Metoda deplasărilor.

Structuri cu noduri fixe

Metoda deplasărilor se pretează la rezolvarea structurilor static nedeterminate cu noduri rigide

(de exemplu cadre) şi porneşte de constatarea că poziţia deformată a unei astfel de structuri poate fi
complet definită dacă se cunosc deplasările nodurilor (rotiri şi translaţii).Astfel, aceste deplasări sînt
alese drept necunoscute ale problemei. După aflarea lor, se pot determina prin relaţii simple momentele
încovoietoare care se dezvoltă în secţiunile de la capetele barelor şi astfel pot fi trasate diagramele de
eforturi.
Alegerea deplasărilor nodurilor ca necunoscute corespunde considerării situaţiei de
nedeterminare geometrică; gradul de nedeterminare este reprezentat de numărul deplasărilor distincte
ale nodurilor. Pot fi deosebite două tipuri de deplasări: rotirile de noduri şi translaţiilor pe direcţiile
gradelor de libertate elastică a structurii.
Prin folosirea acestor necunoscute, condiţia de continuitate a deformatei structurii este
satisfǎcutǎ pentru orice valori arbitrare ale necunoscutelor. Valorile reale ale necunoscutelor se
determinǎ din condiţia de echilibru static, care trebuie satisfǎcutǎ simultan cu condiţia de continuitate.
Astfel în formularea clasică a metodei deplasărilor nodurile vor suferi doar două tipuri de
deplasări posibile: translaţii şi rotaţii. Structurile ale căror noduri pot avea ca deplasări nodale doar
rotaţii de noduri poartă numele de structuri cu noduri fixe (fig.1.1a) iar cele ale căror noduri pot avea
ca deplasări atît rotaţii cît şi translaţii de noduri poartă numele de structuri cu noduri deplasabile
(fig.1.1b).
P
P

a) b)
Fig.1.1 Forme deformate pentru structuri cu noduri fixe şi structuri cu noduri deplasabile

Identificarea unei structuri (structură cu noduri fixe s-au structură cu noduri deplasabile) se face
parcurgînd următoarele etape:
-în toate nodurile rigide ale structuri şi în încastrările cu baza de rezemare se introduc articulaţii,
obţinîndu-se astfel numai bare dublu articulate sau articulate şi simplu rezemate la celǎlalt capăt
(fig.1.2b,d). Se obţine astfel structura auxiliară.
-structura auxiliarǎ se analizeazǎ din punct de vedere cinematic,
-dacă structura auxiliară nu are nici un grad de libertate cinematică (fig.1.2b) atunci structura iniţială
este o structură cu noduri fixe.

3
-dacă structura auxiliară este un mecanism(fig.1.2d) atunci structura iniţială este o structură cu noduri
deplasabile. În această situaţie numărul gradelor de libertate cinematică este egal cu numărul gradelor
de libertate elastică ale structurii reale.
Numǎrul gradelor de libertate cinematicǎ ale structurii auxiliare plane se determinǎ cu relaţia:
(1.1) W  3B  2 A  S
unde B reprezintǎ numǎrul de bare, A numǎrul de articulaţii simple iar S numǎrul de reazeme simple.
Dacǎ W≤0 structura realǎ este cu noduri fixe, iar dacǎ W>0 structura realǎ este cu noduri
deplasabile.

a) b)

C) d)
Fig.1.2 Structura primară (a,c); structura auxiliară(b,d)

