CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL 1 Procesul de masurare. Definitie. Elemente componente ..................3 CAPITOLUL 2 1.Mijloace de masurare......................................................................5 . 1.1 Aparate cu magnet permanent si bobina mobila...................... 1.2 Aparatele electromagnetice.................... 1.3 Aparate electrodinamice............. 1.4 Aparate termice....................................................... 1.5 Aparate termoelectrice........................................................ 1.6 Aparate inregistratoare.............. CAPITOLUL 3 1. Masurarea marimilor electrice................................................. 2.1 Clasificarea aparatelor electrice masura................. 2.2 PrincipiI constructive........................................................... 11. Bibliografie......................................................................................

Argument
Importanta practica a masurarilor electrice in tehnica moderna nu mai necesita sublinieri . Atat schimburile de energie, cat si schimburile de informatie se fac cel mai frecvent pe suportul marimilor electromagnetice, a caror masurare precisa conditioneaza desfasurarea normala a proceselor implicate. Prin masurari electrice se intelege masurarea marimilor electromagnetice, prin orice mijloace, electromecanice, electrotermice, electrooptice, electronice etc.
Scopul masurarii este obtinerea experimentala a unei informatii cantitative asupra anumitor proprietati ale unui obiect sau sistem si exprimarea ei sub o forma adecvata pentru utilizator. Asamblul operatiilor experimentale care se executa in vederea obtinerii rezultatului masurarii constituie procesul de masurare.

Procesul de masurare contine urmatoarele elemente principale: masurandul (marimea de masurat), metoda de masurare, aparatul de masurat si etalonul. In functie de natura, precizia si scopul masurari, aceste elemente au o importanta relativa diferita. Ele determina marea varietate a masurilor in general si a masurilor electrice in particular.Masurandul -nu toate proprietatile unui obiect sau ale unui sistem sunt masurabile. O prima conditie de masurabilitate este ca marimea sa constituie o multime ordonabila, adica o multime in care sa se poata defini relatiile de egal, mai mic si mai mare intre elementele ei.Metoda de masurare prezenta marimii de referinta (a etalonului), chiar daca unori este mai putin evidenta, este indispensabila. Se pot deosebi masurari prin comparatie simultana si masurari prin comparatie succesiva. Aparatul de masurat in general, marimea de iesire depinde nu numai de marimea de intrare, ci si de alte marimi care influenteaza aparatul. Aceste marimi sunt numite marimi de influenta. Cele mai obisnuite sunt marimile caracteristice mediului in care se face masurarea: marimi perturbatoare electromagnetice si marimi proprii obiectului supus masurari. Etalonul unicitatea si conformitatea masurarilor, in orice loc si la orice moment, reclama un sistem de etaloane care sa asigure: generarea principilor unitati de masura, mentinere acestor unitati de masura si corelarea intre ele a unitatilor de masura. Aceste trei operatii fundamentale in activitatea metrologica se efectueaza in mod corespunzator cu urmatoarele trei categorii de etaloane: de definitie, de conservare si de transfer.

Capitolul I 1. Procesul de masurare.Definitie.Elemente componente

Scopul masurarii este obtinerea experimentala a unei informatii cantitative asupra anumitor proprietati ale unui obiect sau sistem si exprimarea ei sub o forma adecvata pentru utilizator. Asamblul operatiilor experimentale care se executa in vederea obtinerii rezultatului masurarii constituie procesul de masurare. Procesul de masurare contine urmatoarele elemente principale: masurandul (marimea de masurat), metoda de masurare, aparatul de masurat si etalonul. In functie de natura, precizia si scopul masurari, aceste elemente au o importanta relativa diferita. Ele determina marea varietate a masurilor in general si a masurilor electrice in particular. Masurandul -nu toate proprietatile unui obiect sau ale unui sistem sunt masurabile. O prima conditie de masurabilitate este ca marimea sa constituie o multime ordonabila, adica o multime in care sa se poata defini relatiile de egal, mai mic si mai mare intre elementele ei. Metoda de masurare prezenta marimii de referinta (a etalonului), chiar daca unori este mai putin evidenta, este indispensabila. Se pot deosebi masurari prin comparatie simultana si masurari prin comparatie succesiva. Aparatul de masurat in general, marimea de iesire depinde nu numai de marimea de intrare, ci si de alte marimi care influenteaza aparatul. Aceste marimi sunt numite marimi de influenta. Cele mai obisnuite sunt marimile caracteristice mediului in care se face masurarea: marimi perturbatoare electromagnetice si marimi proprii obiectului supus masurari. Etalonul unicitatea si conformitatea masurarilor, in orice loc si la orice moment, reclama un sistem de etaloane care sa asigure: generarea principilor unitati de masura, mentinere acestor unitati de masura si corelarea intre ele a unitatilor de masura. Aceste trei operatii fundamentale in activitatea metrologica se efectueaza in mod corespunzator cu urmatoarele trei categorii de etaloane: de definitie, de conservare si de transfer.

APARATE ELECTRICE DE MASURA SI MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

1.1Aparate cu magnet permanent si bobina mobila (magnetoelectrice) Aceste aparate pot fi considerate drept cele mai perfectionate aparate de masura pentru curent continuu, putand ajunge la gradul de precizie de 0,2%.

Ele sunt alcatuite, principial, dintr-un magnet permanent 1 (fig.2), in forma unei potcoave, cu piesele polare 2, din fier moale. Aceste piese inconjura aproape in intregime un spatiu cilindric in care se gaseste un cilindru din fier moale 3. In intrefierul dintre aceste piese polare si cilindru de fier se roteste bobina mobila 4, fixata pe axul 5, intr-un camp magnetic radial si uniform. Functionarea aparatului se bazeaza pe actiunea dintre campul magnetului permanent si curentul care strabate bobina mobila, adica pe aparitia fortelor electromagnetice. Aparatele magnetoelectrice au urmatoarele calitatii: au o scara uniforma, ceea ce inlesneste citirea si mareste precizia citirii; sunt foarte sensibile, putand masura valori extrem de mici ale marimilor respective; sunt practic insensibile fata de campurile magnetice exterioare; au un consum redus de energie. Ca neajunsuri putem semnala urmatoarele: se folosesc numai in curent continuu; nu suporta suprasarcini, deoarece curentul este adus in bobina prin intermediul arcurilor spirala care la suprasarcina se incalzesc, modificandu-si astfel proprietatile elastice; sunt relativ scumpe. Datorita calitatilor enumerate mai sus, aparatele cu magnet permanent si bobina mobila sunt folosite mai mult ca aparate etalon si la

masuratori de precizie in laborator si numai rareori la tablourile electrice de forta si lumina. 1.2Aparatele electromagnetice

Functionarea aparatelor electromagnetice se bazeaza pe aparitia unei bobine prin care trece curentul de masurat si care se exercita asupra unui miez de fier moale. Aparatele electromagnetice au o bobina l (fig.) fixata pe carcasa aparatului si parcursa de curentul I de masurat. Consideram ca I in cazul de fata este un curent continuu. Pe axul 2 al echipajului mobil se gaseste o piesa de fie moale 3, care este atrasa de bobina 1 cand aceasta este parcursa de curent. Pe acelasi ax sunt fixate: acul indicator 4, dispozitivul de amortizare cu piston 5 si resoartele 6 5 care produc cuplul rezistent. Aparatele electromagnetice au urmatoarele calitati: sunt simple si robuste neavand si parti conducatoare de curent mobile, sunt rezistente la suprasarcini; pot fi folosite in curent continuu si in curent alternativ; pot fi construite pentru curenti mari. precizia lasa de dorit; scala neuniforma; indicatiile pot fi influentate de campurile magnetice exterioare.

