Universitate din Pitesti

Facultatea de Teologie, Litere Istorie și Arte

Specializarea : Istorie
Student : Darie Adelin
Anul II

Muzeologie
Muzeul Banatului din Timișoara

Muzeul Banatului
 Muzeul național al Banatului este un muzeu din Timișoara cu sediul central în Castelul
Huniade. A fost înființat în 1872, sub numele de „ Societatea de Istorie și Arheologie „.
Adăpostește cea mai importantă colecție de obiecte arheologice din Banat. La parter, găzduiește
Sanctuarul Neolitic de la Parta, un monument unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de Istorie,
Secția de Arheologie, Secția de Științele Naturii și Laboratorul Zonal de Restaurare. În anul 2016
Muzeul Banatului a devenit Muzeul Național al Banatului 1.

La initiativa marelui om de cultură, Ormos Zsigmond, prefectul comitatului Timiș și a

unui grup de intelectuali, la 25 iulie 1872 s-a înființat prima societate științifică din Banat, cu
denumirea Societatea de Istorie și Arheologie, care a avut ca scop constituirea unui muzeu
istorico-arheologic în Timișoara. Primele obiecte de patrimoniu înregistrate în inventarul său au
fost depozitate inițial într-o încăpere din Palatul Episcopiei de Cenad, acestea provenind din
donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții.

În anul 1876, cu sprijinul prefectului comitatului Timiș, Societatea de Istorie și

Arheologie din Banat a primit două încăperi în Casa Wellauer, pe strada Lonovics (actuala
Augustin Pacha), sediu al muzeului până în perioada interbelică.

Deschiderea oficială a Muzeului Banatului pentru public a avut loc în anul 1877. În
această perioadă patrimoniul muzeului a sporit cu rapiditate.

În anul 1879 s-a înființat o societate muzeală distinctă, care urma să se ocupe în
exclusivitate de activitatea Muzeului Banatului. Acesta s-a unificat în 1884 cu Societatea de
Istorie și Arheologie, luând astfel ființă Societatea muzeală de Istorie și Arheologie.

Din anul 1887, Casa Wellauer a intrat în reparații generale, care au durat mai mulți ani,
patrimoniul Muzeului Banatului fiind adăpostit în tot acest timp în clădirea vechii prefecturi. În
anul 1888 a fost terminată construcția Palatului muzeal (azi Biblioteca Academiei Române, filiala
Timișoara), clădire care s-a dovedit de la început prea mică pentru a adăposti colectiile muzeului.

Din 1889, Muzeul Banatului a fost redeschis pentru public.

La începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, muzeul avea următoarele colecții :

de arheologie și istorie veche, pinacoteca, științele naturii, bibliotecă și arhivă.

În 1892 s-a decis constituirea unei secții de artă decorativă. Anul 1893 a însemnat pentru
Secția de Istorie momentul inițierii unor săpături arheologice de specialitate, ce au continuat de-a
lungul deceniilor următori. În anul 1896 Muzeul Banatului a participat la Expoziția Universală de
la Budapesta cu mai multe obiecte, câștigând o medalie de bronz si o diplomă de mulțumire .

O dată cu integrarea Banatului în cadrul satului național unitar român in 1919, Muzeul
Banatului a intrat într-o nouă perioadă. O activitate importantă în vederea reorganizării muzeului
a avut-o Emanuil Ungureanu, care a deținut în anii interbelici funcția de inspector cultural al
orașului Timișoara. Muzeul s-a confruntat în întreaga perioadă interbelică cu lipsa spațiului, în
anul 1937 atribuindu-i-se o parte din Palatul Cultural al orașului. Cu toate aceste greutăți,
colecțiile sale au sporit, un rol important în propășirea instituție avându-l Ioachim Miloia,
Dionisie Lintia, Aurel Ciupe, Marius Moga. Au fost cercetate bisericile de lemn din Banat, au
avut loc săpături arheologice organizate științific (coordonate de către reputatul istoric Constantin
Daicovociu), s-au îmbogățit colecțiile de științe naturale și de artă prin intrarea în patrimoniul lor
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Banatului, 20,05,2020, 14:10.
a unor piese foarte rare. Cel de-al doilea război mondial a îngreunat bunul mers al Muzeului
Banatului. Evacuate din cauza bombardamentelor, multe dintre piesele instituției au fost jefuite de
trupele sovietice aflate în Timișoara (după ce în primul război mondial patrimoniul muzeal a avut
de suferit de pe urma ocupației militare sârbe și a autorităților maghiare).

