentată anterior, rezultă:
t t

 
i  (Ik 0  
' T 'e
 I km )sin(t  )  I K 0   ''' T 'a 
2
t t
 
t 
Te' ''' Ta'
 [( I K' 0 km )  (I ''
K0  I KO )
' T '' e  I km ]cos t  IK 0 . =>
t

i  907,8cos 314t
' 0,25
,

 t
i  250cos314t
'' 0,03125 ,

t
i '''
 1240 0,1 ,
unde
X2 5,15
Ta    0,1sec .
2 fRa 2  3,14  50  0,164

ik  82, 2cos t.

40
Pe baza acestor ecuații se alcătuiește și tabelul 4.2.
Tabelul 4.2
Valorile curenților de scurtcircuit

t  2x/2 4x/2 6x/2 8x/2 10x/2 12x/2 14x/ 16x/ 18x/2 20x/2
[rad] 2 2
T [s] 0 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09 0,1
I’’ -250 182 -132 95,7 -69,5 50,5 -36,7 26,5 -19,3 14 -10,3
[A]
I’ -907 873 -838 -805 -774 -743 -715 687 -660 635 -608
[A]
ik 1240 1122 1015 920 831 753 680,5 616 557 505 456
[A]
I [A] 0 2259 -37,2 1902 -94,3 1628 -153,4 1411 203 - -

41
 CAPITOLUL V

CALCULUL ELECTROMAGNETIC AL GENERATORULUI

SINCRON TRIFAZAT

5.1. Aplicație

Date nominale pentru proiectare:

SN = 440 [kVA] – puterea nominală

UN = 6300 [V] – tensiunea nominală
f1 = 50 [Hz] – frecvenţa tensiunii furnizate la borne
n1 = 1000 [rot/min] – turaţia sincronă
m = 3 – numărul de faze
cos n = 0,8 (inductiv) – factorul de putere

Tipul constructiv: IM B 3 STAS 3998/1-74

Tipul de protecţie: IP 23 STAS 625-85
Construcţia rotorului: cu poli aparenţi
Serviciul: S1 (continuu) STAS 1893/1-87

Consideraţii generale:
Calculul unei maşini sincrone se conduce in general la fel ca şi acela al unei maşini
de curent continuu.
El cuprinde calculul preliminar în care se stabilesc dimensiunile principale inclusiv
înfăşurarea indusului şi calculul definitiv în care se verifică respectarea caracteristicilor
impuse maşinii de utilizarea sa. Şi aici calculul se face in baza unor anumite reguli şi
formule în care, prin folosirea unui număr de parametri uzuali, teoria se imbină cu
experienţa.

Întrucât pentru fazele statorului nu se impune nici o condiţie se alege conexiunea stea (Y).
Se preferă în general conexiunea stea deoarece în acest fel se realizează o tensiune mai
înaltă. În plus conexiunea în triunghi realizând o înfăşurare închisă dă naştere la curenţi de
circulaţie

1. Calculul principalelor marimi

1.1 Curentul nominal pe fază:

Sn 440 103
I NG    40,32 A
3 U N 3  6  300

42
1.2 T.e.m. nominală pe fază

E1N  kEG U1G  1,08  3637  3928V ,

în care:
tensiunea nominală pe fază pentru conexiunea Y este:
U 6300
U1NG  N   3637V
3 3
kEG = 1,08

1.3 Puterea aparentă interioară nominală

S1N  kEG  S N  1,08  440  475kVA

1.4 Numarul de perechi de poli

60  f1 60  50
p  3
n1 1000

1.5 Factorul de înfăşurare k w , de forma a t.e.m. k B si factorul de acoperire ideala a pasului

polar  i
- Factorul de infăşurare – aleg kw  0,92
- Factorul de formă kB  1,14
- Factorul de acoperire ideala a pasului polar  i  0, 61
Pentru valorile alese, rezultă:
 p  0, 7
M
2


 0, 02


2. Calculul dimensiunilor principale

2.1 Diametrul interior al statorului

2  p  60  Si 6  60  500 103
D 3 3  4,82dm  48, 2cm
    n1  C 3,14  2 1000  255
in care:
C=255 J / dm3
 =0,75 ... 2,1
Pentru a obţine dimensiuni mai mici aleg  =2