Neajunsurile principale sunt:

Cu toate ca nu sunt instrumente de mare precizie, fiind insa robuste si relativ ieftine, aparatele electromagnetice sunt aparatele de masura cele

mai raspandite, in special in curent alternativ. Ele sunt folosite cu precadere ca aparate de tablou. 1.3 Aparate electrodinamice

Principiul de functionare al aparatelor de tip electrodinamic se bazeaza pe interactiunea conductoa-relor parcurse de curenti, adica pe aparitia fortelor electrodinamice. Aceste aparate au in interior doua bobine dintre care una fixa ( bobina A, fig.5) si una mobila (bobina B), care se poate roti cu un unghi oarecare in jurul axei sale 1, de care se fixeaza si acul indicator Pe axul 1 se afla si doua arcuri spirale 2, pentru a crea cuplul rezistent. Acul indicator 4 este prevazut cu doua contragreutati 3 care servesc pentru echilibrarea echipajului mobil. Pentru amortizarea oscilatiilor, aparatele electrodinamice sunt prevazute cu amortizoarele pneumatice 5 si 6 din fig.5.B Aparatele electrodinamice se folosesc atat in circuitele de curent continuu cat si in circuitele de curent alternativ. Posibilitatea folosirii lor si in curent alternativ se bazeaza pe faptul ca la schimbarea simultana a sensului curentului in ambele bobine, sensul momentului cuplului motor ramane acelasi. 1.4 Aparate termice

Principiul de functionare al acestor aparate se bazeaza pe proprietatea pe care o are un fir metalic de a-si mari lungimea la cresterea temperaturii sale sub actiunea caldurii degajata de curentul electric care parcurge firul (efectul termic al curentului electric). Firul metalic se executa dintr-un aliaj de platina si iridiu.I Aparatele termice sunt utilizate in special pentru masurarea curentilor in circuitele de current alternativ de inalta frecventa. Avantajele aparatelor termice sunt:posibilitatea de utilizare atat in current continuu cat si in current alternativ;independenta indicatiilor de campurile magnetice exterioare, de frecventa si de forma curbei marimii de masurat; posibilitatea utilizarii shunturilor in current alternativ. Deficientele acestor aparate sunt:dependenta indicatiilor de temperatura mediului inconjurator, sensibilitate la supraincarcare,consum mare, scala neuniforma. Instrumentele termice sunt cele mai putin precise.Eroarea este destul de mare schiar si in constructiile cele mai perfecte.In present aparatele termice sunt inlocuite cu aparate termoelectrice, cu aparate cu redresare sau cu aparate electronice. 1.5Aparate termoelectrice.

Aparatul termoelectric reprezinta o combinatie intre un dispozitiv de

masurat magnoelectric si un termoelement. Daca bornele dispozitivului de masurat sunt conectate la capetele libere ale unui termocuplu(fig.11), iar locul de sudura este incalzit cu ajutorul curentului de masurat care trece printr-o rezistenta de incalzire (care poate fi sau nu in contact cu termocuplul termoelementului), intre capetele libere ale termoculpului apare o tensiune termoelectromotoare. Aceasta tensiune termoelectromotoare provoaca trecerea curentului prin dispozitivul de masurat si ca urmare devierea echiapjului mobil.In raport cu acest unghi de deviasie se poate aprecia valoarea curentului de masurat.I Aparatele termoelectrice se folosesc pentru masurarea curen-tilor alternativi care au frecventa pana la 200 MHz. Deoarece cantitatea de caldura degajata de elementul de incalzire la trecerea curentului prin el este proportionala cu patratul valorii eficace a intensitatii curentului, indicatiile aparatului vor fi si ele proportionale cu patratul valori eficace a intensitatii curentului. Dezavantajele acestor aparate sunt:sensibilitatea la suprasarcini si dependenta indicatiilor de temperatura mediului inconjurator. Aparate inregistratoare Aceste aparate sunt destinate masurarii si inregistrarii pe o diagrama a marimii respective.Avantajele inregistrarii sunt evidente in privinta sesizarii unor procese neasteptate, cu evolutie rapida, sau de lunga durata, cand trebuie furnizate date certe etc. Pentru inregistrarea diferitelor marimi electrice exista numeroase aparate, funtionand dupa diverse procedee si avand performante diferite.Pentru inregistrarea marimii masurate trebuie ca aparatul inregistrator sa aiba frecventa proprie de miscare a organului mobil mai mare decat frecventa maxima de variatie a fenomenului urmarit.Frecventa maxima pe care aparatu l inregistrator poate sa o redea, fara

deformatii, constituie criteriul cel mai important de clasificare. Din acest punct de vedere putem avea: aparate inregistratoare de supraveghere, aparate inregistratoare cu inregistrare rapida.

Aparatele inregistratoare de supraveghere au frecventa maxima de urmarire 0,01Hz si servesc la supravegherea continua a marimii de lucru, cu variatie lenta. Sunt construite cel mai frecvent ca aparate de tablou. Dupa modul de functionare, aceste aparate pot fi cu inregistrare continua sau cu inregistrare prin puncte. Actionarea dispozitivului de inregistrare poate fi facuta fie direct de catre organul mobil al dispozitivului de masurat, fie de catre un motor de urmarire. Aparatele cu inregistrare rapida pot inregistrea procese care variaza cu frecventa pana la 300 2000Hz si servesc la inregistrari de scurta durata.Au constructia organului mobil simplificata, acul indicator avand dimensiuni reduse sau fiind inlocuit cu un jet de cerneala sau cu un spot luminos.De obicei aceste aparate au pornit observarea vizuala, ci numai inregistrarea fenomenelor studiate. Pentru inregistrarea fenomenelor cu frecvente mai mari se utilizeazaoscilografele. Aceste aparate permit inregistrarea marimilor care variaza cu frecventa pana la 2,5 10kHz, in cazul oscilografelor electromecanice cu bobina mobila, respectiv cu bucla si pana la 10 250MHz, in cazul oscilografelor catodice MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE Masurarea intensitatii curentilor. Se stie ca masurarea intensitatii curentului se face cu un ampermetru intercalat in serie cu receptorul. La intercalarea in circuit, rezistenta totala se mareste cu re rezistenta interioara a aparatului. Initial, intensitatea curentului este: . Dupa intercalarea ampermetrului intensitatea curentului scade la valoarea:

Diferenta I0-I=I reprezinta eroarea absoluta datorita intercalarii aparatului, eroare care este cu atat mai mica cu cat rx are o valoare mai mica. Valoarea shuntului s se determina pornind de la egalitatea: rxi=s(I-i) Rezulta: S=

Shuntul trebuie sa se construiasca dintrun material al carui coeficient de variatie a rezistentei cu temperatura sa fie cat mai mic(manganina sau constantan). In cazul ampermetrelor cu scari multiple, schema de montaj este reprezentata in fig.15 Ampermetrele cu magnet permanent si bobina mobila folosite in curent alternativ contin, in afara de shunturi si dispozitive redre-soare, care transforma curen-tul alternativ in curent continuu astfel incat prin bobina mobila a instrumen-tului va trece intotdeauna un curent continuu.Schema intercalarii dispozitivului este data in fig.15. In curent alternativ, pentru masurarea curentilor de intensitati mari sau pentru masurarea curentilor din circuitele de inalta tensiune se folosesc transformatoarele de intensitate.Studiul acestora, precum si schemele de montaj, se vor da in cadrul capitolului de transformatoare electrice. Masurarea tensiunilor. Se stie ca pentru a masura o tensiune, o cadere de tensiune, se utilizeaza un voltmetru legat in paralel fatta de receptorul de rezistenta

R.Considerand insa ca voltmetrul are rezistenta interioara rv, rezistenta echivalenta ar fi: R= Adica R<R si deci in circuit intensitatea curentului se modifica de la valoarea I data de relatia:

la valoarea In practica se intalnesc foarte frecvent aparate universale, care masoara curenti, tensiuni si rezistente, numite avohmetre sau voltampermetre.Ele sunt cumpuse din: un instrument magnetoelectric( cu clasa de precizie 1 sau 1,5); un set de shunturi pentru extinderea domeniului de masura ca ampermetru;

un redresor pentru funcsionarea in curent alternativ, ca ampermetru sau ca voltmetru; un set de rezistente aditionale pentru extinderea domeniului de masura ca voltmetru; elemente necesare functionarii ca ohmetru, cu una sau mai multe game de masura; unul sau mai multe dispozitive de conectare prin care se aleg marimea fizica masurata(curent, tensiune sau rezistenta),felul curentului(continuu sau alternativ) si gama de masurare. Masurarea unei tensiuni se poate realiza si prin metoda de compensare( de opozitie).Principiul metodei consta in copensarea tensiunii

de masurat cu o tensiune reglabila si cunoscuta. Pentru efectuarea unei masurari se compenseaza tensiunea necunoscuta cu o tensiune reglabila pana cand diferenta celor doua tensiuni devine zero. Aparatele care realizeaza masurari de tensiuni prin metoda compensarii se numesc compensatoare sau potentiometre compensatoare. Acestea pot fi manuale sau automate. Masurarea rezistentelor

Exista mai multe metode pentru masurarea rezistentelor si anume: metode indirecte( cu ampermetru si voltmetru); metode directe( cu ohmetrul sau cu circuite in punte);

Metoda apermetrului si volmetrului consta in masurarea intensitatii curentului continuu ce trece prin rezistorul de rezistenta necunoscuta Rx si masurarea tensiunii de la bornele rezistorului.Facand raportul Ux/Ix se determina Rx, insa metoda este afectata de o eroare datorita intercalarii in circuit a aparatelor de masura. Dupa modul de conectare a ampermetrului si voltmetrului in schema de masura, se deosebesc doua montaje: - montajul aval, in care volmetrul masoara exact tensiunea de la bornele rezistorului de rezistenta Rx; - motajul amonte, in care ampermetrul masoara exact curentul ce trece prin reziztor.

In cazul montajului aval, valoarea exacta a rezistentei Rx se va calcula cu ajutorul relatiei:

Rx= In cazul montajului amonte,valoarea exacta a rezistentei Rx se va calcula cu relatia: Rx= Notand Rx=U/I, rezulta eroarea relativa:

in cazul montajului amonte:

Se observa ca in cazul montajului aval eroarea relativa este cu atat mai mica cu cat rezistenta de masurat este mai mica fata de rezistenta interioara a voltmetrului, iar in cazul montajului amonte eroarea relativa este cu atat mai mica cu cat rezistenta de masurat este mai mare fata de rezistenta interioara a ampermetrului.In concluzie, montajul aval se utilizeaza la masurarea rezistentelor mici, iar montajul amonte la masurarea rezistentelor mari. Masurare rezistentelor cu ohmmetru Ohmmetrele sunt aparate cu citirea duirecta si se pot realiza in mai multe variante, in functie de tipul instrumentului utilizat si de schema de masura adoptata.Vom analiza doua tipuri de ohmmetre: cu miliampermetrul magnetoelectic, numit ohmmetru serie; cu logometrul magnetoelectric.

Ohmmetrul serie are schema de principiu data in fig.21.Sursa de tensiune continua (o baterie uscata de 1,5 4,5V)este conectata in interiorul aparatului, in serie cu un rezistor RV de rezistenta variabila.Valoarea maxima a rezistentei RV se alege in asa fel incat la inchiderea intrerupatorului K, adica la scurtcircuitarea rezistentei necunoscute RX, acul indicator al instrumentului sa arate indicatie maxima(in cazul cand tensiunea electromo-toare a sursei este micsorata , se micso-reaza RV).Legarea in aceasta situatie RX=0, deviatiei maxime a acului indicator ii corespunde rezistenta zero, iar deviatiei zero ii va corespunde o rezistenta RX= .Scara ohmmetrului va fi etalonata in sens invers fata de aparate obisnuite. Etalonarea se face in ohmi sau kilohmi. Ohmmetrul cu logometrul magnetoelectric are schema de principiu data in fig.22. In interiorul aparatului exista un magnet permanent intre polii caruia se poate deplasa un sistem mobil format din doua bobine 1-1si 2-2 fixate pe acul indicator, cuplate rigid una de alta sub un unghi drept.Curentii sunt adusi la bobina prin conductoare foarte flexibile(benzi de argint sau de aur), care practic nu creeaza cuplu rezistent.Sistemul mobil se afla in echilibru indiferent si poate sa ocupe orice pozitie atunci cand bobinele nu sunt parcurse de curent. Punti pentru masurarea rezistentelor Cea mai raspandita metoda de zero pentru masurarea rezistentelor utilizeaza puntea Wheatstone. Ea permite masurarea cu precizie a rezistentelor cuprinse intre 1 ohm si 106 ohmi. Schema electrica este redata in fig.23. Galvanometrul G intercalat pe diagonala CD este utilizat ca instrument de zero. Prinsipiul metodei consta in aflarea unei relatii intre cele patru rezistente in asa fel incat galvanometrul sa indice zero, adica VC=VD. Aceasta relatie se obtine tinand cont ca rezistoarele R1 si R3 sunt la aceeasi diferenta de potential, deasemeni si rezistoarele R2 si R4 si ca prin R2 circula curentul I1, iar prin R4 va circula curentul I2. Se poate scrie deci:

si

(24)

Impartind relatiile, rezulta: sau Masurarea puterilor Masurarea puterilor in curent continuu Se stie ca in curent continuu, puterea este data de produsul dintre tensiunea la bornele receptorului si intensitatea curentului ce strabate receptorul. Se poate face deci o masurare cu ajutorul ampermetrului si voltmetrului, schema de montaj fiind aceeasi ca si la masurarea rezistentei, adica cea din fig.24 pentru montajul aval si cea din fig.21 pentru montajul amonte. Relatiile de calcul vor fi: pentru montajul in aval: (25)

unde reprezinta puterea voltmetrului; pentru montajul in amonte:

unde

reprezinta puterea ampermetrului.

