C5-Particularități de definire a obiectivelor pedagogice la

disciplina de specialitate
(PSIHOLOGIE, ISTORIE,RELIGIE, EDUCAȚIE SOCIALĂ)
 Obiectivele concrete sau specifice (operaţionale)

• au un caracter concret şi sunt realizate în diferite situaţii de învăţare.

• În sens larg, prin operaţionalizare înţelegem activitatea de specificare sau

de identificare a referinţelor (consecinţelor) sau incidenţelor concrete/
practice ale unui concept / enunţ general şi abstract.

• În acest caz trebuie să se prezinte atât operaţiile de trecere de la abstract la

concret, cât şi criteriile (indicatorii) prin care un comportament sau o acţiune
devine operaţională.

• Obiectivele operaţionale sunt rezultatul demultiplicării unui obiectiv terminal

sau intermediar în enunţuri care să satisfacă, în principal, exigenţa
observării şi a măsurării.
• În funcţie de domeniul la care se referă, sunt obiective:

A. Cognitive (urmăresc transmiterea şi asimilarea

cunoştinţelor-taxonomia Bloom);
B. Afective (vizează formarea convingerilor, atitudinilor,
sentimentelor - taxonomia Krathwol);
C. Psihomotorii (centrate pe conduite şi acţiuni - taxonomia
Simpson.
 Obiective definite prioritar din perspectiva psihologică

a) obiective cognitive: cunoaştere(a defini, a recunoaşte, a distinge) înţelegere(a

redefini, a reorganiza, a explica, a demonstra, a interpreta) aplicarea aplica, a utiliza,
a alege), analiză (a identifica, a deduce), sinteză (a generaliza, a deriva, a sintetiza,
a formula sintetic), evaluarecritică (a valida, a decide, a argumenta, a emite judecăţi
de valoare / a evalua critic –conform unor criterii de maxima rigurozitate);

b) obiective afective: receptare(a diferenţia, a accepta -afectiv) reacţie (a raspunde, a

aproba, a susţine –afectiv), valorizare(a argumenta, a dezbate, a specifica, a susţine
sau a protesta –afectiv), organizare (a armoniza, a organiza –afectiv), caracterizare(a
aprecia, a dirija, a schimba, a rezolva, a colabora, a rezista –afectiv);

c) obiective psihomotorii: percepere (a percepe o mişcare), dispoziţii (a avea dispoziţie

fizică şi psihică pentru realizarea unei mişcări), reacţie dirijată(a executa mişcarea
după un anumit model, conform unui unei comenzi), reacţie automatizată(a executa
mişcarea în mod automat, ca deprindere dobandită); reacţie complexă(a integra
mişcarea în activitate, în termeni de adaptare dar şi de creativitate).
 Ce înseamnă a operaţionaliza?

• 2 sensuri:

1. de derivare, prin care se indică demersul de trecere de la ideal la finalităţi

şi obiective. Pe această bază, educaţia îşi asigură caracterul coerent,
unitar.

2. de punere în evidenţă a indicatorilor (criteriilor) pe baza cărora un obiectiv

dobândeşte caracteristica de a fi operaţional. Se folosesc, de regulă, două
criterii complementare: al performanţei şi cel al competenţei
 Particularităţi de definire a obiectivelor operaţionale:

• permit realizarea obiectivului fundamental al activităţii didactice vizate;

