FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI

Finalităţile educaţiei

OBIECTIVE:

● Definirea conceptelor: finalităţi ale educaţiei, ideal, scopuri, obiective

educaţionale, competenţe.

● Analizarea comportamentelor specifice diferitelor niveluri/ categorii ale

taxonomiei pentru domeniul cognitiv, afectiv, psihomotor.
 Finalităţile educaţiei

Finalitățile educației (pedagogice) reprezintă „orientările asumate la

nivel de politică a educație în vederea realizării activității de
formare-dezvoltare a personalității umane conform anumitor valori
angajate în proiectarea sistemului și procesului de învățământ” [1]
 Finalităţile educaţiei

Finalitatile circumscriu modelul de personalitate pe care educatia

urmeaza sa-l formeze.

Finalitatile actiunii educationale îmbraca forma idealului educational,

scopurilor si obiectivelor educationale [2]
 Finalităţile educaţiei

● Idealul educaţional şi profilul de formare sunt definite în

documentele de politică educaţională.

● Finalităţile pe cicluri sunt definite în documentele curriculare

reglatoare.

● Finalităţile pe clase sunt consemnate în cadrul programelor şcolare

disciplinare.
 Finalităţile educaţiei

● Idealul educational se raporteaza întotdeauna la om, la ceea ce ar

trebui sa devină, la personalitatea sa ideală.

● Idealul educaţional al şcolii româneşti nu se referă doar la

desăvârşirea interioară a personalităţii, ci are în vedere şi
asigurarea dimensiunii de ordin vocaţional a procesului instructiv-
educativ, vizând exercitarea unei profesiuni cu randament optim.
 Finalităţile educaţiei

● Scopurile educației desemnează finalități la nivelul unor acțiuni

educative determinate, cum ar fi tipuri de școli, cicluri de
învățământ sau dimensiuni ale educației (scopuri ale educației
intelectuale, scopuri ale educației tehnologice, scopuri ale
educației morale etc.) [3]
 Finalităţile educaţiei

● Obiectivele educaționale reprezintă ipostaza cea mai concretă a

finalităților educației. Ele derivă din scopurile educației și exprimă
achizițiile în plan comportamental, vizate printr-o activitate
educativă. În același timp, obiectivele reprezintă etape de parcurs
pentru atingerea scopurilor educației.

● Obiectivele reprezintă punctul de plecare în proiectarea

pedagogică
 Finalităţile educaţiei
● Obiectivele sunt clasificate pe domenii și clase comportamentale –
taxonomii - trei mari domenii comportamentale:

➢ domeniul cognitiv: vizează asimilarea cunoștințelor și formarea

deprinderilor și capacităților intelectuale;

➢ domeniul afectiv: se referă la formarea convingerilor,

sentimentelor, atitudinilor și, mai general, la adaptarea personală;

➢ domeniul psihomotor: privește învățarea conduitelor motrice, a

operațiilor manuale. [4]
Model taxonomic pentru domeniul cognitiv elaborat de Bloom B
ÎNTREBARE PENTRU
CUNOAŞTERE
CUNOAŞTERE VERBE
Verbe Lorem 3
EVALUARE

ACHIZIŢIA CUNOŞTINŢELOR: COMPORTAMENTE

OBSERVABILE, MĂSURABILE
● terminologie, ● defineşte, CE ŞTII DESPRE…?
● reguli,
● clasificări, ● descrie,
● metode, ● identifică,
● principii, ● listează,
● legi,
● teorii ● denumeşte,
● selectează
Model taxonomic pentru domeniul cognitiv elaborat de Bloom B
ÎNTREBARE PENTRU
COMPREHENSIUNE
CUNOAŞTERE VERBE
Verbe Lorem 3
EVALUARE

ÎNŢELEGERE: COMPORTAMENTE
OBSERVABILE, MĂSURABILE
● transformare, EXPLICĂ FOLOSIND
● schimbă, CUVINTE PROPRII!
● interpretare, ● estimează,
● explică, OFERĂ EXEMPLE!
● transfer ● generalizează,
● exemplifică
Model taxonomic pentru domeniul cognitiv elaborat de Bloom B
ÎNTREBARE PENTRU
APLICARE
CUNOAŞTERE VERBE
Verbe Lorem 3
EVALUARE

COMPORTAMENTE
UTILIZAREA OBSERVABILE, MĂSURABILE
CUNOŞTINŢELOR PENTRU A DE CE?
REZOLVA SITUAŢII NOI ● împarte,
● compară, CUM SE FACE CĂ?