Rezulta ca eroarea afectata de metoda la montajul in aval va fi mai mica atunci cand tensiunea de la bornele receptorului este mica si rezistenta interioara a voltmetrului este mare, iar pentru montajul amonte, eroarea va fi mai mica atunci cand receptorul este strabatut de un curent mic si rezistenta interioara a ampermetrului este mica. Masurarea puterii in curent alternativ monofazat

Se stie ca in c.a. avem o putere activa UIcos care se masoara in watti si o putere activa UIsin , care se masoara in VAR. Puterea activa se masoara direct cu wattmetrul, iar puterea reactiva cu varmetru. Wattmetrele intrebuintate la masurarea puterii in c.a., sunt in general de tip electrodinamic. Se folosesc insa si wattmetre de inductie, a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica si care sunt folosite mai des ca aparate inregistratoare. Schema de montaj a unui wattmetru, in curent alternativ, este asemanatoare cu cea din curent continuu cu deosebirea ca in locul sursei de c.c. intervine o sursa de c.a. . La un instrument de tip electrodinamic deviatia acului indicator este proportionala cu produsul curentilor care

strabat cele doua bobine, insa intervine si cosinusul unghiului dintre cei doi curenti, adica:

unde IA este curentul ce trece prin bobina amper si IV, curentul ce trece prin bobina volt. Din diagrama de fazori, reprezentata in fig.25, se observa ca interactiu-nea are loc intre curentul IV, care este in faza cu tensiunea de la bornele receptorului, deoarece este un curent activ ce strabate bobina volt si rezistenta aditionala, si IA care este componenta activa a curentului ce trece prin bobina amper (IA aste acelasi cu curentul ce trece prin receptorul de impedanta Z si are factorul de putere ). Curentii IA si IV sunt dati de relatiile :

IA

Inlocuind acesti curenti in relatie , se obtine:

Aparatul masoara deci puterea activa a receptorului si scara va fi uniforma.

Masurarea puterii active in curent alternativ trifazat Puterea activa in curent alternativ trifazat se poate masura : fie cu un wattmetru monofazat, fie cu doua wattmetre monofazate, fie cu trei wattmetre monofazate, fie cu un wattmetru trifazat. Masurarea puterii active cu un wattmetru monofazat se face numai in cazul receptoarelor trifazate echilibrate, indicatia wattmetrului multiplicandu-se cu trei (wattmetrul indica puterea pe o singura faza). Schema de montaj este cea din fig.30 sau 31.

In cazul receptoarelor la care nulul nu este accesibil sau la care nu se poate intercala wattmetru ca in fig .31, atunci se realizeaza o schema de montaj ca in fig.30 sau 31, adica se creeaza un punct neutru artificial. Masurarea puterii active cu trei wattmetre monofazate, se face in cazul receptoarelor trifazate neechilibrate. Se monteaza cate un wattmetru pe fiecare faza in parte si puterea totala rezulta din insumarea puterilor indicate de fiecare wattmetru, adica:

Schema de montaj se realizeaza fie ca in fig.32, fie ca in fig.33. Masurarea puterii active cu doua wattmetre monofazice se foloseste in cazul receptoarelor trifazate echilibrate sau neechilibrate, insa fara fir

neutru, adica trebuie indeplinita relatia :

Masurarea puterii active cu un wattmetru trifazat In scopul masurarii puterii active cu un singur aparat s-au construit wattmetre trifazate, compuse din doua sau trei wattmetre monofazate, avand bobinele volt cuplate pe acelasi ax, asupra caruia actioneaza astfel suma cuplurilor date de cele douaa sau trei wattmetre, care sunt montate in circuit dupa schema reprezentata in fig.36 sau cea din fig36

Masurarea puterii reactive in curent alternativ trifazat Puterea reactiva se poate masura : fie cu un varmetru monofazat, fie cu trei varmetre monofazate, fie cu un wattmetru monofazat , fie cu doua wattmetre monofazate, fie cu un varmetru trifazat. Masurarea puterii reactive cu un varmetru monofazat se foloseste in cazul receptoarelor trifazate echilibrate, indicatia aparatului multiplicandu-se cu trei. Schema de montaj este reprezentata in fig.31,32,33 sau 34 cu singura deosebire ca in locul wattmetrului trebuie considerat varmetrul ( in schema in locul simbolului W se trece Var). Masurarea puterii reactive cu trei vattmetre monofazice

se foloseste in cazul receptoarelor trifazate neechilibrate. Puterea reactiva a receptorului se obtine insumand puterile reactive indicate de fiecare varmetru in parte. Schema de montaj este reprezentata in fig.34 si 35, cu singura deosebire ca in locul wattmetrelor trebuie sa consideram varmetre.Fig.38 Masurarea puterii reactive cu doua wattmetre monofazate se foloseste in cazul receptoarelor trifazate echilibrate sau neechilibrate, insa fara fir neutru (ca si la masurarea puterii active), schema de montaj fiind cea din fig.36. Puterea reactiva a receptorului este data de relatia (38). Masurarea puterii reactive cu un wattmetru monofazat se foloseste in cazul receptoarelor trifazate simetrice si echilibrate. Schema de montaj este reprezentata in fig.37. Puterea masurata de wattmetru fiind data de produsul dintre tensiunea UBC la care este supusa bobina volt, curentul IA ce trece prin bobina amper si cosinusul unghiu-lui de defazaj dintre cele doua marimi se poate scrie:

rezulta ca

Din diagrama de fazori, reprezentata in fig37 si deci relatia (39) devine:

Puterea reactiva a receptorului va fi data de relatia: (40) In circuitele trifazate fara conductor neutru, daca se masoara puterea reactiva cu trei wattmetre, bobinele lor de curent trebuie montate pe cele trei faze ale circuitului, iar bobinele de tensiune trebuie alimentate cu tensiuni defazate cu 900 in urma tensiunilor pe faza respective. Din diagrama de fazori reprezentata in fig.5.39, pentru cazul simetriei de tensiuni, se constata ca tensiunile auxiliare cautate sunt:

adica tensiunile intre fazele urmatoare celei pe care se monteaza bobina amper. Expresia puterii reactive este data, in cazul montarii celor trei wattmetre, de relatia: (41) Masurarea puterii reactive cu ajutorul unui varmetru trifazat, se face la fel ca in cazul masurarii puterii active cu un wattmetru trifazat. Constructia varmetrului trifazat difera de cea a wattmetrului trifazat numai prin aceea ca in serie cu bobinele volt, la varmetru se intercaleaza reactante aditionale.

