SCII

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA CADASTRU, GEODEZIE ŞI

CONSTRUCŢII
CATEDRA CONSTRUCŢII ŞI MECANICA
STRUCTURILOR
MECANICA STRUCTURILOR
Structuri static nedeterminate
Îndrumar metodic
Chişinău
Editura „Tehnica-UTM”
2015
CZU 624.041(076.5)
B 54
Îndrumarul metodic include metodele de calcul ale structuri-

lor static nedeterminate. Sunt expuse succint aspectele teoretice,
ipotezele de bază, definiţiile şi algoritmul rezolvării.
La fiecare compartiment sunt prezentate probleme rezolvate şi
scheme de calcul pentru lucrul individual. La sfârşitul ı̂ndrumaru-
lui metodic este prezentat un exemplu de lucrare individuală.
Îndrumarul metodic este destinat studenţilor specialităţii
582.1 Construcţii şi inginerie civilă, ı̂nvăţământ cu frecvenţă re-
dusă, pentru ı̂nsuşirea disciplinei Statica construcţiilor II.
Autori: conf. univ., dr. M. BÎRCĂ

asist. univ. I. CREŢU
Recenzent: dr. V. ŞPAC

Redactor responsabil: dr. A. TARANENCO
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Bı̂rcă, M.
Mecanica structurilor: Structuri static nedeterminate:
Îndrumar metodic/ M. Bı̂rcă, I. Creţu; red. resp.: A. Ta-
ranenco; Univ. Tehn. a Moldovei, Fac. Cadastru, Geodezie
şi Construcţii, Catedra Construcţii şi Mecanica Structurilor.
– Chişinău: Tehnica-UTM, 2015. – 104 p.
ISBN 978-9975-45-363-9.
624.041(076.5)
B 54
ISBN 978-9975-45-363-9 ○
c U.T.M., 2015
3
1. Noţiuni generale
Static nedeterminate sunt structurile cu un număr de legături
ı̂n surplus faţă de numărul minim necesar pentru asigurarea inva-
riabilităţii geometrice. Pentru determinarea reacţiunilor şi efor-
turilor ı̂n structurile static nedeterminate nu sunt suficiente ecua-
ţiile de echilibru static. De aceea, pentru calculul acestor struc-
turi, se alcătuiesc ecuaţii suplimentare ı̂n care se ţine cont de
deformaţii. Structurile static nedeterminate sunt caracterizate
de proprietăţile următoare:
∙ structurile static nedeterminate sunt mai rigide ı̂n compara-

ţie cu cele static determinate. Pentru aceleaşi caracteristici
geometrice - formă, dimensiuni, la aplicarea unei ı̂ncărcări,
deplasările ı̂n structurile static nedeterminate sunt mai mici.
În figura 1.1 sunt date deplasările pentru grinda static de-
terminată şi nedeterminată;
∙ eforturile ı̂n structurile static nedeterminate sunt mai mici

ı̂n comparaţie cu eforturile ı̂n structurile static determi-
nate. În figura 1.2 sunt reprezentate diagramele momen-
telor ı̂ncovoietoare ı̂n grinda static determinată şi static
nedeterminată;
∙ ı̂n structurile static nedeterminate apar eforturi la variaţii

de temperatură şi cedarea reazemelor;
∙ repartizarea eforturilor ı̂n structurile static nedeterminate

depinde de raportul rigidităţilor elementelor.
După tipul legăturilor ı̂n surplus, structurile static nedeter-

minate se clasifică ı̂n trei categorii:
- Structuri static nedeterminate de tip exterior

4
Acestea conţin un număr ı̂n surplus de bare de legătură şi

reacţiunile nu pot fi calculate din ecuaţiile de echilibru static.
a) b)
F F
l/2 l/2 l/2 l/2
F F
Fl 3 7Fl 3
Δ= Δ=
48EI 768EI
Fig. 1.1: Valorile deplasărilor pentru grinda static determinată

şi static nedeterminată
a) b)
F F
l/2 l/2 l/2 l/2
3Fl
16
Fl 5Fl
4 32
Fig. 1.2: Diagramele momentelor ı̂ncovoietoare ı̂n grinda static
determinată şi static nedeterminată
5
În figura 1.3 sunt reprezentate exemple de structuri static

nedeterminate de tip exterior.
a)
b)
c) d)
Fig. 1.3: Structuri static nedeterminate de tip exterior
- Structuri static nedeterminate de tip interior
În aceste structuri, numărul barelor de legătură este egal cu

numărul ecuaţiilor de echilibru static şi reacţiunile pot fi calculate
ı̂n mod obişnuit, ı̂nsă nu pot fi calculate eforturile.
În figura 1.4 sunt date structuri static nedeterminate de tip
interior.
6
a) b)
c)
Fig. 1.4: Structuri static nedeterminate de tip interior
- Structuri static nedeterminate de tip mixt
Aceste structuri conţin ı̂n surplus atât bare de legătură, cât

şi legături interne.
7
2. Cadre static nedeterminate

Metoda eforturilor
2.1. Numărul legăturilor ı̂n surplus
Structura fundamentală
În metoda eforturilor, structura iniţială static nedeterminată
se transformă ı̂ntr-o structură static determinată prin ı̂nlăturarea
legăturilor ı̂n surplus. Numărul legăturilor ı̂n surplus se deter-
mină din expresia:
∙ Pentru structurile care nu conţin contururi ı̂nchise:
𝑁𝐿.𝑆. = 2𝑁𝐴 + 𝑁𝐵 − 3𝑁𝐸 , (2.1)

unde:
𝑁𝐴 - numărul echivalent de articulaţii simple;
𝑁𝐵 - numărul barelor de legătură;
𝑁𝐸 - numărul elementelor.
În figura 2.1 sunt date exemple de structuri static nedetermi-
nate şi este calculat numărul legăturilor ı̂n surplus.
∙ La structurile cu contururi ı̂nchise 𝑁𝐿.𝑆. se determină din
relaţia:
𝑁𝐿.𝑆. = 3𝑁𝐶 + 𝑁𝐵 − 𝑁𝐴 − 3, (2.2)
unde:
𝑁𝐶 - numărul contururilor ı̂nchise.
Exemple de structuri cu contururi ı̂nchise sunt prezentate ı̂n
figura 2.2.
Structura obţinută din cea iniţială prin ı̂nlăturarea legăturilor
ı̂n surplus se numeşte structură fundamentală (de bază).
Înlăturarea legăturilor ı̂n surplus poate fi realizată astfel:
8
- ı̂nlăturarea barelor de legătură;
- introducerea articulaţiilor;
- secţionarea articulaţiilor existente;
- secţionarea barelor;
- diferite combinări ı̂ntre cele enumerate mai sus.
a) b)
𝑁𝐴 =1; 𝑁𝐵 =6; 𝑁𝐴 =2; 𝑁𝐵 =8;

𝑁𝐸 =2; 𝑁𝐿.𝑆. =2. 𝑁𝐸 =3; 𝑁𝐿.𝑆. =3.
c)
𝑁𝐴 =0; 𝑁𝐵 =9; 𝑁𝐸 =1; 𝑁𝐿.𝑆. =6.
Fig. 2.1: Structuri static nedeterminate

9
a) b)
𝑁𝐶 =1; 𝑁𝐵 =6; 𝑁𝐶 =2; 𝑁𝐵 =9;

𝑁𝐴 =1; 𝑁𝐿.𝑆. =5. 𝑁𝐴 =0; 𝑁𝐿.𝑆. =12.
c)
𝑁𝐶 =1; 𝑁𝐵 =7; 𝑁𝐴 =2; 𝑁𝐿.𝑆. =5.
Fig. 2.2: Structuri static nedeterminate cu contururi ı̂nchise
În figura 2.3 sunt prezentate exemple de ı̂nlăturare a legături-

lor ı̂n surplus şi transformarea structurilor iniţiale ı̂n structuri
static determinate (fundamentale),
unde:
a - structura iniţială static nedeterminată;
b, c, d - structuri fundamentale obţinute prin ı̂nlăturarea
barelor de legătură.
10
a) b)
𝑁𝐿.𝑆. =2
c) d)
Fig. 2.3: Posibilităţi de alcătuire a structurii fundamentale
Introducerea unei articulaţii simple este echivalentă cu ı̂nlătu-

rarea unei legături. Două secţiuni alăturate dintr-o bară nu au
posibilitatea să se deplaseze sau să se rotească reciproc. Intro-
ducerea articulaţiei exclude legătura care ı̂mpiedică rotirea reci-
procă a secţiunilor. În figura 2.4 sunt date exemple de ı̂nlăturare
a legăturilor ı̂n surplus prin introducerea articulaţiilor,
unde:
a, c - structuri iniţiale static nedeterminate;
b, d - structuri fundamentale obţinute prin introducerea arti-
culaţiilor.
11
a) b)
𝑁𝐿.𝑆. =1
c) d)
𝑁𝐿.𝑆. =3
Fig. 2.4: Structuri fundamentale obţinute din structuri static ne-
determinate prin introducerea articulaţiilor
Secţionarea unei articulaţii existente este echivalentă cu ı̂nlătu-

rarea a două legături. Două secţiuni ı̂mbinate cu o articulaţie
nu au posibilitatea să se deplaseze reciproc. Prin secţionarea
articulaţiei, aceste legături se ı̂nlătură şi secţiunile alăturate au
posibilitatea să se deplaseze reciproc pe ambele direcţii. În figura
2.5 sunt date exemple de ı̂nlăturare a legăturilor ı̂n surplus prin
secţionarea articulaţiilor,
unde:
b, d - structuri fundamentale obţinute prin secţionarea articu-
laţiilor existente.
12
a) b)
𝑁𝐿.𝑆. =2
c) d)
𝑁𝐿.𝑆. =4
determinate prin secţionarea articulaţiilor existente
Secţionarea unei bare este echivalentă cu ı̂nlăturarea a trei

legături. În figura 2.6 sunt prezentate exemple de ı̂nlăturare a
legăturilor ı̂n surplus prin secţionarea barelor,
unde:
b, d - structuri fundamentale obţinute prin secţionarea bare-
lor.
Din exemplele date ı̂n figurile 2.3–2.6 rezultă că structura fun-
damentală nu este unică. Teoretic, numărul variantelor de struc-
tură fundamentală este infinit.
13
a) b)
𝑁𝐿.𝑆. =3
c) d)
𝑁𝐿.𝑆. =6
determinate prin secţionarea barelor
2.2. Ecuaţiile canonice ale metodei

eforturilor
La transformarea structurii iniţiale static nedeterminate ı̂ntr-
o structură static determinată intervin modificări cu caracter sta-
tic şi cinematic. Acestea sunt următoarele:
∙ ı̂n legăturile structurii iniţiale care au fost ı̂nlăturate apar

eforturi. Acestea lipsesc ı̂n structura fundamentală;
∙ pe direcţiile legăturilor ı̂nlăturate, ı̂n structura fundamen-

tală sunt posibile deplasări care lipsesc ı̂n structura iniţială.
14
Pentru asigurarea compatibilităţii structurii fundamentale cu

cea iniţială trebuie aplicate pe structura fundamentală forţe pe
direcţiile legăturilor ı̂nlăturate şi egalate cu zero deplasările po-
sibile.
Structura dată ı̂n figura 2.7, a) are două legături ı̂n sur-
plus. Pentru a trece la structura fundamentală se ı̂nlătură ba-
rele de legătură din reazemul 𝐵. Acţinile legăturilor ı̂nlăturate
se ı̂nlocuiesc cu forţele 𝑋1 şi 𝑋2 ce reprezintă echivalentul me-
canic al legăturilor ı̂nlăturate, valorile cărora nu sunt cunoscute.
Astfel, structura fundamentală este ı̂ncărcată cu forţe exterioare
şi două forţe necunoscute 𝑋1 şi 𝑋2 .
a) b)
p p
F F
h
A B A B X2
X1
l
Fig. 2.7:
Deplasările pe direcţiile legăturilor ı̂nlăturate se determină

din relaţiile:
∆1 = ∆1𝐹 + ∆1𝑋1 + ∆1𝑋2 ;

(2.3)
∆2 = ∆2𝐹 + ∆2𝑋1 + ∆2𝑋2 ,
15
unde:
∆1𝐹 - deplasarea pe direcţie verticală produsă de forţele ex-
terioare;
∆1𝑋1 - deplasarea pe aceeaşi direcţie produsă de forţa 𝑋1 ;
∆1𝑋2 - deplasarea pe aceeaşi direcţie produsă de forţa 𝑋2 .
Deplasările produse de forţele necunoscute 𝑋1 şi 𝑋2 sunt pre-
zentate sub forma:
∆1𝑋1 = 𝛿11 𝑋1 ; ∆1𝑋2 = 𝛿12 𝑋2 ;
(2.4)
∆2𝑋1 = 𝛿21 𝑋1 ; ∆2𝑋2 = 𝛿22 𝑋2 ,
unde:
𝛿𝑖𝑘 - deplasarea pe direcţia 𝑖 produsă de o forţă unitară apli-
cată pe direcţia 𝑘.
Folosind expresiile (2.4) la substituirea acestora ı̂n (2.3) şi
egalând cu zero deplasările ∆1 şi ∆2 , se obţine sistemul de ecuaţii:
{︃
𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + ∆1𝐹 = 0;
(2.5)
𝛿21 𝑋1 + 𝛿22 𝑋2 + ∆2𝐹 = 0.
Acestea se numesc ecuaţiile canonice ale metodei eforturilor.
Sensul lor fizic constă ı̂n egalarea cu zero a deplasărilor structu-
rii fundamentale pe direcţiile legăturilor ı̂nlăturate din structura
iniţială.
Structura din figura 2.7, a) are două legături ı̂n surplus. Însă
nu sunt suficiente trei ecuaţii de echilibru static pentru determi-
narea a cinci componente de reacţiuni - trei ı̂n reazemul 𝐴 şi două
ı̂n reazemul 𝐵. Două ecuaţii suplimentare - ecuaţiile canonice
(2.5) permit egalarea numărului de ecuaţii cu numărul necunos-
cutelor. Sistemul de ecuaţii (2.5) este independent de ecuaţiile
echilibrului static. După rezolvarea sistemului de ecuaţii (2.5),
devin cunoscute reacţiunile din reazemul 𝐵 (𝑋1 fiind componenta
verticală, iar 𝑋2 - componenta orizontală). Ecuaţiile de echilibru
static permit acum determinarea componentelor reacţiunilor din
reazemul 𝐴. După rezolvarea ecuaţiilor (2.5), problema devine
static determinată.
16
2.3. Algoritmul metodei eforturilor

Ordinea rezolvării problemelor static nedeterminate cu apli-
carea metodei eforturilor este următoarea:
- se determină numărul legăturilor ı̂n surplus;
- se alege structura fundamentală;
- la structura fundamentală se aplică forţe unitare pe direc-
ţiile legăturilor ı̂nlăturate (𝑋 𝑖 = 1) şi se trasează diagra-
mele momentelor ı̂ncovoietoare (𝑀 𝑖 );
- se trasează diagrama momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀𝐹 de la
acţiunea forţelor exterioare;
- prin ”multiplicarea” diagramelor respective se calculează
coeficienţii 𝛿𝑖𝑘 şi termenii liberi ∆𝑖𝐹 ai ecuaţiilor canonice:
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 𝑖𝑀 𝑘
𝛿𝑖𝑘 = 𝑑𝑥; (2.6)
𝑖=1
𝐸𝐼
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 𝑖 𝑀𝐹
∆𝑖𝐹 = 𝑑𝑥; (2.7)
𝑖=1
𝐸𝐼
- se rezolvă sistemul de ecuaţii canonice din care se obţin

valorile forţelor 𝑋𝑖 ;
- se trasează diagramele finale ale eforturilor 𝑀, 𝑇, 𝑁 .
În formă generală sistemul de ecuaţii canonice are următoarea
formă:
⎧
⎪
⎪ 𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + · · · + 𝛿1𝑛 𝑋𝑛 + ∆1𝐹 = 0;
⎪
⎨𝛿 𝑋 + 𝛿 𝑋 + · · · + 𝛿 𝑋 + ∆ = 0;
21 1 22 2 2𝑛 𝑛 2𝐹
(2.8)
⎪
⎪
⎪ · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
𝛿𝑛1 𝑋1 + 𝛿𝑛2 𝑋2 + · · · + 𝛿𝑛𝑛 𝑋𝑛 + ∆𝑛𝐹 = 0.
⎩
17
Cum a fost remarcat anterior, după rezolvarea ecuaţiilor cano-

nice, problema devine static determinată şi trasarea diagramelor
de eforturi poate fi realizată ı̂n mod obişnuit. Diagramele finale
𝑀, 𝑇 pot fi obţinute mai simplu prin aplicarea relaţiilor:
𝑛
∑︁
𝑀 = 𝑀𝐹 + 𝑀 𝑖 𝑋𝑖 , (2.9)
𝑖=1
𝑇 = 𝑇𝐹 + ∆𝑇, (2.10)
unde:
𝑇𝐹 - diagrama forţelor transversale trasată pentru fiecare bară
de la acţiunea ı̂ncărcării locale. Fiecare bară va fi considerată ca
o grindă simplu rezemată:
𝑀𝑑 − 𝑀𝑠
∆𝑇 = , (2.11)
𝑙
unde:
𝑀 𝑑 , 𝑀 𝑠 - valorile momentelor la capetele barei; 𝑑 - dreapta;
şi 𝑠 - respectiv stânga; 𝑙 - lungimea barei.
Diagrama forţelor normale 𝑁 se trasează folosind diagrama
forţelor tăietoare 𝑇 din condiţiile de echilibru a nodurilor.
2.4. Rezolvarea cadrelor static