2.2 Diametrul exterior al statorului

De  kD  D  1, 45  48, 2  69,9cm

43
2.3 Pasul polar

  D 3,14  69,9
  27, 2cm
2p 23

2.4 Solicitările electromagnetice A si B

A  407 A / cm  407 102 A / m
B  0,8T

2.5 Lungimea ideală

60  SiN 60  500 103

li   
kCA   2  D 2  n1  A  B 0, 62  3,142  0,522 1000  407 102  0,8
 0,557m  55, 7cm
unde:
  kw 3,14  0,92
kCA   i   0, 61  0, 62
2 2 2 2

2.6 Verificarea factorului 

li 55, 7
   2, 04
 27, 2

2.7 Geometria miezului

Pentru valorile lui li si D stabilite, rezultă o construcţie divizată a miezului feromagnetic.
Se impun orientativ nv  9 canale de ventilaţie radială cu laţimea bv  1cm .
Deoarece masina este cu poli aparenţi, se ia:

bv'  0,5  bv  0,5cm

Rezultă lungimea geometrică:

lg  li  nv  bv'  55,7  9  0,5  60, 2cm

Lungimea unui pachet de tole, considerând ca toate pachetele sunt uniforme:

lg  nv  bc
60, 2  9 1 51, 2
l1  
  5,12cm
nv  1 9 1 10
Intrucât l1 se incadrează in limitele admise (4 ... 6 cm), rezultă că miezul feromagnetic
va avea nv  9 canale de ventilaţie cu laţimea bv  1cm , si nv  1  10 pachete de tole cu
lungimea rotunjită l1  5cm .
Recalculând, rezultă urmatoarele dimensiuni ale miezului feromagnetic:
- lungimea fierului miezului feromagnetic (a tuturor pachetelor)

lFe   nv  1  l1  10  5  50cm

44
 - lungimea geometrică

lg  lFe  nv  bv  50  9 1  59cm

- lungimea ideală

li  lg  nv  bv'  59  9  0,5  54,5cm

3. Infaşurarea şi crestaturile statorului

3.1 Numarul de crestături ale statorului

z1  2mpq  2  3  3  4  72

Considerând numărul de cai de curent in paralel a=1, se verifica condiţiile de simetrie:

z1 72
  24 - număr intreg
m  a 3 1

2 p 23
  6 - număr intreg
a 1

z1 72
  8 - număr intreg
m t 33

3.2 Pasul dentar al statorului

 D 3,14  52
l1    2, 26cm
Z1 72

3.3 Pasul înfaşurării

5 5 5
y1  y  m  q  3  4  10 - număr întreg par,
6 6 6
adică y1  1  11 , ceea ce înseamnă că înfaşurarea se poate face fie cu bobine egale ( nc -
număr par), fie cu bobine neegale ( nc -număr impar) insă grupate două cate două.

3.4 Factorul de înfaşurare al statorului

kw1  0,926

y1 5
y    0,833
y 6

45
3.5 Numărul de spire pe fază

k E  U1 N 1, 08  3637
w1    258 spire
4k B  f1  k w1   4 1,14  50  0,926  7, 2 10 2
în care:

   i    li  B  0, 61 0, 272  0,545  0,8  7, 2 102 Wb

3.6 Numărul de conductoare efective dintr-o crestătură

2m1  a  w1 2  3 1 258

nc1    21,5
z1 72
Iau nc1 = 22 conductoare/crestatura

3.7 Verificări necesare

a) Numărul real de spire pe fază

z1  nc1 72  22
w1    264 spire
2  m  a 2  3 1

b) Verificarea încadrării in limite a păturii de curent

nc1  I N 22  40,32
A   392, 4 A/cm
a  t1 1  2, 26
c) Fluxul magnetic maxim util la sarcină nominală

k E  U1 N 1, 08  3637
   7, 04 102 Wb =  N
4  k B  f1  w1  kw1 4 1,14  50  264  0,926