Pentru determinarea deformatei unei structuri şi, pe baza ei, a diagramelor de eforturi, este
necesară cunoaşterea deplasărilor nodurilor care devin astfel necunoscutele problemei. În metoda
deplasărilor, necunoscutele sînt deci deplasările distincte ale nodurilor:
-necunoscute rotiri de noduri , egale ca număr cu numărul nodurilor rigide;
-necunoscute grade de libertate elastice ale structurii, care caracterizează translaţiile nodurilor,
egale ca număr cu numărul gradelor de libertate cinematică ale sistemului auxiliar articulat.
Sistemul de bază în metoda deplasărilor, se obţine prin adăugarea de legături simple care să
blocheze deplasările distincte ale nodurilor, şi anume:
-încastrări suplimentare care să blocheze rotirile nodurilor rigide şi în care apar numai reacţiuni-
momente;
-legături de grad de libertate care să blocheze gradele de libertate elastică ale structurii inţiale;
aceste legături trebuie astfel aşezate încît să blocheze toate translaţiile nodurilor.
Legǎtura care se introduce într-un nod rigid se numeşte blocaj de nod. O asemenea legǎturǎ
împiedicǎ rotirea nodului dar lasǎ liberǎ posibilitatea de translatare. Echivalentul mecanic al blocajului
de nod este o reacţiune moment.

4
 Legǎtura ce se introduce pe direcţia unui grad de libertate se numeşte legǎturǎ de grad de
libertate.
O asemenea legǎturǎ împiedicǎ translaţia nodurilor de pe direcţia gradului de libertate dar lasǎ
liberǎ rotirea acestora. Echivalentul mecanic al unei legǎturi de grad de libertate este o reacţiune forţǎ.
În cazul structurilor cu noduri fixe sistemul de bază se obţine prin introducerea de blocaje de
nod.
În figura 1.3b este prezentat sistemul de bazǎ al structurii cu noduri fixe din fig.1.3a. Numǎrul
total de necunoscute va fi egal cu numǎrul de noduri rigide (o necunoscută).
P P
Z1

a) b)

P Z3 P Z5

P Z1 P Z2 Z4

C) d)
Fig.1.3 Sisteme de bază pentru structuri cu noduri fixe şi cu noduri deplasabile

Sistemul de bază pentru structurile cu noduri deplasabile se obţine prin introducerea de blocaje
de nod în nodurile rigide ale structurii şi prin introducerea de legături de grad de libertate pe direcţia
gradelor de libertate elastică (fig.1.3d).
Sistemul de bază în metoda deplasărilor se încarcă atît cu forţele exterioare cît şi cu deplasările
posibile ale nodurilor (rotaţii şi translaţii).
Pentru rezolvarea structurii este necesară cunoaşterea eforturilor produse de forţele exterioare şi
deplasǎrile nodurilor asupra barelor tip din sistemul de bazǎ. Ţinînd cont de faptul că se lucrează doar
cu două tipuri de bare (dublu încastrate sau încastrate –articulate), eforturile produse de aceste
încărcări: forţe sau deplasări, pot fi precalculate şi întabulate (fig.1.5,fig.1.6,fig.1.7). De aici rezultă
simplitatea rezolvării prin metoda deplasărilor.
Din încărcarea sistemului de bază cu forţele exterioare şi cu deplasările nodurilor, în legăturile
suplimentare vor apare reacţiuni. Aceste legături nu există în realitate pe structura iniţială, deci condiţia
de la care se pleacă este ca reacţiunea totalǎ din legǎtura suplimentarǎ -i- să fie egală cu zero.
Aceasta se obţine prin suprapunere de efecte şi are expresia:

5
 (1.2)  Ri  ri1 Z 1  ri 2 Z 2  ...  rin Z n  Rip
unde:
-Z1,Z2,…Zn reprezintǎ deplasǎrile necunoscute ale nodurilor structurii reale.
-rij reprezintǎ reacţiunea în legǎtura suplimentarǎ -i- cînd sistemul de bazǎ este încǎrcat numai
cu deplasarea Zj=1
Rip reprezintǎ reacţiunea din legǎtura suplimentarǎ -i- cînd sistemul de bazǎ este încǎrcat numai
cu forţele exterioare date.
Condiţia care se impune este ca sistemul de bazǎ încǎrcat cu forţele exterioare şi cu deplasǎrile
nodurilor sǎ se comporte identic cu structura realǎ. Aceasta este echivalentă cu condiţia ca reacţiunile
totale din legǎturile suplimentare sǎ fie egale cu zero, deoarece aceste legǎturi sînt fictive, ele nu existǎ
în realitate. Deci R1=0,R2=0,…Rn=0. Dezvoltat aceste condiţii capǎtǎ forma:
r11 Z 1  r12 Z 2  ...  r1i Z i  ...  r1n z n  R1 p  0
r21 Z 1  r22 Z 2  ...  r2i Z i  ...  r2 n z n  R2 p  0
(1.3)
...
rn1 Z 1  rn 2 Z 2  ...  rni Z i  ...  rnn Z n  Rnp  0
Ecuaţiile (1.3) reprezintă sistemul ecuaţiilor de condiţie din metoda deplasărilor, numărul
necunoscutelor fiind egal cu numărul legăturilor suplimentare.
Sistemul ecuaţiilor de condiţie al metodei deplasǎrilor reprezintǎ condiţia de echilibru static al
structurii reale. O ecuaţie din sistem, de exemplu ecuaţia –i-, reprezintǎ condiţia ca reacţiunea totalǎ din
legǎtura suplimentarǎ –i- sǎ fie egalǎ cu zero, respectiv condiţia de echilibru static al structurii reale pe
direcţia necunoscutei Zi.
Eforturile finale, în orice secţiune, se obţin printr-o suprapunere de efecte:
0
M p  M p  m1 Z 1  m2 Z 2  mn Z n
unde:
-Mp0 reprezintǎ momentul încovoietor produs de forţele exterioare pe sistemul de bazǎ în
secţiunea consideratǎ.
-mi reprezintǎ momentul încovoietor produs prin încǎrcarea sistemului de bazǎ cu necunoscuta
Zi=1, în aceeaşi secţiune.
Convenţia de semne din metoda deplasărilor consideră pozitive atît rotirile cît şi momentele
care au sens orar.
În figura 1.4 se prezintă convenţia de semne pentru o bară dublu încastrată încărcată cu o forţă
uniform distribuită. Se izolează nodurile şi bara şi se prezintă momentele pe nod şi pe bară.
Astfel în nodul din stînga momentul pe nod este pozitiv iar cel de pe bară este negativ. În nodul
din dreapta momentul pe bară este pozitiv (în sens orar) iar cel de pe nod este negativ.

6
 p

pl 2
pl 2
12
12

+ - + -

Fig.1.4 Convenţie de semne pentru momente

7
 pl 2 pl 2
p
12 12

l
pl 2
p
8

l
Pl Pl
P 8 8

l
3Pl
P 16

l/2 l/2
Pa (l  a) Pa (l  a )
P P l l

l
a a

3Pa (l  a)
P P 2l

l
a a
Pab 2 Pa 2 b
P l2 l2

a b
Pab
(l  b)
P 2l 2

a b

Fig.1.5 Momentele încovoietoare produse de încărcarea cu forţe pe barele sistemului de bază

8
 i  1 i  1

i j i k
E,I E,I
l
l
2iij i

4iij i
3iik i

i j
k
i
E,I vj vk

l l

6iij ij 3iik ik
6iij ij

Fig. 1.6 Bare tip din sistemul de bază încărcate cu rotiri de nod sau rotiri de bară

i  1  j 1 i  1  j 1

i i
6iij i

2iij i 2iij i 6iij i

Fig.1.7Bara dublu încastrată încărcată cu încărcări simetrice (a) şi antisimetrice (b)

9
Exemplul 1: Să se traseze diagramele de eforturi (M,T) pentru cadrul static nedeterminat din figura
1.8a, folosind metoda deplasărilor,scrierea sistemului de ecuaţii.