nedeterminate folosind metoda
eforturilor
Aplicaţia 2.1
Pentru cadrul static nedeterminat din figura 2.8, a) să se tra-
seze diagramele eforturilor 𝑀, 𝑇 şi 𝑁 . Momentele de inerţie pen-
tru toate elementele cadrului sunt egale, iar secţiunea transver-
sală are aceeaşi formă.
18
a)
3 4 C
4m
1 2 VC=1,44kN
p=3kN/m
HA=8,27kN HB=3,73kN
A B
VA =3,65kN VB =2,21kN
5m 4m
b) c)
4 4
X2
p S.F.
M1
X1 X1=1
d) e)
24
18
p MF
4 X2 =1
HA =12kN
M2
VA =4,8kN VB =4,8kN
Fig. 2.8:
19
a) b)
14,92 14,92
5,76
M1 X1 M2 X2
c) d)
9,16
9,08 14,92
6,0
-
5,76
M[kN∙ m] TF
10,54
+ 6,0
e) f)
3,65 2,21
3,73 3,73 1,44 -
- - - + 3,73
3,73
3,65 -
3,65 N[kN]
T[kN] + VC =1,44kN 3,65
+ HA=8,27kN 2,21
3,73 HB=3,73kN VA=3,65kN VB=2,21kN
8,27
Fig. 2.9:
Rezolvare:
- Numărul legăturilor ı̂n surplus se determină folosind relaţia
(2.1):
𝑁𝐴 = 0; 𝑁𝐵 = 5; 𝑁𝐸 = 1;
20
𝑁𝐿.𝑆. = 2 · 0 + 5 − 3 · 1 = 2.
- Structura fundamentală se obţine prin ı̂nlăturarea unei bare

de legătură ı̂n reazemul 𝐵 şi a barei de legătură ı̂n reaze-
mul 𝐶. Acţiunea legăturilor ı̂nlăturate se ı̂nlocuieşte cu
forţe necunoscute 𝑋1 şi 𝑋2 . Astfel se obţine structura fun-
damentală (figura 2.8, b).
- Pe structura fundamentală (figura 2.8, b) se aplică forţe

unitare 𝑋 1 = 1 şi 𝑋 2 = 1 şi se trasează diagramele mo-
mentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 1 şi 𝑀 2 (figura 2.8, c, d ).
- Diagrama momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀𝐹 se trasează pe struc-

tura fundamentală de la acţiunea forţelor exterioare (figura
2.8, e).
- Coeficienţii ecuaţiilor canonice 𝛿𝑖𝑘 se determină prin ”multi-

plicarea” diagramelor respective folosind relaţia (2.6):
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 1𝑀 1 4
𝛿11 = 𝑑𝑥 = (4 · 4 + 4 · 2 · 2) · 2+
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
5 122,67
+ (4 · 4 + 4 · 4 · 4 + 4 · 4) = ;
6𝐸𝐼 𝐸𝐼
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 1𝑀 2 5 40
𝛿12 = 𝛿21 = 𝑑𝑥 = − (4 · 2 · 4 + 4 · 4) = − ;
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼 𝐸𝐼
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 2𝑀 2 5
𝛿22 = 𝑑𝑥 = (4 · 2 · 2 + 4 · 4)+
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
4 48
+ (4 · 4 + 4 · 2 · 2) = .
6𝐸𝐼 𝐸𝐼
- Termenii liberi ai ecuaţiilor canonice ∆𝑖𝐹 se calculează prin
”multiplicarea” diagramei 𝑀𝐹 cu diagramele unitare folo-
sind formula (2.7):
21
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 1 𝑀𝐹 4
∆1𝐹 = 𝑑𝑥 = − (4 · 18 · 2 + 24 · 4)−
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
5 400
− (24 · 4 + 4 · 12 · 4) = − ;
6𝐸𝐼 𝐸𝐼
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 2 𝑀𝐹 5 80
∆2𝐹 = 𝑑𝑥 = (4 · 2 · 12) = .
𝑖=1
- Sistemul de ecuaţii canonice are următoarea formă:
122,67 40 400
⎧
⎪
⎪ 𝑋1 − 𝑋2 − = 0;
⎨ 𝐸𝐼
⎪ 𝐸𝐼 𝐸𝐼
⎩− 40 𝑋1 + 48 𝑋2 + 80 = 0.
⎪
⎪
⎪
𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼
- Soluţiile sistemului de ecuaţii sunt:
𝑋1 = 3,73; 𝑋2 = 1,44.
- Diagramele corectate 𝑀 1 𝑋1 şi 𝑀 2 𝑋2 (figura 2.9, a), b)

se obţin prin multiplicarea ordonatelor diagramelor unitare
𝑀 1 şi 𝑀 2 cu valorile 𝑋1 şi 𝑋2 .
- Diagrama finală a momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 (figura 2.9,

c) se trasează folosind relaţia (2.12).
𝑀 = 𝑀𝐹 + 𝑀 1 𝑋1 + 𝑀 2 𝑋2 . (2.12)
- Încărcarea locală este aplicată pe o singură bară - bara

nr.1. Diagrama forţelor transversale 𝑇𝐹 s-a trasat folosind
diagramele din anexa 3 şi este prezentată ı̂n figura 2.9, d ).
- Corecţia forţelor tăietoare se calculează prin relaţia (2.11):

22
9,08 − 0
𝐵𝑎𝑟𝑎 𝑛𝑟.1 : ∆𝑇1 = = 2,27;
4
14,92 − 0
𝐵𝑎𝑟𝑎 𝑛𝑟.2 : ∆𝑇2 = = 3,73;
4
−9,16 − 9,08
𝐵𝑎𝑟𝑎 𝑛𝑟.3 : ∆𝑇3 = = −3,65;
5
0 − 5,76
𝐵𝑎𝑟𝑎 𝑛𝑟.4 : ∆𝑇4 = = −1,44.
4
- Ordonatele diagramei finale 𝑇 (figura 2.9, e) se obţin prin
ı̂nsumarea ordonatelor diagramei 𝑇𝐹 cu valorile corecţiilor
∆𝑇𝑖 .
- Din condiţiile de echilibru a nodurilor, folosind diagrama
forţelor tăietoare 𝑇 , se calculează valorile forţelor normale
𝑁 (figura 2.9, f ). Forţele normale necunoscute se presupun
pozitive (produc ı̂ntindere).
Nodul nr.1 Nodul nr.2
3,65 1,44
3,65
N4
N3 3,73
3,73 3,73
N1 N2
Σ𝐹𝑦 = 0; 3,65 − 𝑁1 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0; 1,44 − 3,65 − 𝑁2 = 0;
𝑁1 = 3,65. 𝑁2 = −2,21.
Σ𝐹𝑥 = 0; 𝑁3 + 3,73 = 0; Σ𝐹𝑥 = 0; 𝑁4 + 3,73 − 3,73 = 0;
𝑁3 = −3,73. 𝑁4 = 0.
La rezolvarea problemei, ecuaţiile de echilibru nu au fost folo-

site. Din diagramele finale 𝑇 şi 𝑁 se determină valorile reacţiuni-
lor. Se verifică condiţiile de echilibru static:
Σ𝐹𝑥 = 𝑝 · 4 − 8,27 − 3,73 = 0;
23
Σ𝐹𝑦 = −3,65 + 2,21 + 1,44 = 0.

Unităţile de măsură pentru eforturi pe diagramele interme-
diare nu sunt notate. Acestea sunt date numai pe diagramele
finale.
Aplicaţia 2.2
Să se traseze diagramele eforturilor 𝑀, 𝑇 şi 𝑁 la cadrul dat
ı̂n figura 2.10, a). Momentele de inerţie şi secţiunea transversală
pentru toate elementele sunt aceleaşi.
Rezolvare:
- Deoarece cadrul are contur ı̂nchis, numărul legăturilor ı̂n

surplus se calculează folosind relaţia (2.2):
𝑁𝐶 = 1; 𝑁𝐵 = 4; 𝑁𝐴 = 1;
𝑁𝐿.𝑆. = 3 · 1 + 4 − 1 − 3 = 3.
- Structura iniţială conţine trei legături ı̂n surplus. Structura

fundamentală (figura 2.10, b) se obţine prin secţionarea
articulaţiei 𝐶 şi ı̂nlăturarea legăturii orizontale ı̂n reaze-
mul 𝐵. După cum a fost remarcat anterior, structura fun-
damentală nu este unică. În cazul structurilor simetrice
se recomandă o structură fundamentală de asemenea sime-
trică, ce permite reducerea volumului de calcul. Acţiunea
legăturilor ı̂nlăturate se ı̂nlocuieşte cu forţele necunoscute
𝑋1 , 𝑋2 , 𝑋3 . Forţele 𝑋1 , 𝑋2 din articulaţie, opuse după sens,
reprezintă valorile eforturilor din această secţiune, iar forţa
𝑋3 reprezintă reacţiunea orizontală din reazemul 𝐵.
- Pe structura fundamentală se aplică consecutiv forţe uni-

tare 𝑋 𝑖 = 1 şi se trasează diagramele unitare ale momen-
telor ı̂ncovoietoare 𝑀 𝑖 (figura 2.10, c)–e).
24
a)
p=2kN/m
1 C
4 6
3m
F=6kN
2
3m
3 5
HA=4,18kN HB=1,82kN
A B
VA =5,75kN VB =10,25kN
4m 4m
b) c)
p X1 p X1 =1
4 4
X2 X2
X1 X1 =1
F
4 4
S.F. M1
X3
d) e)
X2 =1 X2 =1
3 3
3 3
M2 M3 X3 =1
Fig. 2.10:
25
a) b)
p=2 p=2
16 16
4 2,12 1,06 1,06 2,12

4
16 18 25
F=6
16
34
HA=6 2,12
MF 2,12
A B
M1 X1
VA =5,75 VB =10,25
c) d)
5,46 5,46
20,43 20,43
M2 X2 M3 X3
e) f)
13,88 18,12 8,0

+
-
2,94 5,06
7,77 8,0
6,55 12,54 5,46
5,99 2,31
TF
M[kN∙ m]
Fig. 2.11:
26
a)
3,735m
7,47 + 6,81
8,53
6,81 -
-
+
4,18 6,81 6,81 1,82
-
1,72 T[kN] 1,72
+ +
4,18 HA=4,18 1,82 HB=1,82
A B
b)
7,47 6,81 8,53
-
- -
4,99 7,47 + 4,99 10,25
5,75 8,53
- -
A N[kN] B 10,25
5,75
VA =5,75 VB =10,25
Fig. 2.12:
- Diagrama momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀𝐹 se trasează de la

acţiunea forţelor exterioare (figura 2.11, a).
- Aşa cum structura iniţială are trei legături ı̂n surplus, obţinem
un sistem din trei ecuaţii canonice.
⎧
⎨𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + 𝛿13 𝑋3 + ∆1𝐹 = 0;
⎪
𝛿21 𝑋1 + 𝛿22 𝑋2 + 𝛿23 𝑋3 + ∆2𝐹 = 0; (2.13)
⎪
𝛿31 𝑋1 + 𝛿32 𝑋2 + 𝛿33 𝑋3 + ∆3𝐹 = 0.
⎩
27
Coeficienţii ecuaţiilor canonice 𝛿𝑖𝑘 se determină folosind ex-

presia (2.6) prin ”multiplicarea” diagramelor unitare res-
pective:
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 1𝑀 1 4
𝛿11 = 𝑑𝑥 = (4 · 4 + 4 · 2 · 2) · 4+
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
3 181,33
+ (4 · 4 + 4 · 4 · 4 + 4 · 4) · 2 = .
6𝐸𝐼 𝐸𝐼
Diagramele 𝑀 2 şi 𝑀 3 sunt simetrice, iar diagrama 𝑀 1 este
antisimetrică. Produsul dintre o diagramă simetrică şi o dia-
gramă antisimetrică este egal cu zero. Astfel, 𝛿12 = 𝛿21 = 0 şi
𝛿13 = 𝛿31 = 0;
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 2𝑀 2 3
𝛿22 = 𝑑𝑥 = (3 · 3 + 4 · 1.5 · 1.5) · 2+
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
8 90
+ (3 · 3 + 4 · 3 · 3 + 3 · 3) = ;
6𝐸𝐼 𝐸𝐼
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 2𝑀 3 8 72
𝛿23 = 𝑑𝑥 = (3 · 3 + 4 · 3 · 3 + 3 · 3) = ;
𝑖=1
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 3𝑀 3 3
𝛿33 = 𝑑𝑥 = (3 · 3 + 4 · 1.5 · 1.5) · 2+
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
8 90
+ (3 · 3 + 4 · 3 · 3 + 3 · 3) = .
6𝐸𝐼 𝐸𝐼
Termenii liberi ai sitemului de ecuaţii canonice se determină
prin formula (2.7). Partea superioară a diagramei 𝑀𝐹 este sime-
trică, iar a diagramei 𝑀 1 - antisimetrică. ”Multiplicarea” se face
numai pe un singur sector:
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 1 𝑀𝐹 8 96
∆1𝐹 = 𝑑𝑥 = (34 · 4 + 4 · 25 · 0 − 16 · 4) = ;
𝑖=1
28
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 2 𝑀𝐹 3
∆2𝐹 = 𝑑𝑥 = − (3 · 16 + 4 · 1,5 · 16) · 2−
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
8 744
− (3 · 34 + 4 · 3 · 25 + 3 · 16) = − ;
6𝐸𝐼 𝐸𝐼
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 3 𝑀𝐹 3
∆3𝐹 = 𝑑𝑥 = − (3 · 18 + 4 · 1,5 · 9) · 2−
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
8 654
− (3 · 34 + 4 · 3 · 25 + 3 · 16) = − .
6𝐸𝐼 𝐸𝐼
Sistemul de ecuaţii (2.13) se descompune ı̂ntr-o ecuaţie inde-
pendentă şi un sistem din două ecuaţii:
181,33 96
𝑋1 + = 0;
𝐸𝐼 𝐸𝐼
90 72 744
⎧
⎪
⎪ 𝑋2 + 𝑋3 − = 0;
⎨ 𝐸𝐼
⎩ 72 𝑋2 + 90 𝑋3 − 654 = 0.
⎪
⎪
⎪
Soluţiile ecuaţiilor sunt: 𝑋1 = −0,529; 𝑋2 = 6,81; 𝑋3 = 1,82.

Diagramele corectate sunt date ı̂n figura 2.11, b)–d ). Aşa cum
𝑋1 are valoare negativă, la multiplicare se schimbă semnele, dia-
grama se desenează pe partea opusă.
Diagrama finală a momentelor ı̂ncovoietoare este reprezentată
ı̂n figura 2.10, e) şi se obţine prin relaţia:
𝑀 = 𝑀𝐹 + 𝑀 1 𝑋1 + 𝑀 2 𝑋2 + 𝑀 3 𝑋3 . (2.14)
29
Folosind diagramele din anexa 3, s-a trasat diagrama 𝑇𝐹 care

este diferită de zero numai pe bara nr.1 şi ı̂ncărcată cu sarcină
uniform distribuită (figura 2.12, 𝑓 ).
Folosind relaţia (2.11), se calculează corecţiile forţelor transver-
sale:
−18,12 − (−13,88)
∆𝑇1 = = −0,53;
8
−7,77 − 5,99
∆𝑇2 = = −1,72;
8
12,54 − 0 −13,88 − 6,55
∆𝑇3 = = 4,18; ∆𝑇4 = = −6,81;
3 3
5,46 − 0 18,12 − (−2,31)
∆𝑇5 = = 1,82; ∆𝑇6 = = 6,81.
3 3
Diagrama finală a forţelor tăietoare 𝑇 este reprezentată ı̂n
figura 2.12, a). Pe bara nr.1, diagrama 𝑇 intersectează axa la
distanţa de 3,375 𝑚 de la capătul din stânga. În această secţiune,
momentul ı̂ncovoietor are un maximum local cu valoarea 0,07.
Din condiţiile de echilibru a nodurilor se calculează valorile
forţelor normale (diagrama 𝑁 ). Se izolează mai ı̂ntâi nodurile
superioare unde sunt două eforturi normale necunoscute. No-
durile izolate şi condiţiile de echilibru sunt date pe pagina 30.
Dacă ı̂n noduri sunt aplicate forţe concentrate, acestea se iau ı̂n
consideraţie la analiza echilibrului nodurilor. Diagrama forţelor
normale 𝑁 este reprezentată ı̂n figura 2.12, b).
Din diagrama forţelor tăietoare 𝑇 se determină componentele
orizontale ale reacţiunilor ı̂n reazemul 𝐴, 𝐵, iar din diagrama 𝑁
cele verticale.
Condiţiile de echilibru global sunt:
Σ𝐹𝑥 = 𝐹 − 𝐻𝐴 − 𝐻𝐵 = 6 − 4,18 − 1,82 = 0;

Σ𝐹𝑦 = 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 − 𝑝 · 8 = 5,75 + 10,25 − 2 · 8 = 0.
30

7,47 8,53
N1 N1
6,81 6,81
N4 N6
Σ𝐹𝑥 = 0; 6,81 + 𝑁1 = 0; Σ𝐹𝑥 = 0; −6,81 − 𝑁1 = 0;

𝑁1 = −6,81. 𝑁1 = −6,81.
Σ𝐹𝑦 = 0; −𝑁4 − 7,47 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0; −𝑁6 − 8,53 = 0;
𝑁4 = −7,47. 𝑁6 = −8,53.