Masurarea energiei electrice. Contoare electrice. Masurarea energiei electrice in circuitele de curent continuu.

Aparatele care pot masura direct energia electrica consumata de un receptor sau furnizata de un generator se numesc contoare de energie electrica. Contoarele de c.c. sunt de tip electrodinamic si sunt asemanatoare, din punct de vedere constructiv, cu wattmetrele electrodinamice, avand ca parti principale ale sistemului activ o bobina amper, care este fixa si o bobina volt, mobila, care se comporta ca un indus (rotor) de motor de c.c. Aducerea curentului la bobina volt se face prin intermediul unui colector, format din lamele de cupru, pe care calca doua perii de argint, cu frecari foarte reduse. Axul contorului este vertical si se roteste intre doua lagare: cel inferior, care este un lagar de pivotare, executat din pietre dure pentru reducerea frecarilor si cel superior, care este un lagar de ghidare. Pe ax mai sunt fixate un disc subtire de aluminiu, care se roteste intre polii unui magnet permanent in scopul producerii unui cuplu de franare si un surub fara sfarsit care angreneaza rotitele dintate ale mecanismului inregistrator al numarului de rotatii executate de discul de aluminiu. Mecanismul inregistrator este compus din mai multe discuri indicatoare, de multipli zecimali, etalonate direct in kWh. Momentul cuplului motor, dat de interactiunea curentilor ce strabat cele doua bobine, este proportional cu produsul celor doi curenti si deci:

Iv curentul din circuitul bobinei volt are expresia:

unde: rv rezistenta bobinei volt; Ra rezistenta aditionala legata in serie cu bobina volt;

U tensiunea aplicata circuitului de tensiune; E tensiunea contraelectromotoare indusa in bobina volt datorita rotatiei sale in campul magnetic care, fiind mult mai mica decat U, se poate neglija. In acest mod expresia momentului cuplului motor devine:

si deci momentul cuplului motor este proportional cu puterea receptorului. Sub actiunea cuplului motor, echipajul mobil se pune in miscare atingand o miscare de rotatie uniforma, in regim permanent, la care are loc un echilibru dinamic intre cuplul motor si cuplul de franare produs de curentii turbionari indusi in disc in zona situata intre polii magnetului permanent. Curentii turbionari fiind proportionali cu fluxul magnetic 0 dat de magnetul permanent si cu viteza unghiulara a discului d/dt, iar cuplul de franare fiind la randul sau proportional cu fluxul 0 si cu acesti curenti, se poate scrie, pentru cuplul de franare expresia:

deoarece 0 dat de magnetul permanent este constant. La echilibru Mm=Mf si deci: (42) relatie care exprima proportionalitatea vitezei unghiulare a echipajului mobil cu puterea receptorului. Integrand relatia (42) intr-un interval de timp t, se obtine:

sau: W=KN (43)

unde: N numarul de rotatii efectuate de disc in timpul t;

K constanta reala a contorului in kWh/rot. Rezulta ca masurarea energiei electrice se reduce la masurarea numarului de rotatii efectuate de discul contorului in acelasi interval de timp. In practica, pe placuta indicatoare a contorului, in afara de valoarea curentului nominal suportat de bobina amper si a tensiunii nominale suportate de bobina volt, se trece si numarul de rotatii corespunzator unui consum de energie de 1kWh. Valorile nominale pentru care se fabrica de obicei contoarele sunt 5+100A, respectiv 110+650V, pentru valori mai mari ale curentului utilizandu-se shunturi. Scheme de montaj a contorului este indicata in fig.38, fiind identica cu cea a unui wattmetru, cu deosebirea ca in dreptul aparatului se va trece kWh.

Masurarea energiei electrice active in circuitele de curent alternativ. Pentru maasurarea energiei electrice active se folosesc numai contoare de inductie monofazate sau trifazate, dupa felul circuitului. Contoarele monofazate de inductie sunt construite din doi electromagneti 1 si 2 (fig.39) avand intrefieruri intre care poate roti un disc de aluminiu 3. Electromagnetul 1 are o infasurare cu un numar de spire mare, reprezentand bobina volt. Electromagnetul 2, sub forma de U, asezat sub disc, are o infasurare cu un numar mic de spire, reprezentand bobina amper. Fluxul magnetic produs de curentul ce parcurge bobine volt se

inchide, in cea mai mare parte, prin remificatia 4, numita shunt magnetic, iar cealalta parte strabate discul de aluminiu. Fluxul magnetic produs de curentul ce strabate bobina amper, strabate discul de aluminiu de doua ori. Deoarece discul de aluminiu este strabatut de trei fluxuri magnetice, aparatul descris se numeste aparat de inductie cu trei fluxuri. Functionarea se bazeaza pe faptul ca la trecerea curentului alternativ prin cele doua bobine, fluxurile magnetice variabile induc in discul de aluminiu curenti turbionari. Curentii turbionari produsi de un electromagnet interactioneaza cu campul magnetic al celuilalt electromagnet si prin intermediul fortelor electromagnetice se produce un cuplu motor sub actiunea caruia discul se va roti. Se poate demonstra [3] ca momentul cuplului motor este dat de relatia: (44) unde: 1reprezinta valoarea eficace a fluxului magnetic produs in disc de electromagnetul 1; 2 fluxul magnetic produs in disc de electromagnetul 2; - defazajul dintre curentii i1 si i2 care strabat bobinele electromagnetilor. Deoarece fluxurile magnetice 1 si 2 sunt proportionale cu valorile eficace I1 si I2 ale curentilor care ii produc, relatia (44) se poate scrie:

Bobina electromagnetului 1 avand reactanta inductiva mult mai mare ca rezistenta ohmica, curentul ce o strabate va fi defazat in urma fata de tensiune cu un unghi de aproape 900 (fig.41) si deci: sin = cos . Rezulta: I1=I; I2= si

Cuplul de franare fiind produs in mod analog ca la contoarele de curent continuu, momentul cuplului motor va fi proportional cu d/dt. La echilibru Mm=Mf si deci se ajunge la aceeasi relatie (39) ca si la contoarele de curent continuu. Schema de montaj a contorului monofazat este asemanatoare cu cea de la masurarea puterii active cu wattmetru monofazat cu deosebirea ca in dreptul aparatului se trece la kWh. Contoarele trifazate de energie activa se construiesc din doua sau trei echipaje, fiecare echipaj fiind compus din cate doi electromagneti, discurile de aluminiu avand acelasi ax, iar mecanismul de inregistrare a energiei active fiind comun. In circuitele trifazate masurarea energiei active se face in mod analog ca la masurarea puterii active, schemele de montaj fiind aceleasi, cu deosebirea ca in dreptul aparatului se trece kWh.