În anul 1948 Muzeul Banatului a fost transferat într-o clădire adecvată menirii sale,
Castelul Huniade din Timișoara 2

Castelul este un monument istoric și cea mai veche clădire din Timișoara, construit între
anii 1308-1315 de Carol Robert de Anjou și reconstituit după cutremurul din 1443 de către Ioan
de Hunedoara. Castelul medieval a fost distrus în timpul asediului Timișoarei din 1849 și refăcut
în forma actuală în 1856. Clădirea a fost mult modificată, în special în ceea ce privește fațada. In
ciuda numeroaselor modificări, castelul și-a păstrat organizarea în jurul unei curți patrulatere,
poziția turnului donjon și „Sala Cavalerilor”, detalii care se regăsesc și la Castelul Corvinestilor
de la Hunedoara. Fațada principală a fost refăcută într-un stil romantic. Primul etaj, construit pe
înălțimea a două caturi normale conține două săli boltite în stil neogotic, una cu trei nave iar
cealaltă cu două ce sunt construite din cărămidă și susținute de un șir de coloane masive.

Clădirea se termină în plan vertical printr-un etaj mansardă iar din puncte de vedere al
plasticii exterioare, în partea superioară a fatadei se află un coronament crenelat.

Turnul castelului este de formă rectangulara, de mică înălțime, cuferestre mici și decorate
cu creneluri la extremitatea superioară astfel încât acoperișul nu este vizibil. Intrarea principală a
fost modificată și este flancata de doi pilastrii masivi ce au în partea superioară câte o colecție de
arme specifice Evului Mediu care contribuie la aspectul gotic al castelului.

Cele două capete ale fatadei principale sunt prevăzute cu rezalituri, ale căror colțuri sunt
accentuate printr-o imitație în tencuiala a sistemului constructiv din piatră 3.

După anul 1950, colecțiile muzeului s-au îmbogățit cu piese muzeale valoroase. Până în
anul 2000, cuprindea următoarele secții: Istorie, Științele Naturii, Artă, Etnografie, Muzeul
Satului Bănățean, Laboratorul zonal de restaurare, constituind o instituție culturală de referință a
Banatului.

Pe 01 ianuarie 2000 Muzeul Satului Bănățean s-a transformat în instituție muzeală cu

statut propriu, în iulie 2006 fiindu-i integrată și Secția de Etnografie a Muzeului Banatului.

Tot în 2006, Secția de Artă a Muzeului Banatului a devenit instituție de sine stătătoare cu
denumirea Muzeul de Artă Timișoara. Este și anul în care Castelul Huniade a intrat în reparații
capitale, din martie 2011, expozițiile organizându-se în Bastionul Maria Theresia 4.

Secția de Istorie

Colecția Istorie se numără printre cele mai importante colecții ale Muzeului Banatului,
începuturile sale fiind strâns legate de înființarea Societății de Istorie și Arheologie din Timișoara,
în anii `70 ai secolului al XIX- lea. Cele mai valoroase piese ale colecției au fost înregistrate în
perioada 1872-1918, însă achizițiile și mai ales donațiile au continuat în anii interbelici, pentru ca
la sfârșitul anilor `50 ai secolului XX întregul patrimoniu al instituției să fie reinventariat, piesele
de profil istoric fiind comasate cu piesele arheologice. În cursul anului 2006, în urma reorganizării

2
https://triptop.ro/index.php?muzeul-national-al-banatului&obiectiv=42, 20,05,2020, 16:30.
3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Huniade_din_Timi%C8%99oara, 20,05,2020, 18:02.
4
https://triptop.ro/index.php?muzeul-national-al-banatului&obiectiv=42, 22,05,2020, 10:15.
administrative a Muzeului Banatului, patrimoniul comun al fostei Secții de Istorie a fost împărțită
în două mari colecții, Istorie și Arheologie, prima cuprinzând în clipa separării un fond
documentar și muzeistic de peste 25.000 de obiecte. În cursul aceluiași an, colecția Istorie s-a
îmbogățit cu numeroase clișee pe sticlă, obiectele fiind transferate de la Secția de Etnografie a
Muzeului Banatului, constituindu-se astfel o nouă subcolectie în cadrul inventarului.