● diferenţiază,
● distinge,
● identifică
Model taxonomic pentru domeniul cognitiv elaborat de Bloom B
ÎNTREBARE PENTRU
ANALIZĂ
CUNOAŞTERE VERBE
Verbe Lorem 3
EVALUARE

COMPORTAMENTE
ANALIZA ELEMENTELOR, OBSERVABILE, MĂSURABILE
RELAŢIILOR, PRINCIPIILOR CUM POŢI TRANSFERA
DE ORGANIZARE ● demonstrează, CUNOŞTINŢELE LA O
● operează, SITUAŢIE NOUĂ?

● produce,
● rezolvă,
● modifică
Model taxonomic pentru domeniul cognitiv elaborat de Bloom B
ÎNTREBARE PENTRU
SINTEZĂ
CUNOAŞTERE VERBE
Verbe Lorem 3
EVALUARE

COMPORTAMENTE
ELABORAREA UNUI PLAN OBSERVABILE, MĂSURABILE
DE ACŢIUNE GĂSEŞTE SINGUR
● etichetează, REGULA!
● combină,
SPUNE CE TREBUIE
● organizează,
FĂCUT PENTRU…!
● planifică,
● sumarizează
Model taxonomic pentru domeniul cognitiv elaborat de Bloom B
ÎNTREBARE PENTRU
EVALUARE
CUNOAŞTERE VERBE
Verbe Lorem 3
EVALUARE

COMPORTAMENTE
PE BAZA UNOR CRITERII OBSERVABILE, MĂSURABILE
INTERNE SAU EXTERNE CE CREZI DESPRE...?
● concluzionează,
● interpretează, ASTA TREBUIA FĂCUT?

● justifică,
● relaţionează
Taxonomia obiectivelor educaționale pentru domeniul afectiv - Krathwohl, D. R.

CATEGORII TAXONOMICE DESCRIERE

RECEPTARE Conștientizarea prezenței unei valori

REACŢIE - RĂSPUNS Reacţia adecvată faţă de aceasta

VALORIZARE Acceptarea și conceptualizarea valorii

ORGANIZARE Sedimentarea și organizarea valorilor

într-un sistem

CARACTERIZARE Exprimarea valorilor prin întregul

comportament, în momentul în care
acestea caracterizează personalitatea
Taxonomia obiectivelor educaționalee pentru domeniul psihomotor- Simpson S
CATEGORII TAXONOMICE DESCRIERE
PERCEPŢIE Comportamentul pregătitor neobservabil direct,
bazat pe stimulare și discriminare senzorială
DISPOZIŢIE Starea de pregătire mintală, fizică, emoţională
pentru efectuarea unui act motor
RĂSPUNS GHIDAT Actul comportamental al unui individ, dirijat de un
instructor, cu acccent componentele deprinder
AUTOMATISM Răspunsul învăţat a devenit deprindere
RĂSPUNS MANIFEST COMPLEX Îndeplinirea eficientă şi cu uşurinţă a unui act
motor cu o structură complexă
ADAPTARE Modificarea voluntară a mişcărilor
CREAŢIE Crearea unor noi sisteme de mişcări
 Ce sunt competenţele?

Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și

atitudini, dobândite prin învățare
(Modelul WTC, European Reference Framework Key Competences, Brussels, 2008)

În condițiile învățământului modern, finalitățile educaționale se definesc în

termeni de competențe.
 Competenţe generale

Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează

pe durata învăţământului preuniversitar.

Au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a

orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.
 Competenţe specifice

Competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se

formează pe parcursul unui an şcolar.

Sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în

dobândirea acestora.

Competenţelor specifice li se asociază prin programă anumite

unităţi de conţinut. [4]
 Competenţe specifice

Art. 68 (5) Legea Educaţiei Naţionale:

subliniază ideea conform căreia învăţământul liceal este centrat pe

dezvoltarea şi diversificarea competenţelor - cheie şi formarea
competenţelor specifice, în funcţie de filieră, profil, specializare sau
calificare.
 Competenţele – un referenţial nou

Introducerea competenţelor în curriculum şcolar (între 2001 şi 2009)

şi în Legea Educaţiei Naţionale a determinat transformarea
finalităţilor anterioare (obiectivele educaţionale) într-un referenţial
nou, reprezentat de competenţe.
 Competenţele – un referenţial nou