N6 =8,53
N4 =7,47
6,81 6,81
1,72 1,72
F=6 N2 N2
1,82
4,18
N3 N5
Σ𝐹𝑥 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
−6,81 − 4,18 + 6 + 𝑁2 = 0; 6,81 − 1,82 − 𝑁2 = 0;
𝑁2 = 4,99. 𝑁2 = 4,99.
Σ𝐹𝑦 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
−𝑁3 − 7,47 + 1,72 = 0; −𝑁5 − 8,53 − 1,72 = 0;
𝑁3 = −3,73. 𝑁4 = 0.
31
3. Grinzi continue
3.1. Structura fundamentală. Ecuaţiile
canonice
Continuă se numeşte grinda care acoperă două sau mai multe
deschideri şi nu este ı̂ntreruptă de articulaţii. Geometria grinzilor
este mai simplă decât a cadrelor, deoarece axa reprezintă o linie
dreaptă. La calculul grinzilor continue intervin câteva particula-
rităţi ı̂n comparaţie cu cadrele. Acestea sunt următoarele:
∙ ı̂n grinzi lipsesc forţele normale 𝑁 ;
∙ numărul legăturilor ı̂n surplus este egal cu numărul reaze-

melor intermediare;
∙ structura fundamentală raţională la grinzile continue se ob-

ţine prin introducerea articulaţiilor pe reazemele intermedi-
are. Geometria simplă şi structura fundamentală raţională
permit reducerea esenţială a volumului de calcul.
Numerotarea reazemelor se face de la stânga spre dreapta,

ı̂ncepând cu zero. Deschiderile au numărul reazemelor din dreapta.
Grinda dată ı̂n figura 3.1, a) are cinci deschideri, două rea-
zeme marginale (0, 5) şi patru reazeme intermediare (1, 2, 3 şi
4). Numărul legăturilor ı̂n surplus este egal cu numărul reaze-
melor intermediare 𝑁𝐿.𝑆. = 4. Structura fundamentală se obţine
prin introducerea articulaţiilor pe reazemele intermediare şi ı̂nlo-
cuirea legăturilor ı̂nlăturate cu momentele 𝑋1 , 𝑋2 , 𝑋3 , 𝑋4 (figura
3.1, b).
Prin introducerea articulaţiilor, grinda continuă este transfor-
mată ı̂ntr-un şir de grinzi simple. Fiecare grindă lucrează inde-
32
a)
p1 F1 p2 F2
0 1 2 3 4 5
l1 l2 l3 l4 l5
b)
F1 F2
p1 X1 X1 X2 X2 p2 X3 X3 X4 X4
0 1 2 3 4 5
l1 l2 l3 l4 l5
c) 𝑀1
X1 =1 X1 =1
1,0
l1 l2 l3 l4 l5
d) 𝑀2
X2 =1 X2 =1
1,0
l1 l2 l3 l4 l5
Fig. 3.1:
33
a) 𝑀3
X3 =1 X3 =1
1,0
l1 l2 l3 l4 l5
b) 𝑀4
X4 =1 X4 =1
1,0
l1 l2 l3 l4 l5
c) 𝑀𝐹
p1 l12 F1 l2 p2 l32 F2 l5
8 4 8 4
l1 l2 l3 l4 l5
d) 𝑀𝐹
n-1 wn n wn+1 n+1

Cn Cn+1
an bn an+1 bn+1
Fig. 3.2:
34
a) 𝑀𝑛
yn yn+1
ln ln+1
b)
Rn=wn Rn+1=wn+1
an bn an+1 bn+1
f f f
f
An Bn An+1 Bn+1
Fig. 3.3:
pendent de celelalte. La rezolvarea grinzilor se foloseşte algorit-

mul formulat pentru cadre.
După determinarea numărului legăturilor ı̂n surplus şi stabili-
rea structurii fundamentale urmează trasarea diagramelor unitare
𝑀 𝑖 de la ı̂ncărcarea consecutivă cu momente unitare 𝑋 𝑖 = 1. Fi-
ecare diagramă unitară (figura 3.1, c) d ) şi figura 3.2, a), b) este
diferită de zero numai pe două deschideri adiacente.
Sistemul de ecuaţii canonice pentru structura cu patru legături
ı̂n surplus are forma:
⎧
⎪
⎪ 𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + 𝛿13 𝑋3 + 𝛿14 𝑋4 + ∆1𝐹 = 0;
⎪
⎨𝛿 𝑋 + 𝛿 𝑋 + 𝛿 𝑋 + 𝛿 𝑋 + ∆ = 0;
21 1 22 2 23 3 24 4 2𝐹
(3.1)
⎪
⎪
⎪ 𝛿31 𝑋1 + 𝛿32 𝑋2 + 𝛿33 𝑋3 + 𝛿34 𝑋4 + ∆3𝐹 = 0;
⎩
𝛿41 𝑋1 + 𝛿42 𝑋2 + 𝛿43 𝑋3 + 𝛿44 𝑋4 + ∆4𝐹 = 0.
Coeficienţii ecuaţiilor canonice se calculează ı̂n mod obişnuit
prin ”multiplicarea” diagramelor respective:
35
(︂ )︂ (︂ )︂
𝑙1 1 1 𝑙2 1 1 𝑙1 + 𝑙2
𝛿11 = 4· · +1·1 + 1·1+4· · = ;
6𝐸𝐼 2 2 6𝐸𝐼 2 2 3𝐸𝐼
(︂ )︂
𝑙2 1 1 𝑙2
𝛿12 = 4· · = ; 𝛿13 = 0; 𝛿14 = 0.
6𝐸𝐼 2 2 6𝐸𝐼
Aşa cum forma diagramelor unitare este aceeaşi, coeficienţii
celorlalte ecuaţii pot fi calculaţi analogic:
𝑙2 𝑙2 + 𝑙3 𝑙3
𝛿21 = ; 𝛿22 = ;𝛿23 = ; 𝛿24 = 0;
6𝐸𝐼 3𝐸𝐼 6𝐸𝐼
𝑙3 𝑙3 + 𝑙4 𝑙4
𝛿31 = 0; 𝛿32 = ;𝛿33 = ; 𝛿34 = ;
𝑙4 𝑙4 + 𝑙5
𝛿41 = 0; 𝛿42 = 0;𝛿43 = ; 𝛿44 = .
6𝐸𝐼 3𝐸𝐼
Din rezultatele obţinute se observă că coeficienţii ecuaţiilor
canonice pot fi calculaţi ı̂n formă generală:
𝑙𝑖 + 𝑙𝑖+1 𝑙𝑘
𝛿𝑖𝑖 = ; 𝛿𝑖𝑘 = . (3.2)
3𝐸𝐼 6𝐸𝐼
La substituirea coeficienţilor ı̂n sistemul de ecuaţii (3.1) se
obţine:
⎧
(𝑙1 + 𝑙2 ) 𝑙2
𝑋1 + 𝑋2 + 0 · 𝑋3 + 0 · 𝑋4 + ∆1𝐹 = 0;
⎪
⎪
3𝐸𝐼 6𝐸𝐼
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ 𝑙2 (𝑙2 + 𝑙3 ) 𝑙3
⎨ 6𝐸𝐼 𝑋1 + 3𝐸𝐼 𝑋2 + 6𝐸𝐼 𝑋3 + 0 · 𝑋4 + ∆2𝐹 = 0;
⎪
⎪
⎪
(3.3)
⎪
⎪ 𝑙3 (𝑙3 + 𝑙4 ) 𝑙4
0 · 𝑋1 + 𝑋2 + 𝑋3 + 𝑋4 + ∆3𝐹 = 0;
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩0 · 𝑋1 + 0 · 𝑋2 + 𝑙4 𝑋3 + (𝑙4 + 𝑙5 ) 𝑋4 + ∆4𝐹 = 0.
⎪
⎪
⎪
6𝐸𝐼 3𝐸𝐼
36
3.2. Ecuaţia celor trei momente

Matricea sistemului de ecuaţii (3.3) nu este completă. Prima
şi ultima ecuaţie conţin câte două necunoscute, iar cele inter-
mediare conţin trei necunoscute. Necunoscutele 𝑋𝑖 reprezintă
momentele ı̂ncovoietoare ı̂n reazemele intermediare. Pentru ac-
centuarea sensului fizic al necunoscutelor, acestea ı̂n continuare
se notează 𝑀𝑖 = 𝑋𝑖 . Pentru a simplifica sistemul (3.3), fiecare
ecuaţie se multiplică cu 6𝐸𝐼, termenii liberi se trec ı̂n partea
dreaptă şi se obţine:
⎧
⎪
⎪ 2(𝑙1 + 𝑙2 )𝑀1 + 𝑙2 𝑀2 = −6 · 𝐸𝐼 · ∆1𝐹 ;
⎪
⎨𝑙 𝑀 + 2(𝑙 + 𝑙 )𝑀 + 𝑙 𝑀 = −6 · 𝐸𝐼 · ∆ ;
2 1 2 3 2 3 3 2𝐹
(3.4)
⎪
⎪
⎪ 𝑙3 𝑀2 + 2(𝑙3 + 𝑙4 )𝑀3 + 𝑙4 𝑀4 = −6 · 𝐸𝐼 · ∆3𝐹 ;
𝑙4 𝑀3 + 2(𝑙4 + 𝑙5 )𝑀4 = −6 · 𝐸𝐼 · ∆4𝐹 .
⎩
Ecuaţiile canonice pot fi ı̂nscrise ı̂n formă generală. Pentru

una din ecuaţiile intermediare expresia este:
𝑙𝑛 𝑀𝑛−1 + 2(𝑙𝑛 + 𝑙𝑛+1 )𝑀𝑛 + 𝑙𝑛+1 𝑀𝑛+1 = −6 · 𝐸𝐼 · ∆𝑛𝐹 . (3.5)
Expresia (3.5) se numeşte ecuaţia celor trei momente. Coefici-

enţii ecuaţiei sunt calculaţi ı̂n formă generală.
Pentru calculul termenilor liberi trebuie construită diagrama
momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀𝐹 de la acţiunea forţelor exterioare.
Aşa cum structura fundamentală reprezintă un şir de grinzi sim-
plu rezemate, fiecare deschidere lucrează independent de cele-
lalte. Diagrama 𝑀𝐹 este dată ı̂n figura 3.2, c). Asupra valorii
termenului liber ∆𝑛𝐹 are influenţă numai ı̂ncărcarea aplicată pe
deschiderile 𝑙𝑛 şi 𝑙𝑛+1 . Fragmentul care include deschiderile 𝑙𝑛 şi
𝑙𝑛+1 se izolează (figura 3.2, d ) şi figura 3.3, a).
Termenul liber ∆𝑛𝐹 se determină aplicând formula Vereşcia-
ghin. Se notează aria diagramei 𝑀𝐹 prin 𝜔𝑛 , 𝜔𝑛+1 . Poziţia cen-
trelor de greutate 𝐶𝑛 , 𝐶𝑛+1 este determinată prin coordonatele
37
𝑎𝑛 , 𝑏𝑛 şi 𝑎𝑛+1 , 𝑏𝑛+1 . Ordonatele diagramei unitare 𝑀 𝑛 cores-

punzătoare centrelor de greutate a diagramei 𝑀𝐹 sunt egale cu
𝑦𝑛 şi 𝑦𝑛+1 .
Termenul liber se determină astfel:
1
∆𝑛𝐹 = (𝜔𝑛 · 𝑦𝑛 + 𝜔𝑛+1 · 𝑦𝑛+1 ) . (3.6)
𝐸𝐼
Din condiţiile de asemănare a triunghiurilor din diagrama uni-
tară (figura 3.3, a) se calculează valorile ordonatelor:
𝑎𝑛 𝑏𝑛+1
𝑦𝑛 = ; 𝑦𝑛+1 = . (3.7)
𝑙𝑛 𝑙𝑛+1
Substituind relaţiile (3.7) ı̂n (3.6) se obţine:
(︂ )︂
1 𝑎𝑛 𝑏𝑛+1
∆𝑛𝐹 = 𝜔𝑛 · + 𝜔𝑛+1 · . (3.8)
𝐸𝐼 𝑙𝑛 𝑙𝑛+1
Să considerăm acest fragment ı̂ncărcat cu sarcini repartizate
conform diagramei momentelor ı̂ncovoietoare (figura 3.3, b). Asfel
de ı̂ncărcare nu există ı̂n realitate, de aceea se numeşte fictivă.
Reacţiunile ce apar de la această ı̂ncărcare de asemenea se numesc
𝑓
fictive şi sunt notate 𝐴𝑓𝑛 , 𝐵𝑛𝑓 şi 𝐴𝑓𝑛+1 , 𝐵𝑛+1 .
Se calculează reacţiunile fictive ale reazemului 𝑛. Pentru a
calcula reacţiunea fictivă 𝐵1𝑓 , se scrie ecuaţia de echilibru ı̂n ra-
port cu reazemul 𝑛 − 1:
𝜔 𝑛 · 𝑎𝑛
−𝐵𝑛𝑓 · 𝑙𝑛 + 𝑅𝑛 · 𝑎𝑛 = 0; 𝐵𝑛𝑓 = .
𝑙𝑛
Pentru a determina reacţiunea fictivă 𝐴𝑓𝑛+1 , se scrie ecuaţia
de echilibru ı̂n raport cu reazemul 𝑛 + 1:
𝜔𝑛+1 · 𝑏𝑛+1
𝐴𝑓𝑛+1 · 𝑙𝑛+1 − 𝑅𝑛+1 · 𝑏𝑛+1 = 0; 𝐴𝑓𝑛+1 = .
𝑙𝑛+1
Folosind rezultatele obţinute pentru ∆𝑛𝐹 , se obţine expresia:

38
1 (︁ 𝑓 )︁
∆𝑛𝐹 = 𝐵𝑛 + 𝐴𝑓𝑛+1 . (3.9)
𝐸𝐼
În formă finală ecuaţia celor trei momente are forma:
(︁ )︁
𝑙𝑛 𝑀𝑛−1 +2(𝑙𝑛 +𝑙𝑛+1 )𝑀𝑛 +𝑙𝑛+1 𝑀𝑛+1 = −6 𝐵𝑛𝑓 + 𝐴𝑓𝑛+1 . (3.10)
Reacţiunile fictive depind numai de tipul ı̂ncărcării. Acestea

sunt calculate ı̂n formă generală şi sunt date ı̂n anexa 1. Din cele
expuse mai sus rezultă algoritmul rezolvării grinzilor continue cu
aplicarea ecuaţiei celor trei momente:
∙ se numerotează, de la stânga spre dreapta, reazemele şi

deschiderile;
∙ se alcătuieşte ecuaţia celor trei momente pentru reazemele

intermediare;
∙ se calculează reacţiunile fictive;
∙ se calculează momentele pe reazemele marginale. Acestea

sunt diferite de zero la grinzile cu console;
∙ se rezolvă sistemul de ecuaţii din care se determină valorile

momentelor ı̂ncovoietoare pe reazemele intermediare;
∙ se trasează diagramele eforturilor 𝑀 şi 𝑇 . În limitele con-

solei (dacă acestea există), diagramele se trasează ca pentru
structurile static determinate.
La rezolvarea grinzilor cu reazeme marginale de ı̂ncastrare

(figura 3.4, a), acestea se ı̂nlocuiesc cu deschideri fictive egale cu
zero (figura 3.4, b) şi se aplică algoritmul formulat mai sus.
39
a)
b)
0 1 2 3 4
l1=0 l2 l3 l4
Fig. 3.4:
3.3. Rezolvarea grinzilor continue folo-

sind ecuaţia celor trei momente
Aplicaţia 3.1
Să se traseze diagrama momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 şi dia-
grama forţelor tăietoare 𝑇 pentru grinda continuă dată ı̂n figura
3.5, a).
Rezolvare:
Numerotarea reazemelor şi deschiderilor este dată ı̂n figura
3.5, a).
Ecuaţiile celor trei momente pentru reazemele intermediare
are următoarea formă:
⎧ (︁ )︁
𝑓 𝑓
𝑛 = 1 ⎨𝑙1 𝑀0 + 2(𝑙1 + 𝑙2 )𝑀1 + 𝑙2 𝑀2 = −6 𝐵1 + 𝐴2 ;
(︁ )︁
𝑛 = 2 ⎩𝑙2 𝑀1 + 2(𝑙2 + 𝑙3 )𝑀2 + 𝑙3 𝑀3 = −6 𝐵2𝑓 + 𝐴𝑓3 .
40
a)
p1 =2 F1 =9 p2 =3 F2 =3
0 1 2 3
4 3 2 4 2
l1 =8 l2 = 7 l3 = 6
b) 𝑀𝐹 2,667
2,0
10,67
15,43 8 10
16
c) 𝑀
12,24 8,76 6,07
6,1
6,12 6,15 6,05 6,0
1,9 3,95
9,88 6,67 4,6
d) 𝑇𝐹
8 3,86 4
+ + +
- - -
5,14
8 8
e) 6,47 𝑇
4,73 4,025 3
+ + + +
- - -
4,27
9,53 7,975
Fig. 3.5:
41
Reacţiunile fictive se calculează folosind datele din anexa 1:

𝑝1 𝑙13
6𝐵1𝑓 = = 256;
4
4 3
𝑢2 = ; 𝑣2 = ; 6𝐴𝑓2 = 𝐹1 𝑙22 𝑢2 𝑣2 (1 + 𝑣2 ) = 154,3;
7 7
6𝐵2𝑓 = 𝐹1 𝑙22 𝑢2 𝑣2 (1 + 𝑢2 ) = 169,7;
2 1 4 2 𝑓 𝑝2 𝑙33 𝑣32 (2 − 𝑣32 )
𝑢3 = = ; 𝑣3 = = ; 6𝐴3 = = 112.
6 3 6 3 4
Momentele pe reazemele marginale:
𝑀0 = 0; 𝑀3 = −𝐹2 · 2 = −6.
Substituind mărimile calculate obţinem sistemul de ecuaţii:

{︃
30𝑀1 + 7𝑀2 = −410,3;
7𝑀1 + 26𝑀2 = −245,7.
Soluţiile sistemului de ecuaţii sunt:
𝑀1 = −12,24; 𝑀2 = −6,15.
Diagrama finală a momentelor ı̂ncovoietoare poate fi trasată

pentru fiecare deschidere ca pentru o grindă simplu rezemată de
la acţiunea ı̂ncărcării proprii şi a momentelor aplicate la capete.
Procedura poate fi simplificată astfel:
- se desenează linia momentelor ı̂ncovoietoare ı̂n reazeme;
- diagramele calculate 𝑀𝐹 (figura 3.5, b) se trasează folo-

sind diagramele din anexa 3, luându-se ı̂n calcul că fiecare
deschidere este o grindă simplu rezemată. Aceste valori se
depun de la linia momentelor ı̂ncovoietoare ı̂n reazeme;
- diagrama finală a momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 este dată ı̂n

figura 3.5, c).
42
Diagrama 𝑇𝐹 (figura 3.5, d ) se trasează pe fiecare deschidere

ca pentru grinzi simple rezemate folosind diagramele din anexa
3.
Corecţiile forţelor transversale:
−12,24 − 0 −6,15 − (−12,24)
∆𝑇1 = = −1,53; ∆𝑇2 = = 0,87;
8 7
−6 − (−6,15)
∆𝑇3 = = 0,025.
6
Diagrama finală 𝑇 (figura 3.5, e) se obţine prin ı̂nsumarea
ordonatelor diagramei 𝑇𝐹 cu corecţiile ∆𝑇𝑖 .
Aplicaţia 3.2
Să se traseze diagramele eforturilor 𝑀 şi 𝑇 pentru grinda dată
ı̂n figura 3.6, a).
Rezolvare:
La grinda continuă din figura 3.6, a), reazemul din dreapta
este de ı̂ncastrare. Acesta se ı̂nlocuieşte cu o deschidere fictivă
egală cu zero (figura 3.6, b). După această transformare se obţine
o grindă continuă cu trei reazeme intermediare, deci 𝑁𝐿.𝑆. = 3.
Ecuaţiile celor trei momente pentru reazemele intermediare:
⎧ (︁ )︁
𝑓 𝑓
𝑛=1 ⎪ 𝑙 𝑀
1 0 + 2(𝑙1 + 𝑙2 )𝑀1 + 𝑙 𝑀
2 2 = −6 𝐵 + 𝐴2 ;
(︁ 1
⎪
⎪
⎨ )︁
𝑓 𝑓
𝑛=2 𝑙2 𝑀1 + 2(𝑙2 + 𝑙3 )𝑀2 + 𝑙3 𝑀3 = −6 𝐵2 + 𝐴3 ;
⎪ (︁ )︁
𝑓 𝑓
⎪
𝑛 = 3 ⎩𝑙3 𝑀2 + 2(𝑙3 + 𝑙4 )𝑀3 + 𝑙4 𝑀4 = −6 𝐵3 + 𝐴4 .
⎪
Determinarea reacţiunilor fictive se face folosind formulele din

anexa 1. Prima deschidere este ı̂ncărcată cu o forţă concentrată
şi cu sarcină uniform distribuită. La determinarea reacţiunii 𝐵1𝑓
se aplică principiul suprapunerii:
3 4 𝑓 (𝐹 )
𝑢1 = ; 𝑣1 = ; 6𝐵1 = 𝐹1 𝑙12 𝑢1 𝑣1 (1 + 𝑢1 ) = 102,86;
7 7
43
a)
F1 =6 F2 =9
p1 =2 p2 =3
m=5
3 3 4 3 3 3 3
b)
F1 F2
p1 p2
m
0 1 2 3 4
a=3 l1=7 l2=6 l3=6 l4=0

c) 𝑀𝐹
3,713
2,0
2,5
20,69
2,5
13,5
16,28
20,58
d) 9,0 8,3968,338
𝑀 9,58
7,99
7,59 6,84 4,34 5,33
2,25 1,08
1,84
8,29 8,17
12,184
12,352
Fig. 3.6:
44
a) 𝑇𝐹
6,86 4,5
+ 0,86 +
- - -
0,833 4,5
11,14
b) 7,061 𝑇 3,083
0,252
+ 1,061
+ +
- - -
5,917
6,0
10,939
Fig. 3.7:
𝑓 (𝑝) 𝑝2 𝑙13 𝑣12 (2 − 𝑣1 )2

6𝐵1 = = 171,43;
4
𝑓 (𝐹 ) 𝑓 (𝑝)
6𝐵1𝑓 = 6𝐵1 + 6𝐵1 = 274,29;
3 1 1 𝑚𝑙2
𝑢2 = = ; 𝑣2 = ; 6𝐴𝑓2 = − = −7,5; 6𝐵2𝑓 = 7,5;
6 2 2 4
1 1 3
𝑢3 = ; 𝑣3 = ; 6𝐴𝑓3 = 6𝐵3𝑓 = 𝐹2 𝑙32 = 121,5; 6𝐴𝑓4 = 0.
2 2 8
Momentele pe reazemele marginale:
𝑎
𝑀0 = −𝑝1 · 𝑎 · = −9; 𝑀4 = 0.
2
După substituirea mărimilor calculate ı̂n ecuaţiile celor trei
momente obţinem sistemul de ecuaţii:
⎧
⎨26𝑀1 + 6𝑀2 = −203,79;
⎪
6𝑀1 + 24𝑀2 + 6𝑀3 = −129;
⎪
6𝑀2 + 12𝑀3 = −121,5.
⎩
45
Soluţiile sistemului de ecuaţii:
𝑀1 = −7,59; 𝑀2 = −1,08; 𝑀3 = −9,58.
Diagrama finală 𝑀 (figura 3.6, d ) se obţine prin depunerea

diagramei 𝑀𝐹 (figura 3.6, c) de la linia momentelor.
Diagrama 𝑇𝐹 s-a trasat folosind diagramele din anexa 3 şi este
prezentată ı̂n figura 3.7, a).
−7,59 − (−9) −1,08 − (−7,59)
∆𝑇1 = = 0,201; ∆𝑇2 = = 1,085;
7 6
−9,58 − (−1,08)
∆𝑇3 = = −1,417.
6
Diagrama finală 𝑇 (figura 3.7, b) se obţine prin ı̂nsumarea
ordonatelor diagramei 𝑇𝐹 cu corecţiile ∆𝑇𝑖 .
3.4. Metoda punctelor fixe

La calculul grinzilor continue ı̂ncărcate pe o singură deschi-
dere s-au stabilit următoarele:
- pe deschiderile neı̂ncărcate diagrama 𝑀 intersectează axa.
Momentele la capetele deschiderii au semne alternante;
- poziţia punctelor de intersecţie cu axa este fixă. Acestea se

numesc puncte fixe de stânga, dacă ı̂ncărcarea se află mai
la dreapta (figura 3.8, a) sau puncte fixe de dreapta, când
ı̂ncărcarea se află ı̂n partea stângă (figura 3.8, b).
Punctele de intersecţie a diagramei 𝑀 cu axa pe deschiderile
ı̂ncărcate nu se referă la categoria celor fixe.
Rapoartele dintre valorile momentelor la capetele deschideri-
lor neı̂ncărcate pentru grinda dată au valori constante. Se intro-
duce noţiunea de rapoarte de puncte fixe de stânga:
46
a)
p
P1 P2 P3 P4
0 1 2 3 4 5
l1 l2 l3 l4 l5
b)
F
P2 P3 P4 P5
0 1 2 3 4 5
l1 l2 l3 l4 l5
Fig. 3.8:
𝑀1 𝑀2 𝑀𝑛
𝐾1 = − ; 𝐾2 = − ; · · · 𝐾𝑛 = − . (3.11)
𝑀0 𝑀1 𝑀𝑛−1
şi rapoarte de puncte fixe de dreapta:
′ 𝑀4 ′ 𝑀3 ′ 𝑀𝑛−1
𝐾5 = − ; 𝐾4 = − ; · · · 𝐾𝑛 = − . (3.12)
𝑀5 𝑀4 𝑀𝑛
Dintr-o grindă continuă se izolează un fragment alcătuit din
două deschideri consecutive neı̂ncărcate (figura 3.9). Aşa cum
ı̂ncărcarea pe aceste deschideri lipseşte, reacţiunile fictive sunt
egale cu zero.
Ecuaţia celor trei momente:
𝑙𝑛 𝑀𝑛−1 + 2(𝑙𝑛 + 𝑙𝑛+1 )𝑀𝑛 + 𝑙𝑛+1 𝑀𝑛+1 = 0. (3.13)
47
n-1 n n+1
ln l n+1
Fig. 3.9:
Împărţim toţi termenii ecuaţiei la 𝑀𝑛 :

𝑀𝑛−1 𝑀𝑛+1
𝑙𝑛 + 2(𝑙𝑛 + 𝑙𝑛+1 ) + 𝑙𝑛+1 = 0. (3.14)
𝑀𝑛 𝑀𝑛
Din (3.11) rezultă că rapoartele:
𝑀𝑛+1 𝑀𝑛−1 1
= −𝐾𝑛+1 ; =− .
𝑀𝑛 𝑀𝑛 𝐾𝑛+1
Rezolvând ecuaţia (3.14) ı̂n raport cu 𝐾𝑛+1 , obţinem:
(︂ )︂
𝑙𝑛 1
𝐾𝑛+1 = 2 + 2− . (3.15)
𝑙𝑛+1 𝐾𝑛
Se obţine o relaţie recurentă pentru determinarea rapoartelor
de puncte fixe de stânga.
Dacă ı̂n (3.14) notăm:
𝑀𝑛−1 ′ 𝑀𝑛+1 1
= −𝐾𝑛 ; =− ′ ,
𝑀𝑛 𝑀𝑛 𝐾𝑛+1
′
atunci la rezolvarea ecuaţiei ı̂n raport cu 𝐾𝑛 se obţine:
(︂ )︂
′ 𝑙𝑛+1 1
𝐾𝑛 = 2 + 2− ′ . (3.16)
𝑙𝑛 𝐾𝑛+1
Relaţia recurentă (3.16) se aplică la determinarea rapoartelor
de puncte fixe de dreapta.
48
Rapoartele de puncte fixe de stânga se calculează de la stânga

spre dreapta, cele de dreapta – ı̂n direcţie inversă.
Se consideră un fragment izolat dintr-o grindă continuă, dacă
există o deschidere ı̂ncărcată, iar deschiderile vecine sunt neı̂ncăr-
cate (figura 3.10).
p
n-2 n-1 n n+1
ln-1 ln l n+1
Fig. 3.10:
Ecuaţia celor trei momente pentru reazemele deschiderii ı̂ncăr-

cate se scrie ı̂n felul următor:
{︃
𝑙𝑛−1 𝑀𝑛−2 + 2(𝑙𝑛−1 + 𝑙𝑛 )𝑀𝑛−1 + 𝑙𝑛 𝑀𝑛 = −6𝐴𝑓𝑛 ;
(3.17)
𝑙𝑛 𝑀𝑛−1 + 2(𝑙𝑛 + 𝑙𝑛+1 )𝑀𝑛 + 𝑙𝑛+1 𝑀𝑛+1 = −6𝐵𝑛𝑓 .
Pentru excluderea momentelor 𝑀𝑛−2 şi 𝑀𝑛+1 , acestea se ex-
primă folosind rapoartele de puncte fixe:
𝑀𝑛−2 1 𝑀𝑛+1 1
=− ; =− ′ . (3.18)
𝑀𝑛−1 𝐾𝑛−1 𝑀𝑛 𝐾𝑛+1
După substituirea relaţiilor (3.18) ı̂n (3.17) obţinem siste-
mul de ecuaţii ı̂n raport cu momentele pe capetele deschiderii
ı̂ncărcate:
⎧ [︂ (︂ )︂]︂
𝑙𝑛−1 1
⎪
⎪ 𝑙𝑛 2 + 2− 𝑀𝑛−1 + 𝑙𝑛 𝑀𝑛 = −6𝐴𝑓𝑛 ;
⎪
⎪
⎨ 𝑙𝑛 𝐾 𝑛−1
[︂ (︂ )︂]︂ (3.19)
𝑙 1
⎪
⎩𝑙𝑛 𝑀𝑛−1 + 𝑙𝑛 2 + 𝑛+1 2 − ′
⎪
𝑀𝑛 = −6𝐵𝑛𝑓 .
⎪
⎪
𝑙𝑛 𝐾𝑛+1
49
Expresiile din paranteze reprezintă ”𝐾𝑛 ” ı̂n prima ecuaţie şi

′
”𝐾𝑛 ” ı̂n ecuaţia a doua. Atunci:
{︃
𝑙𝑛 · 𝐾𝑛 · 𝑀𝑛−1 + 𝑙𝑛 · 𝑀𝑛 = −6𝐴𝑓𝑛 ;
′ (3.20)
𝑙𝑛 · 𝑀𝑛−1 + 𝑙𝑛 · 𝐾𝑛 · 𝑀𝑛 = −6𝐵𝑛𝑓 .
Din (3.20) se obţin expresiile pentru determinarea momente-

lor pe capetele deschiderii ı̂ncărcate:
′
−6𝐴𝑓𝑛 · 𝐾𝑛 + 6𝐵𝑛𝑓 −6𝐵𝑛𝑓 · 𝐾𝑛 + 6𝐴𝑓𝑛
𝑀𝑛−1 = ′ ; 𝑀𝑛 = . (3.21)
𝑙𝑛 (𝐾𝑛 · 𝐾𝑛 − 1) 𝑙𝑛 (𝐾𝑛 · 𝐾𝑛′ − 1)
Algoritmul de calcul al grinzilor continue, folosind metoda

punctelor fixe, se formulează astfel:
- se numerotează reazemele şi deschiderile;
- se calculează rapoartele de puncte fixe de stânga 𝐾𝑖 şi cele

′
de dreapta 𝐾𝑖 ;
- se calculează valorile momentelor la capetele deschiderii

ı̂ncărcate;
- folosind rapoartele de puncte fixe, se calculează valorile mo-

mentelor pe capetele deschiderilor neı̂ncărcate;
- se trasează diagramele de eforturi 𝑀 şi 𝑇 .
Metoda punctelor fixe este eficientă ı̂n cazul ı̂ncărcării unei

singure deschideri. Dacă ı̂ncărcarea este aplicată pe câteva des-
chideri, atunci problema trebuie să fie rezolvată pentru fiecare
ı̂ncărcare aparte, iar diagramele finale se obţin cu aplicarea prin-
cipiului suprapunerii.
50
3.5. Rezolvarea grinzilor continue folo-

sind metoda punctelor fixe
Aplicaţia 3.3
Să se traseze diagramele eforturilor 𝑀, 𝑇 cu aplicarea metodei
punctelor fixe pentru grinda continuă dată ı̂n figura 3.11, a).
Rezolvare:
∙ Rapoartele de puncte fixe de stânga se calculează folosind

relaţia (3.15). Reazemul din stânga este articulat şi indife-
rent de poziţia ı̂ncărcării 𝑀0 = 0:
(︂ )︂
𝑀1 𝑙1 1
𝐾1 = − = ∞; 𝐾2 = 2 + 2− = 3,75;
𝑀0 𝑙2 𝐾1
(︂ )︂
𝑙2 1
𝐾3 = 2 + 2− = 4,31;
𝑙3 𝐾2
(︂ )︂ (︂ )︂
𝑙3 1 𝑙4 1
𝐾4 = 2 + 2− = 3,51; 𝐾5 = 2 + 2− = 4.
𝑙4 𝐾3 𝑙5 𝐾4
∙ Rapoartele de puncte fixe de dreapta se calculează folosind
relaţia (3.16):
(︂ )︂
′ 𝑀4 ′ 𝑙5 1
𝐾5 = − = ∞; 𝐾4 = 2 + 2 − ′ = 3,71;
𝑀5 𝑙4 𝐾5
(︂ )︂
′ 𝑙4 1
𝐾3 = 2 + 2 − ′ = 4,02;
𝑙3 𝐾4
(︂ )︂
′ 𝑙3 1
𝐾2 = 2 + 2 − ′ = 3,31;
𝑙2 𝐾3
(︂ )︂
′ 𝑙2 1
𝐾1 = 2 + 2 − ′ = 3,94.
𝑙1 𝐾2
51
a)
p =2kN/m
0 1 2 3 4 5
l1=7m l2=8m l3=6m l4=7m l5=6m
b) 𝑀 [𝑘𝑁 · 𝑚]
6,48 7,10 7,71
- - 0,52
+ 1,92
pl22
- 7,1=8,91
8
c) 8,0 𝑇𝐹
+
-
8,0
d) 7,85 𝑇 [𝑘𝑁 ]
1,59
+ + 0,08
+
- - -
0,93 0,33
8,15
Fig. 3.11:
52
∙ Reacţiunile fictive (anexa 1):