În prezent, colecția Istorie din cadrul muzeului timișorean numără aproape 30.000 de
obiecte de patrimoniu, care reflectă evoluția politico-adninistrstiva și socio-economică a orașului
Timișoara și a Banatului în decursul ultimelor secole. Piesele cuprinse în colecția Istorie sunt
defalcate pe multiple subcolectii : Armament, Documente istorice, Carte veche, Steaguri și
drapele, Matrice sigilare, Fotografii și ilustrate, Stampe și litografii, Pictură, Clișee pe sticlă, Artă
decorativă, Hărți și planuri, Afișe, etc. Dintre acestea, cele mai valoroase pot fi considerate
subcolectiile de Armament, Steaguri și drapele, Carte veche și Documente istorice. Două
subcolectii merită amintite în mod deosebit: este vorba de cea cartografica, cu peste 1400 de hărți
și planuri ale orașului Timișoara și ale localităților bănățene și subcolectia de afișe, poate cea mai
mare colecție de acest fel din țară.

Subcolectia de artă decorativă, deși mai redusă numerică, cuprinde obiecte din secolul
XVII-XIX- lea, provenite îndeosebi din Banat. Prin diversitatea lor stilistică, piesele reflectă
gusturile și orizontul cultural local, având o mare valoare documentară. Subcolectia de gravuri
reprezintă o importanta mărturie iconografica a Timișoarei secolului XIV-XIX. Regăsim aici:
gravurile reprezentant luptele de la Zenta (din anul 1673) și Petrovaradin ( din anul 1716 ) cu
referite la războaiele antiotomane, care au marcat sfârșitul secolului al XVII-lea – începutul
secolului al XVIII-lea; albumul dedicat cursului Dunării cu desenele lui Ludwig Erminy, realizat
cu litografii Ernest Kunike și F. Wolf, editat la Viena în anul 1826, dar și peisajele - denumite
„ Drumul pe Dunăre „ – realizate după desenele lui Jacob Alt și Ludwig Erminy.

Printre piesele de patrimoniu mai importante ale colecției Istoriei amintim: vechiul registru
al locuitorilor Timișoarei „ Catastrum Civium „ ( primul volum al lucrării, care cuprinde perioada
de timp 1717-1832; Diploma imperială de ridicare a Timișoarei la rangul de Oraș Cezaro-Craiesc
- acordată în anul 1781 de către împăratul austriac Iosif al II- lea; diplome de confirmare a
statutelor breslelor timișorene – din prima jumătate a secolului al XIX – lea, spade medievale din
secolele X-XIV, sabia generalului austriac Johann von Hiller, comandant austriac, care a luptat
împotriva lui Napoleon I, peruca și fesul generalului Ben Jozsef, comandantul armatelor
revoluționare maghiare în anii Revoluție de la 1848-1849 din Transilvania, Copacul de fier al
Timișoarei, simbol al orașului începând din anul 1828, emblema hanului timișorean „ La
Trompetistul", scrisori ale poetului George Coșbuc, steagul de la Darnita al primului batalion de
voluntari ardeleni, bănățeni și bucovineni, care s-au înrolat în armata română în vara anului 1917,
picturi ale cunoscutului artist bănățean Ștefan Jager, lada de lemn în care au fost aduse în țară
documentele Conferinței de Pace de la Paris privitoare la România, fondurile documentare
Ioachim Miloia și Nicolae Iliesiu, documentele în original al Proclamație de la Timișoara din 12
martie 1990, s.a.

În ultimii ani, colecția Istorie s-a îmbogățit cu obiecte valoroase provenite în special din
arhiva istorică a muzeului, dar și din achiziții sau donații. Amintim un hrisov a lui Bogdan
Voievod referitor la Bucovina, mobilier de epocă, un trunchi de copac adus în Timișoara ca
mărturie de război în anii 1916-1917 de pe frontul italian s.a. 5.