Didactica este acea parte a pedagogiei care se ocupă de procesul de

învăţământ, cu toate componentele sale, interacţiunile dintre
componente şi modul în care acesta duce la atingerea unor finalităţi
asumate

Didactica a fost influenţată de formularea, mai mult sau mai puţin

explicită a unor finalităţi educaţionale, asumate de societate la un
moment dat.
 Didactica conţinuturilor

Până la jumătatea secolului trecut a existat în mod predominant o

„didactică a conţinuturilor”, care presupunea transmiterea unor
cunoştinţe cu o anume tendinţă de acoperire aproape enciclopedică a
acestora
Dezavantaj:
Metoda principală a didacticii conţinuturilor era transmiterea acestora
într-o formă cât mai exactă (prin definiţii, texte etc.), care punea un foarte
mic accent pe utilitatea lor formativă şi pe dimensiunea critică.
 Didactica atingerii obiectivelor

Începând de la jumătatea secolului trecut, s-a dezvoltat şi s-a amplificat

foarte mult „didactica atingerii obiectivelor” :
- construirea taxonomiei obiectivelor educaţionale, realizată de B. Bloom
(componente şi dimensiuni de psihologie a învăţării care nu erau luate în
consideraţie într-un mod explicit)
- tehnica „operaţionalizării obiectivelor”, descrisă de R. Mager, care a
introdus un grad înalt de precizie în descrierea exactă a
comportamentelor urmărite.
 Didactica atingerii obiectivelor

Programele şcolare - evoluţia obiectivelor:

de la finalităţile de tip „scopuri” (până în 1970) - la finalităţile de tip

„obiective” instructiv – educative (1970 – 1992) - obiective generale şi
obiective specifice (1992 – 2000) - obiective – cadru şi obiective de
referinţă (după 2000).
 Didactica atingerii obiectivelor

Utilizarea exagerată a „operaţionalizării” obiectivelor (dincolo de

procedurile lui Mager), a stereotipizat însă învăţarea centrată pe

obiective şi, implicit, didactica obiectivelor.

 De la obiective la competenţe

Ca rezultat al dezvoltării concepţiilor cognitiviste, conform cărora

procesarea informaţiei duce la formarea de competenţe, finalităţile

procesului de instruire se mută din zona obiectivelor, în zona

competenţelor.
 De la obiective la competenţe

În literatura pedagogică, competenţele sunt interpretate ca rezultate ale

învăţării (ieşiri), prin opoziţie cu obiectivele educaţionale (considerate
intrări).
Competenţa reprezintă capacitatea elevului de a rezolva o anumită
situaţie, pe baza unor deprinderi şi cunoştinţe dobândite anterior.
Se apreciază că nu poate exista o echivalenţă între formulări ale
competenţelor şi diferitele tipuri de exprimare a obiectivelor
 Competenţele – cheie

„Competenţele - cheie reprezintă un pachet transferabil şi

multifuncţional de cunoştinţe, deprinderi (abilităţi) şi atitudini de care
au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală,
pentru incluziune socială şi inserţie profesională. Acestea trebuie
dezvoltate până la finalizarea educaţiei obligatorii şi trebuie să
acţioneze ca un fundament pentru învăţarea în continuare, ca parte a
învăţării pe parcursul întregii vieţi” (Comisia Europeană)
 Dimensiuni ale abordării competenţelor

1. dimensiunea care îşi are originea în sensul strict ştiinţific al

competenţelor;

2. dimensiunea care rezultă din competenţele – cheie ofertate la nivel

european;

3. dimensiunea concretizării competenţelor descrise în curriculum şcolar

(competenţe generale şi competenţe specifice).
 Dimensiuni ale abordării competenţelor -sensul strict ştiinţific al
competenţelor

Specific: procesul propriu-zis de formare a acestor competenţe.

- se subliniază caracterul integrat al acestora şi succesiunea de

evenimente de instruire care duc la formarea şi dezvoltarea
competenţelor în sine.

- învăţarea şcolară are, în acest caz, caracter inductiv - pornind de la

competenţe elementare bine definite, la competenţe cu o generalitate
mai mare.
Dimensiuni ale abordării competenţelor - competenţele – cheie ofertate
la nivel european

Specific:
Învăţarea şcolară are caracter deductiv: se porneşte de la competenţele
– cheie europene (rezultate ele însele dintr-un lung proces de elaborare,
negociere şi asumare), spre competenţele procesului de instruire.