15KN/m

2 2I 3

S.A.
4

6
b)
a)

Z1 67.5
15KN/m

2io

1.5io 0
Mp

c)
d)

4i12  6

3i23  6

m1

2i23  3
e)
Fig.1.8 Exemplu structură cu noduri fixe; a)structură iniţială b)structură auxiliară c)sistem de bază
d)diagramă de moment Mp0 e)diagramă unitară de moment m1
Prima etapă constă în formarea structurii auxiliare şi stabilirea numărului de grade de libertate
cinematică cu relaţia: W  3B  2 A  S =3x2-2x3-0=0. Pentru W=0 structura este cu noduri fixe.
Calculul rigidităţilor practice ale barelor:

10
 EI
Rigiditatea de comparaţie se alege i0  .
6
EI 6
i12    1.5i0 ; i23  2io
4 6
pl 2 15  62
M 23    67,5 KN  m
Momentele de încastrare perfectă: 8 8

Ecuaţia de condiţie este r11Z1  R1 p  0

Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi:
r11 R1p

6 67.5
6
r11  6  6  r12  12
R1 p  67, 5  0  R1 p  67,5
Ecuaţia de condiţie este: 12 Z1  67,5  0  Z1  5, 625
Momentele încovoietoare finale se calculează cu relaţia:
M  M p 0  m1Z1
M 12  3  5, 62  16,86
M 21  6  5, 62  33, 72
Diagrama de moment încovoietor este prezentată în figura 1.9f. Diagrama finală de forţă tăietoare a
fost obţinută considerînd izolat fiecare tronson de bară, încărcat cu momentele de capăt şi cu forţele din
cîmpul barei. În figura 1.9g este prezentată direct diagrama finală de forţă tăietoare.
33.72 50.62

-
12.64

M N T
-

16.86 50.62 g) h)
f)
12.64

Figura 1.9 Diagrama finală de moment încovoietor (f),efort axial (g) şi forţă tăietoare (h)

11
Exemplul 2: Să se traseze diagramele de eforturi (M,T) pentru cadrul static nedeterminat din figura
1.10, folosind metoda deplasărilor,scrierea sistemului de ecuaţii.

20KN 12KN/m 20KN Z1 12KN/m

3 2 4
2I 2I 2i0 2i0

0.8io S.B.
I
5

1
2 2 4

10 24 4i23  8
10

2i23  4 4i12  3.2 3i24  6

Mo
m1

2i12  1.6

Fig.1.10 Exemplu structură cu noduri fixe; a) structură iniţială b)sistem de bază c)diagramă M p0
d)diagramă unitară m1

EI EI 4
Rigiditatea de comparaţie se alege: io  ; i12    0.8io
4 5 4
Pl 20  4 pl 2 12  42
Momentele de încastrare perfectă: M 32    10 ; M 24    24
8 8 8 8
Coficienţii necunoscutelor şi termenii liberi:
r11
R1p

8
6 10 24

3.2

r11  17.2
R1 p  24  10  0  R1 p  14
14
Ecuaţia de condiţie are forma: r11  Z1  R1 p  0 , astfel: Z1   0.813
17.2
M 12  1, 6  0.813  1.3

12
M 21  3.2  0.813  2.6
M 24  24  6  0.813  19.12
M 23  10  8  0.813  16.5
M 32  10  4  0.813  6.74
6.74 16.5 19.12

2.6

1.3
7.56 28.78
0.78
+
-
0.78 19.22
12.44
N T
-

0.78
41.22
Fig.1.11 Diagrame de moment forţă axială şi forţă tăietoare

13
Exemplul 3 : Să se traseze diagramele de eforturi (M,T) pentru cadrul static nedeterminat din figura
1.12, folosind metoda deplasărilor,scrierea sistemului de ecuaţii.
Z1 10KN/m Z2
10KN/m
5
2 2I 4 2I 1.33io 2io

io io S.B.
I I
4

1 3

6 4

30 20 2i24  2.66
4i12  4

4i24  5.32
0
Mp
m1

2i12  2

Fig.1.12 a)structură iniţială b)sistem de bază c)diagramă M p 0 d)diagramă unitară m1

4i24  5.32

4i34  4
2i24  2.66 3i45  6

m2

2i34  2

Fig.1.13 diagramă unitară de moment m2

EI 2 EI
Rigiditatea de comparaţie se alege io  ; i24   1.33io
4 6
2 EI
i45   2i0
4

pl 2 10  62 pl 2 10  42
Momentele de încastrare perfectă: M 24    30 ; M 45    20
12 12 8 8