Secția de Arheologie
5
http://mnab.ro/sectia-de-istorie/, 23,05,2020, 20:30.
 Constituirea în 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat marchează începuturile
Muzeului Banatului. Printre scopurile de atunci ale Societății consemnăm cercetarea trecutului
istoric, înființarea unui muzeu de istorie și arheologie și inițierea unor săpături arheologice.

Primele obiecte muzeale provin din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și

achiziții. Se cuvine să amintim marea donație de antichități din 1873 a generalului Anton Scudier
constând în mai multe monumente epigrafice și sculpturale romane și feudale, provenind de la
Titel (astăzi Iugoslavia). Monumente romane au fost aduse și din Banat ( Orșova, Caransebeș,etc).
De-a lungul timpului, în patrimoniul muzeului a intra, prin donații sau achiziții, colectii
valoroase : Ormos, Pongracz, Cesnola, etc.

Numărul pieselor arheologice creste an de an; ia o mai mare amploare o dată cu declanșarea
unor săpături arheologice sistematice (1893), ajungându -se în 1916 la peste 17.000 de obiecte.
Revigorarea cercetărilor arheologice se petrece abia după al doilea război mondial, în special în
anii 60, prin săpăturile întreprinse de specialiștii Muzeului Banatului. Menționăm cercetările de la
Tibiscum, Cruceni, Bobda, Hodoni, Parta, Remetea Mare, Foeni, Astfel, numărul de obiecte
arheologice a crescut vertiginos, ajungând în prezent la peste 350.000, incluzând piese din
paleolitic până în epoca modernă, provenind în special din situri de pe teritoriul Banatului. În
ultimii ani, temele de cercetare ale arheologilor secției de istorie vizează cu precădere probleme
majore ale neoliticului, epocii bronzului, epocii fierul și ale celei romane, ale epocii migratiilor și
epocii medievale timpuri. O parte din obiectele muzeale ale colecțiilor sunt prezentate în cadrul
următoarelor expoziții permanente (găzduite în 19 săli ale muzeului):

- Paleoliticul și epipaleoliticul

- Neoliticul, sanctuarul neolitic de la Parta

- Epoca bronzului

- Epoca fierului (tracii de nord și geto-dacii)

- Epoca daco-romana (dacia romana, daco-romanitatea)

- Perioada prefeudala și medievală

6
- Epoca modernă și contemporană

Secția de Științele Naturii

Este urmașul direct al Societății de Științele Naturii din Timișoara (1873-1918), care a
focalizat în jurul ei personalități de seamă ale Timișoarei de atunci, ca Dr. V. Szmolay, E. Merkl,
Dr. L. Kuhn, Dr. L. Tokes, G. Czirbusz, Zs. Ormos și alții, precum și personalități mondiale ale
vremii, ca E. Holub și alții. Acum mai bine de 125 de ani, Societatea de Științele Naturii și-au
propus cultivarea și răspândirea tuturor domeniilor științelor naturii, în general, și cercetarea
condițiilor naturale ale Banatului, în special. În acest scop a ținut conferințe de popularizare, a
organizat excursii și expediții de colectare și studiu în Banat, a înființa Muzeul de Științele
Naturii, o bibliotecă de specialitate, a editat buletinul Societății, Caiete de Științele Naturii, și a
intra în legătură cu alte societăți similare, prin corespondență, schimb de publicații și vizite.
Datorită efervescenței activității cultural-științifice desfășurate de Societatea de Științele Naturii
din Timișoara s-a descoperit Banatul din punct de vedere naturalistic, s-au pus bazele unor colecții
științifice (muzeul, biblioteca, timișorenii au făcut cunoștință, printre primii, cu fonograful,
6
https://mnab.ro/sectia-de-arheologie/, 23,05,2020, 21:20.
microfonul, telegraful, s.a, au folosit în mod public din 1882 telefonia ( premieră națională), iar
din 12.11.1884 au iluminat străzile orașului prin curent electric (premieră europeană), au avut un
laborator de analiză a produselor alimentare și a laptelui, o stațiune de meteorologie și
seismologie, și multe altele, care au făcut ca, la sfârșitul secolului trecut, Timișoara să fie
considerat un oraș european modern.