• permit esenţializarea conţinutului lecţiei şi accesibilizarea acestuia;
• dirijează secvenţial procesul de învăţare prin exprimarea lor clară pe baza verbelor de
acţiune;
• contribuie la realizarea unei evaluări formative;
• contribuie la dezvoltarea capacităţii de autoevaluare în rândul elevilor;
• se referă la activitatea de învăţare a elevului, nu la activitatea profesorului;
• se centrează pe procese, acţiuni, acte, operaţii observabile, uşor de constatat;
• desemnează cu precizie rezultatele scontate pe diferite secvenţe, modificările
comportamentale imediate;
• în formularea lor să se evite enunţurile ambigue prin folosirea verbelor intelectualiste (după
G.de Landsheere): a cunoaşte, a înţelege, a asimila, a şti, a sesiza semnificaţia, a se
familiariza cu, a aprecia;
• se formulează în cât mai puţine cuvinte şi în termeni comportamentali expliciţi;
• vizează o operaţie, o acţiune singulară pentru a înlesni măsurarea şi aprecierea ei;
• se specifică condiţiile didactice, psihopedagogice, în contextul cărora elevii vor exersa şi
vor dovedi că au ajuns la schimbarea preconizată;
• se specifică restricţiile în care trebuie să se încadreze tipul de comportament proiectat;
• se precizeze criteriile de evaluare, aspectele de ordin cantitativ şi calitativ ale
performanţelor elevilor, nivelul la care trebuie să se situeze cunoştinţele, deprinderile,
capacităţile lor, precum şi alte achiziţii dobândite prin învăţare.
 Condiţii de îndeplinit pentru formularea corectă a obiectivelor

• să vizeze activitatea elevului şi nu pe cea a profesorului;

• să fie realizabile, corespunzând particularităţilor de vârstă şi experienţei
anterioare a elevului;
• să descrie comportamente observabile;
• •să redea condiţiile de realizare a sarcinilor şi nivelul de performanţă la
care trebuie să ajungă;
• •să precizeze o singură operaţie, un singur comportament ce urmează să
fie obţinut;
 OPERAȚIONALIZAREA OBIECTIVELOR PEDAGOGICE

1. Criteriul performanţei (comportamental)

• este expresia nivelului de realizare a unei sarcini de învăţare.
• Indicatorul cel mai concret al performanţei este comportamentul, actul sau
manifestarea vizibilă, observabilă (în plan verbal, psihomotor şi atitudinal),
măsurabilă.
2. Criteriul comportamental
• Pe baza acestui criteriu s-au elaborat mai multe tehnici de operaţionalizare, cele
mai cunoscute fiind cele ale lui Mager, D`Hainaut, De Landsheere.
 Procedura de operaționalizare Robert F. Mager sau
Tehnica lui Mager (tehnica în 3 pași)

• presupune respectarea a 3 condiţii:

• Pentru a descrie comportamentul final (ceea ce va face elevul):
1. Identificaţi şi numiţi comportamentul.
2. Definiţi condiţiile în care trebuie să se producă comportamentul (ce
este dat; care sunt restricţiile sau, totodată, şi datele şi restricţiile).
3. Definiţi criteriile performanţei acceptabile.
 Exemplu

1. Comportamentul: Elevii să localizeze

2. Precizarea condiţiilor în care demonstrează că au dobândit
performanţa aşteptată: pe harta Greciei antice
3. Precizarea nivelului de reuşită: cel puţin 2 orașe antice
 Tehnica lui D`Hainaut (tehnica în 5 pași)
• A defini obiectivele operaţionale înseamnă a preciza cu cea mai mare grijă activităţile graţie
cărora cel care învaţă va progresa spre desăvârşirea educaţiei sale; cu alte cuvinte, este vorba
de precizarea situaţiilor în care astfel de activităţi se vor exersa sau se vor manifesta. Astfel, a
specifica un obiectiv în termeni operaţionali implică şi cuprinde definirea unei situaţii, în care
cel ce învaţă exersează pentru a stăpâni o deprindere sau un comportament, sau, şi mai bine,
în care dă dovadă că a atins acest obiectiv.