Masurarea energiei reactive. Pentru masurarea energiei electrice reactive se folosesc contoare de inductie de energie reactiva. Intrucat puterea reactiva integrata de aceste contoare poate fi pozitiva sau negativa (inductiva sau capacitiva), contoarele de energie reactiva se executa in mod special pentru fiecare din aceste doua feluri de sarcina, existand deci contoare de energie inductiva (consumata) si contoare de energie capacitiva (debitata). Diferenta lor constructiva se reduce numai la inversarea sensului curentului in unele bobine, de obicei in bobinele amper. Momentul cuplului motor devine:

M = K(K I)(K U)sin( - ) =KUIsin

KUIsin

KQ

adica este proportional cu puterea reactiva si contorul va inregistra o energie reactiva. La citirea contorului, sau la fabricarea lui, trebuie sa se tina seama de raportul tensiunilor, inmultinduse indicatia data de contor cu raportul U/U. Obtinerea tensiunilor auxiliare este greu de realizat practic in circuitele de c.a. monofazat, insa in circuitele de c.a. trifazat cu tensiuni simetrice este foarte comod de realizat unghiul de 60 . In fig.43 este reprezentata schema legaturilor interioare ale unui contor de energie electrica reactiva cu =60 , pentru retele trifazate fara fir neutru, iar in fig.40 pentru retele trifazate cu fir neutru.

8.7. Masurarea inductivitatilor si capacitatilor

La masurarea inductivitatii si capacitatii unora dintre bobine sau condensatoare, trebuie sa se tina seama ca marimea lor depinde de

conditiile in care se gasesc in regim normal de functionare. In cazul bobinelor cu miez de fier, inductivitatea proprie si mutuala variaza in functie de curent, datorita dependentei permeabilitatii magnetice de intensitatea campului magnetic. De asemenea, valoarea capacitatii variaza cu tensiunea aplicata (in cazul dielectricilor neliniari), cu temperatura, umiditatea si alti parametri. Rezultatele masuratorulor sunt influentate si de frecventa curentului alternativ si de pierderile de putere datorita fenomenului de histerezis, curentilor turbionari si prin efectul Joule-Lenz. Datorita influentelor enumerate este necesar ca masuratorile sa se efectueze in conditiile de lucru ale bobinei sau condensatorului dat.

Metodele cele mai exacte, folosite la masurarea inductivitatilor si capacitatilor sunt metodele de punte.alte metode indirecte sunt metodele ampermetrului si voltmetrului, metoda comparatiei, etc. Metoda directa se aplica mai putin, numai in cazul masurarii capacitatilor. Metodele de punte folosite in curent alternativ, se bazeaza pe schema puntii Wheatstone, montandu-se pe laturile puntii patru impedante, in locul sursei de curent continuu se foloseste o sursa de curent alternativ, iar in diagonala galvanometrului se monteaza un indicator nul (un galvanometru cu bobina mobila asociat cu un redresor sau o casca telefonica sensibila). Echilibrul unei punti de curent alternativ (fig.42) este realizat atunci cand V = V si de indicatorul de nul I.N. care nu mai da nici o indicatie (casca telefonica va da un sunet de intensitate minima). Urmand rationamentul facut la puntea de curent continuu, la echilibru este valabila relatia: =

in care , , complexe.

sunt impedantele din laturile puntii scrise ca marimi

Notand:

=Z e

=Z

=Z e din conditia de echilibru rezulta relatia: Z Z =Z Z si + = +

=Z

- pentru module - pentru argumente.

adica pentru aducerea puntii la echilibru trebuie sa fie satisfacute cele doua conditii in acelasi timp. In practica exista mai multe tipuri de punti. Puntea reprezentata in fig.43 (puntea Maxwell cu capacitate etalon) este folosita la masurarea inductivitatii proprii. Condensatorul de capacitate etalon C fara pierderi, poate fi shuntat de o rezistenta variabila R . La echilibrul puntii exista relatia: (R +jL ) =R R sau (R +jL ) =R R

de unde rezulta conditiile de echilibru: R R =R R si L =C R R

Prima conditie se obtine echilibrand puntea in curent continuu (in locul castii telefonice T se intercaleaza un galvanometru), iar a doua conditie se obtine variind pe C . Pentru masurarea capacitatilor se poate folosi puntea reprezentata in fig.44 (puntea Sauty).

La echilibrul puntii se poate scrie:

=-

de unde se obtine relatia:

C =C Aceasta punte este folosita la masurarea capacitatii condensatoarelor cu pierderi mici in dielectric. Conditia de echilibru nu depinde de frecventa sursei de alimentare. Echilibrul puntii se realizeaza cel mai comod prin variatia rezistentei R , la valori constante si alese convenabil pentru R si C . Metoda ampermetrului si voltmetrului poate fi folosita la masurarea inductivitatilor sau a capacitatilor, la fel ca la masurarea rezistentelor, facand un montaj aval sau amonte. Metoda ofera o precizie relativ redusa, datorita erorilor sistematice ale aparatelor de masura folosite, insa prezinta avantajul esential de a permite masurarea marimilor in conditiile de lucru ale bobinei sau condensatorului ca frecventa, curent, tensiune. Masurarea inductivitatilor proprii se face realizandu-se un montaj ca in fig.46 inductivitatea proprie rezulta din relatia: L=

in care R este rezistenta chimica a bobinei, considerata in serie cu reactanta X a bobinei. Masurarea inductivitatii comporta doua determinari: una in c.c. pentru determinarea rezistentei chimice si una in c.a. pentru determinarea impedantei. In principiu se poate folosi fie montajul aval (K pus pe pozitia 2), insa practic se foloseste mai frecvent montajul aval pentru masurarea rezistentei chimice a bobinei utilizand sursa de c.c. si montajul amonte pentru masurarea impedentei, utilizand sursa de c.a.. In deducerea relatiei

cu ajutorul careia se calculeaza cu exactitate inductivitatea proprie, se neglijeaza reactantele fata de rezistenta proprie a ampermetrului si voltmetrului.

Se stie ca o bobina cu miez de fier are rezistenta ohmica echivalenta, datorita pierderilor in fier, mai mare decat cea masurata in c.c.Pentru determinarea acestei rezistente echivalente trebuie utilizat un wattmetru, care sa masoare puterea bobinei P=ReI2. Masurarea inductivitatii mutuale prin metoda ampermetrului si voltmetrului consta in masurarea inductivitatii proprii a celor doua bobine legate in serie, o data aditional si a doua oara diferential(fig.49).Din relatiile: L=L1+L2+2M L=L1+L2-2M Rezulta : M= Pentru masurarea inductivitatilor proprii L si L se realizeaza montajul din fig.47 O alta metoda, mai simpla, se bazeaza pe masurarea tensiunii indusa intr-una din cele doua bobine, cuplate magnetic, la trecerea unui curent alternativ prin cealalta bobina, de intensitate si frecventa cunoscute.Schema utilizata eszte reprezentatain fig.40. Relatia de cacul a inductivitatii mutuale se deduce pornind de la relatia t.e.m. de inductie mutuala indusa in bobina a doua si masurata de un voltmetru cu rezistenta interioara cat mai mare. Astfel:

e2=-M Rezulta: M=

sau E2=-jM

=M

sau M=

Masurarea capacitatii unui condensator prin metoda ampermetrului si volmetrului se face folosind montajul aval sau amonte.Formulele de calcul sunt: -pentru montajul aval (fig.48):

