C3-Strategii de instruire, forme/moduri de

organizare a învățării, mijloace didactice

Strategia didactică
• expresia unităţii organice a metodelor, tehnicilor,
procedeelor, mijloacelor de învăţământ şi a modurilor de
organizare a învăţării (frontal, pe grupe şi individual), în
derularea lor secvenţială pentru atingerea obiectivelor
instructiv-educative.

• sisteme de metode, procedee, mijloace şi forme de

organizare a activităţii educaţionale, integrate sistemic şi
operaţional, care vizează construirea experienţelor de
învăţare, formarea de abilităţi, capacităţi, competențe etc.
Funcţii
• Funcţia cognitivă, prin intermediul căreia elevul are acces, sub
supravegherea profesorului, la valorile cunoaşterii umane.
• Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică
a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ,
îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative.
• Funcţia instrumentală sugerează că metoda mijloceşte
atingerea obiectivelor urmărite.
• Funcţia normativă, de optimizare a acţiunii prin intermediul
căreia, subordonându-se acţiunii, metoda garantează într-o
anumită măsură o acţiune eficientă, arată modul cum trebuie să
se procedeze în anumite situaţii concrete.
Clasificare strategii didactice
a) După activitatea dominantă în procesul instruirii:

1. De predare :

• -de prezentare, de urmărire a unor norme, prescripţii, reguli de tip algoritmic,

prin expunere, explicaţie, demonstraţie, programare, exerciţiu;

• -de activizare a elevilor în predare, prin intercalarea metodelor şi procedeelor

activ-participative, a muncii independente sau în grupuri mici;

• -de combinare a celor două modalităţi de predare, în variate proporţii de

asamblare;

• -de combinare a predării în mod expozitiv cu sarcini de învăţare euristică (de

descoperire), prin metode expozitiv-euristice;
• De învăţare :

 algoritmică:
• -prin imitare de modele date;
• -prin repetare, exersare, memorare;
• -prin cunoaştere concret-intuitivă;
• -prin algoritmizare, pas cu pas.

 euristică:
• -prin observare nemijlocită;
• -prin rezolvare de probleme deschise;
• -prin experimentare;
• -prin dezbateri, dialoguri euristice;
• -prin cercetări în grup;
• -prin simulare, modelare, aplicaţii;
• -prin tehnici de creativitate (prezentate de noi);
• - mixtă (prin combinarea celorlalte moduri).

De evaluare
b) Dupa natura obiectivelor dominante :
• Cognitive;
• Afective ;
• Psihomotorii;
• În combinaţii variate a lor;

c)Dupa modul de dirijare a învăţării:

De dirijare pas cu pas (algoritmice);
De semidirijare (semialgoritmice);
De nedirijare (creative).

d) Dupa tipul de raţionament abordat

• Inductive;
• Deductive;
• Transductive;
• Analogice;
• Combinate.
Dinpunctdevederepsiho-pedagogic(M.Ionescu,2003,p149),strategiilesecompundin

• Tipuri de experienţe de învăţare;

• Stiluri de învăţare alese;
• Motivaţia pentru învăţare;
• Metode şi procedee de instruire şi autoinstruire;
• Mijloace de învăţământ;
• Organizarea conţinuturilor instructiv-educative;
• Configuraţia sarcinilor de învăţare;
• Dirijarea şi monitorizarea învăţării de către profesor;
• Metodele, tehnicile şi probele de evaluare gândite de
profesor sau de elevi;
• Forme de organizare a activităţii etc.
Din punct de vedere psiho-social
• Relaţiile educaţionale profesor-elev;
• Interacţiunile socio-cognitive şi procesele
interpersonale;
• Comunicare educaţională şi formele sale etc.
Clasificarea metodelor didactice (Cerghit , pp. 92-97)

După izvorul principal al învăţării

A. Metode de transmitere a cunoştinţelor
1. Metode de comunicare orală
a) metode expozitive: prelegerea, b) metode conversative (dialogate):
povestirea, descrierea, explicaţia, conversaţia euristică, dezbaterile de
enunţul şi demonstraţia logică, diferite tipuri, consultaţia în grup,
conferinţa, expunerea, expunerea cu seminarul, variante creative ale
oponent, prelegerea-dezbatere, dezbaterilor, discuţia liberă, colocviul,
dezbaterea, micro-simpozionul, problematizarea etc.
instructajul, instruirea prin radio etc.
2. Metode de comunicare scrisă: lectura explicativă, lectura independentă.
 B. Metode de explorare şi descoperire

1. Metode de explorare directă (nemijlocită): 2. Metode de explorare indirectă:

observarea, experimentul, examinarea demonstraţia cu diferite suporturi,
documentelor şi relicvelor istorice, studiul de caz, modelarea.
studii comparative, elaborarea de monografii,
explorarea prin coparticipare la evenimentele
vieţii cotidiene etc.