Fluxul magnetic nominal la funcţionarea in gol (pentru U1N )

 N 7, 04 102
0 N    6,51102 Wb
kE 1, 08

Fluxul electromagnetic al undei fundamentale pentru tensiunea nominală

U1N 3637
1N    6,7 102 Wb
  2  f1  w1  kw1 3,14  2  50  264  0,926

d) Valoarea maximă a inducţiei magnetice în întrefier

 7, 04 102
B    0, 78 T
 i   li 0, 61 0, 272  0,545

46
3.8 Secţiunea conductorului

IN 40,32
sCu1    6, 45mm 2
1  J1 1 6, 25
în care:
J1  6, 25 A / mm2

3.9 Dimensiunile conductorului

Se stabilesc în funcţie de dimensiunile crestăturii si de modul de aşezare al

conductoarelor în crestătură.
Materialul, grosimea si numărul de straturi sunt indicate în tabelul 5.1 cu ajutorul
căruia se calculează biz si h hiz .
Observaţie: După bobinare, înfaşurarea se va impregna cu lac de izolatie F.

- Lăţimea (orientativă) a crestăturii

bc    t1   0,35  0,5  22,6  7,9 11,3mm

- Lăţimea (orientativă) a conductorului

bc  biz  7,9  11,3  4,3

bCu     3, 6  7, 0  mm
1 1

Unde grosimile totale ale izolaţiilor, jocului, istmului şi penei pe lătime biz şi pe lăţime hiz
se iau din tabelul 5.1.

Tabelul 5.1
Pozitiile, denumirea si dimensiunile materialelor
utilizate in crestatura statorului masinilor sincrone

Denumirea, grosimea şi Grosimea rezultantă

nr. de straturi utilizate Pe lăţime Pe înălţime
Generator Motor
Izolaţia conductorului 1 x 0,45 = 0,45 22 x 0,45 = 9,9 20 x 0,45 = 9
Izolaţia bobinei pe partea 2 x 1,8 = 3,6 4 x 1,8 = 7,2 4 x 1,8 = 7,2
activă
Izolaţie sub crestatură - 1 x 0,5 = 0,5 1 x 0,5 =0,5
(grosime 0,5mm)
Izolaţie între straturi - 2x1=2 2x1=2
(sticlotextolit grosime
1mm – 2 bucati)
Izolaţie sub pană - 1 x 0,5 = 0,5 2 x 0,5 = 1
(sticlotextolit gros de
0,5mm)
Pană, sticlotextolit, - 4 4
grosime 4 mm

47
Istmul crestăturii - 1 1
Joc 0,25 0,3 0,3

biz  4,3 hizG  25, 4 hizM  25

Din STAS 2873/1-86 se alege conductor din cupru electrolitic în stare moale (O), izolat cu
E2S şi anume:
Sîrmă O – 6,7 x 1 izolat E2S
STAS 2873/1-86 = 6,48 mm 2

3.10 Dimensiunile definitive ale crestăturii

- laţimea crestăturii

bc  bCu 1  biz  6,7 1  4,3  11mm

- laţimea crestăturii

hc  hCu  numărul conductoarelor pe înalţimea crestăturii + hiz  1 22  25, 4  47, 4

Stabilesc, prin rotunjire, crestătura cu dimensiunile:

bc  11mm
hc  47,5mm

Verificări necesare:

a) Inducţia magnetica în jugul statorului

 7, 04 102
B j1    1,18T
2  k Fe  lFe  h 'j1 2  0,95  0,5  0, 0625
în care înalţimea jugului statorului, fără canale axiale de ventilaţie este:

De  D 74  52
h'j1  h j1   hc   4, 75  6, 25cm
2 2
în care:

De  D 74  54
h'j1  h j1   hc   4, 75  5, 25cm
2 2

48
 b) Inducţia magnetică aparentă maximă in dinţii statorului

t1  l1  B 2,35 102  0,525  0, 78

Bd' 1max    1, 68T
kFe  lFe  bd min 0,95  0, 48 1, 25 102
unde:

bd min  l1  bc  23,5  11  1, 25cm

49