-pentru montajul amonte (fig.49):

unde U, I, si f sunt valorile tensiunii, curentului si frecventei, citite la aparate, iar RV si RA rezistentele interioare ale voltmetrului si ampermetrului. In cazul cand se foloseste montajul amonte pentru masurarea capacitatilor mici, de 0,1 10 si montajul aval pentru capacitati mai mari, corectiile de metoda sunt mici si se poate folosi formula aproximativa:

Pentru masurarea capacitatilor si inductivitatilor se mai utilizeaza si aparate cu citire directa, in care instrumentul este un logometru electrodinamic sau feromagnetic. Masurarea factorului de putere In retelele de transport si distributie a energiei electrice, precum si in intreprinderi, este deseori necesar masurarea factorului de putere sau unghiului de defazaj dintre tensiune si intensitatea curentului.Se stie ca, in regim sinusoidal , pentru circuite de c.a. monofazat, factorul de putere este dat de relatia: In circuitele trifazate simetrice, factorul de putere este dat de relatia:

Determinarea factorului de putere se poate face fie pe cale indirecta, masurand cele trei marimi P,U si I cu metodele cunoscute, fie pe cale indirecta, cu ajutorul unor aparate special construite in acest scop, denumite cosfimetre (sau fazmetre). Masurarea indirecta a factorului de putere an cazul circuitelor trifazate simetrice, functionand in regim sinusoidal, se poate face numai din indicatiile celor doua wattmetre(fig 30). Facand raportul Q/P se deduce:

si deci rezulta:

Im cazul cand se cere factorul de putere pe un anumit interval de timp, pentru un atelier, o sectie sau o intreprindere( in special in vederea imbunatatirii lui), se folosesc indicatiile contoarelor de energie activa si reactiva pe perioada respectiva. Relatia de calcul este:

Din cauza dificultatilor de calcul , metoda indirecta este folosita in conditii de laborator sau pentru incercari de control.In conditii de exploatare curenta, factorul de putere direct cu aparate indicatoare sau inregistratoare denumite cosfimetre(sau fazmetre). In acest scop se utilizeaza instrumente de tip logometric, electrodinamic, ferodinamic sau feromagnetic. Exista si instrumente magnetoelectrice cu elemente redresoare sau cosfimetre (sau fazmetre) electronice.

Masurarea frecventelor Pentru masurarea frecventei unei tensiuni alternative exista metode si aparate destul de variate, functie de domeniul de masurare si de precizie ceruta.Masurarea cu precizie ridicata se realizeaza folosind metode de punte sau metode de comparatie. Masurarea continua, dar cu o precizie mai scazuta se face cu aparate indicatoare, numite frecventiometre( simbol Hz sau c/s). La puntile de c.a. folosite la masurarea frecventei, conditiile de echilibru depind de frecventa tensiunii de alimentare a puntii.Se pot masura frecvente cuprinse in domeniul 20 Hz., cu precizia de ordinul 0,1 0,3%. Metodele de comparatie se bazeaza pe compararea frecventei de masurat cu frecventa data de un generator de frecventa etalon, care poate fi un generator cu diapazon( pentru frecvente sonore), un generator de cuart(pentru frecvente inalte si foarte inalte) sau un generator de frecventa varaiabila, etalonat. Frecventmetrul cu lamele vibrante este un aparat feromagnetic la care organul mobil este format dintr-o serie de lamele de otel cu frecvente proprii diferite, asupra carora actioneaza fie direct,fie indirect, campul magnetic alternativ produs de un electromagnet.Prin infasurarea electromagnetului trece curentul alternativ a carui frecventa trebuie masurata.Lamelele vibrante sunt fixate, la un capat pe sasiul aparatului, iar capatul liber este indoit in unghi drept si vopsit in exterior in alb, pentu o buna vizibilitate.La frecventmetrele cu domeniul de masurare 45 55Hz sunt prevazute lamele din 0,5 in 0,5 Hz, avand fiecare fercventa proprie de

oscilatie egala cu dublul valorii frecventei inscrise pe cadran in dreptul sau( de la 90 la 110 Hz). Daca frecventa oscilatiei proprii ale uneia din lamele coincide cu dublul frecventei curentului alternativ care alimenteaza infpsurarea electromagnetului,aceasta lamela intra in rezonanta mecanica,amplitudinea oscilatiei sale este mare si devine vizibila. Frecventmetrele se intercaleaza in circuit an paralel, ca si un voltmetru. Din aceasta cauza pe cadranul aparatului se trece si tensiunea de uitilizare(110,220,380 sau 500 V).

1. Clasificarea aparatelor electrice de masura Se bazeaza pe diferitele manifestari ale curentului electric(magnetice, termice, electrodinamice, de inductie, etc.), care provoaca forte mecanice sub actiunea carora echipajul mobil al instrumentului de masurat sub actiunea carora echipajul mobil al instrumentului de masurat tinde sa se deplaseze, executand de obicei o miscare de rotatie. Clasificarea instrumentelor de masurat electrice se face dupa urmatoarele criterii: dupa natura marimii masurate; dupa natura curentului; dupa gradul de precizie; dupa principiul de functionare, in functie de sistemul utilizat etc.

Clasificarea instrumentelor de masurat electrice din punct de vedere al naturii marimii masurate este data in tabelul 1. curent continuu curent trifazat cu sarcina curent continuu si alternativ echilibrata

curent trifazat cu sarcina neechilibrata

curent trifazat cu patru conductoare

Din punct de vedere al gradului de precizie, instrumentele se impart in cinci clase: 0,2;0,5;1;1,5;2,5 Nr crt Natura marimii masurate de aparat 0. 1. 1. Curent 2. Ampermetru Miliampermetru Microampermetru Galvanometru 2. Tensiune Voltmetru Milivoltmetru Kilovoltmetru Galvanometru 3. Putere electrica Wattmetru Kilowattmetru Megawattmetru Varmetru Kilovarmetru Energie electrica Contor de wattore Contor kilowattore Contor amperore de de Denumirea aparatului Notatia conventionala a aparatului

3.

5.

Cantitate de

electricitate 6. 7. 8. Factorul de Cosfimetru putere Frecventa Rezistenta electrica Frecventmetru Ohmetru Kiloohmetru Megohmetru Din punct de vedere al naturii curentului, instrumentele electrice se impart in : -instrumente de curent continuu, care pot fi folosite numai in circuitele de curent continuu; -instrumente de curent alternativ, care pot fi folosite numai in curent alternativ; -instrumente de curent continuu si alternativ, care pot fi folosite si in circuitele de curent continuu si in cele de curent alternativ. Tabel 1 Simbolurile care indica natura curentului si care se marcheaza pe cadranele instrumentelorde masurat au fost indicate mai sus Prin clasa de precizie se intelege eroarea reletiva admisibila(considerata pozitiva sau vegativa) exprimata in procente, din valoarea maxima a marimii masurata de aparat. Astfel, daca notam cu , clasa de precizie, putem scrie relatia:

unde reprezinta eroarea absoluta posibila a aparatului care se gaseste in conditii normale, adica aparatul se afla asezat in pozitia inscrisa pe cadranul aparatului, intr-un mediu cu temperatura normala(20o) si nu se afla sub influenta campului magnetic exterior(afara de cel al pamantului).