În perioada interbelică (1919-1945) colecțiile vechi ce s-au diminuat datorită spațiilor

inadecvate și dăunătorilor specifici, au fost treptat înlocuite cu noile colecții. Se construiesc
primele expoziții, iar noile modalități de expunere, în biogrupuri și diorame, deschid o perioadă
modernă a muzeologiei românești, ai cărei mentori spirituali și principali organizatori au fost G.
Antipa la București și D. Linția la Timișoara. Dionisie Linția (1880-1952), vânător,
dermoplastician și ornitolog erudit, a condus și a construit Muzeul de Științele Naturii până la
sfârșitul vieții lui, a pus bazele celei mai mari colecții de păsări autohtone din România, a întocmit
primul catalog al acestei colecții, a înființat Stațiunea Ornitologică Jurilovca-Timișoara (prima
stațiune ornitologică din țară), a participat la organizarea Primului Congres al Naturaliștilor din
România. De numele lui se leagă și înființarea Stațiunii Zoologice de la Sinaia, a Societății de
vânătoare Hubertus, a Societății de pescuit Somnul din Timișoara, ș.a. Lucrarea sa, Păsările
României, în 3 volume, este cartea de căpătâi a ornitologilor și cuprinde toate datele știute în
această specialitate până la el.

În 1954 Muzeul de Științele Naturii se mută în Castelul Huniade, etajul II, ca parte
integrantă a Muzeului Bănățean, mai târziu Muzeul Banatului Timișoara, unde ființează și astăzi,
cu o dinamică specifică a expozițiilor. La aniversarea Muzeului, în 1973, inventarul Secției de
Științele Naturii se compunea din peste 35.000 de piese muzeale, avea expoziții temporare și
itinerante. Dintre cei care au desăvârșit această operă culturală inedită amintim pe E. Nadra, Dr. F.
König, Dr. Dumitru Spătaru, Elena Stratul, C. Rișcuția, ca specialiști, pe C. Borsicki, A.
Rădulescu, I. Szaappanos, D. Dure, ca artiști plastici. În perioada 1984-1985 Secția de Științele
Naturii a fost demolată în proporție de 80%, sub impulsul politic al vremii, iar depozite bine
amenajate au fost mutate în locuri neadecvate.

Astăzi Secția de Științele Naturii oferă vizitatorilor expozițiile permanente "Flora și fauna
Banatului" (ultimul tronson documentar de micro și macrodiorame ale muzeotehnicii românești),
"Evoluția omului" (reconstituire revizuită în 1997 după modelul inițil din 1972), "Evoluția
viețuitoarelor" (idem, sub formă de microdiorame, unicate naționale) și "Mineralogie"
(comlpetare și repunere selectivă în 1998 a materialului din expoziția realizată în anul 1972).
Refacerea circuitului de vizitare pe etajul II este un deziderat major în preocupările colectivului
Secției. Secția de Științele Naturii dispune de peste 50.000 de piese muzeale, repartizate pe baza
criteriilor științifice în colecții, dintre care cele mai semnificative sunt: Colecția de roci și
minerale, Colecția de paleontologie, Colecția de plante presate (Herbarul), Colecția de fluturi
(Lepidoptere), Colecția de gândaci (Coleoptere), Colecția de moluște exotice (Malacologie),
Colecția de păsări (Ornitologie).

Laboratorul zonal de restaurare

Laboratorul Zonal de Restaurare, din cadrul Muzeului Național al Banatului din

Timișoara, a fost constituit în anul 1975. Încă de la început, a fost unul dintre cele mai importante
și mai mari laboratoare de profil din țară, având sectoare specializate în restaurarea și conservarea
metalelor, ceramicii-sticlei-portelanului, cărtii vechi-hârtiei, a picturii, a textilelor, pietrei și a
lemnului-mobilier. A fost încadrat cu un număr de 32 de specialiști restauratori și investigatori. În
anul 2016 Laboratorul Zonal de Restaurare cuprinde următoarele sectoare specializate: hârtie -
carte veche, metal, ceramică, lemn-mobilier, piatră, conservare preventivă și investigatii chimice.