14
 r11 r22 r12

5.32 5.32 2.66

6

4 4
R2p
R1p

30 20
30

Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi:

r11  9.32 ; r22  6  4  5.32  0  r22  15.32 ;
r12  2.66  0  r12  2.66
R1 p  30  0  R1 p  30
R2 p  20  30  0  R2 p  10
9.32 Z1  2.66 Z 2  30 Z1  3.58
Sistemul de ecuaţii devine:
2.66 Z1  15.32 Z 2  10 Z 2  1.274
Diagrama finală de moment se obţine prin suprapunere de efecte folosind relaţia:
M  M o  m1 Z1  m2 Z 2
M 12  2  3.58  7.16 ; M 21  4  3.58  14.32 ; M 42  30  2.66  3.58  5.32  ( 1.274)  27.64
M 45  20  6 1.274  27.64 ; M 43  4 1.27  5.08 ; M 34  2 1.274  2.54
32.74 27.6
14.32 4
5.08

7.16 2.54

26.91
5.37 26.93
+ + +
5.37 -
5.37
33.07

- - - -
N T

1.9
26.93 59.98 5.37

Fig.1.14 Diagramă finală de moment, efort axial şi forţă tăietoare

15
Exemplul 4: Să se traseze diagramele de eforturi (M,T) pentru cadrul static nedeterminat din figura
1.15, folosind metoda deplasărilor,scrierea sistemului de ecuaţii.
Z2 18KN/m
18KN/m
5
3 3io

1.71io
3.5

50KN Z1 50KN

4
2 2io

1.71io S.B.
3.5

3 3

81

2i23 
3.42i0
56.25
4i23  6.84i0
4i12 
6.84i0 3i24  6io
0
Mp m1
2i12 
3.42i0
Fig.1.15 Structură cu noduri fixe; S.B.; M0; diagramă unitară m1

EI EI 6
Rigiditatea de comparaţie se alege io  ; i12    1.71i0
6 3.5 6
i23  1.71io
3Pl pl 2
Momentele de încastrare perfectă: M 24   56.25 ; M 35   81
16 8

16
 4i23  6.84i0

3i35  9io

2i23  3.42i0

m2

Fig.1.16 Diagramă unitară m2

r11 r22
r12
6.84i0 9io
6i0

6.84i0 6.84i0
3.42i0
r11  6i0  6.84i0  6.84i0  0  r11  19.68i0
r22  6.84i0  9i0  0  r22  15.84i0
r12  3.42i0  0  r12  3.42i0

R1 p R2 p

56.25 81

R1 p  56.25
R2 p  81

Sistemul ecuaţiilor de condiţie devine:

19.68Z1  3.42 Z 2  56.25
3.42 Z1  15.84 Z 2  81
Soluţiile sînt:
Z1  2.046
Z 2  4.67

17
 38.94

43.97
14
29.96

7
60.49
60.49 +
- 19.68 19.68

- 52.51
-
32.32
+ 13.68 +
-
- N 17.67
-
T
92.81 6
Fig.1.17 Diagramă finală de moment şi de forţă tăietoare

Valorile finale de momente încovoietoare se obţin prin suprapunere de efecte:

M 12  3.42  2.046  7
M 21  6.84  2.04  6  14
M 24  56.25  6  2.046  43.97
M 23  6.84  2.046  3.42  4.67  29.96
M 32  3.42  2.046  6.84  4.67  38.94

18
Exemplul 5 : Să se traseze diagramele de eforturi (M,T) pentru cadrul static nedeterminat din figura
1.18, folosind metoda deplasărilor,scrierea sistemului de ecuaţii.
20KN/m Z1 Z2 20KN/m