𝑝𝑙23
6𝐴𝑓2 = 6𝐵2𝑓 = = 256.
4
∙ Valorile momentelor pe capetele deschiderii ı̂ncărcate se cal-

culează folosind relaţiile (3.21):
′
−6𝐴𝑓2 · 𝐾2 + 6𝐵2𝑓
𝑀1 = (︀ ′
)︀ = −6,48;
𝑙2 𝐾2 · 𝐾2 − 1
−6𝐵2𝑓 · 𝐾2 + 6𝐴𝑓2
𝑀2 = (︀ ′
)︀ = −7,71.
𝑙2 𝐾2 · 𝐾2 − 1
∙ Valorile momentelor pe capetele deschiderilor neı̂ncărcate:
𝑀1 𝑀2
𝑀0 = − = 0; 𝑀3 = − ′ = 1,92;
𝐾1 𝐾3
𝑀3 𝑀4
𝑀4 = − ′ = −0,52; 𝑀5 = − ′ = 0.
𝐾4 𝐾5
∙ Diagrama finală 𝑀 este prezentată ı̂n figura 3.11, b).
∙ Diagrama 𝑇𝐹 este dată ı̂n figura 3.11, c).
∙ Corecţiile forţelor transversale:

−6,48 − 0
∆𝑇1 = = −0,93;
7
−7,71 − (−6,68)
∆𝑇2 = = −0,15;
8
1,84 − (−7,71)
∆𝑇3 = = 1,59;
6
−0,49 − 6,48 0 − (−0,49)
∆𝑇4 = = −0,33; ∆𝑇5 = = 0,08.
7 6
53
Aplicaţia 3.4
Să se traseze diagramele eforturilor 𝑀, 𝑇 cu aplicarea metodei
punctelor fixe pentru grinda continuă dată ı̂n figura 3.12, a).
Rezolvare:
∙ Reazemul de ı̂ncastrare din stânga se ı̂nlocuieşte cu o des-
chidere fictivă egală cu zero.
∙ Rapoartele de puncte fixe de stânga:
(︂ )︂
𝑀1 𝑙1 1
𝐾1 = − = ∞; 𝐾2 = 2 + 2− = 2;
𝑀0 𝑙2 𝐾1
(︂ )︂
𝑙2 1
𝐾3 = 2 + 2− = 3,71;
𝑙3 𝐾2
(︂ )︂
𝑙3 1
𝐾4 = 2 + 2− = 3,73;
𝑙4 𝐾3
(︂ )︂
𝑙4 1
𝐾5 = 2 + 2− = 3,52.
𝑙5 𝐾4
∙ Rapoartele de puncte fixe de dreapta:
(︂ )︂
′ 𝑀4 ′ 𝑙5 1
𝐾5 = − = ∞; 𝐾4 = 2 + 2 − ′ = 4,29;
𝑀5 𝑙4 𝐾5
(︂ )︂
′ 𝑙4 1
𝐾3 = 2 + 2 − ′ = 3,77;
𝑙3 𝐾4
(︂ )︂
′ 𝑙3 1
𝐾2 = 2 + 2 − ′ = 3,52.
𝑙2 𝐾3
∙ Reacţiunile fictive (anexa 1):
3 5
𝑢5 = ; 𝑣5 = ; 6𝐴𝑓5 = 𝐹 𝑙52 · 𝑢5 · 𝑣5 · (1 + 𝑣5 ) = 219,4;
8 8
6𝐵5𝑓 = 𝐹 𝑙52 · 𝑢5 · 𝑣5 · (1 + 𝑢5 ) = 185,6.
54
a)
F=9kN
3m 5m
b)
F=9kN
0 1 2 3 4 5
l1 =0 l2=8m l3=7m l4=7m l5=8m

c) 𝑀 [𝑘𝑁 · 𝑚]
7,79 4,87
0,56
- -
0,28 + +
2,09
F∙ 3∙ 5 - 4,87=12,01
8
5,62
d) 𝑇𝐹
+
-
3,38
e) 𝑇 [𝑘𝑁 ]
6,59
0,37 +
+
- -
0,11 -
1,41 2,41
Fig. 3.12:
55
∙ Valorile momentelor pe capetele deschiderii ı̂ncărcate:

6𝐵5𝑓
−6𝐴𝑓5
· 𝐾5 +
′ −6𝐴𝑓5 +
6𝐵5𝑓 ′
𝐾5
𝑀4 = (︀ ′
)︀ = (︁ )︁ = −7,79;
𝑙5 𝐾5 · 𝐾5 − 1 𝑙5 𝐾5 − 1
′
𝐾5
−6𝐵5𝑓 · 𝐾5 + 6𝐴𝑓5
𝑀5 = (︀ ′
)︀ = 0.
𝑙5 𝐾5 · 𝐾5 − 1
′
Aşa cum 𝐾5 = ∞, ı̂n expresia pentru 𝑀4 , se obţine o ne-
∞
determinare de tipul ∞ . Aceasta se rezolvă prin ı̂mpărţirea
′
termenilor de la numărător şi numitor la 𝐾5 .
∙ Valorile momentelor pe capetele deschiderilor neı̂ncărcate:
𝑀4 𝑀3
𝑀3 = − = 2,09; 𝑀2 = − = −0,56;
𝐾4 𝐾3
𝑀2
𝑀1 = − = 0,28.
𝐾2
Pe deschiderile neı̂ncărcate diagrama momentelor ı̂ncovoie-
toare coincide cu linia momentelor. Pe deschiderea ı̂ncărca-
tă diagrama se obţine prin depunerea diagramei calculate
ca pentru grinda simplu rezemată de la linia momentelor.
Diagrama finală 𝑀 este prezentată ı̂n figura 3.12, c).
∙ Diagrama 𝑇𝐹 este dată ı̂n figura 3.12, d ).
∙ Corecţiile forţelor transversale:
−0,56 − 0,28 2,09 − (−0,56)

∆𝑇2 = = −0,11; ∆𝑇3 = = 1,59;
8 7
−7,79 − 2,09 0 − (−7,79)

∆𝑇4 = = −1,41; ∆𝑇5 = = 0,97.
7 8
Diagrama 𝑇 se obţine folosind expresia (2.10) (figura 3.12, e).
56
4. Cadre static nedeterminate

Metoda deplasărilor
4.1. Noţiuni generale. Ipoteze
La aplicarea forţelor exterioare pe o structură, aceasta se de-
formează, apar eforturi şi deplasări. Problema poate fi rezolvată
pe două căi, şi anume:
- se determină mai ı̂ntâi eforturile, apoi deplasările. Această
cale este realizată prin metoda eforturilor;
- se determină mai ı̂ntâi deplasările, apoi eforturile cores-
punzătoare. Această cale este realizată prin metoda de-
plasărilor.
′ ′
Poziţia nouă 𝐴 𝐵 a unei bare deformate (figura 4.1) se obţine
din cea iniţială 𝐴𝐵 ı̂n rezultatul deplasărilor următoare:
∙ deplasarea de corp rigid ı̂n direcţie longitudinală;
∙ deplasarea de corp rigid ı̂n direcţie transversală;
∙ deplasarea liniară a unui capăt ı̂n raport cu celălalt;
∙ deplasările de rotire a capetelor.
Deplasările de corp rigid nu conduc la deformarea barei. Pen-
tru determinarea eforturilor ce apar ı̂n bara deformată trebuie să
fie cunoscută deplasarea liniară a unui capăt ı̂n raport cu celălalt
şi deplasările de rotire a capetelor.
În metoda deplasărilor se admit ipotezele următoare:
I capetele barelor ı̂mbinate ı̂ntr-un nod rigid au deplasări li-
niare şi de rotire egale;
57
I deplasările liniare ale capetelor barelor ı̂mbinate ı̂ntr-un

nod articulat sunt egale, iar cele de rotire - diferite;
I distanţa dintre capetele barei ı̂ncovoiate este egală cu lun-

gimea iniţială;
I forţele normale şi transversale nu se iau ı̂n consideraţie la

determinarea deplasărilor.
A B
A
B
Fig. 4.1: Deformarea unei bare
4.2. Numărul necunoscutelor ı̂n metoda

deplasărilor
Pentru o structură alcătuită din bare drepte numărul de-
plasărilor care stabilesc starea deformată se determină din relaţia
următoare:
𝑁𝐷 = 𝑁𝑈 + 𝑁𝐿 , (4.1)
unde:
𝑁𝑈 - numărul deplasărilor unghiulare (de rotire) este egal cu
numărul nodurilor rigide;
𝑁𝐿 - numărul deplasărilor liniare posibile.
58
Cadrul din figura 4.2, a) are două noduri rigide, deci, numărul
deplasările unghiulare este egal cu 2, iar deplasările liniare ale
nodurilor nu sunt posibile.
Cadrul din figura 4.2, b), la fel, are două noduri rigide, şi
ı̂n acest caz numărul deplasărilor unghiulare este egal cu 2, ı̂nsă
nodurile au posibilitatea deplasării liniare pe direcţie orizontală.
Cadrul din figura 4.2, c), are trei noduri rigide. Nodurile 1
şi 2 pot fi deplasate pe direcţie orizontală, iar nodurile 2 şi 3 –
pe direcţie verticală. Numărul deplasărilor liniare pentru struc-
tura dată este egal cu numărul gradelor de libertate a schemei
articulate.
a) b)
𝑁𝑈 = 2; 𝑁𝐿 = 0; 𝑁𝐷 = 2. 𝑁𝑈 = 2; 𝑁𝐿 = 1; 𝑁𝐷 = 3.
c)
1 2
3
𝑁𝑈 = 3; 𝑁𝐿 = 2; 𝑁𝐷 = 5.
Fig. 4.2:
Schema articulată se obţine din cea iniţiala prin introduce-

rea articulaţiilor ı̂n nodurile rigide şi ı̂nlocuirea reazemelor de
59
ı̂ncastrare cu reazeme articulate imobile. Pentru stabilirea numă-

rului deplasărilor liniare posibile se foloseşte expresia:
𝑁𝐿 = 𝑁𝐺𝐿 = 3𝑁𝐸 − 2𝑁𝐴 − 𝑁𝐵 .

Determinarea numărului deplasărilor liniare este ilustrată prin
exemplele din figurile 4.3–4.5.
a) b)
Structură iniţială Schemă articulată

𝑁𝐸 = 4; 𝑁𝐴 = 3; 𝑁𝐵 = 5; 𝑁𝐺𝐿 = 1; 𝑁𝐿 = 1
Fig. 4.3:
a) b)

𝑁𝐸 = 4; 𝑁𝐴 = 3; 𝑁𝐵 = 4; 𝑁𝐺𝐿 = 2; 𝑁𝐿 = 2
Fig. 4.4:
60
În structura din figura 4.5, a) este posibilă deplasarea no-

durilor pe direcţie orizontală şi deplasarea liniară a reazemului
articulat mobil.
a) b)

𝑁𝐸 = 5; 𝑁𝐴 = 4; 𝑁𝐵 = 5; 𝑁𝐺𝐿 = 2; 𝑁𝐿 = 2
Fig. 4.5:
4.3. Structura fundamentală

Algoritmul metodei deplasărilor
În metoda deplasărilor, structura fundamentală se obţine prin
introducerea legăturilor de ı̂ncastrare ı̂n nodurile rigide şi a legătu-
rilor liniare pe direcţiile deplasărilor liniare posibile. Spre deose-
bire de reazemele de ı̂ncastrare care blochează deplasările liniare
şi cea de rotire, legăturile de ı̂ncastrare introduse ı̂n nodurile ri-
gide blochează numai deplasarea de rotire. În figura 4.6, b) este
prezentat un exemplu de structură fundamentală.
Comparând structura fundamentală cu cea iniţială, se atestă
următoarele deosebiri:
- ı̂n structura iniţială sunt posibile deplasări pe direcţiile legă-
turilor introduse ı̂n structura fundamentală. Acestea sunt
egale cu zero ı̂n structura fundamentală;
61
- ı̂n legăturile introduse ı̂n structura fundamentală apar reac-

ţiuni. Acestea lipsesc ı̂n structura iniţială.
a)
p
Structură iniţială
b)
p
Z1 Z2 Z3
Structură fundamentală
Fig. 4.6:
Pentru excluderea acestor deosebiri este necesar:
∙ a impune deplasări ale legăturilor introduse ı̂n structura

fundamentală egale cu cele ce apar ı̂n structura iniţială;
∙ a egala cu zero reacţiunile din legăturile introduse.
Admitem că sunt cunoscute deplasările structurii iniţiale pe

direcţiile legaturilor introduse ı̂n structura fundamentală pe care
le notăm: 𝑍1 , 𝑍2 , 𝑍3 .
62
La impunerea acestor deplasări, ı̂n structura fundamentală

apar reacţiuni. Calculăm reacţiunile ı̂n legăturile introduse cu
aplicarea principiului suprapunerii:
⎧
⎨𝑅1 = 𝑅1𝐹 + 𝑅1𝑍1 + 𝑅1𝑍2 + 𝑅1𝑍3 = 0;
⎪
𝑅2 = 𝑅2𝐹 + 𝑅2𝑍1 + 𝑅2𝑍2 + 𝑅2𝑍3 = 0; (4.2)
⎪
𝑅3 = 𝑅3𝐹 + 𝑅3𝑍1 + 𝑅3𝑍2 + 𝑅3𝑍3 = 0.
⎩
unde:
𝑅𝑖𝐹 - reacţiunea ı̂n legătura ”𝑖” de la acţiunea forţelor exterioare;
𝑅𝑖𝑧𝑗 - reacţiunea din legătura ”𝑖” produsă de deplasarea impusă a
legăturii ”𝑗”. Reacţiunile 𝑅𝑖𝑧𝑗 se reprezintă sub forma următoare:
𝑅𝑖𝑧𝑗 = 𝑟𝑖𝑗 · 𝑍𝑗 , (4.3)
𝑟𝑖𝑗 - reacţiunea din legătura ”𝑖” de la deplasarea unitară a legăturii

”𝑗”.
După substituirea (4.3) ı̂n (4.2) se obţine:
⎧
⎨𝑟11 𝑍1 + 𝑟12 𝑍2 + 𝑟13 𝑍3 + 𝑅1𝐹 = 0;
⎪
𝑟21 𝑍1 + 𝑟22 𝑍2 + 𝑟23 𝑍3 + 𝑅2𝐹 = 0; (4.4)
⎪
𝑟31 𝑍1 + 𝑟32 𝑍2 + 𝑟33 𝑍3 + 𝑅3𝐹 = 0.
⎩
Relaţiile (4.4) reprezintă sistemul de ecuaţii canonice ale me-

todei deplasărilor. Sensul lor fizic constă ı̂n anularea (egalarea cu
zero) reacţiunilor ı̂n legăturile introduse ı̂n structura fundamen-
tală. În metoda deplasărilor structura fundamentală este unică.
Structura fundamentală ı̂n metoda deplasărilor reprezintă un
ansamblu din bare de două tipuri:
I bare ı̂ncastrate la ambele capete;
I bare cu ı̂ncastrare la un capăt şi articulaţie la celălalt.

Pentru determinarea coeficienţilor 𝑟𝑖𝑗 este necesară trasarea
diagramelor 𝑀 𝑖 de la deplasările unitare 𝑍 𝑖 = 1.
63
Termenii liberi 𝑅𝑖𝐹 pot fi calculaţi dacă este cunoscută di-

agrama 𝑀𝐹 trasată pe structura fundamentală de la acţiunea
forţelor exterioare.
Diagramele unitare 𝑀 𝑖 şi diagrama 𝑀𝐹 se trasează ı̂n depen-
denţă de tipul de solicitare, folosind diagramele din anexa 2,
luând ı̂n consideraţie că fiecare bară este o grindă fie ı̂ncastrată la
ambele capete, fie ı̂ncastrată la un capăt şi articulată la celălalt.
Barele din care este alcătuită structura fundamentală sunt
calculate la deplasări impuse şi acţiunea forţelor exterioare.
Algoritmul metodei deplasărilor se formulează astfel:
- se stabileşte numărul necunoscutelor;
- de la structura iniţială se trece la structura fundamentală
prin introducerea legăturilor pe direcţiile deplasărilor posi-
bile;
- se trasează diagramele 𝑀 𝑖 (𝑍 𝑖 = 1) şi diagrama 𝑀𝐹 de la
acţiunea forţelor exterioare folosind anexa 2;
- se calculează coeficienţii 𝑟𝑖𝑗 şi termenii liberi 𝑅𝑖𝐹 ;
- se rezolvă sistemul de ecuaţii. În formă generală, sistemul
de ecuaţii canonice ale metodei deplasărilor are următoarea
formă:
⎧
⎪
⎪ 𝑟11 𝑍1 + 𝑟12 𝑍2 + · · · + 𝑟1𝑛 𝑍𝑛 + 𝑅1𝐹 = 0;
⎪
⎨𝑟 𝑍 + 𝑟 𝑍 + · · · + 𝑟 𝑍 + 𝑅 = 0;
12 1 22 2 2𝑛 𝑛 2𝐹
(4.5)
⎪
⎪
⎪ · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ··
𝑟𝑛1 𝑍1 + 𝑟𝑛2 𝑍2 + · · · + 𝑟𝑛𝑛 𝑍𝑛 + 𝑅𝑛𝐹 = 0;
⎩
- se trasează diagrama finală a momentelor ı̂ncovoietoare:

𝑛
∑︁
𝑀 = 𝑀𝐹 + 𝑀 𝑖 𝑍𝑖 ; (4.6)
𝑖=1
- se trasează diagramele 𝑇 şi 𝑁 . Aceste diagrame se trasează

folosind regulile descrise ı̂n metoda eforturilor.
64
4.4. Rezolvarea cadrelor static nedeter-

minate folosind metoda deplasărilor
Aplicaţia 4.1
Să se traseze diagramele eforturilor 𝑀, 𝑇 şi 𝑁 cu aplicarea
metodei deplasărilor la cadrul dat ı̂n figura 4.7, a). Momentele de
inerţie pentru toate elementele cadrului sunt egale, iar secţiunea
transversală are aceeaşi formă.
a)
p=2kN/m
4 5
3m
F=6kN
1 2 3
3m
A B C
5m 6m
b) c)
Z1=1 2EI
5
p
4EI
6
4EI
F 5 M1
6EI
36 2EI
6
Fig. 4.7:
65
a) b)
Z2=1 4EI Z3=1
5
4EI 6EI 6EI