C. Metode bazate pe acţiune

1. Metode de acţiune reală (efectivă):
exerciţiile, algoritmii operaţionali, lucrări
practice, lucrări de atelier, activităţi de
fabricaţie, activităţi creative, studiul de caz,
elaborare de proiecte, instrucţia prin muncă
etc.
2. Metode de acţiune simulată (fictivă) : jocurile
didactice, jocurile de simulare, învăţarea
dramatizată, învăţarea pe simulatoare etc.
D. Metode complexe : instruirea programată,
IAC (învăţarea asistată de calculator).
 Moduri de organizare a instruirii
Activităţi frontale Activităţi de grup
-lecţia ; -consultaţii ;
-seminarul; -vizita în grupuri mici;
-munca de laborator ; -cercul de elevi;
-activitatea în cabinetele de -întâlniri cu specialişti;
specialitate; -concursuri ;
-vizita ; -sesiuni de referate şi
-excursia ; comunicări ;
-vizionarea de spectacole; -redactarea revistelor
şcolare ;
-dezbateri pe diferite teme ;
-serate literare
Activităţi individuale
-munca independentă;
-studiul individual;
-elaborarea de proiecte
individuale;
-rezolvare de exerciţii şi
probleme;
-efectuarea unor desene,
scheme;
-lucrări practice;
-lectură de completare;
-lectura suplimentară;
-studiul în biblioteci;
-pregătirea şi susţinerea unei
comunicări;
-pregătirea pentru examen;
-elaborarea de material didactic
 Strategii de diferențiere a instruirii
• adaptarea procesului instructiv-educativ la potenţialităţile individuale, la ritmul şi stilul de
învăţare al elevului, la interesele şi abilităţile fiecăruia.

• elaborarea de sarcini instructive (teme, lucrări, etc.) diferenţiate, pentru fiecare elev în parte, în
funcţie de aptitudinile, înclinaţiile, opţiunile, nivelul de dezvoltare intelectuală, coeficientul de
inteligenţă;

• concretizarea sarcinilor prin fişe de lucru individuale, cum ar fi: fişe de recuperare (pentru cei
rămaşi în urmă); fişe de dezvoltare (pentru elevii foarte buni); fişe de exerciţii, destinate tuturor,
în scopul formării unor priceperi şi deprinderi aprofundate; fişe de autoinstruire, destinate în
special însuşirii unor tehnici de învăţare individuală şi independentă; fişe de evaluare generală,
pentru constatarea nivelului general de pregătire;

• crearea condiţiilor de învăţare în ritm propriu, pentru fiecare elev în parte;

• organizarea de consultaţiile speciale, individualizate, care permit elevului să se exprime fără a

fi constrâns de presiunea clasei, a colectivului de elevi din care face parte şi care l-ar putea
inhiba.
 Strategii de diferențiere a instruirii
• diferenţierea se realizează la trei niveluri: conţinut, proces de instruire, produs.
• Strategiile centrate pe elev permit o evidenţiere a două sensuri de bază:
• sensul restrâns, în care prin strategie centrată pe elev este desemnat un plan
de acţiune educativă orientat spre cunoașterea nevoilor educative ale elevului;
• sensul larg, în care prin strategie centrată pe elev se desemnează o
paradigmă experienţială a instruirii, bazată pe valorizarea aspiraţiilor şi
abilităţilor elevului.

• Învăţarea mediată
• Învăţarea activă
• Învăţarea colaborativă
• Învăţarea experienţială
Mijloacele de învământ
• ,, instrumente sau complexe instrumentale menite a
facilita transmiterea unor cunoştinţe, formarea unor
deprinderi, evaluarea unor achizişii, realizarea unor
aplicaşii practice în cadrul procesului instructiv-educativ”
(C. Cucoş, 2002, p. 300)
 Clasificarea mijloacelor de învăţământ dupa criteriul istoric
(după Miron Ionescu, 2003, p. 255)
Generaţia I Generaţia a II - a Generatia a III – a Generaţia a IV
–a
- Tabla - Tiparul (inventat de (sfârşitul sec. XIX şi - Tehnicile
- Manunscrisele Gutenberg) începutul sec. XX) moderne, maşinile
- Obiectele de muzeu - “Vehiculele de - Fotografia de instruire
- sunt utilizate numai cunostinţe” purtatoare - Diapozitivul - se realizează un
direct prin acţiunea de informaţii gata - Înregistrarile sonore dialog direct intre
comună a profesorului elaborate: manuale, - Filmul elevi şi masină de
şi a elevului, ele texte imprimate, etc. - Televiziunea – deci instruire
precedând apariţia - nu mai este necesară mijloacele audio-vizuale
tehnicilor de informare prezenţa fizică a - comunicarea
propriu-zisă. profesorului, a celui care interumană se
le-a scris; acţiunea realizează prin
mediată a profesorului intermediul maşinilor
asupra elevului se
realizează prin
intermediul unui cod –
scrisul.
Generaţia a V – a Generaţia a VI – a
Clasificarea mijloacelor de învăţământ dupa criteriul istoric (după Miron Ionescu, 2003, p. 255)
- Computerul - Noile Tehnologii de Informare şi
- se realizeaza un dialog direct intre Comunicare (N.T.I.C.) bazate pe
elevi si computer computer, navigatoare, Internet şi
componente plug-ins.
- se realizează un dialog un dialog
direct între elev, computer şi mediul
Internet.