Elementul principal îl reprezintă caracterul transversal al acestora şi

orientarea lor spre învăţarea pe parcursul întregii vieţi.
Dimensiuni ale abordării competenţelor - concretizarea competenţelor descrise
în curriculum şcolar (competenţe generale şi competenţe specifice)

Specific:

- aplicarea competenţelor curriculumului şcolar la situaţiile concrete de

învăţare;

- preluarea ca atare a competenţelor din programele şcolare,

considerarea lor ca finalitate principală a învăţării şi construirea
procesului de instruire în jurul efortului de formare şi atingere a
competenţelor.

- se pune un accent deosebit pe construirea unor situaţii de învăţare care

să ducă la performare
 Competenţele – cheie în Legea Educaţiei Naţionale

Art. 68 – (1) Curriculum naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se

axează pe 8 domenii de competenţe – cheie care determină profilul de formare a
elevului:
a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul
minorităţilor naţionale;
b) competenţe de comunicare în limbi străine;
c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei;
e) competenţe sociale şi civice;
f) competenţe antreprenoriale;
g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
h) competenţa de a învăţa să înveţi.
Sistemul de competenţe – cheie - element de referinţă al planurilor de
învăţământ

Ariile curriculare sunt compatibile cu cele 8 domenii de competenţe – cheie

stabilite la nivel european;

a) Planul de învăţământ şi programele trebuie să vizeze în mod direct

formarea echilibrată a competenţelor – cheie din toate aceste domenii prin
însuşirea de către elevi a cunoştinţelor necesare şi prin formarea
deprinderilor şi atitudinilor corespunzătoare.

b) Competenţele – cheie sunt, în esenţa lor, transversale, formându-se prin

mai multe discipline şi nu doar prin studiul unei anumite discipline; de aceea
elaborarea programelor trebuie să ţină seama în mod explicit de această
caracteristică.
Sistemul de competenţe – cheie - element de referinţă al planurilor de
învăţământ

Competenţele se definesc printr-un sistem de cunoştinţe – deprinderi

(abilităţi) – atitudini;
Au un caracter transdisciplinar implicit;
Competenţele – cheie reprezintă într-un fel finalităţile educaţionale ale
învăţământului obligatoriu;
Competenţele – cheie trebuie să reprezinte baza educaţiei permanente
 Niveluri ale formării competenţelor

Trei niveluri ale formării competenţelor:

- taxonomia şi domeniile presupuse de competenţele – cheie

europene;

- structura interioară a competenţelor ca finalităţi: cunoştinţe, abilităţi,

atitudini;

- curriculum şcolar (care cuprinde competenţe generale şi competenţe

specifice).
BIBLIOGRAFIE

[1] Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura

Didactică și Pedagogică.
[2] Cerghit, I. (1988). Determinaţiile şi determinările educaţiei. În Curs de
pedagogie, Universitatea Bucureşti
[3] Ionescu, M., Radu, I. (coord.) (1995). Didactica modernă. Cluj-Napoca: Editura
Dacia.
[4]Ionescu, M.,(2000). Demersuri creative în predare și învățare. Cluj-Napoca:
Editura Presa Universitară Clujeană.
[5] Şerbănescu, L., Găbureanu, S. (coord.) (2015). Pedagogie. Bucureşti:
Politehnica Press
[6 ]Bârzea, C. (1979). Rendre opérationels les objectifs pédagogiques. Paris: Press
Universitaires de France.
 BIBLIOGRAFIE

[7] Ardelean, A., Mândruț, O. (2012). Didactica formarii competentelor. Arad:

Editura Universitatii Vasile Godis, 2012
[8] Mândruț, O., Catană, L., Mândruț, M. (2012) Instruirea centrată pe competenţe.
Arad: „Vasile Goldiş” University Press
[9] Negreț – Dobridor, I. (2005).Didactica nova, Bucureşti: Editura Aramis
[10] Noveanu, E., Potolea, D. (coord.) (2007). Ştiinţele educaţiei – dicţionar
enciclopedic, vol. I, II,Bucureşti: Editura Sigma
[11] Perronoud, Ph. (1998).Construire des compétences dès l’école, Paris: ESF
[12] MEN, CNC. Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu – cadru de
referinţă, Bucureşti:Editura Corint, 1998