2EI 6 36 36
5 3EI
6 M3
M2 3EI
6EI
2EI 6EI 36 36
6EI 6 36 12EI 12EI 3EI
36 216 216 216
c) d)
p∙36
F∙6 =4,5 8 =9
8
1,02
p∙36 1,71
F=6
16 =4,5
F∙6 =4,5 2,05
MF 8 M1 Z1
F∙6 =4,5 F =3
8 2 0,85
e) f)
3,69 1,15 5,59 5,59
1,84 3,07 2,31
0,77 M2 Z2 M3 Z3
1,54 5,59 5,59 2,80
g) h)
3,88 4,71 6,69
1,98 6,0 +
5,66 -
- 3,0 6,0
M[kN∙ m] 3,73
TF
3,0 +
4,74 8,55 2,80
Fig. 4.8:
66
a)
7,12
+
- - 4,88
1,72 -
1,44 + T[kN] 1,9 0,47 +
4,1 +
HA=1,44 HB=4,1 HC=0,47
b)
1,44
+
-
0,46
1,72
+ N[kN] - 8,84 - 4,88
VA =1,72 VB =8,84 VC =4,88
Fig. 4.9:
Rezolvare:
- Numărul necunoscutelor:
𝑁𝐷 = 𝑁𝑈 + 𝑁𝐿 = 2 + 1 = 3.
În structura dată sunt posibile deplasările de rotire a no-

durilor rigide şi deplasarea liniară pe direcţie orizontală.
- Structura fundamentală (figura 4.7, b) se obţine prin intro-

ducerea ı̂ncastrărilor ı̂n nodurile rigide şi a legăturii liniare
pe direcţie orizontală.
67
- Diagramele unitare 𝑀 𝑖 se trasează de la deplasările unitare

ale legăturilor introduse. Pozitive se consideră deplasările
de rotire ı̂n sens orar, iar cele liniare spre dreapta – la
legăturile orizontale sau ı̂n jos – la legăturile verticale. Di-
agramele unitare 𝑀 𝑖 (figura 4.7, c) şi figura 4.8, a), b) şi
diagrama 𝑀𝐹 (figura 4.8, c) de la acţiunea forţelor exteri-
oare se trasează folosind rezultatele din anexa 2.
- Reacţunile din ı̂ncastrări (momentele) se determină din con-

diţia de echilibru a nodurilor. Reacţiunile din legăturile li-
niare se determină din condiţia de echilibru a fragmentului
de-a lungul căruia este introdusă legătura liniară. Reacţiu-
nile necunoscute se presupun pozitive.
Din diagrama 𝑀 1 se calculează coeficienţii 𝑟11 , 𝑟21 , 𝑟31 :
r11
r21
4EI
5 r31
2EI
4EI 5 6EI
6 36
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑥 = 0;
𝑟11 = 1,467𝐸𝐼. 𝑟21 = 0,4𝐸𝐼. 𝑟31 = −0,1667𝐸𝐼.
r22
r12
4EI 3EI
5 6 r32
2EI
5 4EI 6EI
6 36
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑥 = 0;
𝑟12 = 0,4𝐸𝐼. 𝑟22 = 1,967𝐸𝐼. 𝑟32 = −0,1667𝐸𝐼.
68
r23
r13
r33
6EI 6EI 12EI 12EI 3EI
36 36 216 216 216
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑥 = 0;
𝑟13 = −0,1667𝐸𝐼. 𝑟23 = −0,1667𝐸𝐼. 𝑟33 = 0,125𝐸𝐼.
Din diagrama 𝑀𝐹 (figura 4.8, c), se calculează termenii liberi

𝑅1𝐹 , 𝑅2𝐹 , 𝑅3𝐹 :
R2F
R1F 9,0
R3F
4,5 3,0
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑥 = 0;
𝑅1𝐹 = 0. 𝑅2𝐹 = −4,5. 𝑅3𝐹 = −3,0.
Sistemul de ecuaţii canonice ale metodei deplasărilor va avea

forma:
⎧
⎨1,467𝐸𝐼 · 𝑍1 + 0,4𝐸𝐼 · 𝑍2 − 0,1667𝐸𝐼 · 𝑍3 = 0;
⎪
0,4𝐸𝐼 · 𝑍1 + 1,967𝐸𝐼 · 𝑍2 − 0,1667𝐸𝐼 · 𝑍3 = 4,5;
⎪
−0,1667𝐸𝐼 · 𝑍1 − 0,1667𝐸𝐼 · 𝑍2 + 0,125𝐸𝐼 · 𝑍3 = 3.
⎩
Soluţiile sistemului:
2,56 4,61 33,56
𝑍1 = ; 𝑍2 = ; 𝑍3 = .
Diagramele corectate 𝑀 1 · 𝑍1 ; 𝑀 2 · 𝑍2 ; 𝑀 3 · 𝑍3 sunt date ı̂n

figura 4.8, d )–f ).
69
Diagrama finală a momentelor ı̂ncovoietoare (figura 4.8, g)

se obţine prin ı̂nsumarea diagramei 𝑀𝐹 cu diagramele corectate
𝑀 𝑖 · 𝑍𝑖 .
Diagrama 𝑇𝐹 (figura 4.8, h) a fost trasată folosind diagramele
din anexa 3.
3,88 − (−4,74) −1,98 − (−8,55)
∆𝑇1 = = 1,44; ∆𝑇2 = = 1,1;
6 6
0 − (−2,8) −4,71 − 3,88
∆𝑇3 = = 0,47; ∆𝑇4 = = −1,72;
7 5
0 − (−6,69)
∆𝑇5 = = 1,12.
6
Diagrama finală a forţelor transversale 𝑇 (figura 4.9, a) se
obţine prin ı̂nsumarea diagramei 𝑇𝐹 cu corecţiile ∆𝑇𝑖 .
Valorile forţelor normale 𝑁 (figura 4.9, b) se calculează din
condiţiile de echilibru a nodurilor folosind diagrama 𝑇 :
1,72 1,72 7,12 4,88
N4 N4 =1,44 N5 N5 =0,47
1,44 0,47
1,9
N1 N2 N3
Σ𝐹𝑥 = 0; Σ𝐹𝑥 = 0; Σ𝐹𝑥 = 0;

𝑁4 = 1,44; 𝑁5 = −0,46; 𝑁5 = −0,47;
Σ𝐹𝑦 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑁1 = 1,72. 𝑁2 = −8,84. 𝑁3 = −4,88.
Din diagrama 𝑇 se determină componentele orizontale ale

reacţiunilor, iar din diagrama 𝑁 cele verticale.
Condiţiile de echilibru global:
Σ𝐹𝑥 = 𝐹 − 𝐻𝐴 − 𝐻𝐵 − 𝐻𝐶 = 0;
Σ𝐹𝑦 = −𝑝 · 6 − 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 + 𝑉𝐶 = 0.
70
Aplicaţia 4.2
Să se traseze diagramele eforturilor 𝑀, 𝑇 şi 𝑁 cu aplicarea
metodei deplasărilor la cadrul din figura 4.10, a). Momentele de
inerţie pentru toate elementele cadrului sunt egale, iar secţiunea
transversală are aceeaşi formă.
Rezolvare:
𝑁𝐷 = 𝑁𝑈 + 𝑁𝐿 = 2 + 1 = 3.
În structura dată sunt posibile deplasările de rotire a no-

durilor rigide şi deplasarea lor liniară pe direcţie verticală.
a)
F=5kN
A 1 2 B
6m
p=2kN/m 5
3 4
C D
4m 5m
b) c)
4EI
Z1=1 4
F
2EI
4 4EI
Z1 6EI 6 3EI 3EI
16 5 25
p M1
Z2
2EI
Z3 6
Fig. 4.10:
71
a) b)
Z3 =1
Z2=1 2EI
6 6EI
16
M2 12EI 6EI 3EI 3EI
3EI 64 16 25 125
4 4EI
2EI M3
6 6EI
5 25
3EI 4EI 6EI 3EI 3EI 12EI
5 25 6EI 125
16 64 16 25
c) d)
p∙36
12 =6,0
0,98
p∙36 0,81
MF
24 =3,0 1,63 1,08
M1 Z1
0,27
p∙36
12 =6,0 0,54
e) f)
0,88
4,7
4,7 1,51
M2 Z2 0,44 M3 Z3
1,99 3,01
1,77
1,06
2,12 2,35 3,01
Fig. 4.11:
72
a) b)
5,8 0,53
5,51 6,0
6,33 -
3,71
M[kN∙ m] TF
4,07
4,77
+
0,36
5,13 6,0
c)
2,96 6,17
+
- -
0,11
VA =2,96 VB =0,11
T[kN]
0,09
+
+
-
5,83 1,84
VC=0,09 VD=1,84
d)
6,17
+
HA=6,17
N[kN] - 1,93
- HD=5,83
5,83
Fig. 4.12:

ducerea ı̂ncastrărilor 𝑍1 , 𝑍2 ı̂n nodurile rigide şi a legăturii
liniare 𝑍3 pe direcţie verticală.
73
- Folosind tabelele din anexa 2, se trasează diagramele uni-

tare ale momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 𝑖 (figura 4.10, c) şi
figura 4.11, a), b) de la deplasările unitare ale legăturilor
introduse şi diagrama 𝑀𝐹 (figura 4.11, c) de la acţiunea
forţelor exterioare.
- Coeficienţii sistemului de ecuaţii canonice ale metodei de-
plasărilor se determină folosind diagramele 𝑀 𝑖 , iar termenii
liberi folosind diagrama 𝑀𝐹 din condiţia de echilibru a no-
durilor pentru deplasări de rotire şi din condiţia de echilibru
a fragmentului de-a lungul căruia este introdusă legătura li-
niară.
6EI 3EI
16 25
r11
4EI 3EI 2EI

4 5 6 r21
4EI
6 r31
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑟11 = 2,267𝐸𝐼. 𝑟21 = 0,3333𝐸𝐼. 𝑟31 = −0,255𝐸𝐼.
r12 4EI
6 r22
3EI 6EI
16 25
2EI 3EI 4EI
6 4 5 r32
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑟12 = 0,3333𝐸𝐼. 𝑟22 = 2,217𝐸𝐼. 𝑟32 = 0,0525𝐸𝐼.
74
12EI 3EI
64 125
r13
r23
3EI 12EI
6EI 3EI 64 125
25 3EI 6EI
16 25 r33
16
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑟13 = −0,255𝐸𝐼. 𝑟23 = 0,0525𝐸𝐼. 𝑟33 = 0,3544𝐸𝐼.
Din diagrama 𝑀𝐹 (figura 4.11, c), se calculează termenii liberi

𝑅1𝐹 , 𝑅2𝐹 , 𝑅3𝐹 :
F=5
F
R1F
6,0
6,0 R2F
R3F
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑅1𝐹 = 6,0. 𝑅2𝐹 = −6,0. 𝑅3𝐹 = −5,0.
- Sistemul de ecuaţii canonice ale metodei deplasărilor va

avea forma:
⎧
⎨2,267𝐸𝐼 · 𝑍1 + 0,3333𝐸𝐼 · 𝑍2 − 0,255𝐸𝐼 · 𝑍3 = −6;
⎪
0,3333𝐸𝐼 · 𝑍1 + 2,217𝐸𝐼 · 𝑍2 + 0,0525𝐸𝐼 · 𝑍3 = 6;
⎪
−0,255𝐸𝐼 · 𝑍1 + 0,0525𝐸𝐼 · 𝑍2 + 0,3544𝐸𝐼 · 𝑍3 = 5.
⎩
75
- Soluţiile sistemului sunt:
1,626 2,654 12,546

𝑍1 = − ; 𝑍2 = ; 𝑍3 = .
- Diagramele corectate 𝑀 1 · 𝑍1 , 𝑀 2 · 𝑍2 , 𝑀 3 · 𝑍3 se obţin
prin multiplicarea ordonatelor diagramelor unitare 𝑀𝑖 cu
valorile respective ale deplasărilor 𝑍𝑖 şi sunt date ı̂n figura
4.11, d )–f ). Deplasarea 𝑍1 este negativă. La corectarea
diagramei 𝑀 1 se schimbă semnele de pe diagramă.
a) se obţine folosind relaţia (4.6).
- Diagrama finală a forţelor transversale 𝑇 se trasează folo-
sind relaţia (2.10).
Diagrama 𝑇𝐹 (figura 4.12, b) s-a trasat folosind diagramele
din anexa 3.
6,33 − (−5,51) 0 − 0,53
∆𝑇1 = = 2,96; ∆𝑇2 = = −0,11;
4 5
0,36 − 0 −4,07 − 5,13

∆𝑇3 = = 0,09; ∆𝑇4 = = −1,84;
4 5
−5,80 − (−4,77)
∆𝑇5 = = −0,17.
6
Diagrama finală a forţelor transversale 𝑇 (figura 4.12, c) se
forţelor transversale 𝑇 , se calculează valorile forţelor nor-
male 𝑁 . Diagrama forţelor normale 𝑁 este reprezentată ı̂n
figura 4.12, d ).
76
F=5
0,11 N5 =1,93
N1 N2 =0 5,83
2,96 N3 =0 N4
6,17
N5 0,09 1,84
Σ𝐹𝑥 = 0; 𝑁1 = 6,17; Σ𝐹𝑥 = 0; 𝑁4 = −5,83;
Σ𝐹𝑦 = 0; 𝑁5 = −1,93.
Din diagrama 𝑇 se determină componentele orizontale ale

reacţiunilor, iar din diagrama 𝑁 cele verticale.
Condiţiile de echilibru global:
Σ𝐹𝑥 = 𝑝 · 6 − 𝐻𝐴 − 𝐻𝐷 = 0;
Σ𝐹𝑦 = 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 + 𝑉𝐶 + 𝑉𝐷 − 𝐹 = 0.
77
5. Lucrare individuală
5.1. Conţinutul lucrării
În lucrarea individuală nr.2 sunt incluse problemele:
1. Calculul cadrului static nedeterminat cu aplicarea metodei
eforturilor.
2. Calculul grinzii continue cu aplicarea ecuaţiilor celor trei
momente.
3. Calculul cadrului static nedeterminat cu aplicarea metodei
deplasărilor.
5.2. Condiţiile de prezentare şi susţinere

a lucrării individuale
Lucrarea individuală se prezintă pe foi standard A4. Schemele
şi diagramele se trasează cu creionul. La desenarea schemelor
se alege o scară arbitrară pentru dimensiuni şi o scară pentru
diagramele de eforturi. Lucrarea se prezintă ı̂mpreună cu caietul
de sarcini şi se susţine prin teste simple formate din conţinutul
problemelor.
5.3. Exemplu de lucrare individuală

Problema nr.1
Pentru cadrul static nederminat din figura 5.1, a) să se tra-
seze diagrama momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 , diagrama forţelor
tăietoare 𝑇 şi diagrama forţelor normale 𝑁 , folosind metoda efor-
turilor.
78
a) b)
F1 =6kN
F1
p1 =2kN/m
3m
p1
F2 =4kN
F2
A S.F.
3m
p2 =3kN/m p2
B C X1 X2
4m 5m
c) d)
1,67 4,33 6
0,835
5,17
2,83 4,5
HA=1 1,33 1,67 HA=1
3
0,665 3,0 0,665 1,33 1,5
VA = 1 M1 VA = 1
3 3 M2
X1=1 X2=1
VC = 1 VC = 1
3 3
e) f)
F1 2
1 p1 4 z2 22,76 52,5
z6
HA=13 F2
z4
6
37,63
3,26 33
z1 3 p2 13,5
z5
z3
5
VA =8,06 12,12 16,24 3,38
VC=5,94 MF
Fig. 5.1:
79
a) b)
1,513 28,487 39,474
2,718 1,513
19,737
0,603 1,205 4,375 8,75 9,869
M1 X1 M2 X2
c) d)
4,214 13,024 4,25
+
2,718 23,477 4 + 0,25
6,237 - 4 4,25
26,195 6,489
17,1
TF
-
M[kN∙ m] 8,75
e)
6,42 T[kN] 6,42
-
2,55 - 3,45 +
10,55 + 2,42
0,906 6,42
6,42
VA =10,55 6,58 -
0,906 HB=0,906 C=6,58
H
f)
-
HA=5,514 2,55 - 6,42
- 3,45
- N[kN]
5,514
VC =3,45
Fig. 5.2:
80
Rezolvare:
- Numărul legăturilor ı̂n surplus.
𝑁𝐿.𝑆. = 2 · 𝑁𝐴 + 𝑁𝐵 − 3 · 𝑁𝐸 = 2 · 0 + 5 − 3 · 1 = 2.
- Structura fundamentală (figura 5.1, b) se obţine prin ı̂nlătu-

rarea reazemului mobil 𝐵 şi a legăturii orizontale din reaze-
mul imobil 𝐶. Acţiunea legăturilor ı̂nlăturate este ı̂nlocuită
cu forţe necunoscute 𝑋1 şi 𝑋2 .
- Pe structura fundamentală se trasează diagramele momen-

telor ı̂ncovoietoare 𝑀 1 , 𝑀 2 şi 𝑀𝐹 .
Se calculează reacţiunile şi se trasează diagrama momente-
lor ı̂ncovoietoare 𝑀 1 (figura 5.1, c):
1
Σ𝑀𝐴 = 0; 1 · 3 − 𝑉𝐶 · 9 = 0; 𝑉𝐶 = ;
3
1
Σ𝐹𝑦 = 0; 𝑉𝐴 = .
3
lor ı̂ncovoietoare 𝑀 2 (figura 5.1, d ).
1
Σ𝑀𝐴 = 0; 1 · 3 − 𝑉𝐶 · 9 = 0; 𝑉𝐶 = ;
3
1
Σ𝐹𝑦 = 0; 𝑉𝐴 = .
3
lor ı̂ncovoietoare 𝑀 𝐹 (figura 5.1, f ). Ordinea numerotării
sectoarelor este dată ı̂n figura 5.1, e).
Σ𝑀𝐴 = 0; 𝑝1 · 4 · 2 + 𝐹1 · 4 + 𝑝2 · 3 · 1,5 − 𝑉𝐶 · 9 = 0; 𝑉𝐶 = 5,94;
Σ𝐹𝑥 = 0; 𝐻𝐴 − 𝐹2 − 𝑝2 · 3 = 0; 𝐻𝐴 = 13;
81
Σ𝑀𝐶 = 0; −𝑝1 ·4·7−𝐹1 ·5−𝐹2 ·3−𝑝2 ·3·1,5+𝑉𝐴 ·9+𝐻𝐴 ·3 = 0;