Xn reprezinta valoarea nominala a marimii masurata de aparat, adica limita superioara de masurare a aparatului. Eroarea relativa la efectuarea unei masuratori se determina cu relatia:

Rezulta ca eroarea relativa la masurare este egala cu clasa de precizie a aparatului, inmultita cu raportul dintre valoareanominala a aparatului si valoarea aflata. Eroarea la masurarea unei marimi oarecare cu aparatul dat este cu atat mai mare cu cat marimea masurata este mai mica, tn comparatie cu marimea nominala a aparatului.Prin urmare, pentru o mai buna utilizare a preciziei aparatului, trebuie sa se masoare cu el marimi, a caror valoare va fi indicata in a doua jumatate a scarii aparatului. Aparatele de clasa 0,2 sunt utilizate in general pentru masuratori de precizie in laborator sau la platformele de incercari. Aparatele de clasa 0,5 sunt utilizate pentru masuratori curente in laborator si pentru masuratori de control in exploatare. Aparatele de clasa 1 sunt utilizate pentru masuratori curente de control. Aparatele de clasa 1,5 si 2,5 sunt utilizate ca aparate de tablou obisnuite, ca aparate indicatoare, inregistratoare etc. De obicei, precizia aparatelor de masurat nu se poate garanta prntru un interval de timp prea indelungat,ea se reduce odata cu scurgerea timpului de utilizare a aparatelor. Daca aparatul de masura nu corespunde clasei 2,5, el se considera in afara claselor de precizie si nu poarta simbolul respectiv. Aparatele de masurat au marcate pe cadranele lor simbolurile si indicatiile corespunzatoare atat felului lor de constructie,cat si felului curentului in care se intrebuinteaza,modului de asezare pe masa de lucru,clasei de precizie din care fac parte,etc. Aceste simboluri si indicatii sunt: -initialele sau numele unitatii de masura, -marca fabricii, -numarul de serie al aparatului,

-simbolul aparatului aratand felul lui de constructie, -simbolul pentru felul curentului, -simbolul pentru felul de asezare al aparatului, -simbolul pentru frecventa,spre exemplu 50Hz, -simbol pentru tensiunea de incercare:o steluta cu o cifra interioara care indica tensiunea de incadrare in kV sau semnul din tabelul cu simboluri, -o cifra care arata clasa de precizie a aparatului, de exemplu 0,5; -alte indicatii(rezistenta electrica, inductanta diferitelor circuite, etc.) Tabelul cu simbolul aparatului aratand felul lui de constructie este prezentat in continuare: Simbol 1 Tipul aparatului 2 Simbol 3 Tipul aparatului 4

Aparat cu magnet permanent si bobina mobila (magnetoelectric) Aparat cu magnet permanent si bobine incrucisate(fara cuplu rezistent). Aparat electrodinamic (cu fier mobil ) Aparat electrodinamic cu bobine incrucisate fara fier Aparat ferodinamic cu bobine incrucisate Aparat termic Aparat cu termocuplu(in legatura cu un aparat cu magnet permanent si bobina mobila) Aparat cu termocuplu izolat(in legatura cu un aparat cu magnet permanent si bobina mobila)

Aparat electromagnetic fara cuplu rezistent Aparat electrodinamic fara fier Aparat ferodinamic Aparat cu vibratii (de rezonanta) Aparat cu redresori (in legatura cu un aparat cu magnet permanent si bobina mobila) Aparat inductie de

Aparat de inductie fara cuplu mecanic antagonist Aparat electrostatic Tensiunea incarcare de

Simbolurile pentru modul de asezare a aparatului sunt urmatoarele: sau - asezare orizontala,

sau

- asezare verticala,

60 0

- asezare inclinata.

Dupa modul de intrebuintare aparatele electrice de masura se impart in: aparate fixe,care sunt montate rigid pe locul de functionare,de exemplu

pe tablourile electrice aparate mobile,care pot fi transportate dintr-un loc in altul dupa

necesitati. Aparatele electrice de masura trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii principale: eroarea principala nu trebuie sa depaseasca limitele indicate de clasa de precizie; valoarea erorii instrumentului nu tebuie sa varieze in timp; campurile magnetice si electrice precum si temperatura nu trebuie sa influenteze indicatile instrumentului; scala aparatului trebuie ss permita citirea marimii masurate direct in unitatile paractice si trebuie sa fie pe cat posibil uniforma; instrumentul trebuie sa fie prevazut cu un sistem de amortizare de calitate,pentru ca acul indicator sa se stabilizeze rapid in pozitia respectiva; aparatul sa aiba un consum propriu de energie minim; aparatul trebuie sa aiba o buna izolatie,atat intre partile conductoare de curent,cat si intre partile conducatoare si neconducatoare de curent;

 aparatul trebuie sa suporte o anumita suprasarcina stabilita prin norme. 2.Principii constructive

In general,aparatele electrice de masura se compun dintr-o parte fixa(echipajul fix) si o parte mobila(echipajul mobil). Echipajul mobil actioneaza asupra unui ac indicator care se deplaseaza in dreptul unui cadran prevazut cu diviziuni indicatoare,constituind scara aparatului.Intregul dispozitiv este inchis intr-o cutie care poarta pe ea bornele de legatura. La majoritatea aparatelor,marimea masurata creeaza un cuplu motor care roteste echipajul mobil al aparatului pana cand cuplul motor este echilibrat de un cuplu rezistent.Cuplul rezistent este creat, cel mai adesea, cu ajutorul unor arcuri spirala care au un capat fixat pe axul aparatului, iar celalalt capat pe parghia corectorului. Cuplul rezistent, opus de arcul spiral, trebuie sa fie proportional cu unghiul de rasucire al acestui arc.Echilibrarea echipajului mobil,prevazut cu arcuri spirale,se face cu ajutorul unor contragreutati , compuse din tije fixate pe axul aparatului si prevazute cu mici greutati deplasabile(fig.1). Scarile aparatelor din calsele de precizie 0,2 si 0,5 sunt marcate, de obicei, cu cifre care indica numarul de diviziuni de la originea scarii,pe cand la aparatele din clasele de precizie 1, 1,5 si 2,5 cifrele scarilor indica direct valoarea marimii masurate.Cand sunt prevazute cu diviziuni egale, scarile sunt uniforme, in caz contrar ele sunt neuniforme

BIBLIOGRAFIE

Mirescu, S.C., Mare, F., Bloiu, T- Laborator tehnologic- Lucrri de laborator, Editura Economic preuniversitaria, Bucureti, 2004 http://facultate.regielive.ro/download-198890.html Isac Eugenia,Masurari electrice si electronice,Editura Didactica si Pedagogica ,RA Bucuresti,1994