• În viziunea lui D`Hainaut, obiectivele operaţionale nu au sens şi nu se justifică decât în

calitate de componente ale unor scopuri mai generale. Analiza pe care el o realizează pune în
evidenţă problemele distincte pe care le implică operaţionalizarea obiectivelor domeniului
cognitiv şi cele ale domeniului afectiv.
• Obiectivul pedagogic cu predominanţă cognitivă poate fi descris prin 5 caracteristici :
1. Obiectul activităţii elevului;
2. Natura activităţii elevului;
3. Operatorul pus în joc sau solicitat;
4. Produsul activităţii;
5. Disponibilitatea componentelor activităţii (operator, obiect produs) în repertoriul
cognitiv al elevului.
 Caracteristicile unui obiectiv predominant afectiv sunt:

1. Obiectul care va declanşa reacţia afectivă şi situaţia în care este

inserat;
2. Natura activităţii afective sau a atitudinii elevului;
3. Operatorul afectiv;
4. Comportamentul potenţial sau răspunsul elevului;
5. Disponibilitatea produsă în personalitatea afectivă a elevului.
 Tehnica Landsheere

1. Cine va produce comportamentul dorit?

2. Ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins?
3. Care va fi produsul acestui comportament (performanţa)?
4. În ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul?
5. Pe temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produsul este
satisfăcător?
 Exemple de obiective operaționale formulate la disciplinele de
specialitate Psihologie/Istorie/Religie/Educație socială

La sfârşitul lecţiei..., elevii vor fi capabili/în stare să:

• O1-identifice termenii care denumesc emoţii dintr-o listă de 15 procese

afective, dată de profesor;
• O 2-elevii să argumenteze în 20 de rânduri că gândirea este un proces
psihic central,pe baza conținuturilor predate;
• O3- să identifice din documentul istoric…. cel puțin 3 cauze ale eveniment
ului istoric....
• O4-Să numească cel puţin o cauză a declanşării revoluţiei din Anglia pe
baza conținuturilor predate;
• O5- să formuleze învățături necesare progresului vieții spirituale în urma
reflecției personale asupra minunii Invierii fiicei lui Iair;
• O6-elevii să evidențieze 2 asemănări și 2 deosebirile între tradițiile unor țări
europene pe baza manualului de educație socială.
 Concret, obiectivul operaţionalizat

• trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

 cine? (elevul, grupul de elevi, clasa)

 ce să facă? (va da exemple, va indica formele, va aplica formula, va
rezolva, va propune, va explica)
 în ce condiţii?
 unde şi când? (la sfârşitul activităţii / temei / capitolului / toţi elevii vor
putea să … va căuta singur informaţii)
 cât de bine?
 în ce cantitate?
 în cât timp? (va rezolva corect trei exerciţii din patru, după câte ore...).
 Greşeli frecvente care apar în operaţionalizarea obiectivelor pedagogice

 se utilizează verbele „intelectualiste” (a şti, a înţelege, a cunoaşte), care nu pot fi

măsurabile;
 se formulează obiectivele în termeni de proces (ce să facă elevii ca să ajungă la un
rezultat) , în loc să se adopte formularea obiectivelor în termeni de produs (ce trebuie să
demonstreze că ştiu să facă);
 se formulează obiectivele cu privire la ceea ce face profesorul, nu la comportamentul
elevului;
 se formulează mai multe comportamente, operaţii, acţiuni si nu se focalizează pe un
singur comportament;
 se formulează preponderent obiective care vizează domeniul cognitiv (memorie şi
înţelegere);
 se formulează multe obiective ale lecţiei care nu pot fi atinse în timp real;
 obiectivele afective şi unele obiective care vizează creativitatea, atitudinile şi convingerile
elevilor nu pot fi operationalizate strict (în aceste cazuri, se recomandă enumerarea
condiţiilor în care urmează să fie atins obiectivul).
•  
 Nu se admit
• formulări de tipul:
 transmiterea de cunoştinţe despre …;
 demonstrarea principiului / legii ..., deoarece convin ca scopuriale unor
lecţii şi se referă la activitatea profesorului;
SAU
• formulări de tipul: elevii
• … să înţeleagă cauzele ...;
• … să-şi dezvolte deprinderea de exprimare orală ..
• ...să efectueze în laborator experienţele necesare înţelegerii
fenomenului.....

Acestea pot constitui SCOPUL unor lecţii și NU definesc obiective

OPERAŢIONALE ale învăţării, întrucât nu descriu comportamente
observabile şi măsurabile!