𝑉𝐴 = 8,06.
Sectorul 1. 0 ≤ 𝑧1 ≤ 4;
𝑧1
𝑀 (𝑧1 ) = 𝑉𝐴 · 𝑧1 − 𝑝1 · 𝑧1 · ;
2
2
𝑀 (0) = 0; 𝑀 (2) = 8,06 · 2 − 2 · 2 · = 12,12;
2
4
𝑀 (4) = 8,06 · 4 − 2 · 4 · = 16,24.
2
Sectorul 2. 0 ≤ 𝑧2 ≤ 5;
𝑀 (𝑧2 ) = 𝑉𝐴 · (4 + 𝑧2 ) − 𝑝1 · 4 · (2 + 𝑧2 ) − 𝐻𝐴 · 3 − 𝐹1 · 𝑧2 ;
𝑀 (0) = 8,06 · 4 − 2 · 4 · 2 − 13 · 3 = −22,76;
𝑀 (5) = 8,06 · 9 − 2 · 4 · 7 − 13 · 3 − 6 · 5 = −52,46.
Sectorul 3. 0 ≤ 𝑧3 ≤ 3; 𝑀 (𝑧3 ) = 0.
Sectorul 4. 0 ≤ 𝑧4 ≤ 3;
𝑀 (𝑧4 ) = 𝑉𝐴 · 4 − 𝑝1 · 4 · 2 − 𝐻𝐴 · 𝑧4 ;
𝑀 (0) = 8,06 · 4 − 2 · 4 · 2 = 16,24;
𝑀 (3) = 8,06 · 4 − 2 · 4 · 2 − 13 · 3 = −22,76.
Sectorul 5. 0 ≤ 𝑧5 ≤ 3;
𝑧5
𝑀 (𝑧5 ) = 𝑝2 · 𝑧5 · ; 𝑀 (0) = 0;
2
1,5 3
𝑀 (1,5) = 3 · 1,5 · = 3,38; 𝑀 (3) = 3 · 3 · = 13,5.
2 2
Sectorul 6. 0 ≤ 𝑧6 ≤ 3;
𝑀 (𝑧6 ) = 𝑝2 · 3 · (1,5 + 𝑧6 ) + 𝐹2 · 𝑧6 ;
𝑀 (0) = 3 · 3 · (1,5 + 0) + 4 · 0 = 13,5;
𝑀 (3) = 3 · 3 · 4,5 + 4 · 3 = 52,5.
82
- Coeficienţii 𝛿𝑖𝑘 şi termenii liberi ∆𝑖𝐹 ai ecuaţiilor cano-

nice se determină prin ”multiplicarea” diagramelor respec-
tive. Valorile integralelor se calculează cu aplicarea formulei
Sympson:
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 1𝑀 1 4
𝛿11 = 𝑑𝑥 = (0 + 4 · 0,665 · 0,665 + 1,33 · 1,33)+
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
5 3
+ (1,67 · 1,67 + 4 · 0,835 · 0,835 + 0) + (4 · 1,5 · 1,5 + 3 · 3)+
6𝐸𝐼 6𝐸𝐼
3
+ (1,67 · 1,67 + 4 · 1,67 · 1,67 + 1,67 · 1,67) =
6𝐸𝐼
2,36 4,65 9 8,37 24,38
= + + + = ;
𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 1𝑀 2 4
𝛿12 = 𝛿21 = 𝑑𝑥 = (4·0,665·0,665+1,33·1,33)−
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
3
− (1,67 · 1,33 + 4 · 1,67 · 2,83 + 1,67 · 4,33)−
6𝐸𝐼
5 2,36 14,18 20,41 32,23
− (1,67·4,33+4·0,835·5,17) = − − =− ;
6𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 2𝑀 2 4
𝛿22 = 𝑑𝑥 = (0 + 4 · 0,665 · 0,665 + 1.33 · 1,33)+
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
5
+ (4,33 · 4,33 + 4 · 5,17 · 5,17 + 6 · 6)+
6𝐸𝐼
3
+ (1,33 · 1,33 + 4 · 2,83 · 2,83 + 4,33 · 4,33)+
6𝐸𝐼
6 2,36 134,72 26,28 72 235,36
+ (0 + 4 · 3 · 3 + 6 · 6) = + + + = ;
6𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼
83
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 1 𝑀𝐹 4
∆1𝐹 = 𝑑𝑥 = − (4 · 0,665 · 12,12 + 1,33 · 16,24)−
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
5
− (1,67 · 22,76 + 4 · 0,835 · 37,63)+
6𝐸𝐼
3
+ (1,67 · 16,24 − 4 · 1,67 · 3,26 − 1,67 · 22,76) =
6𝐸𝐼
36,05 137,11 16,33 189,94
=− − − =− ;
𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼
𝑛 ∫︁
∑︁ 𝑀 2 𝑀𝐹 4
∆2𝐹 = 𝑑𝑥 = − (0+4·0,665·12,12+1,33·16,24)+
𝑖=1
𝐸𝐼 6𝐸𝐼
5
+ (4,33 · 22,76 + 4 · 5,17 · 37,63 + 6 · 52,5)+
6𝐸𝐼
3
+ (−1,33 · 16,24 + 4 · 2,83 · 3,26 + 4,33 · 22,76)+
6𝐸𝐼
3 3
+ (4 · 1,5 · 3,38 + 3 · 13,5) + (3 · 13,5 + 4 · 4,5 · 33 + 6 · 52,5) =
6𝐸𝐼 6𝐸𝐼
36,05 993,12 56,93 30,39 474,75 1519,14
=− + + + + = .
𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼
- Sistemul de ecuaţii canonice are următoarea formă:
24,38 32,23 189,94

⎧
⎪
⎪ 𝑋1 − 𝑋2 = ;
⎨ 𝐸𝐼
⎩− 32,23 𝑋1 + 235,36 𝑋2 = − 1519,14 .

⎪
⎪
⎪
𝑋1 = −0,906; 𝑋2 = −6,579.
84
- Diagramele corectate 𝑀 1 𝑋1 şi 𝑀 2 𝑋2 (figura 5.2, a), b) se

obţin prin ”multiplicarea” ordonatelor diagramelor unitare
𝑀 1 şi 𝑀 2 cu valorile forţelor 𝑋1 şi 𝑋2 .
c) se trasează folosind relaţia (2.12).
- Diagrama finală a forţelor transversale 𝑇 se obţine folosind
relaţia (2.10).
Diagrama 𝑇𝐹 s-a trasat folosind diagramele din anexa 3 şi
este prezentată ı̂n figura 5.2, d ).
24,46 − 0 −16,4 − 3,02

∆𝑇1 = = 6,12; ∆𝑇2 = = −3,92;
4 5
−0,36 − 0 3,02 − 23,97

∆𝑇3 = = −0,16; ∆𝑇4 = = −6,98;
3 3
16,4 − 0
∆𝑇5;6 = = 2,73.
6
Diagrama finală a forţelor transversale 𝑇 (figura 5.2, e) se
male 𝑁 . Diagrama forţelor normale 𝑁 este reprezentată ı̂n
figura 5.2, f ).
Din diagramele 𝑇 şi 𝑁 se determină reacţiunile.
Verificarea condiţiilor de echilibru global:
Σ𝐹𝑥 = 𝐻𝐴 + 𝐻𝐵 + 𝐻𝐶 − 𝐹2 − 𝑝2 · 3 = 0;
Σ𝐹𝑦 = 𝑉𝐴 + 𝑉𝐶 − 𝑝1 · 4 − 𝐹1 = 0.
85
N4 =2,55
6,42
F1 =6 3,45
N1 2,55
N2 =6,42 0,906
6,42 3,45 N2 6,42
N4 N6 N3 =0
Σ𝐹𝑥 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0; Σ𝐹𝑥 = 0;
𝑁2 = −6,42; 𝑁6 = −3,45. 𝑁1 = −5,514.
Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑁4 = −2,55.
Problema nr.2
Folosind ecuaţia celor trei momente, să se traseze diagrama
momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 şi a forţei tăietoare 𝑇 ı̂n grinda din
figura 5.3, a).
Rezolvare:
- Numerotarea reazemelor şi deschiderilor (figura 5.3, a).
- Ecuaţia celor trei momente sub formă generală dată ı̂n relaţia
(3.10) se scrie pentru reazemele intermediare:
⎧ (︁ )︁
𝑓 𝑓
𝑛 = 1 ⎨𝑙1 𝑀0 + 2(𝑙1 + 𝑙2 )𝑀1 + 𝑙2 𝑀2 = −6 𝐵1 + 𝐴2 ;
(︁ )︁
𝑛 = 2 ⎩𝑙2 𝑀1 + 2(𝑙2 + 𝑙3 )𝑀2 + 𝑙3 𝑀3 = −6 𝐵2𝑓 + 𝐴𝑓3 .
- Se calculează reacţiunile fictive ı̂n funcţie de schema de so-

licitare folosind relaţiile din anexa 1:
4 3 𝑝1 𝑙13 𝑣12 (2 − 𝑣1 )2
𝑢1 = ; 𝑣1 = ; 6𝐵1𝑓 = = 116,68;
7 7 4
𝑝2 𝑙33
6𝐴𝑓2 = 6𝐵2𝑓 = 0; 6𝐴𝑓3 = = 256.
4
86
a)
F1 =4kN p =3kN/m p =2kN/m F2 =5kN
1 2
0 1 2 3
3 4 3 6 8 2
l1=7 l2=6 l3=8
b) 𝑀𝐹
2,357
1,776
8,333 16
0 1 2 3
7,714 7,827
c) 𝑀 [𝑘𝑁 · 𝑚]
2,357
1,776
12,0 10,0
5,026 3,905 6,329 8,165
2,892
2,688 0,204
4,428 4,935
16-8,165=7,835
d) 𝑇𝐹
1,929 2,357 8,0
+
+
- -
7,071 8,0
e) 𝑇 [𝑘𝑁 ]
1,776 5,0
3,672 7,54
+ +
+
- - -
1,089 -
4,0 5,328 8,46
Fig. 5.3:
87
- Valorile momentelor pe reazemele marginale:
𝑀0 = −𝐹1 · 3 = −12; 𝑀3 = −𝐹2 · 2 = −10.
- Substituind mărimile calculate, se obţine sistemul de ecuaţii:

{︃
26𝑀1 + 6𝑀2 = −32,68;
6𝑀1 + 28𝑀2 = −176.
𝑀1 = 0,204; 𝑀2 = −6,329.
- Diagrama momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀𝐹 (figura 5.3, b) se
trasează pentru fiecare deschidere ca pentru grinzile simple reze-
mate, folosind diagramele din anexa 3. Aceste diagrame se depun
de la linia momentelor, astfel obţinându-se diagrama finală a mo-
mentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 (figura 5.3, c). În limitele consolelor
diagrama 𝑀 se trasează ca pentru structuri static determinate.
- Diagrama 𝑇𝐹 (figura 5.3, d ) la fel se trasează pentru fiecare
deschidere ca pentru grinzile simple rezemate, folosind diagramele
din anexa 3.
- Corecţiile forţelor transversale:
0,204 − (−12)
∆𝑇1 = = 1,743;
7
−6,329 − 0,204
∆𝑇2 = = −1,089;
6
−10 − (−6,329)
∆𝑇3 = = −0,459.
8
- Diagrama finală a forţelor transversale 𝑇 (figura 5.3, e) se
În limitele consolelor, diagrama 𝑇 se trasează ca pentru struc-
turile static determinate.
88
Problema nr.3
Folosind metoda deplasărilor, să se traseze diagramele 𝑀, 𝑇
şi 𝑁 ı̂n cadrul dat ı̂n figura 5.4, a).
a) b)
F=8kN
F
A 1 2 B
Z1
5m
p=2kN/m 3
p
4 Z2
C
2m 3m 4m Z3
c) d)
3EI Z2=1 2EI

Z1=1 5 5
4EI M2
3EI 5 3EI 3EI 2EI
25 4 16 4EI 4
5
M1
2EI 4EI 6EI

5 4 16
e) f)
Z3=1
6,72
3EI 3EI 4,17

3EI
125 25 3EI 64 6,91
16 p∙25
M3 MF 24 =2,08
6EI
16
6EI 12EI p∙25
16 64 12 =4,17
Fig. 5.4:
89
a) b)
0,24
4,19
0,94 4,46 M2 Z2
3,35 0,12
0,59
M1 Z1 1,12
0,47
2,23 0,29
c) d)
0,98 0,46
0,96 2,39 0,53
3,73
9,21
M3 Z3 3,08
7,46
M[kN∙ m] 7,17
7,46 6,87
e) f)
4,80 4,60
+ 0,12
5,0 + +
- - - - 3,52
3,2 3,40
TF VA =4,60 VB =0,12
+
T[kN]
+
5,0 -
6,48 3,51
VC=3,51
g) 3,52
+
HA=3,52
- 3,52
N[kN]
- HC=5,83
6,48
Fig. 5.5:
90
Rezolvare:
𝑁𝐷 = 𝑁𝑈 + 𝑁𝐿 = 2 + 1 = 3.
Pentru acest cadru (figura 5.4, a) sunt posibile deplasările

de rotire a nodurilor rigide şi deplasarea liniară a acestora
pe direcţie verticală.
ducerea legăturilor de ı̂ncastrare 𝑍1 şi 𝑍2 ı̂n nodurile rigide
şi a legăturii liniare 𝑍3 pe direcţie verticală.
- În structura fundamentală se trasează diagramele unitare
ale momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 𝑖 (figura 5.4, c)-e) de la
deplasări impuse 𝑍 𝑖 = 1 şi diagrama 𝑀𝐹 (figura 5.4, f ) de
la acţiunea forţelor exterioare. La trasarea diagramelor se
folosesc schemele date ı̂n anexa 2.
- Se calculează coeficienţii şi termenii liberi ai ecuaţiilor ca-
nonice.
3EI 3EI
25 16
r11
3EI 3EI 2EI

5 4 5 r21
4EI
5 r31
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑟11 = 2,15𝐸𝐼. 𝑟21 = 0,4𝐸𝐼. 𝑟31 = 0,0675𝐸𝐼.

91
r12 4EI
5 r22
6EI
16
2EI 4EI
5 4 r32
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑟12 = 0,4𝐸𝐼. 𝑟22 = 1,8𝐸𝐼. 𝑟32 = 0,375𝐸𝐼.
3EI 3EI
125 64
r13
r23
12EI
6EI 3EI 64
25 16 6EI
16 r33
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑟13 = 0,0675𝐸𝐼. 𝑟23 = 0,375𝐸𝐼. 𝑟33 = 0,2584𝐸𝐼.
Din diagrama 𝑀𝐹 (figura 5.4, f ), se calculează termenii liberi

𝑅1𝐹 , 𝑅2𝐹 , 𝑅3𝐹 :
4,544
R1F
4,17
6,72 4,17 R2F
R3F
Σ𝑀 = 0; Σ𝑀 = 0; Σ𝐹𝑦 = 0;
𝑅1𝐹 = 10,89. 𝑅2𝐹 = −4,17. 𝑅3𝐹 = −4,544.
92
- Sistemul de ecuaţii canonice ale metodei deplasărilor va

avea forma:
⎧
⎨2,15𝐸𝐼 · 𝑍1 + 0,4𝐸𝐼 · 𝑍2 + 0,0675𝐸𝐼 · 𝑍3 = −10,89;
⎪
0,4𝐸𝐼 · 𝑍1 + 1,8𝐸𝐼 · 𝑍2 + 0,375𝐸𝐼 · 𝑍3 = 4,17;
⎪
0,0675𝐸𝐼 · 𝑍1 + 0,375𝐸𝐼 · 𝑍2 + 0,2584𝐸𝐼 · 𝑍3 = 4,544.
⎩
- Soluţiile sistemului sunt:
5,58 0,588 19,9

𝑍1 = − ; 𝑍2 = − ; 𝑍3 = .
- Diagramele corectate 𝑀 1 · 𝑍1 ; 𝑀 2 · 𝑍2 ; 𝑀 3 · 𝑍3 sunt date
ı̂n figura 5.5, a)–c).

d ) se obţine folosind relaţia (4.6).
- Diagrama finală a forţelor transversale 𝑇 se trasează folo-

sind relaţia (2.10).
Diagrama 𝑇𝐹 (figura 5.5, e) se trasează pentru barele ı̂ncăr-
cate folosind diagramele din anexa 3. Fiecare bară se con-
sideră ca o grindă simplu rezemată.
Corecţiile forţelor transversale se calculează folosind relaţia
(2.11):
−0,98 − 0
∆𝑇1 = = 0,2;
5
0 − (−0,46)
∆𝑇2 = = 0,12;
4
0,53 − (−6,87)
∆𝑇3 = = 1,48;
5
93
−7,17 − 6,87
∆𝑇4 = = −3,51.
4
Diagrama finală a forţelor transversale 𝑇 (figura 5.5, f ) se

male 𝑁 (figura 5.5, g):
3,40 0,12 N3 =3,52
N1 N2 =0 6,48
3,52 N4
N3 3,51
Σ𝐹𝑥 = 0; 𝑁1 = 3,52; Σ𝐹𝑥 = 0; 𝑁4 = −6,48.
Σ𝐹𝑦 = 0; 𝑁3 = −3,52.
Din diagramele 𝑇 şi 𝑁 se determină reacţiunile.