2i0 2i0
2 2I 4 2I 5
2

20KN 20KN
I 0.8i0 S.B. 1io
I
2

1 3

3 4 4

40 4i12  3.2
10 2i24  4

4i24  8
M p0
10
m1

2i12  1.6

4i24  8i0

2i24  4i0
4i34  4i0 3i45  6io

m2
2i34  2i0

Fig.1.18 Structură iniţială, S.B. M p 0 , m1, m2

EI EI 4
Rigiditatea de comparaţie se alege i0  iar i12    0.8i0
4 5 4
Pl 20  sin   5 pl 2 20  42
Momentele de încastrare perfectă: M 12   ; M 45    40
8 8 8 8

Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi se obţin prin izolare de nod după cum urmează :

19
 r11 r22 r12

8 4
8 6
3.2
4

R1p
R2 p

40
10

r11  8  3.2  0  r11  11.2

r22  6  4  8  0  r22  18
r12  4
R1 p  10 ; R2 p  40
Sistemul ecuaţiilor de condiţie devine:
11.2 Z1  4 Z 2  10  0
4 Z1  18Z 2  40  0
Z1  1.83
Z 2  2.629
13.64 24.22

4.14
10.51

M
12.92 5.26

Fig.1.19 Diagramă finală de moment şi de forţă tăietoare

20
Exemplul 6 : Să se traseze diagramele de eforturi (M,T) pentru cadrul static nedeterminat din figura
1.20, folosind metoda deplasărilor,scrierea sistemului de ecuaţii.
24KN/m

3 3I
2I

5 I 1.5I S.A.

5 6

Fig.1.20 a) Structură iniţială b) Structură auxiliară

Calculul numărului de grade de libertate cinematică: W  3B  2 A  S ; W  3  4  2  6  0  S .N .F .

pl 2
24KN/m p cos l 2  108
 58.25 8
12
Z1 Z2 3i0
2.06i0

1.2i0 S.B. 1.12i0 M p0

Fig. 1.21 a)Sistem de bază b) Diagramă M p 0

EI EI 6 3EI 6 1.5 EI 6
Calculul rigidităţilor practice: i0  ; i12    1.2i0 ; i45    3i0 ; i34    2.06i0
6 5 6 6 6 8 6

Trasarea diagramelor unitare din încărcarea S.B. cu Z 1  1 ; Z 2  1

2i241  4.12i0 4i24  8.24i0

2i24  4.12i0
4iij  4.8i0 4i34  3i45  9i0
4i241  8.24i0 m1 4.48i0
m2

2i34  2.24i0
2iij  2.4i0
Fig.1.22 a)Diagramă unitară m1 ; b)Diagramă unitară m2
Sistemul ecuaţiilor de condiţie are forma:

21
r11 Z 1  r12 Z 2  R1 p  0
r21 Z 1  r22 Z 2  R2 p  0

r11 r22

8.24i0 8.24i0 9i0

4.8i0 4.48i0

r11  8.24i0  4.8i0  0  r11  13.04i0

r22  9i0  4.48i0  8.24i0  0  r22  21.72i0

r12 r21

4.12i0 4.12i0
r12  4.12i0  0  r12  4.12i0
r21  4.12i0

R1 p R2 p

58.25 58.25 108

R1 p  58.25
R2 p  108  58.25  0  R2 p  49.75
Se poate scrie sistemul ecuaţiilor de condiţie:
13.04 Z 1  4.12 Z 2  58.25  0
4.12 Z 1  21.72 Z 2  49.75  0
 Z 1  3.98
 Z 2  1.53
Diagrama finală de moment se obţine prin suprapunere de efecte:
0
M  M p  m1 Z 1  m2 Z 2
M 12  2.4  3.98  9.55
M 21  4.8  3.98  19.1
M 24  58.25  8.24  3.98  4.12  1.53  19.1
M 42  58.25  4.12  3.98  8.24  1.53  87.25
M 45  108  9  1.53  94.2
M 43  4.48  1.53  6.85
M 34  2.24  1.53  3.42

22
 87.25 94.21
19.1

9.55 3.42

Fig.1.23 Diagramă finală de moment

23