În cei peste 40 de ani trecuți de la înființare, specialiștii laboratorului au restaurat și

conservat, în numeroase cazuri au salvat, zeci de mii de obiecte din patrimonial cultural național,
din toate epocile istorice și din toate categoriile tipologice, multe dintre acestea fiind clasate la
categoria Tezaur. Beneficiarii au fost muzee, biserici și culte religioase, alte instituții precum și
persoane private din Timișoara, zona Banatului și a Crișanei, dar și din alte zone ale țarii.

1. Ceramică și metal 

- Lucrări complexe de ridicare din teren și reconstituire în muzeu a Sanctuarului de la Parța și a

mormântului de incinerație din epoca bronzului de la Voiteni;

- Cămașa de zale dacică descoperită la Cugir, jud. Alba;

- Piese romane de la Tibiscum;

- Trusa de podoabe nobiliare romane;

- “Pomul de fier” după care, la comanda Primăriei Timișoara, s-a executat și o copie care este
expusă permanent, într-o nișă a unei clădiri, pe strada Carol Telbisz. 

2. Ceramică, sticlă, porțelan și metal – arta decorativa pentru Muzeul Național Peleș și Muzeul
Național de Arta a României din București, precum și arme din colecția Muzeul National Peleș. 

3. Textile (istorice, etnografice, religioase), printre care menționăm “Steagul Reg. 1 Voluntari”

participant la Marea Unire de la Alba Iulia, broderii medievale, tapiserii, costume bisericești
pentru Muzeul National Peleș din Sinaia;

 4. Hârtie – carte veche

  - Manuscrise pentru Biblioteca Naționala a României din București;

- Incunabule pentru Muzeul din Miercurea-Ciuc;

- Tipărituri din secolul XVI – XIX pentru Muzeul Vrancei din Focșani;

- Tipărituri Coresi – sec. XVI, Varlaam – sec. XVII, Târgoviște 1649, Psaltire Blaj 1786. 

5. Lemn-mobilier (de artă, etnografic)

  - Mobilier divers pentru Muzeul Național Peleș din Sinaia;

- Mobilier și piese etnografice pentru Muzeul ASTRA din Sibiu;

- Instrumente muzicale pentru Muzeul Național “George Enescu” din București.

Documentația știintifică rezultată, constituie o valoroasă bază de date pentru cercetarea

interdisciplinară a patrimoniului cultural, în multe cazuri aceasta stând la baza cercetării din
istorie, arheologie sau artă.

Cercetarea știintifică aplicată, specifică, s-a materializat în numeroase participări la sesiuni

naționale și internaționale, în țară și străinătate, precum și cu publicarea a numeroase lucrări în
volumele muzeelor din întreaga țară.
 Datorită calității profesionale deosebite, mai mulți specialiști ai laboratorului au fost
solicitați să participe la diferite acțiuni naționale de restaurare și conservare.

Majoritatea specialiștilor laboratorului au obținut din partea Ministerului Culturii titlul de

expert în restaurarea și conservarea patrimoniului, calitate care le conferă dreptul de a interveni pe
bunuri culturale clasate la categoria Tezaur 7.

Muzeul Național al Banatului este o instituție publică de cultură de importanță națională,

aflată în serviciul public al societății și deschisă publicului, care are ca obiective principale,
colecționarea, conservarea, cercetarea, restaurarea, comunicarea și expunerea mărturiilor material
și spiritual ale existenței și evoluției comunităților umane, valorificarea patrimoniului cultural
administrative prin expoziții, publicații și orice alte forme de comunicare.

Scopul Muzeului îl reprezintă recreerea, educarea și cunoașterea evoluției comunității.

Bibliografie :

1. https://mnab.ro/sectia-de-arheologie/,

2. http://mnab.ro/sectia-de-istorie/,

3. https://triptop.ro/index.php?muzeul-national-al-banatului&obiectiv=42,

4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Huniade_din_Timi%C8%99oara,

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Banatului

7
https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Banatului, accesat 24,05,2020, 10:19.