Verificarea condiţiilor de echilibru global:
Σ𝐹𝑥 = 𝑝 · 3 − 𝐻𝐴 − 𝐻𝐶 = 0;
Σ𝐹𝑦 = −𝐹 + 𝑉𝐴 − 𝑉𝐵 + 𝑉𝐶 = −0,01 ≈ 0.
94
Bibliografie
1. Colcin G., Bı̂rcă M., Pı̂rţac I. Mecanica structurilor din
bare. Chişinău: Lumina, 1992. -383 p.
2. Hangan S., Iordănescu M., Ghermănescu-Kunst M.
Mecanica construcţiilor. Bucureşti: Editura didactică
şi pedagogică, 1975. -560 p.
3. Ivan M., Vulpe A., Bănuţ V. Statica, stabilitatea şi
dinamica construcţiilor. Bucureşti: Editura didactică
şi pedagogică, 1982. -515 p.
4. Soare M., Ilie V., Bia C. et al. Rezistenţa materialelor
ı̂n aplicaţii. Bucureşti: Editura Tehnică, 1996. -384 p.
5. Дарков А., Клейн Т., Кузнецов В. et al.
Строительная механика. Москва: Высшая школа,
1976. -600 стр.
6. Доценко И. Строительная механика. Киев: Вища
школа, 1976. -295 стр.
95
Anexe
Anexa 1
𝑓 𝑓
Valorile reacţiunilor fictive 𝐴 şi 𝐵 la diferite tipuri de soli-
citări pentru grinda simplu rezemată.
Tabelul 1.1
Nr. Schema de solicitare 6𝐴𝑓 6𝐵 𝑓
d/o
1 F 𝐹 𝑙2 𝑢𝑣(1 + 𝑣) 𝐹 𝑙2 𝑢𝑣(1 + 𝑢)
Af Bf dacă 𝑢 = 𝑣 = 0,5
ul vl 3 2 3 2
𝐹𝑙 𝐹𝑙
l 8 8
2 p
𝑝𝑙3 𝑝𝑙3
Af Bf
4 4
l
3 p
𝑝𝑙3 2 𝑝𝑙3 2
Af Bf 𝑣 (2 − 𝑣 2 ) 𝑣 (2 − 𝑣)2
ul vl 4 4
l
4 p
5𝑝𝑙3 5𝑝𝑙3
f f
A B 32 32
l/2 l/2
5 m −𝑚𝑙(1 − 3𝑣 2 ) 𝑚𝑙(1 − 3𝑢2 )

Af Bf
dacă 𝑢 = 𝑣 = 0,5
ul vl 𝑚𝑙 𝑚𝑙
l −
4 4
96
Anexa 2
Diagramele momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 şi valorile reacţiunilor
𝑉 pentru grinda ı̂ncastrată la un capăt şi articulată la celălalt.
Tabelul 2.1
Schema de solicitare Valorile momentelor
Nr.
Diagrama momentelor ı̂ncovoietoare şi ale
d/o
ı̂ncovoietoare şi direcţia reacţiunilor
reacţiunilor
1 φA=1
A EI 3𝐸𝐼
φA B 𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 =
𝑙2
l
VA 3𝐸𝐼
𝑀𝐴 =
MA 𝑙
VB
2 EI
Δ=1
A B 3𝐸𝐼
𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 =
𝑙3
l
VB 3𝐸𝐼
MA 𝑀𝐴 =
𝑙2
VA
F 𝐹𝑏 2
3 𝑉𝐴 = (3𝑙 − 𝑏2 )
2𝑙3
A C B
a b 𝐹 𝑎2
𝑉𝐵 = 3 (3𝑙 − 𝑎)
l 2𝑙
MA 𝐹𝑏
𝑀𝐴 = 2 (𝑙2 − 𝑏2 )
2𝑙
VA MC VB 𝐹 𝑎2 𝑏
𝑀𝐶 = (3𝑙 − 𝑎)
2𝑙3
97
Tabelul 2.1 (continuare)
F
4
A C B
l/2 l/2 11 5
𝑉𝐴 = 𝐹 ; 𝑉𝐵 = 𝐹
l 16 16
MA
3 5
VB 𝑀𝐴 = 𝐹 𝑙;𝑀𝐶 = 𝐹 𝑙
VA MC 16 32
F F 4 2
5 𝑉𝐴 = 𝐹 ; 𝑉𝐵 = 𝐹
A C D B 3 3
l/3 l/3 l/3
l 1
𝑀𝐴 = 𝐹 𝑙
MA 3
VA MC MD VB 1 2
𝑀𝐶 = 𝐹 𝑙;𝑀𝐷 = 𝐹 𝑙
9 9
F F 41 23
6 𝑉𝐴 = 𝐹 ; 𝑉𝐵 = 𝐹
A C D B 32 32
l/4 l/2 l/4
l 9 5
𝑀𝐴 = 𝐹 𝑙;𝑀𝐶 = 𝐹𝑙
32 128
MA
23
VA MC MD VB 𝑀𝐷 = 𝐹𝑙
128
p 5 3
7 𝑉𝐴 = 𝑝𝑙; 𝑉𝐵 = 𝑝𝑙
8 8
A C B
l
MA 1 1
𝑀𝐴 = 𝑝𝑙2 ;𝑀𝐶 = 𝑝𝑙2
VA MC 8 16
VB
98

3𝐸𝐼𝛼∆𝑡
8 EI t1 𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 =
h
A t2 B 2ℎ𝑙
l
3𝐸𝐼𝛼∆𝑡
VA 𝑀𝐴 =
2ℎ
MA
VB ∆𝑡 = 𝑡1 − 𝑡2 ; 𝑡1 > 𝑡2
Digramele momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 şi valorile reacţiunilor

𝑉 pentru grinda ı̂ncastrată la ambele capete.
Tabelul 2.2
Schema de solicitare Valorile momentelor
Nr.
Diagrama momentelor ı̂ncovoietoare şi ale
d/o
ı̂ncovoietoare şi direcţia reacţiunilor
reacţiunilor
1 φA=1
A EI 6𝐸𝐼
φA B 𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 =
𝑙2
l
VA MB
4𝐸𝐼 2𝐸𝐼
𝑀𝐴 = ; 𝑀𝐵 =
𝑙 𝑙
MA VB
2 EI
Δ=1
A B 12𝐸𝐼
𝑙3
l
MA VB 6𝐸𝐼
𝑀𝐴 = 𝑀𝐵 =
𝑙2
VA MB
99
𝐹 𝑏2
3 F 𝑉𝐴 = (𝑙 + 2𝑎)
𝑙3
A C B
𝐹 𝑎2
a b 𝑉𝐵 = 3 (𝑙 + 2𝑏)
l 𝑙
MA 𝐹 𝑎𝑏2 𝐹 𝑎2 𝑏
MB 𝑀𝐴 = 2 ; 𝑀𝐵 = 2
𝑙 𝑙
VB 2 2
VA MC 2𝐹 𝑎 𝑏
𝑀𝐶 =
𝑙3
F
4
A C B
l/2 l/2 𝐹
l 2
MA MB 𝐹𝑙
𝑀𝐴 = 𝑀𝐵 = 𝑀𝐶 =
8
VA VB
MC
F F
5 𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 = 𝐹
A C D B
l/3 l/3 l/3
l
2
𝑀𝐴 = 𝑀𝐵 = 𝐹 𝑙
MA MB 9
1
VA MC MD VB 𝑀𝐶 = 𝑀𝐷 = 𝐹 𝑙
9
F F
6 𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 = 𝐹
A C D B
l/4 l/2 l/4
l
3
𝑀𝐴 = 𝑀𝐵 = 𝐹𝑙
MA 16
MB
1
VA MC MD VB 𝑀𝐶 = 𝑀𝐷 = 𝐹𝑙
16
100
p 1
7 𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 = 𝑝𝑙
2
A C B
l 1 2
𝑀𝐴 = 𝑀𝐵 = 𝑝𝑙
MA MB 12
1 2
VA MC VB 𝑀𝐶 = 𝑝𝑙
24
8 EI t1 𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 = 0
h
A t2 B
l
𝐸𝐼𝛼∆𝑡
𝑀𝐴 = 𝑀𝐵 =
ℎ
MA MB ∆𝑡 = 𝑡1 − 𝑡2 ; 𝑡1 > 𝑡2
101
Anexa 3
Diagramele forţelor tăietoare 𝑇 , momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀
şi valorile reacţiunilor 𝑉 pentru grinda simplu rezemată.
Tabelul 3.1
Schema de solicitare Valorile forţelor
Nr.
Diagrama forţelor tăietoare, tăietoare, momentelor
d/o
momentelor ı̂ncovoietoare şi ı̂ncovoietoare şi ale
direcţia reacţiunilor reacţiunilor
𝐹𝑏 𝐹𝑎
1 F
𝑉𝐴 = ;𝑉𝐵 =
𝑙 𝑙
C B
𝐹 𝑎𝑏
A 𝑀𝐶 =
a b 𝑙
VA l VB 𝐹𝑏 𝐹𝑎
𝑇𝐴 = ;𝑇𝐵 =
𝑙 𝑙
dacă 𝑎 = 𝑏 = 0,5𝑙
𝐹
MC 2
𝐹𝑙
𝑀𝐶 =
TA + 4
- TB 𝐹
𝑇𝐴 = ; 𝑇𝐵 =
𝐹
2 2
p
2
A C B 𝑝𝑙
l 2
VA VB
𝑝𝑙2
𝑀𝐶 =
8
MC
𝑝𝑙 𝑝𝑙
𝑇𝐴 = ; 𝑇𝐵 =
TA + 2 2
- TB
102

𝑚
3 𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 =
𝑙
m 𝑚𝑎
𝑀𝐶𝑆 =
A C B 𝑙
a b 𝑚𝑏
VA l VB 𝑀𝐶𝐷 =
𝑙
𝑚
𝑇𝐴 = 𝑇𝐵 =
S 𝑙
MC
D dacă 𝑎 = 𝑏 = 0,5𝑙
MC
𝑚
𝑙
TA - TB 𝑚
𝑀𝐶𝑆 = 𝑀𝐶𝐷 =
2
𝑚
𝑇𝐴 = 𝑇𝐵 =
𝑙
103
CUPRINS
1. Noţiuni generale 3
2. Cadre static nedeterminate. Metoda eforturilor 7
2.1. Numărul legăturilor ı̂n surplus. Structura fun-
damentală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.2. Ecuaţiile canonice ale metodei eforturilor . . . . . 13
2.3. Algoritmul metodei eforturilor . . . . . . . . . . . 16
2.4. Rezolvarea cadrelor static nedeterminate folosind
metoda eforturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
3. Grinzi continue 31
3.1. Structura fundamentală. Ecuaţiile canonice . . . 31
3.2. Ecuaţia celor trei momente . . . . . . . . . . . . . 36
3.3. Rezolvarea grinzilor continue folosind ecuaţia celor
trei momente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.4. Metoda punctelor fixe . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.5. Rezolvarea grinzilor continue folosind metoda punc-
telor fixe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
4. Cadre static nedeterminate. Metoda deplasărilor 56
4.1. Noţiuni generale. Ipoteze . . . . . . . . . . . . . . 56
4.2. Numărul necunoscutelor ı̂n metoda deplasărilor . 57
4.3. Structura fundamentală. Algoritmul metodei de-
plasărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
4.4. Rezolvarea cadrelor static nedeterminate folosind
metoda deplasărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
5. Lucrare individuală 77
5.1. Conţinutul lucrării . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.2. Condiţiile de prezentare şi susţinere a lucrării in-
dividuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.3. Exemplu de lucrare individuală . . . . . . . . . . 77
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Anexa 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Anexa 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
Anexa 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Îndrumar metodic
Autori: M. BÎRCĂ
I. CREŢU
Redactor: E. BALAN
Bun de tipar 03.04.2015 Formatul 60x841/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 60 ex.
Coli de tipar 6,5 Comanda nr.27
2004, UTM, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168

Editura „Tehnica-UTM”
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Îndrumar metodic
Chişinău
2015

SCII

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SCII

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA CADASTRU, GEODEZIE ŞI

Îndrumarul metodic include metodele de calcul ale structuri-

Autori: conf. univ., dr. M. BÎRCĂ

Recenzent: dr. V. ŞPAC

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

∙ structurile static nedeterminate sunt mai rigide ı̂n compara-

∙ eforturile ı̂n structurile static nedeterminate sunt mai mici

∙ ı̂n structurile static nedeterminate apar eforturi la variaţii

∙ repartizarea eforturilor ı̂n structurile static nedeterminate

După tipul legăturilor ı̂n surplus, structurile static nedeter-

- Structuri static nedeterminate de tip exterior

Acestea conţin un număr ı̂n surplus de bare de legătură şi

l/2 l/2 l/2 l/2

Fig. 1.1: Valorile deplasărilor pentru grinda static determinată

l/2 l/2 l/2 l/2

În figura 1.3 sunt reprezentate exemple de structuri static

Fig. 1.3: Structuri static nedeterminate de tip exterior

- Structuri static nedeterminate de tip interior

În aceste structuri, numărul barelor de legătură este egal cu

Fig. 1.4: Structuri static nedeterminate de tip interior

- Structuri static nedeterminate de tip mixt

Aceste structuri conţin ı̂n surplus atât bare de legătură, cât

2. Cadre static nedeterminate

𝑁𝐿.𝑆. = 2𝑁𝐴 + 𝑁𝐵 − 3𝑁𝐸 , (2.1)

- ı̂nlăturarea barelor de legătură;

- secţionarea articulaţiilor existente;

- diferite combinări ı̂ntre cele enumerate mai sus.

𝑁𝐴 =1; 𝑁𝐵 =6; 𝑁𝐴 =2; 𝑁𝐵 =8;

𝑁𝐴 =0; 𝑁𝐵 =9; 𝑁𝐸 =1; 𝑁𝐿.𝑆. =6.

Fig. 2.1: Structuri static nedeterminate

𝑁𝐶 =1; 𝑁𝐵 =6; 𝑁𝐶 =2; 𝑁𝐵 =9;

𝑁𝐶 =1; 𝑁𝐵 =7; 𝑁𝐴 =2; 𝑁𝐿.𝑆. =5.

Fig. 2.2: Structuri static nedeterminate cu contururi ı̂nchise

În figura 2.3 sunt prezentate exemple de ı̂nlăturare a legături-

Fig. 2.3: Posibilităţi de alcătuire a structurii fundamentale

Introducerea unei articulaţii simple este echivalentă cu ı̂nlătu-

Secţionarea unei articulaţii existente este echivalentă cu ı̂nlătu-

Secţionarea unei bare este echivalentă cu ı̂nlăturarea a trei

2.2. Ecuaţiile canonice ale metodei

∙ ı̂n legăturile structurii iniţiale care au fost ı̂nlăturate apar

∙ pe direcţiile legăturilor ı̂nlăturate, ı̂n structura fundamen-

Pentru asigurarea compatibilităţii structurii fundamentale cu

Deplasările pe direcţiile legăturilor ı̂nlăturate se determină

∆1 = ∆1𝐹 + ∆1𝑋1 + ∆1𝑋2 ;

2.3. Algoritmul metodei eforturilor

- se rezolvă sistemul de ecuaţii canonice din care se obţin

Cum a fost remarcat anterior, după rezolvarea ecuaţiilor cano-

2.4. Rezolvarea cadrelor static

- Structura fundamentală se obţine prin ı̂nlăturarea unei bare

- Pe structura fundamentală (figura 2.8, b) se aplică forţe

- Diagrama momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀𝐹 se trasează pe struc-

- Coeficienţii ecuaţiilor canonice 𝛿𝑖𝑘 se determină prin ”multi-

- Sistemul de ecuaţii canonice are următoarea formă:

- Diagramele corectate 𝑀 1 𝑋1 şi 𝑀 2 𝑋2 (figura 2.9, a), b)

- Diagrama finală a momentelor ı̂ncovoietoare 𝑀 (figura 2.9,

- Încărcarea locală este aplicată pe o singură bară - bara

- Corecţia forţelor tăietoare se calculează prin relaţia (2.11):

La rezolvarea problemei, ecuaţiile de echilibru nu au fost folo-

Σ𝐹𝑦 = −3,65 + 2,21 + 1,44 = 0.

- Deoarece cadrul are contur ı̂nchis, numărul legăturilor ı̂n

- Structura iniţială conţine trei legături ı̂n surplus. Structura

- Pe structura fundamentală se aplică consecutiv forţe uni-

4 2,12 1,06 1,06 2,12